Jocul, gandurilor lui Rose |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Jocul, gandurilor lui Rose |
17 Aug 2003, 01:40 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Aici veti putea citi ganduri si amintiri din viata lui Death Rose - "un locusor unde sa spun ce am pe suflet - un jurnal deschis unde sa scrie si altii, daca vor".
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
4 Sep 2003, 12:13 AM
Mesaj
#2
|
|
child in time Grup: Membri Mesaje: 551 Inscris: 12 August 03 Forumist Nr.: 590 |
Ati avut vreodata sentimentul ca cineva iti citeste gandurile? Ca ti le fura mai bine zis...si apoi ti le spune lumii intregi, mai frumos, mai sincer, mai emotionant decat tu ai putea vreodata? Intotdeauna mi s-a parut imposibil sa mai existe persoane care sa gandeasca sau sa simta la fel ca mine. Poate si din ingamfarea mea copilareasca de "nimeni nu mai e ca mine, nimeni nu ma poate intelege".
Toata viata mi-a fost frica de un lucru: sa nu fiu suficient de buna. Sa-i dezamagesc pe cei din jur, sa fiu mediocra, sa fiu privita de sus de cei pe care ii admiram. Si acum mi se intampla tot timpul asta, dar nu mai are acelasi impact. Niciodata n-am stiut prea bine ce vreau. Pur si simplu vedeam ceva, imi placea, vroiam si eu, nu-mi placea, respingeam. Am trecut prin faza in care vroiam sa fiu printre "the popular kids". Apoi cand am vrut sa fiu pur si simplu privita altfel de cei pe care ii consideram prietenii mei. I-am considerat oamenii ideali si mi-am dorit din tot sufletul sa fiu ca ei. Apoi am intrat la liceu. Incet, incet, am inceput sa cunosc lumea mai bine. Sa vad ca toti suntem niste simpli oameni. Unii sunt intr-adevar de admirat, dar nu trebuie sa-mi doresc cu orice pret sa fiu ca ei. A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva...cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta...nu stiu de ce, dar de vreo 2 ani incoace imi vin mereu in minte versurile astea acum, la inceputul lui septembrie. Cat as vrea sa poata sa fie asa... sa mi se acopere inima...acum cand incepe scoala. Cand trebuie sa revin la viata, cand voi da din nou nas in nas cu temerile mele. Sa nu mai am o alta iarna ca cea de anul trecut...poate sa pot sa fiu pusa la hibernare pana vara viitoare cand ma voi putea trezi la viata. Ploua. Ce-as vrea sa ma pot plimba pe strada acum. Sa fiu iar singura cu gandurile mele. Ganduri de care fug cat pot de tare si de care am nevoie in egala masura. Gandurile mele...caci sunt tot ce am...tot ce sunt...Sau sa nu fiu singura...sa pot sa fiu tinuta in brate...iar vise... Black Ice povestea de visul sau...mi s-a intamplat sa visez mai multe zile la randul lucruri foarte asemanatoare...lucruri care imi doream si inca imi mai doresc din tot sufletul sa se intample. Si ma trezeam dimineata si incepeam sa plang in nestire. Pentru ca mi-as fi dat viata la schimb pentru visul ala. Si pentru ca nu se putea. Si trebuia sa ajung la aceeasi concluzie: visele sunt doar vise, nimic mai mult. Dupa lungi chinuri, egoismul si suficienta au invins. Pe bucati, imi place de mine. Dar doar pe bucati...pentru ca toate ambalate...ma dau pe mine...Numai eu stiu cat de greu a fost pana am ajuns aici...la aceasta varianta imperfecta perfectionata... Totdeauna am tanjit dupa un lucru: cineva care sa ma inteleaga. Asa cum sunt eu. Care sa nu ma intrebe "de ce?"...care sa inteleaga dincolo de cuvinte. Astazi am simtit asta mai mult ca oricand. Eram cu A., Al. si prietenul ei. Si dupa ce eu si A. ne-am despartit de ei, m-a intrebat: "cum poti fi atat de rea? Si fara motiv, inca". Am simtit cum mi se prabuseste pamantul sub picioare. Am baiguit ceva de genul: "da' nu e fara motiv" dupa care n-am mai putut sa zic nimic. Am nevoie de cineva care sa inteleaga ca a fi rautacioasa nu inseamna ca am un suflet rau sau asa ceva. Si revin la singurele persoane care au inteles cat de cat asta: I. si Br. Si ele cat vor mai fi langa mine...caci presimt ca in curand voi ramane singura...si fiecare pasare piere pe limba ei. -------------------- "In fapta, lumea-i visul sufletului nostru..."
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 June 2024 - 02:08 PM |