Absurditatea De A Nadajdui, aici si dincolo de anosta realitate |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Absurditatea De A Nadajdui, aici si dincolo de anosta realitate |
17 Apr 2005, 10:31 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 460 Inscris: 28 November 04 Forumist Nr.: 5.003 |
"Proprietari si cersetori: doua categorii ce se opun oricarei schimbari, oricarei dezordini innoitoare. Aflati la cele doua capete ale scarii sociale, ei se tem de orice modificare in bine sau in rau: sunt la fel de solid instalati, unii in belsug, altii in saracie. Intre ei se afla - sudoare anonima, temelie a societatii - cei ce se zbuciuma, ostenesc, persevereaza si cultiva absurditatea de a nadajdui. Statul se hraneste cu anemia lor; fara ei, ideea de cetatean n-ar avea nici continut si nici realitate, si nici cea de lux si de pomana: bogatii si cersetorii sunt parazitii saracului.
Exista nenumarate leacuri pentru a ne vindeca de mizerie, dar nici unul care sa ne vindece de saracie. Cum sa-i ajuti pe cei ce se incapataneaza sa nu moara de foame ? Nici chiar bunul Dumnezeu nu le poate indrepta soarta. Intre privilegiatii destinului si amaratii in zdrente, circula acesti infometati onorabili, exploatati de fastul unora si de peticile celorlalti, jefuiti de cei care, urand munca, se cuibaresc, dupa cum le e norocul sau vocatia, in salon sau in strada." - Emil Cioran Ce resurse invigoreaza oare fiinta, astfel incat visam dincolo de anosta realitate ? Ce ne determina sa o luam din nou de la capat, construind castele de nisip ? Absurd este sa speri sau sa deznadajduiesti ? Pe momente avem revelatia sfarsitului inexorabil, a inutilitatii oricarei tentative de a continua, si totusi, revenim proiectand planuri de viitor marete... Pana cand ? |
|
|
20 Apr 2005, 10:17 PM
Mesaj
#2
|
|||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 460 Inscris: 28 November 04 Forumist Nr.: 5.003 |
Sperantele voastre se raporteaza la realitatea mundana ? Speranta numai fata de aparentele exterioare ? Gasesc o nuanta in fragmentul din Cioran - el face referire la absurdul de a nadajdui numai inspre exterior; Iar orizontul de asteptare trebuie ingustat pentru a nu ajunge sa deznadajduiesti din cauza deceptiilor.
Cativa intelepti, ai vremurilor apuse, au incetat sa astepte ceva dinspre exterior, iar vorbele lor s-au pastrat peste secole. Astazi, toti dorim, tot mai mult: la inceput, mancare mai buna, imbracaminte mai buna, aparatura electro-casnica. Apoi masini, case, elicoptere, avioane, insule, continente, sa fim proprietari de pamant pe luna, sa avem planete intregi, galaxii si ce or mai aparea. Iar la final, cand vine scadenta, cautam disperati tinerete fara batranete si viata fara de moarte, exact cand descoperim ca am trecut printre toate decorurile vietii precum gasca prin apa. Si ne ducem la fel de goi (si deposedati de toate bunurile si proprietatile obtinute ) precum ne-am ivit in lume... In contra curentului "modei", indraznesc sa afirm: simtul/tentatia proprietatii, si mai ales exacerbarea acestuia, este marea iluzie a prezentului. Probabil ca, nu intotdeauna, speranta ne va da raspunsul cel mai bun. |
||||
|
|||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 June 2024 - 10:25 PM |