Universul Fractal, [Cronica lui Erwin] Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Erwin veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[contraste]

Îţi menesc ca din univers fractal, adică haos,
Cuvintele să se aştearnă într-un blând repaos.
În dialoguri scumpe, cu prinosuri, clipele poete
Să se aştearnă printre noi, să ne îmbete !


Este darul meu de casă nouă!

[Erwin]

Mihai
contraste :

[Promo Contextual]

[Erwin]

candva, undeva:

Ce e iubirea?
Un sentiment.
Ce e un sentiment?
Un meta-gand.
Ce e un meta-gand?
Un gand peste toate gandurile, ca un dirijor care dirijeaza o orchestra din multe ganduri-instrumentisti.
Ce e un gand?
O colectie de procesari de informatie ce se petrece intr-o multime de neuroni ca o fraza muzicala cantata de un instrumentist.
Un gand e o fraza muzicala.
Un sentiment comun e o melodie.
Un sentiment ca iubirea e o simfonie.

[Erwin]

Waiting

The hours past slowly,
heart's only crying,
soul feel lonely,
stars not shining,
missing you sorrowfully
cause you're too far,
I need you trully
keeping being near.

I'm only dreaming,
I'm only hope that
time will bringing
the green spotlight
of your eyes,
the gentle charm
of your voice
and brilliant thoughts
of your mind.

Somewhere under
the diffuse twilight
for you and me together
a place still wait
to listen as is better
the music of the night.
Never we'll be stranger,
never we'll be break apart,
a madness like fever,
will glue us closer than ever,
to live in happines forever.

[Erwin]

Q&A

Ce culoare are o iluzie?
Green.
Ce gust are o privire?
Sweet.
Cât trãieşte-un vis cu tine?
An ethernity.
Cât rezistã o nevedere?
A second.
Unde stã dorul de-albastru?
Near me.
Unde se sfârşeşte rana?
In my heart.
Cine-aprinde noaptea-n sânge?
The rising moon.
Cine-mi aminteşte amintirea?
The broken mirror.
Cui sã-i dau prea plinul clipei?
To your soul.
Cui sã-i împrumut arsura?
To the spring.
Cum se pipãie-o aşteptare?
Silently.
Cum se stinge-un foc lãuntric?
Kissing.
Cum sã te simt din cuvinte?
Speaking.
Cum sã te creez din sunet?
Singing.
Cum sã-nghit prãpastia-amarã?
Forget it.
Cum sã te deschid din mine?
Close your eyes.
Cum sã ofilesc distanţa?
Call me now.
Cum sã mã apar de-o şoaptã?
Don’t cry.
Cum sã scot lacul din mine?
Drinking my tears.
Cum sã te adun în mine?
Hug me stronger.
Cum sã trãiesc fãrã tine?
Asleep.

[Erwin]

Mad thoughts
Reading mad thoughts,
Having heavy handle
Silly coloured words:
Astounding arfle-baffle.

Made my mind dancing,
Following the music,
Foolish pleasure hacking,
Inside upside nothing.

Ai fi

Ai fi singură
daca ai spune că este o seară răcoroasă...
Nu ai fi superbă
Dacă ai spune că visul aparţine doar pleoapelor tale,
Iar dacă nu ai fi aici
ţi-aş sorbi tăcerea când verdele se îngemănează.

[Erwin]

Sylvie

Sylvie mergea pe pajişte. Adierea vântului cald îi mângâia trupul tânăr. Părul îi strălucea în razele dimineţii. Deodată se opri. La marginea poienii, un cal alb fornăi ridicându-şi botul din iarbă şi adulmecând aerul. Nemişcată, Sylvie privea. Emoţia şi-o stăpânea cu greu. Calul o privea. Işi imagină că e un inorog din poveşti. Îi era teamă să nu-l sperie şi să-l piardă. Nu ştia dacă să se apropie sau să stea. Clipa suspendată în vis părea o veşnicie. Gândul ei cel mai tainic îi dezvălui silueta unui tânar zvelt, îmbrăcat într-o armură uşoară. Părul lui blond se revărsă pe spate când işi scoase coiful. Sabia luci în soare cand trupul lui puternic se întoarse către ea. Il aşteptase atât! Era pregătită... se întinse în iarbă... pieptul i se liniştise, nu mai zvâcnea. Ţinea ochii închişi, dar putea vedea prin pleoape lumina. Când umbra coborî deasupra ei simţi că întreg universul e al ei, că stă în centru şi imensitatea lui îi e supusă. Inorogul îi zâmbea. Cavalerul ştia ce trebuie să facă. În vis todeauna o saruta şi Sylvie se simtea în al nouălea cer. Deschise ochii atunci când simţi umezeala buzelor lui, pe antebraţ. Calul o atinse din nou cu botul, fara teamă. Mirosea a flori şi iarbă strivită. Sylvie chicoti şi-l mângaie...

[contraste]

A doua oară...

[Titus Herbert]

Buna Erwin
Toate cele bune/bune

[Erwin]

contraste, th, bine ati venit pe la mine!

am sa pun muzica buna... ce ziceti de Richard Clayderman?

iar intre timp ce va relaxati am sa va arat pe unde am umblat ieri:



tocmai a plouat in noaptea de dinainte, apa e de culoarea argilei, am stat sa ascult torentul valurit si netulburat de linistea padurii...

Edit: nu stiu ce au facut aia de la imageshack ca io le-am zis s-o faca de 640x480 dar prima data au pus-o la maxim!]

Acest topic a fost editat de Erwin: 30 Apr 2006, 12:45 AM

[Erwin]

Contraste

Cer senin cu nori din plin,
Mare înspumată fără apă sărată,
Cobră înfuriată că n-are venin,
Mişcare rapidă ce stă mai înceată.

