Absolut Si Relativ In Moralitate |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Absolut Si Relativ In Moralitate |
7 Nov 2004, 11:15 PM
Mesaj
#1
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
As vrea sa supun dezbaterii doua viziuni asupra moralitatii. Una este cea a credinciosului, cealalta a ateului. Am vazut deseori insinuat chiar pe acest forum cum ca moralitatea absoluta este prin excelenta apanajul credinciosului si ca ateul este oarecum inconsecvent daca presupune anume lucruri ca fiind morale sau ca avand o valoare absoluta. Avem, deci, doua intrebari la care trebuie sa raspundem:
1. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in lipsa apelului la divinitate? 2. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in prezenta apelului la divinitate? Nu vreau sa insist neaparat asupra unui anume raspuns la aceste intrebari ci vreau sa sustin urmatoarea propozitie: "Raspunsul la 1 este acelasi cu raspunsul la 2". Altfel spus, daca se poate concepe moralitate absoluta in cadrul credintei in Dumnezeu, atunci ea se poate concepe si in absenta unei credinte. Implicit, daca nu putem concepe moralitate absoluta in lipsa divinitatii, nu avem nici o sansa sa gasim acest absolut in cadrul credintei in Dumnezeu. Argumentul meu este urmatorul: daca presupunem ca moralitatea vine de la Dumnezeu si ca orice act imoral este asa pentru ca este impotriva vointei divinitatii, atunci moralitatea este raportata la o fiinta, anume fiinta divina. Si atunci nu avem de a face cu o moralitate absoluta, ci una relativa. Daca, pe de alta parte, presupunem moralitatea ca ceva independent de vointa divina care doar o respecta in virtutea atributului de omnibenevolenta, atunci avem de-a face, intr-adevar cu o moralitate absoluta. Dar observam ca ea nu depinde de fiinta divina. Altfel spus este o moralitate absoluta care poate proveni foarte bine si din sistemul filosofic al unui ateu. P.S. Ca parere personala, raspunsul la ambele propozitii este "Nu". Existenta lui Dumnezeu nu ne garanteaza existenta unui anume set de actiuni care sa fie morale prin definitie. Acest topic a fost editat de Catalin: 7 Nov 2004, 11:16 PM -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
11 Nov 2004, 12:55 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Ca să te înţeleg mai bine: Dictarea unor legi (morale, că să fim on topic) pe vârful unui munte consideri că este o acţiune "în mod intermediat" sau "în mod direct"? Slobozirea de foc şi pucioasă asupra unor oraşe locuite de oameni este acţiune "în mod intermediat" sau "în mod direct"? Hrănirea a mii de oameni cu câteva pâini şi câţiva peşti este acţiune "în mod intermediat" sau "în mod direct"? Vindecarea unui olog sau a unui orb este acţiune "în mod intermediat" sau "în mod direct"? O statuie de piatră care plânge cu lacrimi adevărate sub privirile a mii de oameni este acţiune "în mod intermediat" sau "în mod direct"? În general, orice minune divină care aboleşte temporar şi local cauzalitatea fizică normală este acţiune "în mod intermediat" sau "în mod direct"?
Da, aşa zic.
Nu pricep ce vrei să spui: Vrei să arăţi că argumentul meu este greşit? Aduci vreun contra-argument? Te legi de faptul că am folosit cuvântul "absolut" în timpul argumentaţiei că "dacă cineva ar lua în serios ideile tale atunci ar trebui să decreteze abolirea cuvântului 'absolut' -- ceea ce este evident stupid"? Nu mi-e clar... Dar hai să admitem, de dragul discuţiei, că nici eu însumi (care încerc să-ţi arăt că e o prostie să renunţăm la folosirea cuvântului "absolut" pe temei că toate cuvintele/propoziţiile sunt relative) nu am voie să-l folosesc. Bun, admit deci că a fost o greşeală, o scăpare. O corectez. Reciteşte te rog argumentaţia mea, dar cu cuvântul buclucaş "extirpat". Iată, pentru uşurinţă o reproduc aici:
Ai de exprimat vreo obiecţie vizavi de argument (nu de cuvintele folosite pentru formularea lui)? (Apropo, ca să preîntâmpin o posibilă neînţelegere: când spun "vorbirea despre ceva" nu mă refer strict la actul emisiei sonore din gâtlej, ci la orice fel de comunicare prin semne: fie ele sonore, grafice sau de alt tip. Mă refer la "propoziţiile" despre care a vorbit Cătălin şi ai vorbit şi tu -- ele pot fi grăite, scrise cu pixul în caiet dictando, exprimate în notaţia lui Frege, scrise ca aserţiuni de logică modală, codificate binar într-un fişier, scrise în Braille etc. Important este că nici una din aceste forme de exprimare nu reuşeşte să surprindă întreg conceptul ce se doreşte a fi exprimat, deci toate formele de exprimare sunt relative. Deci orice exprimare a moralei o relativează. Ăsta-i argumentul tău iniţial, nu?)
S-ar autoanihila doar dacă tu ai avea dreptate şi cuvântul "absolut" ar fi un non-sens. Dar, din fericire, n-ai dreptate şi avem voie să folosim cuvântul "absolut" (chiar dacă cuvintele sunt relative). Un raţionament nu se auto-anihilează dacă vorbeşte despre o problemă "absolut generală". Exprimarea (relativă cum e ea) ne dă totuşi dreptul să vorbim despre chestiuni absolute şi să tratăm absolutul lor, să judecăm asupra lui. Exact la fel şi în cazul moralei: deşi atunci când exprimăm, când "dăm" morala (ca în "Se dă morala M: ...") folosim cuvinte finite, pieritoare şi relative, totuşi morala despre care vorbim ar putea fi absolută. Are sens punerea problemei (deşi tu zici că n-ar avea: "demersul nostru de a stabili daca poate sau nu sa existe o moralitate absoluta, redata in fraze comune, ar echivala cu a te intreba daca moralitatea relativa este relativa sau absoluta").
De ce dai acest citat? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 17 June 2024 - 04:52 PM |