![]() |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
![]() |
![]()
Mesaj
#1
|
|
![]() Filosof boem ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 ![]() |
As vrea sa supun dezbaterii doua viziuni asupra moralitatii. Una este cea a credinciosului, cealalta a ateului. Am vazut deseori insinuat chiar pe acest forum cum ca moralitatea absoluta este prin excelenta apanajul credinciosului si ca ateul este oarecum inconsecvent daca presupune anume lucruri ca fiind morale sau ca avand o valoare absoluta. Avem, deci, doua intrebari la care trebuie sa raspundem:
1. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in lipsa apelului la divinitate? 2. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in prezenta apelului la divinitate? Nu vreau sa insist neaparat asupra unui anume raspuns la aceste intrebari ci vreau sa sustin urmatoarea propozitie: "Raspunsul la 1 este acelasi cu raspunsul la 2". Altfel spus, daca se poate concepe moralitate absoluta in cadrul credintei in Dumnezeu, atunci ea se poate concepe si in absenta unei credinte. Implicit, daca nu putem concepe moralitate absoluta in lipsa divinitatii, nu avem nici o sansa sa gasim acest absolut in cadrul credintei in Dumnezeu. Argumentul meu este urmatorul: daca presupunem ca moralitatea vine de la Dumnezeu si ca orice act imoral este asa pentru ca este impotriva vointei divinitatii, atunci moralitatea este raportata la o fiinta, anume fiinta divina. Si atunci nu avem de a face cu o moralitate absoluta, ci una relativa. Daca, pe de alta parte, presupunem moralitatea ca ceva independent de vointa divina care doar o respecta in virtutea atributului de omnibenevolenta, atunci avem de-a face, intr-adevar cu o moralitate absoluta. Dar observam ca ea nu depinde de fiinta divina. Altfel spus este o moralitate absoluta care poate proveni foarte bine si din sistemul filosofic al unui ateu. P.S. Ca parere personala, raspunsul la ambele propozitii este "Nu". Existenta lui Dumnezeu nu ne garanteaza existenta unui anume set de actiuni care sa fie morale prin definitie. Acest topic a fost editat de Catalin: 7 Nov 2004, 11:16 PM -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
![]() |
![]()
Mesaj
#2
|
|||
![]() Cronicar ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 ![]() |
M-am mai gândit la precizarea "propoziţii adevărate" şi mi-am dat seama că trebuie să-mi exprim dezacordul mult mai ferm decât am făcut-o. Cred că această precizare anulează practic efortul de a defini morala. Iată de ce: Să ne gândim că un copil (isteţ) ne întreabă "Ce-i aia colorit?". Şi să presupunem că-i răspundem "Coloritul... e un set de propoziţii de tipul 'Acest obiect este roşu', 'Acest obiect este galben', 'Acest obiect este verde' etc." Nu l-am lămurit prea mult pe copil, dar încercarea de explicaţie e un început, nu-i aşa? Copilul înţelege că noţiunea "colorit" este legată de noţiunile "roşu", "galben", "verde" etc. Să mai presupunem că acest copil trăieşte într-o lume în care adeseori vede în preajmă că oamenii nu sunt cu toţii de acord dacă "Acest obiect e roşu" sau "Acest obiect e verde". Prin prisma acestui amănunt, cum înţelege copilul problema coloritului şi a culorilor? El are în faţă două variante: a. fie să creadă că de fapt obiectele au nişte culori bine stabilite, dar unii oameni le percep eronat, b. fie să creadă că de fapt nu există culori stabilite dinainte, ci etichetele "roşu", "verde" etc. sunt stabilite de oameni prin convenţie socială. Eu aş numi aceste două variante "colorit absolut" şi "colorit relativ". Orice variantă ar alege, copilul se poate apoi întreba "Dar modul acesta (fie el cel absolut, sau cel relativ) de stabilire a unei culori pentru fiecare obiect este oare neschimbat în timp? Sau se schimbă?" -- aceasta aş numi-o problema imuabilităţii. Bun, dar acum să întrerupem şirul gândurilor copilului-filosof aducând precizarea: "Am uitat să-ţi spun: Coloritul e un set de propoziţii de tipul 'Acest obiect este roşu', 'Acest obiect este galben', 'Acest obiect este verde' etc., cu menţiunea că aceste propoziţii sunt toate adevărate! Dacă propoziţiile nu sunt toate adevărate, atunci acel set de propoziţii nu reprezintă un colorit." Ce aduce în plus această precizare? Cu ce îl ajută ea să înţeleagă mai bine ce este coloritul? Eu zic că nu aduce nimic nou. Dar rezultatul nu este nici măcar nul, ci mai degrabă negativ: deşi explicaţia nu câştigă cu nimic în claritate, totuşi precizarea are darul să creeze iluzia că lucrurile s-au limpezit. Şi nu numai atât, ci înclină subtil şi nepermis balanţa în favoarea viziunii "coloritului absolut". De ce? Pentru că definiţia "îmbunătăţită" presupune existenţa unei entităţi (set de propoziţii) cu anumite proprietăţi (propoziţiile sunt de tipul cutare şi sunt adevărate) fără ca această existenţă să fi fost demonstrată. Or, se ştie că acest mod de definire este defectuos şi este sursă de erori grave. Întotdeauna când definim ceva trebuie să fim siguri că entitatea respectivă există -- şi trebuie să demonstrăm (sau să postulăm) existenţa înainte de a da definiţia. Dacă n-o facem explicit, trebuie să fim conştienţi că tot demersul (împreună cu toate concluziile lui!) este valabil numai în ipoteza "Dacă aşa ceva chiar există". Iată deci că ipoteza coloritului absolut ("în realitate există un anume fel în care stau lucrurile -- acela descris de propoziţiile adevărate") se regăseşte ca un "călător clandestin" în definiţia "îmbunătăţită". În concluzie, precizarea "şi propoziţiile trebuie să fie adevărate" este echivalentă cu ceea ce eu am numit ipoteza "coloritului absolut". Întrebarea despre imuabilitate copilul nu şi-o mai poate pune în ambele cazuri (cel absolut şi cel relativ), pentru că definiţia care i-a fost servită anulează posibilitatea conceperii cazului relativ. Omul rămâne doar să se-ntrebe "Este imuabil sau nu coloritul/morala/adevărul absolut?" Or, această întrebare este mult mai săracă decât cea iniţială... a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||
|
|||
![]() ![]() |
![]() |
Versiune Text-Only | Data este acum: 17 June 2024 - 03:35 PM |