Cauzalitate, (până la urmă... ce-i aia?) |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Cauzalitate, (până la urmă... ce-i aia?) |
14 Jan 2005, 01:57 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
În mod tradiţional, gândim cauzalitatea ca pe o reţea de săgeţi care "împănează" lumea, care leagă fapte, evenimente şi întâmplări. O săgeată din aceasta duce de la un fapt numit cauză la un altul numit efect. Pentru că imaginea unui graf orientat este extrem de intuitivă, cauzalitatea pare că e lămurită: e un graf orientat, săgeţile conducând de la cauze la efecte.
Dar... sunt totuşi probleme. Să luăm un exemplu: Tocmai am făcut un accident de maşină. Care este cauza accidentului? Mai întâi, pentru a putea răspunde ar trebui să ştim ce înţelegem prin "accident de maşină". Ne referim strict la configuraţia particulară de atomi/particule/obiecte de la locul accidentului? Sau admitem că sunt posibile mai multe configuraţii care să corespundă toate propoziţiei "acest accident de maşină a avut loc"? Dacă admitem că "acest accident de maşină" este un nume pentru un "ciorchine" de configuraţii, atunci trebuie să lămurim ce cauză căutăm: 1. cauza care a determinat apariţia exact a acelei configuraţii particulare care-a avut loc (şi deci nu ne interesează cauzele care ar fi condus la apariţia vreunei alte configuraţii din ciorchinele "acest accident de maşină"), sau 2. cauza care conduce la apariţia unei configuraţii oarecare din ciorchine -- cu alte cuvinte o cauză a ciorchinelui ca ansamblu de configuraţii potenţiale. Deşi varianta 1 este mult mai apetisantă logic (pentru că pare că se tratează simplu), din păcate în realitate ne confruntăm cu dificultăţile variantei 2: nu vorbim de cauza "acestui accident de maşină, având exact această configuraţie a atomilor", ci vorbim de cauza "acestui accident de maşină, indiferent de configuraţia particulară a atomilor". Prima dificultate este deci chiar identificarea lucrului căruia îi căutăm cauza: când încetează el să mai fie "acest accident de maşină" şi devine "alt accident de maşină"? Care sunt graniţele "ciorchinelui de configuraţii"? Evident, ele sunt difuze. Ciorchinele acesta este un obiect inerent vag, fără limite precise. În spaţiul tuturor configuraţiilor posibile, "acest accident de maşină" este o constelaţie difuză. Să ne apropiem cu microscopul minţii şi să analizăm totuşi un anume punct din constelaţie -- o configuraţie particulară, bine precizată. Care este cauza (în accepţiunea 1 de mai sus) a acelei configuraţii particulare? O altă configuraţie, nu-i aşa? Dar ce înseamnă o configuraţie, de fapt? Ce intră şi ce nu intră în configuraţia-cauză pe care o căutăm? Poziţia aripilor păsării care acum 3 zile a prins o libelulă pe câmpul de la marginea drumului -- este acesta un factor care a influenţat poziţia firelor de praf de pe capota maşinii în momentul accidentului? Principial, da. Deci acel factor trebuie să fie inclus în configuraţia-cauză a "acestui accident, cu aceste detalii". Observăm că sunt foarte mulţi factori care trebuie luaţi în considerare. De fapt, e mult mai simplu să spunem ce factori nu trebuie luaţi în considerare: aceia atât de îndepărtaţi încât influenţa lor este garantat nulă (fizica relativistă arată că astfel de factori există -- ei se numesc "factori separaţi spaţial faţă de accident"). Deci cauza pe care-o căutăm este o configuraţie a unei porţiuni uriaşe din Univers (putem neglija doar evenimentele din afara "conului cauzal trecut" definit de fizica relativistă). Este această cauză unică? Cu alte cuvinte, este posibil ca în spaţiul configuraţiilor trecute posibile să existe mai multe configuraţii ale Universului care să conducă la acelaşi "accident prezent" (identic până în cele mai mici detalii)? Mă opresc deocamdată cu analiza aici, pentru că văd că mesajul a început să devină descurajant de lung... Vă invit la comentarii. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
16 Jan 2005, 05:42 PM
Mesaj
#2
|
|||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Da, şi mie mi se pare asta ideea firească pentru a rezolva problema. Dar... apar alte probleme : Ce relevanţă are compararea universului actual (cu Soare, vânt solar, galaxie, Pământ, oameni pe Pământ, mărunţiş în buzunarele lor etc.) cu un univers "ciuntit", în care totul este eliminat în afară de vântul solar şi mărunţişul din buzunarul meu? De unde ştim că universul "ciuntit" este un univers posibil? Dacă nu e un univers posibil, atunci înseamnă că admitem să facem comparaţii şi cu universuri complet fictive, care-au evoluat diferit de la Big Bang încoace, după alte seturi de legi (legi care să fi permis apariţia naturală a unui vânt solar alături de un pumn de mărunţiş)? Păi dacă-i aşa, ce ne-mpiedică să luăm pentru comparaţie un univers fictiv (imposibil, dar cu ce ne deranjează asta?) în care nu există decât vântul solar şi nişte mărunţiş plutind pe undeva şi intensitatea vântului solar este exact la fel cu aceea din universul real? Mai rămâne să presupunem că universul alternativ de care vorbim (cel "ciuntit") nu a ajuns astfel prin evoluţie firească de la Big Bang încoace, ci modificarea o facem noi brutal şi forţat, în prezent, trimiţând brusc în neant toate entităţile în afară de două. Bun, dar asta e o afectare extrem de violentă şi gravă a universului, este o modificare catastrofală, deci de ce ne-am aştepta să fie relevantă o comparaţie între vântul solar din universul înainte de "catastrofă" şi din cel de după? Sau între două variante de univers care au suferit "catastrofe" diferite? Istoria universului este una (cea care a avut loc efectiv) şi ea dă seama de legile universului. Dacă studiem un univers care a avut o altă istorie de la Big Bang încoace, cel mai probabil vom găsi că el e guvernat de alte legi. Comparaţia între două astfel de universuri este irelevantă. Universul în care e posibilă dispariţia bruscă a tuturor entităţilor în afară de două -- şi asta pe cale naturală -- este clar diferit de universul actual. Iar dacă dispariţia nu e pe cale naturală, ci e impusă din exterior, atunci e ca şi cum am studia dezvoltarea naturală a unei plante versus dezvoltarea ei după ce-a fost dinamitată şi scufundată în acid sulfuric... Din nou, orice comparaţie este irelevantă. Este vorba aici de problema "istoriilor alternative" pe care-o aduceam în discuţie într-un mesaj anterior. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 23 May 2024 - 10:24 PM |