Absolut Si Relativ In Moralitate |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Absolut Si Relativ In Moralitate |
7 Nov 2004, 11:15 PM
Mesaj
#1
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
As vrea sa supun dezbaterii doua viziuni asupra moralitatii. Una este cea a credinciosului, cealalta a ateului. Am vazut deseori insinuat chiar pe acest forum cum ca moralitatea absoluta este prin excelenta apanajul credinciosului si ca ateul este oarecum inconsecvent daca presupune anume lucruri ca fiind morale sau ca avand o valoare absoluta. Avem, deci, doua intrebari la care trebuie sa raspundem:
1. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in lipsa apelului la divinitate? 2. Exista sau macar poate exista teoretic moralitate absoluta in prezenta apelului la divinitate? Nu vreau sa insist neaparat asupra unui anume raspuns la aceste intrebari ci vreau sa sustin urmatoarea propozitie: "Raspunsul la 1 este acelasi cu raspunsul la 2". Altfel spus, daca se poate concepe moralitate absoluta in cadrul credintei in Dumnezeu, atunci ea se poate concepe si in absenta unei credinte. Implicit, daca nu putem concepe moralitate absoluta in lipsa divinitatii, nu avem nici o sansa sa gasim acest absolut in cadrul credintei in Dumnezeu. Argumentul meu este urmatorul: daca presupunem ca moralitatea vine de la Dumnezeu si ca orice act imoral este asa pentru ca este impotriva vointei divinitatii, atunci moralitatea este raportata la o fiinta, anume fiinta divina. Si atunci nu avem de a face cu o moralitate absoluta, ci una relativa. Daca, pe de alta parte, presupunem moralitatea ca ceva independent de vointa divina care doar o respecta in virtutea atributului de omnibenevolenta, atunci avem de-a face, intr-adevar cu o moralitate absoluta. Dar observam ca ea nu depinde de fiinta divina. Altfel spus este o moralitate absoluta care poate proveni foarte bine si din sistemul filosofic al unui ateu. P.S. Ca parere personala, raspunsul la ambele propozitii este "Nu". Existenta lui Dumnezeu nu ne garanteaza existenta unui anume set de actiuni care sa fie morale prin definitie. Acest topic a fost editat de Catalin: 7 Nov 2004, 11:16 PM -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
8 Nov 2004, 11:04 AM
Mesaj
#2
|
|||||||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Nu, nu m-am făcut bine înţeles. Morala nu este o creaţie, o "secreţie" a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu impune şi nu face morala. Ea nu era absentă înainte să se hotărască Dumnezeu s-o facă şi prezentă după aceea. Morala este un atribut al lui Dumnezeu, este una din coordonatele majore care-l definesc. Ca şi Fiinţarea, de exemplu. Dumnezeu nu a făcut Fiinţarea, ci Fiinţarea este un atribut al lui Dumnezeu (pe care El îl împarte, prin Creaţie, şi altor lucruri). Liberul Arbitru este o altă coordonată fundamentală, o altă prorpietate de bază a lui Dumnezeu. La fel, El împarte din Liberul Său Arbitru unor creaţii ale Sale -- oamenii. Aceste atribute ale lui Dumnezeu (Moralitatea, Fiinţarea, Liberul Arbitru etc.) noi le numim absolute pentru că la Dumnezeu se manifestă cu maximă intensitate şi complet nealterate (mă rog, în măsura în care pot fi concepute grade de intensitate ale lor... la Fiinţare de exemplu e mai greu...).
Aşa cum spuneam, ai înţeles greşit că morala ar fi creaţia lui Dumnezeu. Ea nu a apărut la Facerea Lumii, aşa cum Fiinţarea şi Liberul Arbitru nu au apărut la Facerea Lumii. Faptul că Dumnezeu este Creator n-are nici o legătură cu absolutul moralei. Ea ar fi fost absolută şi dacă Dumnezeu S-ar fi hotărât să nu creeze. Nu din actul creaţiei derivă caracterul absolut al moralei, ci din aceea că este un atribut al Absolutului însuşi.
Dumnezeu nu este conceput ca şi creatorul moralei. Totuşi, problema ridicată de tine aici se poate trata. Chiar mai general: poate Dumnezeu să modifice vreunul din atributele sale fundamentale? (Pare a fi un paradox: dacă nu poate, atunci iată că nu-i omnipotent; dacă poate, înseamnă că nu putem fi siguri că mâine Dumnezeu nu se va hotărî să fie omnimalevolent în loc de omnibenevolent...) Viziunea mea este: Dumnezeu are putinţa de a-şi modifica oricare din atribute, dar nu vrea să facă asta. Cine ne garantează acest lucru? Păi chiar omnibenevolenţa: hotărârea "De mâine voi fi rău!" nu poate fi luată de Dumnezeu azi, pentru că azi el este omnibenevolent şi o asemenea hotărâre ar fi rea. Deci omnibenevolenţa se auto-perpetuează la infinit. Aceasta asigură caracterul etern al moralei (apropo, ce spuneai tu că e "absolut" eu aş numi mai degrabă "etern constant" -- adică neschimbător în timp). a Acest topic a fost editat de Amenhotep: 8 Nov 2004, 11:05 AM -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
||||||
|
|||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 17 June 2024 - 08:45 AM |