Geamăn ce plânge după nişte fraţi,
Moară de apă stingheră-n deşert,
Pădure de brazi cu copaci uscaţi,.
Gheaţa albă din aburi a fiert.

Piatră dură ca un cub de noroi,
Prefăcuta ce-i adevărul crezut,
Bătrânul schiop aleargă vioi,
Castelul pe stancă colibă-i de lut.

Erwin - cu dedicatie speciala pentru contraste

[exergy33]

Erwin , un mic dar de casa noua .

DANS FRACTAL - Moonlit Butterfly Dance
Dansul fluturelui in lumina lunii

[Erwin]

multumesc exergy! e un dar minunat!

[contraste]

Dragul meu Erwin !
Ce bucurie mi-ai făcut cu această poezie dedicată mie !
Iţi multumesc !
Şi te

[eu_si_tu]

Daca imi este permis , as vrea sa contribui cu trei linkuri la cronica ta .
http://fractalartgallery.com/trancedance/trancedance1.htm
http://www.tcdesign.net/fractals.html
http://computerart.org/fractal.html

Aici se pot gasi cateva wallpapere sau postere , de mare calitate grafica ,
din categoria Fractal Art.
Pentru profani , imaginile sunt mai sugestive decat ecuatiile matematice
care au generat acesti fractali.

****Am corectat adresa. Scuze pentru neatentie.

Acest topic a fost editat de eu_si_tu: 5 May 2006, 12:24 AM

[Erwin]

@eu_si_tu:
multumesc frumos! sunt imagini minunate acolo! doar ca al treilea link e acelasi cu al doilea, poti sa corectezi?

@contraste:
cu placere! bunavointa iti este rasplatita!

[contraste]

be my guest !

http://www.poezii.ro/afiseazapoezie.php?poem=41058

[Erwin]

multumesc contraste, azi am avut multe surprize, iar cele placute au reusit sa ma faca sa ma simt bine

I feel your touch
smooth and hot,
good night!
and kiss you a lot!

[Erwin]

azi e luni, n-am treaba cu "sindromul zilei de luni" si m-am bucurat mult sa vad ca nici cineva care sufera de acest sindrom n-a dat semne... zilele astea am avut parte de lucruri bune asa ca sunt multumit. imi place primavara, chiar daca e tarzie si rece ca acum, todeauna mi se intampla lucruri interesante in luna mai!

the past is behind you ,,do not look back.
the past is behind you ..that is a fact.
learn by your past mistakes.
and do not again make,
broken hearts ..broken dreams,,
not as bad as they may seem,
today is tomorrow ,,yesterday.
passing like your life each day
enjoy life while you can .
as it to will come to pass

nu stiu sursa exacta de unde provin versurile astea, dar mi-au placut mult...

[Erwin]

incerc sa cochetez cu fractalii ce impanzesc realitatea nu numai prin formele statice ci si prin procese si stari fluide, ca infasurare sau desfasurare a fenomenelor din jur, din natura, din existenta... cred ca fiecare avem o latura psihica fractala a atractorilor stranii catre instincte, sentimente si senzatii, cred ca matematica imaginarului i este imaginarul intrinsec al existentei, dincolo de orice conexiune nemijlocita cu realitatea avem o conexiune imaginara, nu mai putin importanta... doar ca adesea o neglijam, ascunsa fiind printre meandrele si valuririle fractale... recunoastem frumusetea prin formele geometrice vizuale, dar recunoastem frumusetea lucrurilor care nu sunt imagini prin adecvarea modelelor fractale, simple ecuatii matematice... muzica de pilda...

atentie, prima iteratie a unui fractal poate fi o forma geometrica euclidiana! nu va lasati inselati de complexitatea desfasurarii fractale facand zoom doar in sensul pozitiv! Un fractal infasurat poate fi frumos la randul lui...

[Erwin]

azi a fost o zi speciala, alta zi speciala?? da, a fost intalnirea forumistilor la Timisoara dar ma asteptam sa fie mai multi timisoreni aici, e drept ca unii ar fi venit dar sunt plecati cu treburi, ma intreb cati sunt ascunsi in spatele monitoarelor si nu vin si ei sa bea o bere (sau suc, sau cafea) la aer, la soare, la umbra, in mijlocul banalei realitati cotidiene de care tot fug in virtual... o conversatie lejera, povesti haioase, povesti serioase, destindere si cunoastere...

[Erwin]

Reality

I stayed a while, I run away like a child,
You call me with your gentle voice and smile,
“Where do you think you are going, in the wild?”
The wild is everywhere, no way to escape a mile
Neither from the reality bites nor from the scary true...
You must teach me, it’s not my style.

I know you could kept me awake,
I get a mirror to polish and a spotted light.
You show me the impression of the lake,
And the wonders I missed at first sight,
I learn to see, I learn to feel, I learn to love
Could be that the beauty of the night?

It's too much for words, how come that I feel
Amazing touching of your kindness soul,
Delicate as a flower, but stronger like the steel,
It’s eventually a fight against the sorrow...
You know I’m a dreamer, easy fall or higher
“Don’t let Reality to hurt you tomorrow!”

[Erwin]

TU

As putea sa te privesc
Sa tac si sa uit sa respir.
As putea sa uit sa vorbesc
Din glasul tau sa ma inspir.
Imagini si poeme plasmuiesc
Pentru tine, un chip ce-l admir.


tăcând

Am fost cu tine... tăcând...
E anul tăcerii ca luare-aminte?
Aş putea sa mă opun plângând
La ce vine din a inimii parte?
Mi-era interzis să te simt aşa iubind...

[Erwin]

Mica

Nebună? Aşa pare.
E roşcata, nu-i mare.
Cumplită işi zice.
Unică o cred, de ce?
Nebun sunt eu,
Oglinda-i mereu
Sfărâmată.
Cuminte stă şi aşteaptă,
Uimirea sa-mi curgă,
Tăcerea sa nu-mi ajungă.
Aştept, incă o aştept.

