Cauzalitate, (până la urmă... ce-i aia?) |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Cauzalitate, (până la urmă... ce-i aia?) |
14 Jan 2005, 01:57 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
În mod tradiţional, gândim cauzalitatea ca pe o reţea de săgeţi care "împănează" lumea, care leagă fapte, evenimente şi întâmplări. O săgeată din aceasta duce de la un fapt numit cauză la un altul numit efect. Pentru că imaginea unui graf orientat este extrem de intuitivă, cauzalitatea pare că e lămurită: e un graf orientat, săgeţile conducând de la cauze la efecte.
Dar... sunt totuşi probleme. Să luăm un exemplu: Tocmai am făcut un accident de maşină. Care este cauza accidentului? Mai întâi, pentru a putea răspunde ar trebui să ştim ce înţelegem prin "accident de maşină". Ne referim strict la configuraţia particulară de atomi/particule/obiecte de la locul accidentului? Sau admitem că sunt posibile mai multe configuraţii care să corespundă toate propoziţiei "acest accident de maşină a avut loc"? Dacă admitem că "acest accident de maşină" este un nume pentru un "ciorchine" de configuraţii, atunci trebuie să lămurim ce cauză căutăm: 1. cauza care a determinat apariţia exact a acelei configuraţii particulare care-a avut loc (şi deci nu ne interesează cauzele care ar fi condus la apariţia vreunei alte configuraţii din ciorchinele "acest accident de maşină"), sau 2. cauza care conduce la apariţia unei configuraţii oarecare din ciorchine -- cu alte cuvinte o cauză a ciorchinelui ca ansamblu de configuraţii potenţiale. Deşi varianta 1 este mult mai apetisantă logic (pentru că pare că se tratează simplu), din păcate în realitate ne confruntăm cu dificultăţile variantei 2: nu vorbim de cauza "acestui accident de maşină, având exact această configuraţie a atomilor", ci vorbim de cauza "acestui accident de maşină, indiferent de configuraţia particulară a atomilor". Prima dificultate este deci chiar identificarea lucrului căruia îi căutăm cauza: când încetează el să mai fie "acest accident de maşină" şi devine "alt accident de maşină"? Care sunt graniţele "ciorchinelui de configuraţii"? Evident, ele sunt difuze. Ciorchinele acesta este un obiect inerent vag, fără limite precise. În spaţiul tuturor configuraţiilor posibile, "acest accident de maşină" este o constelaţie difuză. Să ne apropiem cu microscopul minţii şi să analizăm totuşi un anume punct din constelaţie -- o configuraţie particulară, bine precizată. Care este cauza (în accepţiunea 1 de mai sus) a acelei configuraţii particulare? O altă configuraţie, nu-i aşa? Dar ce înseamnă o configuraţie, de fapt? Ce intră şi ce nu intră în configuraţia-cauză pe care o căutăm? Poziţia aripilor păsării care acum 3 zile a prins o libelulă pe câmpul de la marginea drumului -- este acesta un factor care a influenţat poziţia firelor de praf de pe capota maşinii în momentul accidentului? Principial, da. Deci acel factor trebuie să fie inclus în configuraţia-cauză a "acestui accident, cu aceste detalii". Observăm că sunt foarte mulţi factori care trebuie luaţi în considerare. De fapt, e mult mai simplu să spunem ce factori nu trebuie luaţi în considerare: aceia atât de îndepărtaţi încât influenţa lor este garantat nulă (fizica relativistă arată că astfel de factori există -- ei se numesc "factori separaţi spaţial faţă de accident"). Deci cauza pe care-o căutăm este o configuraţie a unei porţiuni uriaşe din Univers (putem neglija doar evenimentele din afara "conului cauzal trecut" definit de fizica relativistă). Este această cauză unică? Cu alte cuvinte, este posibil ca în spaţiul configuraţiilor trecute posibile să existe mai multe configuraţii ale Universului care să conducă la acelaşi "accident prezent" (identic până în cele mai mici detalii)? Mă opresc deocamdată cu analiza aici, pentru că văd că mesajul a început să devină descurajant de lung... Vă invit la comentarii. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
20 Jan 2005, 12:37 PM
Mesaj
#2
|
|||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Păi aici e clue-ul! În timpul demersului nostru nu e necesar să ne raportăm la cum (credem noi că) sunt lucrurile în realitate. Uite un exemplu: Oamenii credeau că în realitate dimensiunile obiectelor sunt independente de viteza lor. Şi că timpul curge la fel pentru toţi, indiferent de viteza cu care se mişcă. Şi că în principiu dacă depui efort te poţi mişca tot mai repede şi mai repede, fără vreo limită de viteză. Toate acestea erau (şi sunt!) intuiţii despre realitate. Dar cineva, având curajul să nu ia de bune aceste intuiţii, a spus "Dar ia să vedem ce decurge logic din toate acestea, cum se leagă ele?" Şi a văzut că nu se leagă (la nivel logic)... Şi atunci a încercat să construiască un model de univers teoretic în care lucrurile să se lege. Bineînţeles, acel model era nu doar o pură fantezie, ci chiar o "jignire" adusă bunului-simţ. Pentru că în acel model spaţiul şi timpul se modificau o dată cu viteza şi exista şi o viteză limită... Era evident că această fantasmagorie nu corespunde realităţii, nu? Şi totuşi, exact acest model este acum unanim aceptat că ar descrie realitatea (mă rog, o descrie nu perfect, ci mai bine decât oricare alt model). De ce? Pentru că este singurul model coerent logic care e în acelaşi timp în acord cu observaţiile şi experimentele noastre. De aceea spun: Atunci când gândim, nu trebuie să ne cramponăm de cum (credem noi că) e realitatea, ci e bine să dăm frâu liber imaginaţiei. Singura constrângere să ne fie coerenţa logică. Dintr-un astfel de demers pot ieşi lucruri... minunate... sau poate rămâne (în cel mai rău caz) un simplu exerciţiu de gândire coerentă. Nimic dăunător, nimic inutil.
Nici eu nu sunt "specialist" în cauzalitate (deşi am reflectat ceva asupra subiectului). Bun, unii spun că graful nu poate avea cicluri. De ce n-ar putea avea? Sunt doar două motive posibile: fie aşa ceva este o contradicţie logică (şi în cazul nostru nu este), fie conduce la o noţiune de cauzalitate mult prea diferită de uzul comun al cuvântului (şi aşa ceva nu ne interesează -- dacă vine cineva şi ne propune un model al cauzalităţii care este perfect coerent, dar de fapt defineşte... pătrunjelul, atunci nu ne foloseşte, pentru că nu asta ne interesează). Deci rămâne să vedem: acceptarea ciclurilor în graf conduce la o cauzalitate prea "exotică" pentru a o putea identifica cu ceea ce în mod normal, uzual, numim cauzalitate? Mie îmi pare că noţiunea populară de cauzalitate presupune o orientare a legăturii dintre A şi B: nu-i tot aia "A este cauza lui B" cu "B este cauza lui A" (cum e de exemplu la "A e fratele lui B" şi "B e fratele lui A"). Deci ar trebui să avem arce orientate. Tu ce zici? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||
|
|||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 24 May 2024 - 01:42 AM |