Absolut Si Relativ In Moralitate |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Absolut Si Relativ In Moralitate |
7 Nov 2004, 11:15 PM
Mesaj
#1
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
As vrea sa supun dezbaterii doua viziuni asupra moralitatii. Una este cea a credinciosului, cealalta a ateului. Am vazut deseori insinuat chiar pe acest forum cum ca moralitatea absoluta este prin excelenta apanajul credinciosului si ca ateul este oarecum inconsecvent daca presupune anume lucruri ca fiind morale sau ca avand o valoare absoluta. Avem, deci, doua intrebari la care trebuie sa raspundem:
1. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in lipsa apelului la divinitate? 2. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in prezenta apelului la divinitate? Nu vreau sa insist neaparat asupra unui anume raspuns la aceste intrebari ci vreau sa sustin urmatoarea propozitie: "Raspunsul la 1 este acelasi cu raspunsul la 2". Altfel spus, daca se poate concepe moralitate absoluta in cadrul credintei in Dumnezeu, atunci ea se poate concepe si in absenta unei credinte. Implicit, daca nu putem concepe moralitate absoluta in lipsa divinitatii, nu avem nici o sansa sa gasim acest absolut in cadrul credintei in Dumnezeu. Argumentul meu este urmatorul: daca presupunem ca moralitatea vine de la Dumnezeu si ca orice act imoral este asa pentru ca este impotriva vointei divinitatii, atunci moralitatea este raportata la o fiinta, anume fiinta divina. Si atunci nu avem de a face cu o moralitate absoluta, ci una relativa. Daca, pe de alta parte, presupunem moralitatea ca ceva independent de vointa divina care doar o respecta in virtutea atributului de omnibenevolenta, atunci avem de-a face, intr-adevar cu o moralitate absoluta. Dar observam ca ea nu depinde de fiinta divina. Altfel spus este o moralitate absoluta care poate proveni foarte bine si din sistemul filosofic al unui ateu. P.S. Ca parere personala, raspunsul la ambele propozitii este "Nu". Existenta lui Dumnezeu nu ne garanteaza existenta unui anume set de actiuni care sa fie morale prin definitie. Acest topic a fost editat de Catalin: 7 Nov 2004, 11:16 PM -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
30 Nov 2004, 05:09 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Da, din acest punct de vedere exemplul ales de mine nu se suprapune perfect peste problema moralei. Tocmai de aceea am folosit "colorit" şi nu "culoare", pentru că o culoare este strict ce spui tu: una din valorile pe care o poate lua o funcţie. Prin "colorit" am încercat să deplasez accentul discuţiei înspre relaţia dintre obiecte şi diversele culori posibile.
Da, exact aceasta e şi viziunea mea: o morală este o funcţie de la mulţimea faptelor la mulţimea {Bine, Rău}. Dacă e funcţie, atunci fiecărui fapt trebuie să-i corespundă fie "Rău", fie "Bun". Un... ceva căruia nu-i corespunde clar "Bun" sau "Rău" nu este un fapt. De exemplu, "dărâm blocul" nu este fapt. Dar "dărâm blocul în următoarele circumstanţe: timp = azi, locatari în bloc = 184, numărul blocului = 3B, starea locatarilor = vii şi fericiţi, ... etc." -- acesta este un fapt şi lui putem să-i atribuim clar una din valorile "Bun" sau "Rău".
Nu sunt sigur că înţeleg bine analogia. Ce defineşti aici nu este perfect echivalent cu propunerea ta de definiţie a moralei? Problema este aceeaşi ca şi la morală, anume legată de ce înseamnă "obiect" ("fapt"): dacă am admite că X = "căciula" (fără alte precizări!) e un obiect legitim, atunci propoziţia "'căciula' este verde" nu are un sens bine precizat (pentru că nu se ştie despre ce căciulă e vorba) şi deci nici o valoare de adevăr bine precizată.
Nu, acelea sunt culori. Repet, tocmai de aceea am optat pentru termenul "colorit", pentru a fi clar că nu vorbesc despre mulţimea culorilor, ci despre funcţia care asociază obiectelor diverse culori. Cu alte cuvinte, mă refer la "mod de împărţire a obiectelor în verzi, galbene, roşii etc." -- prin analogie cu morala, care în viziunea mea este "mod de împărţire a faptelor în Bune şi Rele". Oricum, dacă în continuare consideri că exemplul nu e bun, sunt dispus să-l retrag. Pentru că mi-am susţinut deja punctul de vedere în n alte moduri şi obiecţiile mele nu suferă deloc dacă uităm de această "metaforă coloristică". Obiecţia principală era că atunci când definim morala în general (sau "coloritul", sau cum vrei să-i zici funcţiei cu pricina) nu avem voie să spunem în definiţie "şi acele propoziţii trebuie să fie adevărate", pentru că asta înseamnă că ne raportăm clar la un anume mod de a face împărţirea pe care-l considerăm "adevărat" (şi pe celelalte moduri le considerăm "false"). Or, statutul acesta special pe care-l acordăm încă din definiţie unui anume mod de împărţire transformă demersul nostru ("Hai să vorbim obiectiv şi nepărtinitor despre modurile de împărţire: sunt ele relative sau ar putea exista unul absolut?") într-un demers ipocrit şi circular. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||||||
|
|||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 17 June 2024 - 08:17 AM |