[Erwin]

"Nu stiu daca este implinire sau fericire. Sunt doua cuvinte care cuprind un complex de stari... succesiuni de momente in care cineva iti da sentimentul de siguranta de sine, cand prezenta sau macar gandul la acea persoana te ajuta sa te reconstruiesti zi de zi, sa te simti confortabil in propria piele alaturi de el/ea, sa ai sentimentul ca primesti atat cat daruiesti, poate si mai mult, sa imparti de multe ori aceleasi pasiuni, aceleasi doruri, sa ai propriile pasiuni si vise fara ca celalalt sa se simta dat la o parte, sa-ti recunosti slabiciunile sau greselile in fata ei/lui fara ca marturisirile tale sa se intoarca cu puterea unui bumerang, lovindu-te cand te astepti mai putin... toate astea, da, inseamna dupa parerea mea implinire si, poate, fericirea!"

[Erwin]

postat in "Jurnal pentru un an" a lui secunda, mesaj care va fi sters ca sa respectam dorinta ei de a ramane strict personal:

[Erwin]

endorfinele isi fac meseria!

[Erwin]

azi m-am gandit ca in minte avem stocate o multime de informatii de recunoastere a tot ceea ce vedem in jurul nostru, obiectele si persoanele cu care interactionam zi de zi, ni se fixeaza in memorie si le-am putea recunoaste imediat in caz ca am fi plecati in alta parte multa vreme cu toate ca, daca ne-ar cere cineva sa le descriem ni s-ar parea greu s-o facem... lucrurile banale sunt mai greu de descris decat cele pe care intamplator le-am intalnit si ne-au socat cumva...

[Erwin]

simt asa un dor primavaratic de soare, apa si aer curat, ma trage ata spre vacanta, spre alte locuri neumblate, nu-mi sta gandul nici la lucrari si nici la altele, doar la a evada din cotidianul absurd, m-am plictisit sa ma enervez cand imi taie calea vreun grabit sau cu ifose de bogatan cu jeep care nu semnalizeaza niciodata, m-am plictisit sa ma deranjeze vreo intamplare nedorita sau care imi impiedica planurile, m-am plictisit sa ma supere aglomeratia, statul la coada, trasul de timp, nesincronizarile si lipsurile de tot felul... mi-e dor de joaca, de pasiuni, de libertatea copilariei, n-am rabdare sa treaca noaptea, nici sa dorm nu mai pot, visez ca intr-un serial "tanar si nelinistit"... nici tantarii nu ma pisca, nici vecina de sus nu ma trezeste cu bocanitul la 3 noaptea, sunt eu treaz dinainte si adorm pe loc instantaneu ca si cand linistea ar fi prietena mea, ma uimeste nepasarea si lipsa de impotrivire... astept doar vacanta!

[contraste]

Mai sunt şi alţii la fel....

[eu_si_tu]

Erwin

[eu_si_tu]

Acest topic a fost editat de eu_si_tu: 24 May 2006, 06:38 AM

[Erwin]

daca e...

[Erwin]

daca e dor
sa raspunzi cu alean,
daca e iubire
sa raspunzi cu dragoste,
daca e taina
sa raspunzi cu intelegere,
daca e uitare
sa raspunzi cu amintire
daca e distanta
sa raspunzi acum!



oamenii maturi nu stiu ce vor unul de la celalalt de fapt, isi inchipuie ca iubirii ii pot prestabili niste limite si ca vor fi "protejati de inconvenientele iubirii"... cand li se pare ca e prea putina isi toarna sirop si miere cu lingurita incercand s-o indulceasca si cand li se pare ca e prea multa isi pun piedici singuri si apoi se intreaba de ce-au cazut in nas? ce bine ar fi daca ne-am putea pastra candoarea tineretii cand limitele astea n-au existat si nici nu erau "necesare" ... ma intreb asa retoric, candoarea se poate recicla?

[Erwin]

e uimitor cum lucrurile se complica cand incerci sa le controlezi cat mai bine si, dimpotriva, cat de simple par atunci cand nu-ti faci griji de nici un fel, le iei asa cum sunt si gata!

[Erwin]

azi sunt prea obosit pentru chestii destepte, asa ca am sa las pe maine pozele ce le-am facut mai devreme...

[Erwin]

daca folosesti in discurs argumente si contraargumente poti fi invinuit de exces de zel sau de condescendenta, iar daca nu le folosesti atunci esti invinuit de lipsa de precizari, de saracia continutului. oamenii inteleg sau nu, comunicarea e relativa, ne lovim adesea de barierele limbajului, experientei, educatiei diferite, de caracterul, rabdarea sau luciditatea interlocutorului, dar cel mai mult ma dor exagerarile, atunci cand, desi am gandit un lucru si nu-l pot infirma in mod absolut nu i se recunoaste importanta minora pe care i-am atribuit-o in context. se zice ca se face din tantar armasar. ma doare atunci cand sinceritatea ce ma caracterizeaza imi vine de hac, cand "pun botu'" la o provocare (cu sau fara buna stiinta, cu sau fara cinism sau rautate) si ma simt dezarmat in fata celuilalt... pe urma, toata neuronica pusa in joc nu e in stare sa readuca discutia pe un fagas natural, corect din punct de vedere al adevarului. Daca incerc sa ma apar lovind la randul meu sunt vinovat, daca ma eschivez, la fel. Nicicum nu e bine. Ar fi bine ca discutiile astea in contradictoriu sa poata fi ignorate si nu tinute minte pentru "razbunari" ulterioare...

pe de alta parte, zilele astea m-am lamurit definitiv ca intr-o relatie noua experientele anterioare sunt nule si neavenite! aviz amatorilor de comparatii, prejudecati sau rationamente...

