Religie/ateism = Constiinta? Optiuni

[Figaro]

O definitie foarte ciudata, care apare pe forum, sustine ca ateismul inseamna absenta religiei. Acest act n-ar implica si constiinta, cu alte cuvinte un scaun, un nou nascut sau un caine sunt niste atei veritabili.

Care este opinia voastra? Putem vorbi de ateism/religie in lipsa constiintei?

[Amenhotep]

Pe lume există entităţi.

Dintre entităţi, unele sunt oameni şi altele nu sunt oameni. Din acest punct de vedere, iată că entităţile se împart exact în două categorii (adică o entitate se încadrează obligatoriu într-una din aceste două categorii: fie e om, fie nu e om). Nu există entitate căreia această distincţie să nu i se poată aplica.

Din alt punct de vedere, vedem că dintre entităţi, unele au capacitatea de a crede ceva, altele nu au această capacitate. Pentru o entitate, a treia posibilitate nu există.

Mai putem face astfel de împărţiri după criteriul conştiinţei, al raţiunii etc. În fiecare caz obţinem două categorii: cele ce sunt conştiente/raţionale/whatever, respectiv cele ce nu sunt (din diverse cauze).

Un alt criteriu de împărţire ar putea fi "are nasul roşu şi ochii mijiţi" -- despre unele entităţi se poate spune că au nasul roşu şi ochii mijiţi, despre altele ar fi fals să afirmăm aşa ceva (pentru că au nas multicolor, transparent sau verde; sau pentru că n-au nas deloc; sau pentru că au nas roşu, dar n-au ochi; sau ochii nu sunt mijiţi; sau... din varii cauze...). Din nou, doar două categorii. O entitate fie face parte din categoria entităţilor cu nasul roşu şi ochii mijiţi, fie face parte din cealaltă categorie. Nu există entitate despre care să putem spune "distincţia este inaplicabilă".

Criteriul care a născut vâlvă aici este "crede că există măcar un zeu". El se comportă ca orice alt criteriu şi împarte entităţile existente în două categorii: entităţile care cred că există măcar un zeu, respectiv entităţile care nu fac asta (din diverse cauze).

Acum, pentru unele din categoriile acestea oamenii au găsit denumiri, iar pentru altele nu. De exemplu, avem categoriile "om", "neom", "neconştient" etc. Dar pentru "fără nasul roşu sau ochii mijiţi" nu avem un cuvânt.

În toată afacerea asta apare un biet cuvânt, mic şi sfios: "ateu". Şi întreabă încetişor "Eu... ce însemn? Cărei categorii îi corespund?"

Şi se dezlănţuie războiul: unii spun că "ateu" este eticheta pentru categoria entităţilor care nu cred că există măcar un zeu. Alţii spun că "ateu" este eticheta pentru o categorie mai complexă, formată prin intersecţia altor două categorii: entităţile care sunt oameni şi simultan se află în situaţia de a nu crede că există măcar un zeu. Alţii aduc în discuţie suplimentar conştiinţa, raţiunea, capacitatea de a crede ceva... Ba mai sunt unii care aduc în discuţie nu doar capacitatea de a crede în general, ci credinţa efectivă în chestiuni de genul plusvalorii... Sau chiar atrag atenţia asupra distincţiei dintre "a crede că există mai mulţi zei" şi "a crede că există un singur zeu" (ca să nu mai zic de distincţia extrem de relevantă dintre "a crede că există un singur zeu în general" şi "a crede că există un singur zeu de natură personală şi transcendent, care nu mai acţionează asupra Universului" -- definiţia completă a deismului aici)... Nimeni nu se mai înţelege cu nimeni... Ce mai, halima totală!

Apar chiar şi afirmaţii care sugerează că ataşarea cuvântului "ateu" unei anume categorii ar conduce la dificultăţi logice (contradicţii, aberaţii etc.)...

Să facem un pas înapoi, oameni buni, şi să uităm pentru moment de cuvântul buclucaş. Să analizăm puţin noţiunile. Să privim (cu ochii minţii, că din păcate nu pot posta desene aici...) imaginea planşetei de lucru plină de entităţi, care se împart dintr-un punct de vedere în două categorii, din alt punct de vedere în alte două categorii... şi tot aşa. Avem clar grupul de entităţi care cred că există măcar un zeu (versus grupul complementar al tuturor celorlalte entităţi). Să numim această categorie grupul "credincioşilor", de acord? Observăm că toţi credincioşii aparţin categoriei entităţilor care au capacitatea de a crede ceva. Asta e clar. Posibil să observăm că toţi credincioşii aparţin categoriei entităţilor "oameni" (printre "neoameni" nu există nici un credincios). Sau poate vom observa că toţi credincioşii se regăsesc printre entităţile care posedă raţiune. Sau conştiinţă. Mă rog, putem face diverse observaţii.

Dar vine Ion, ateu convins şi declarat, şi întreabă "Eu unde figurez în schema asta?" Ne uităm şi observăm un prim lucru indubitabil: că Ion este listat în categoria entităţilor care nu cred că există măcar un zeu. Şi mai observăm că e listat la categoria entităţilor care sunt oameni. Şi care sunt capabile de a crede ceva. Şi care au raţiune. Şi conştiinţă. Şi liber arbitru. Şi nasul roşu şi ochii mijiţi. Bun, la ce ne ajută toate aceste observaţii? La nimic. Categoriile rămân aceleaşi, insensibile la încercările noastre de a numi noţiuni şi combinaţii savante de noţiuni. Presupunând că harul divin ar pogorî asupra noastră şi ne-am împăca dintr-o dată cu toţii, căzând de acord asupra unei anumite accepţiuni a cuvântului "ateu", entităţile vor continua să fie împărţite exact în categoriile pomenite. Şi relaţiile dintre categorii vor rămâne fix aceleaşi. Un scaun nu va crede nici că există măcar un zeu, nici că există plusvaloare şi nici nimic altceva. Un om conştient şi raţional va crede una sau alta (sau mai multe, sau niciuna). Un om non-conştient (mort de exemplu) nu va crede nimic. Un triunghi va aparţine categoriei entităţilor care nu cred că există măcar un zeu. Orice credincios va avea capacitatea de a crede ceva. Etc. Toate aceste fapte rămân neschimbate.

Şi-atunci, la ce bun toată gâlceava asta? De ce să nu ne concentrăm pe analiza categoriilor (cum s-or numi ele) şi a relaţiilor dintre ele? De ce atâta încrâncenare vizavi de eticheta "corectă" a uneia dintre categorii?

Dacă chiar e nevoie să fac asta, eu voi admite în discuţia de faţă că "ateu" înseamnă... ce vrea majoritatea (sau minoritatea, sau Figaro, sau oricine). Dar daţi-mi voie să definesc eu termenul "azeu" ca denumirea categoriei tuturor entităţilor care nu cred că există măcar un zeu. Şi haideţi vă rog să discutăm (şi) despre anterioritatea azeismului faţă de credinţă. Şi despre faptul că pentru ca o entitate să fie azee nu este deloc necesar ca ea să aibă conştiinţă/raţiune/convingeri. Şi despre faptul că un scaun/pantof/monitor este indubitabil azeu.

De acord?

Sau simpla numire (cu orice nume) a acestei categorii conduce la dificultăţi logice, contradicţii şi aberaţii?

a