Absolut Si Relativ In Moralitate |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Absolut Si Relativ In Moralitate |
7 Nov 2004, 11:15 PM
Mesaj
#1
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
As vrea sa supun dezbaterii doua viziuni asupra moralitatii. Una este cea a credinciosului, cealalta a ateului. Am vazut deseori insinuat chiar pe acest forum cum ca moralitatea absoluta este prin excelenta apanajul credinciosului si ca ateul este oarecum inconsecvent daca presupune anume lucruri ca fiind morale sau ca avand o valoare absoluta. Avem, deci, doua intrebari la care trebuie sa raspundem:
1. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in lipsa apelului la divinitate? 2. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in prezenta apelului la divinitate? Nu vreau sa insist neaparat asupra unui anume raspuns la aceste intrebari ci vreau sa sustin urmatoarea propozitie: "Raspunsul la 1 este acelasi cu raspunsul la 2". Altfel spus, daca se poate concepe moralitate absoluta in cadrul credintei in Dumnezeu, atunci ea se poate concepe si in absenta unei credinte. Implicit, daca nu putem concepe moralitate absoluta in lipsa divinitatii, nu avem nici o sansa sa gasim acest absolut in cadrul credintei in Dumnezeu. Argumentul meu este urmatorul: daca presupunem ca moralitatea vine de la Dumnezeu si ca orice act imoral este asa pentru ca este impotriva vointei divinitatii, atunci moralitatea este raportata la o fiinta, anume fiinta divina. Si atunci nu avem de a face cu o moralitate absoluta, ci una relativa. Daca, pe de alta parte, presupunem moralitatea ca ceva independent de vointa divina care doar o respecta in virtutea atributului de omnibenevolenta, atunci avem de-a face, intr-adevar cu o moralitate absoluta. Dar observam ca ea nu depinde de fiinta divina. Altfel spus este o moralitate absoluta care poate proveni foarte bine si din sistemul filosofic al unui ateu. P.S. Ca parere personala, raspunsul la ambele propozitii este "Nu". Existenta lui Dumnezeu nu ne garanteaza existenta unui anume set de actiuni care sa fie morale prin definitie. Acest topic a fost editat de Catalin: 7 Nov 2004, 11:16 PM -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
4 Dec 2004, 09:23 AM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||||||||
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
X este un singur fapt. El poate fi translatat in spatiu si in timp dar este tot X. "fac X azi" si "fac X maine" sunt doua fapte diferite intre ele si diferite amandoua de X. La fel cum <<P>>, <<P este adevarat>> si <<"P este adevarat" este adevarat>> sunt 3 propozitii diferite.
Este un principiu al fizicii care spune ca fenomenele se petrec identic indiferent de plasarea lor in spatiu si in timp. Asta justifica parametrii t si s. Nu exista nimic care sa garanteze ca un fenomen se petrece identic indiferent de pH. Deci nu putem identifica un X dintr-un pH cu un X din alt pH asa cum identificam X(t1,s2) cu X(t2,s2). La fel si pentru masa. Viteza este o iluzie. E tot spatiu-timp. Deci, neputand identifica X-ii decit in cazul (t,s) putem vorbi de un singur fenomen doar in cazul (t,s).
Nu prea inteleg ce sustii aici. Daca ar fi gresit sa admitem "pseudo-fapte" neprecizate temporal nu am mai putea vorbi din start de o morala absoluta pentru ca morala absoluta e formata din astfel de fapte. Iar daca nu e esential sa descriem faptul printr-o propozitie, cum ai vrea sa-l descrii? nu putem nota cu X faptul insusi fara a face o descriere!
Ok, sper ca am explicat de ce acesti doi parametri. I-am ales din principiul relativitatii! El ne asigura ca avem acelasi fenomen, nu doua fenomene diferite. (oarecum off-topic: teleportarea asa cum e ea inteleasa azi, nu presupune deplasarea atomului de la punctul s1 la punctul s2 ci doar deplasarea starii cuantice a atomului X(s1) la atomul Y(s2). Dupa ce Y(s2) va primi informatia, va trece si el in starea cuantica initiala a lui X si va deveni X(s2). Cei doi atomi sunt identici, adica nu l-ai putea deosebi nici macar teoretic pe primul de cel ce a devenit acum al doilea. Ca atare, suntem justificat filosofic sa spunem ca avem acelasi atom translatat de la s1 la s2 si de la t1 la t2. Detalii aici.) Deci avem justificari suficiente pentru a identifica X(t1,s1) cu X(t2,s2) si cand X nu este un concept abstract ci chiar o particula, o bucata de materie. Dar daca incercam sa gandim alte coordonate, de exemplu pH sau incarcarea electrica sau orice altceva nu mai avem justificare pentru a identifica fenomenele intre ele.
Ok, atunci nu vad de unde a aparut ideea "Coloritul... e un set de propoziţii de tipul 'Acest obiect este roşu', 'Acest obiect este galben', 'Acest obiect este verde' etc.". Daca ai vrut sa deplasezi accentul spre relatia dintre obiecte si diversele culori, atunci de ce l-ai mai introdus pe saracul copil in ecuatie? el sigur nu se gandea la asta!
Am zis la un moment dat ca functia poate fi partiala. Asta inseamna ca nu trebuie neaparat sa ia o valoare pentru fiecare fapt.
Nu te grabi asa! Ce faci acum, redefinesti "fapt"? ar trebui sa luam discutia de la inceput daca nici asupra lui "fapt" nu mai suntem de acord.
Ba da. Nu asta inseamna o analogie?
Am impresia ca linia asta duce din nou la problema parametrilor asa ca nu mai insist.
Ok, hai sa lucram direct pe obiectia asta, fara analogie. O propozitie poate fi adevarata sau poate sa nu fie adevarata. In "a nu fi adevarata" intra toate variantele: e falsa, e lipsita de sens, e incoerenta etc. Obiectia ta pare sa puna morala absoluta pe acelasi picior cu adevarul absolut. Dar eu am considerat ca exista adevar absolut atunci cand am pornit orice discutie. Daca nu ar exista adevar absolut, atunci am putea sa abandonam forumul si toate discutiile pentru ca nu am avea nici o justificare in credinta noastra ca ne putem intelege cu ceilalti. Deci prin insusi dialogul pe care il purtam, ne-am angajat sa consideram ca exista ceva care este adevarat si e mai presus de propriile noastre minti. E, la adevarul ala fac apel atunci cand spun ca o propozitie trebuie sa fie adevarata. Si acel adevar presupune, e adevarat, ca ne raportam la un anume mod de a face impartirea si anume la modul pe care trebuie sa il folosim pentru ca discutiile noastre sa aiba un sens. Deci, in esenta, sunt de acord cu mesajul obiectiei dar neg ca ea este cu adevarat o obiectie! Avem voie si chiar suntem obligati sa ne raportam la un anume mod de impartire! -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 17 June 2024 - 01:22 AM |