[Erwin]

Fatada la Nihil

De ce sa treci prin fata pe la magazin si sa treci cu vederea firma luminoasa, cu lumina neagra, cum sta bine unei astfel de firme, “La Nea Nihil”... te intorci din drum si cauti in vitrina neagra, nu se vede decat Nimic, asezat frumos pe un suport facut din nimic sidefat, in jur sunt presarate bucatele de nimic necolorate. In spate se zareste o tejghea neagra lucioasa in care in mod normal s-ar reflecta imaginea incaperii si lucrurile din jur, dar pe moment se reflecta nimic. Cum ai putea intra pe usa fara sa ai nimic de facut, intri si intrebi de Nea Nihil, si nimeni nu-ti poate spune nimic caci nu e nimeni acolo. Totusi, Nea Nihil se gandeste la prosperitatea firmei si la binele clientilor asa ca a lasat pe tejghea cateva mostre de Nimic, nonexistenta, nimicnicie, nulitati si chiar un recipient cu vid, in care poti vedea cum nimicul poate fi totusi cuprins in ceva. Pe pereti sunt afisate tot felul de reclame care te indeamna sa nu te mai tot gandesti la Nimic ci sa-l cumperi numaidecat. Si are dreptate, nici nu prea poti sa te gandesti la nimic, e un lucru asa de alunecos! Imediat ce incerci sa-i prinzi esenta cazi intr-o dilema logica. Nea Nihil a descoperit – un mare savant al vremurilor noastre, se pare - cum Nimicul poate fi prins, pastrat si expus, il poti cumpara si aseza intr-o vitrina de exemplu, pe un semineu sau atarnat de tavan, si are cateva avantaje fata de lucrurile obisnuite: nu se aseaza praful pe el, nu trebuie niciodata intors ca un ceas, nu consuma nici energie si nici nu degaja mirosuri neplacute, nu poate fi distrus, topit, patinat de vreme, nu oxideaza si nici nu se evapora. Ce exponat mai durabil si mai interesant poti gasi? Si poti privi la el ore in sir, il poti contempla fara sa te gandesti la nimic, caci doar el e Nimicul in sine, sublimat. Nu trebuie sa faci nici un efort intelectual si deja esti patruns de esenta nimicului, poti sta sa-l studiezi oricat caci nu te afecteaza cu nimic, nu provoaca nici dependenta si n-are nici efecte nedorite, si e cel mai bun remediu pentru stress, plictiseala, avaritie, misoginism, traumatisme, gogomanii, usuratate, bezmeticism, ermeticism si, chiar s-a dovedit de curand printr-un studiu facut de firma “Nihil sine Nihil” pe un esantion de populatie nedorita ca, in orice caz, nimic nu e mai bun intre panacee decat Nimicul. Luati Nimic, cu incredere! Hai la nimic! Nimicul pentru voi! Un cadou superb de sarbatori, pentru cei dragi! Nu pierdeti ocazia de a lua Nimic la pret promotional!

(un text postat mai intai in jurnalul lui Contraste)

[Erwin]

ploaia poate fi uneori un dus rece binecuvantat!

[Erwin]

O persoana necunoscuta pe care o intalnesti intamplator iti poate schimba viata. O persoana cunoscuta pe care o intalnesti intentionat nu reuseste oricat ar incerca. Cine e de vina? Hazardul sau (ne)cunoasterea? Cunoasterea e buna pana la un punct. Pe urma, cand celalalt pretinde ca te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti, ti se uraste de atata cunoastere. Preferi sa fie din nou tabula rasa, sa devii altcineva decat sa continui o relatie in care surprizele sunt ghicite dinainte. Duce la plictiseala... iar plictiseala omoara relatiile. Totul curge, apa de ploaie e apa de ploaie. Pietrele se sfarama, se transforma in nisip, in acelasi nisip din care se formeaza dunele, deserturile si in deserturi Fata Morgana. Cand te intalnesti cu Fata Morgana, indeobste esti insetat si aproape nebun, si nici nu sunt sperante sa supravietuiesti intact, nu mai poti fi acelasi... nu stiu daca e chiar asa, n-am nici o experienta in sensul asta, e pura imaginatie. Dar parabola se aplica in cazul unei relatii virtuale in care alergi dupa cineva pe care nu-l poti atinge niciodata. Poate fi pierdere de vreme, dar poate fi extrem de instructiv, poti experimenta o multime de lucruri si te poti antrena pentru ce va veni. Nu stie nimeni ce va veni, cu atat mai putin profetii, asa ca e bine sa fii antrenat pentru orice, chiar si pentru inexistenta unor lucruri spre care aspiram: iubire, fericire, adevar, intelegere...

[exergy33]

Erwin

[Erwin]

[exergy33]

Erwin , azi te-ai transformat intr-o surpriza uriasa .

[Erwin]

Demult, mi-am imaginat mersul vietii ca pe o multime de oameni mergand pe strada, multi de tot, o mare de oameni, unii grabiti in diverse directii, altii stand pe loc, altii mergand impreuna... tu poti merge inainte, spre telul tau, dar esti nevoit sa ocolesti, sa dai din coate, sa urmezi pe altii sau sa fii tu insuti liderul unui grup oarecare. De cele mai multe ori alegerea drumului n-ai timp s-o faci si luand-o la nimereala te abati de la drumul tau, risti sa intalnesti o multime de piedici. Ceva totusi te indeamna inainte, trebuie sa ajungi undeva, iar daca te-ai oprit sa-ti tragi sufletul te poti pomeni imbrancit, tras, dat la o parte. Exista momente cand e greu sa ramai in picioare, invalmaseala e prea mare, risti sa fii calcat daca nu lupti. Cand simti ghionturile si bataturile dureroase strangi din dinti fara sa vrei, prea multa lupta te face sa devii tu insuti unul dintre cei care calca pe altii, care loveste, care impinge sau trage de maneca... si ce e mai cumplit e ca esti singur in toata aceasta multime, decizia iti apartine, esti singurul responsabil pentru toate ce ti se intampla, caci nu te poate obliga nimeni la nimic cata vreme esti liber si esti stapan pe libertatea ta. E pretul pe care il platim pentru libertate, asumarea deciziilor.

[Erwin]

Black Hole

Afundat în vârtejul fractal
Am ajuns în ochiul ciclonului
E linişte... şi nu e banal
Curajul şi tăcerea nebunului
Infruntând neîntelegerea
Lasitatii si falsului
Vidul şi eternitea...

[Erwin]

magia comunicarii este trezita din timp in timp de controversele neintelegerii, nu-i destul ca polivalenta cuvintelor perturba decodificarea mesajelor ci mai apar conflictele de interpretare, cand interlocutorul deviaza (ne)intentionat semnificatia vorbelor tale obligandu-te sa iei pozitie, sa dai replici pe care initial nici n-ai fi avut cum sa le gandesti, false in sinea lor caci deturnarea semnificatiei este indusa si nu-ti apartine... ideile prinse din zbor se contureaza excelent uneori, atunci magia functioneaza, mintile sunt "pe aceeasi lungime de unda". In schimb, atunci cand interlocutorii isi urmeaza propriile idei intrerupand firul discutiei, ideile abia conturate se pierd in neant, insistand isi provoaca reciproc un sentiment acut de neincredere iar neincrederea este otrava curata...

[Erwin]

lui maggio, care mi-a amintit de EA:

Nu vreau să uit

Nu vreau să uit,
Că fericirea nu există:
E doar iluzie şi mit,
Dorit în ziua tristă.

Nu vreau să uit,
Aminteşte-mi mereu:
Că nu m-ai iubit,
Aşa visam doar eu.

Nu vreau să uit,
Intreabă-ma ades:
Nu te-ai trezit?
Visul e pentru-n fleţ.

Nu vreau să uit,
Adesea să-mi repeti:
Eşti singur şi finit,
Suflet între pribegi.

[Erwin]

Dialog

Învaluit de drag,
Inspirat de limpezime,
Îţi dăruiesc un şirag
De zile senine.

Departe de tine
De acele zile senine
Tânjesc în tăcere
După ametitoarea placere.

Plouă a toamnă...
Te visez alături
Iubită ca o zână
Dăruindu-mi comori...

Aici soarele râde ocrotitor
Căldura lui seamană cu a mâinilor tale
Trupul meu se-nfioară de dor
Iar sufletul are zbor de petale.

[Erwin]

... ce buni actori pot fi unii oameni! atat de buni incat nu iti poti da seama de adevaratele lor ganduri despre tine... si asta fara sa fie mincinosi sau sa te duca cu vorba in mod calculat, intra pur si simplu in pielea personajului... poate ca in acele momente chiar gandesc ceea ce spun, si atunci ma intreb, oare nu spun adevarul? Problema se complica atunci cand, ulterior discutiei isi schimba rolul... redevin ei insisi si isi zic in sinea lor: "ce i-am facut-o! hihihi!"

[contraste]

Mimetism de situaţie...

[Erwin]

oamenii care te iarta mereu cand gresesti iti patrund in suflet putin cate putin, cu fiecare greseala iertata. e un mod de a fura sufletul sau doar de a exprima iubirea?

[Titus Herbert]

buna Erwin. Indraznesc si eu sa spun ca nu ti-l fura, doar isi fac un loc in el, in suflet, ca e iubire sau nu, nu mai stiu.

[Erwin]

Buna TH! inclin si eu sa cred asta... platonistii sau credinciosii ii zic iubire, o anume forma de iubire... caci iubirea e, dupa cum am vazut si pe topicul dedicat, complexa, uimitoare, plina de mistere, atat de frumoasa si de chinuitoare in acelasi timp, suferinta si alinare, dor si implinire...

[Erwin]

exista vreun remediu pentru boala numita "iubire" altul decat doze homeopate de dragoste? cred ca da, uneori dozele infinitezimale pot face minuni si atunci ne mai miram ca vindecarea e miraculoasa? suferinta iubirii e dorul iar alinarea ei e clipa de fericire furata din rai, o picatura din nectarul divin...

[alysoft2003]

[exergy33]

Oare de ce mie imi displace acest cuvint ?

mimetism ... ... mai grav decit minciuna , mai de neiertat decit multe alte vicii sau defecte.

[Erwin]

sunt si oameni incapabili de a-si asuma raspunderea pentru propriile lor ganduri... cunosc pe cineva, care in loc sa-si sustina principiile proprii, le sustine mereu pe ale celorlalti cu care discuta, vazandu-l in ipostaze diferite incep sa ma intreb oare cum se poate contrazice pe sine insusi de la o discutie la alta si nici nu pare a baga de seama? lipsa de "coloana vertebrala" e dezagreabila intr-atat incat pot sa-i dau dreptate lui exergy:

[Erwin]

hei, a trecut o saptamana si n-am scris nimic in jurnal! sunt zile in care n-am chef de scris nimic, fara sa fiu suparat, fara sa am motive... nu simt nevoia sa consemnez gandurile zilei, nici intamplarile. e o stare vecina cu plictiseala... cu toate ca nu am timp sa ma plictisesc. ascult muzica, citesc, imi amintesc de copilarie, de oameni si faptele lor, de propria-mi ignoranta si de hotararea cu care luam viata in piept pe baza unor credinte puerile... am renuntat la prejudecati si la credinte descoperind efemeritatea existentei, curgerea implacabila a timpului... am invatat rabdarea si tainele artei de a reusi in ce ti-ai propus dar nu ma pot ascunde de chinul disproportiei dintre idei si realizarea lor practica...

[Erwin]

citesc "Viata ca o prada" si imi amintesc de copilarie, adolescenta, studentie... de oameni, fapte, intamplari... de vremurile apuse in care avem vreme sa citesc mult, sa asimilez informatii, imi hraneam curiozitatea cu carti, cu reviste, scriam jurnalul cu creionul intr-un caiet, nu exista net, calculator se numea patratelul de socotit, care, daca erai norocos avea si functii matematice, mi se parea un lucru fascinant sa-l pun sa faca factorial din 69 care dura cateva zeci de secunde pana sa-l afiseze... ca la un numar mai mare dadea eroare. Da, la centrul de calcul erau niste monstrii numiti FELIX, cu cartele perforate, cu listinguri kilometrice pentru orice socoteala... student fiind, am facut rost de un teanc de hartie de imprimanta, era numai buna de impachetat mancarea la serviciu, iar colegii din camin il supranumisera listing de masa (in loc de fata de masa). Jucam wist in tren, mergeam "cu nasul" o trupa intreaga, o data a fost supracontrol si l-am innebunit pe ala saracul, s-a luat cu mainile de cap: "ce-i cu voi mah, ce credeti ca va plimbati cu tramvaiul doua statii??!", am mai facut o cheta si pentru el si dus a fost... radeam si ne distram de minune, scopul principal era sa treaca timpul, sa ajungem pe la casele noastre iar la intoarcere o luam de la capat. Intalnirile la bere pe terase sau prin restaurante nu erau prea dese dar todeauna placute. De obicei ieseam dupa examene, in sesiune, dar si pe parcursul anului... Aveam un coleg inalt cat o prajina, vajnic bautor de bere, tinea la curatenia rinichilor lui, todeauna bea o bere inainte de cursuri, nu stiu cum facea dar todeauna era as la materiile grele, cu matematica multa, de zici ca berea ii cataliza functiunile respective, in timp ce eu dormeam pe rupte la anumite cursuri plictisitoare, la o materie optionala n-a fost nici un curs la care sa nu atipesc, proful avea asa o voce domoala si inceata incat era liniste perfecta ca sa se poata auzi, nu rezistam niciodata mai mult de un sfert de ora, oricate coate mi-ar fi tras colegul de banca... Si totusi am trecut la materia aia, plicticoasa cum a fost, proful a fost un domn, nici nu s-a luat de mine niciodata. Faza cea mai tare a fost cand un alt prof, care de obicei in loc de materia lui ne preda limba romana cel putin jumatate din curs, era dur si necrutator cu orice cuvant, ne tinea teorii a la Pruteanu despre etimologii si vorbirea corecta, la asta nu-mi permiteam sa dorm sa nu ma ia in vizor, avea "clientii lui care nu treceau la examene din cauza asta, o data tot am calcat pe bec si m-a prins, mi-a pus o intrebare, eu naucit n-am inteles-o, colegii radeau pe infundate presupunand ce va urma, el: "...aud rumoare in sala!" rasetele au izbucnit, iar proful a tras concluzia "aha, asta-i dormitor profesionist!" Am fost salvat de faptul ca proful s-a amuzat, nu era nervos, am fost lasat in pace si am rasuflat usurat... Un coleg cu ceva mai mult curaj i-a atras atentia odata ca depasise deja timpul orei si trebuia sa ne mutam in alta sala aflata in alta cladire asa ca proful l-a botezat imediat "cronometror" si i-a dat sarcina sa-l anunte pe viitor de ora... Tin minte ca la un curs s-a discutat o ora intreaga despre cuvantul "stampila" care se scrie cu s, nu cu sh caci vine de la "stampa" si nu e un cuvant nemtesc, ca doar in germana se pronunta sh inainte de t etc, etc...

[nefertiti-old]

Eu l-am descoperit cu adevarat pe Preda intr-o vacanta de vara. Pana atunci nu stiam decat de Morometii, pe care i-am urat , desi Moromete e un personaj simpatic in felul lui, dar... cartea am urat-o. Intr-o vara, insa, am pus mana pe Cel mai iubit dintre pamanteni, dupa care m-am dus la o biblioteca si am luat tot ce am gasit de Preda (inclusiv Viata ca o prada) si l-am devorat. La momentul respectiv mi-a placut foarte mult. Tot. Dupa ce lectura s-a asezat si s-a mai distilat, am ramas cu concluzia ca Cel mai iubit... si Viata ca o prada sunt cele mai bune. Dar, pe ansamblu, Preda scria genial. E un anumit gen de literatura, e drept, care multora nu place, din cauza perioadelor evocate, insa stilul in care le-a scris e foarte bun.

Scuze ca am dat buzna, dar mi-am adus aminte cand am citit ce ai scris...

[Erwin]

nici o grija Nefe, am declarat la inceput binevenita orice interventie in jurnalul meu, fie ca e critica sau de apreciere...

Prima intalnire cu Preda a fost "INTRUSUL", o carte pe care o aveam in biblioteca mostenita, n-am citit Morometii pentru ca in general m-am ferit de tot ce era obligatoriu la scoala, copiam rezumatele altora... Am considerat todeauna ca alegerea cartilor pentru lectura trebuie sa fie libera. De multe ori am citit o carte pentru ca am descoperit-o pur intamplator. E mai interesant asa. Dar am citit si multe carti sau autori la care se facea referire in alte carti ce mi-au placut. Mai putin la sugestia unor alte persoane, dar am si din acelea. Cred ca impresiile sunt subiective asa ca am incercat sa nu judec un autor sau o carte pe baza altor impresii decat cele proprii. Critica sau aprecierea sunt relative. Revenind la Preda, am vazut anul trecut in librarie o continuare la "Delirul" scrisa de altcineva, nu am cumparat-o ca nu aveam destui bani la mine apoi cand mi-am amintit de ea era prea tarziu... Chiar, ma intreb de ce a murit Preda? Gurile rele sopteau ca n-a murit de moarte buna, ca era prea subversiv si a fost mazilit... Mie nu mi s-a parut deloc periculos, dar intunecate erau caile securitatii...

In "Viata ca o prada" am gasit omul obisnuit, macinat de incertitudini dar neobosit si fara a-si pierde speranta, izbandeste ca orice om, ajutat de talentul innascut si de un dram de noroc. Fiecare avem cate putin din toate si important este sa ne fructificam talentul, sa facem ceea ce ne place macar in timpul liber, chiar daca pentru a ne castiga traiul trebuie sa facem si slujbe plictisitoare, oamenii sunt importanti, prietenii cu care ne insotim si nu in ultimul rand libertatea cugetului. Nu imi place sa mi se impuna ce si cum sa gandesc, in ce sa cred sau in ce sa nu cred, ce carte sa citesc sau ca cutare sau cutare lucru e frumos, ca cutare sau cutare persoana e asa si pe dincolo... Vreau sa-mi pastrez liberul arbitru, daca el exista cu adevarat si nu e o iluzie a noastra, obligatiile sociale sau de alta natura ma indispun...

Nu imi plac sarbatorile fixate dinainte dar imi plac zilele frumoase, imi amintesc cu placere de ele, le evoc din cand in cand... astfel de zile le am in minte cu lux de amanunte, in special imagini, cuvintele rostite le uit mai usor, tin minte abia cateva expresii. Tin minte sentimentele, senzatiile si trairile, ale mele si ale celorlalti. Uneori toate mi se invalmasesc in minte ca intr-un caleidoscop, caci o amintire atrage pe alta, imaginile se succed ca intr-un vis, printr-o legatura aparent nesemnificativa, visez cu ochii deschisi chiar acum tastand...

[exergy33]

Bun ...
Nefertiti si Erwin , mi-ati adus aminte de Preda .
Mie mi-au placut cel mai mult Marele Singuratic si Cel mai iubit dintre paminteni .
Intimplarea face ca acum , adica de ieri dimineata , am inceput sa recitesc Viata ca o prada , in format electronic.

Este extraordinar sa observi ce interpretari noi si inedite poti gasi unor fraze si situatii atunci cind recitesti o carte dupa un numar de ani .
Te miri cum de nu ai prins sensul anumitor expresii atunci cind ai lecturat prima data cartea in cauza .

exergy33

[Erwin]

Ai dreptate, exergy, mi s-a intamplat aproape de fiecare data cand am recitit dupa multi ani o carte. Dar la un film vazut de mai multe ori apare un alt fenomen ciudat: a doua sau a treia oara mi se pare ca tine mai putin, ca secventele sunt mai scurte! Presupun ca stiind deja ce urmeaza sa se intample, in minte timpul vizionarii apare comprimat, asta e o dovada ca timpul subiectiv are viteza de curgere variabila... Presupun ca are legatura si cu aparenta accelerarii timpului pe masura ce inaintam in viata, cand suntem copii cea mai mare pondere o au experientele unice, nici o zi nu seamana cu alta, ca atunci cand vezi mereu filme noi, inveti mereu ceva nou in fiece clipa, mintea e deschisa si impresionabila, descoperim mereu lucruri si deosebirile lor... pe masura ce imbatranim secventele repetitive apar tot mai des, intervine rutina locului de munca, rutina casnica, rutina saptamanii si a weekendurilor... in plus, experientele se repeta, ne intalnim mereu cu aceleasi tipuri de experiente, le clasificam automat si de multe ori nici nu mai bagam in seama diferentele fata de experientele anterioare care exista totusi... devenim impermeabili la nou, conservatori, fixisti sau plictisiti... Nu e de mirare atunci ca timpul subiectiv se accelereaza!

[Erwin]

draga jurnal, se vede treaba ca te-am neglijat, a trecut mai mult de o saptamana de cand nu am mai trecut pe aici... ce sa-i faci daca Hanul e asa mare si mie nu imi place sa stau singur-cuc?

ma intreb de ce or fi asa putini forumisti din Timisoara? mai ales ca netul e destul de raspandit aici... cred ca oamenii sunt mai ocupati, socializeaza prin alte parti, nu lipsesc distractiile, la Mall e plina parcarea in timpul liber, dupa-amiezile si in timpul saptamanii, strandurile nu caci a plouat, terasele din Piata Unirii la fel, seara nu mai gasesti nici loc... nu prea cunosc viata de noapte dar intamplator am observat ca e din ce in ce mai plina, circulatie exista si la ore mici, nu e plictiseala desi daca vii aici din Bucuresti ti se pare ca timpul incetineste... Imi place orasul asta, am stat aici cea mai mare parte din viata mea, nu m-as muta in alta parte... Chiar daca sunt si nemultumiri, exista un iz de civilizatie incontestabil, mostenit din vremurile vechi ce n-a putut fi distrus de o jumatate de secol de dominatie rosie, chiar daca s-a incercat anihilarea spiritului european prin colonizarea fortata putem spune azi ca si colonistii s-au invatat cu binele, mai degraba decat autohtonii cu incultura, lipsa de educatie si morala lor indoielnica... Nu mai e ce a fost odata pentru ca orasul e un organism viu, el traieste si creste, celulele batrane mor luandu-le locul altele tinere...

[Erwin]

cred ca ma pot considera un om norocos, am avut parte de lucruri la care altii inca viseaza... nu ma culc pe o ureche, inca sunt multe de facut... am descoperit cum sa-mi dozez eforturile astfel incat sa am timp si pentru mine, cum sa ignor si sa aman treburile neplacute sau cum sa le rezolv rapid... ma uit in trecut si constat ca de multe ori am amanat deciziile gandindu-ma prea mult la toate aspectele, cantarind prea mult scenariile posibile... Trebuie sa-mi asum hotararile si sa imi schimb un pic atitudinea, depinde de mine sa vad partea plina a paharului mai degraba decat tot paharul, de multe ori fiind pe jumatate gol/plin ajungi sa devii nehotarat uitandu-te prea mult la el...

"oare o sa-mi ajunga?" e mai rau decat:
"bea-l si gata!"

... si nu ramane insetat!

[Erwin]

dupa ce ai petrecut un weekend departe de griji ziua de luni incepe abrupt, cu lucruri taman pe dos, parca ti se face impotriva... de ce e mai greu nu scapi, noroc ca ai bateriile incarcate!

important este sa nu lasi lucrurile sa evolueze de la sine, ci sa incerci sa le controlezi inspre ceea ce este benefic pentru tine. chiar nu conteaza ce vor si ce fac ceilalti, pot fi acuzat de egoism sau egocentrism, dar mi se pare ceva natural sa ai grija in primul rand de propria persoana! self respect!

[Erwin]

Iubire fugară

plâns-am despărţirea
înaintea înserării
un mic zâmbet am vrea
vestind taina iubirii

pătimaşi amandoi,
fremătând de amor
valsul etern pentru noi
e al inimii dor...

tristeţi de iubire fugară
găsesc alinare în prag de seară
în dansul nebun de stele
pe ringul larg al inimii mele...

[Erwin]

am inceput "DELIRUL" 2 de Stefan Dumitrescu, continuare a romanului lui Preda... dar nu prea am stare si timp de lectura... incep sa simt gustul libertatii amestecat cu responsabilitatea de a fi propriul meu sef, incerc sa imi mentin buna dispozitie si sa-mi organizez munca, sa nu uit ce am de facut si sa rezolv problemele asa cum trebuie... pe de alta parte, gandurile imi zboara aiurea, visele, amintirile si trairile nu-mi dau pace...

[Erwin]

Kienzle, necesita mici reparatii... e un ceas aniversar, cica merge 400 zile fara sa-l intorci... l-am primit si sper sa-l pot restaura... a cazut pe jos, globul de sticla s-a spart iar firul de torsiune al pendulului s-a rupt...

[Editat] cunoasteti vreun ceasornicar?

Acest topic a fost editat de Erwin: 21 Jul 2006, 11:33 PM

[Erwin]

Am plecat azi dupa pranz cu mic cu mare spre un strand la cativa km de Timisoara, n-am mai fost acolo demult dar stiam ca era fain, cand colo, ce sa vezi? pustiu, nimeni, ruine, balarii... Ne-a zis o fata ce trecea pe acolo ca de cativa ani nu mai functioneaza... Asa ca ne-am dus in oras la strandul UMT unde bineinteles ca era arhiplin... abia am gasit un loc in partea unde ar fi trebuit sa fie iarba, erau urme de iarba calcata in picioare... Dar a fost fain, am mai prins si eu un pic de culoare, din alb in rosu aprins, o sa dorm pe burta...

[contraste]

Ceasul tău mi-a trezit nişte amintiri...

[Erwin]

mi-e dor

[Erwin]

contraste:

[Erwin]

lipseste ceva, cineva, simt dorul, tanjesc la ceva, cineva... si ma intreb: oare o sa mai fie in preajma mea ceva, cineva?

[eu_si_tu]

[Erwin]

eu_si_tu multam de vizita!

[Erwin]

am ajuns la 666 mesaje!

hihihihi!

[Erwin]

azi m-am odihnit un pic pe net... dupa hamaleala de ieri... o sa merg pe teren, sa mai lucrez ceva si sa mai caut materiale... santierul e deschis in continuare.

[Erwin]

azi m-am jucat un pic cu un facator de slideshow-uri, e fain, pacat ca nu se poate insera aici cod html...

Acest topic a fost editat de Erwin: 10 Aug 2006, 11:53 PM

[Erwin]

gata sarbatoarea, am lucrat azi ceva, era musai sa car parchetul si rigipsul ca astia de la magazin ti le lasa in fata blocului... apoi maine incepem iarasi cu elan razuitul si gletuitul, turnat shapa, chestii d'astea... mai putin net si mai multa transpiratie, ca se anunta canicula

[Erwin]

Lucrarile sunt in grafic... sa vedem daca vin termopanele si usile la timp...

[eu_si_tu]

Mai lasa munca deoparte ca doar e vacanta .

[Erwin]

Buna, eu_si_tu!

[Erwin]

inca nu am vreme de scris in jurnal, lucrez 14-15 ore pe zi... nici sa mananc ca lumea nu am timp, daramite sa stau pe net... totusi mai apuc sa citesc mailul si cateva posturi pe han... abia astept sa termin cu renovarea sa ma ocup putin si de altele

[Erwin]

Azi a murit socrul meu, dupa o grea suferinta, a fost un om bun la suflet si un meserias. Sper ca sufletul lui va dainui in toti cei care l-au cunoscut si apreciat pentru truda vietii lui. Odihneasca-se in pace!

[Erwin]

Buna jurnal! N-am mai scris demult...
Imi cam pierd memoria... in timpul zilei, in vreme ce merg cu masina, merg pe jos sau astept, observ unele lucruri interesante si imi pun intrebari, gasesc raspunsuri iar pana seara cand ajung la Han le uit... nu mai apuc sa le consemnez. Nu tin minte unde am lasat surubelnita cu 2-3 minute in urma, sau ce am facut azi dimineata? In schimb, ma trezesc cu amintiri foarte vechi ce ies la lumina, din adolescenta sau din copilarie, cu lux de amanunte de parca nu demult s-ar fi intamplat... Cu cat ma straduiesc mai mult sa tin minte cu atata uit mai repede!

Azi am spalat geamurile la balcon, sunt destul de mari, a trebuit sa ma urc pe pervaz ca sa ajung pana in capat, scula aceea speciala de curatat geamurile cu coada lunga a lasat numai dire si urme... A, apartamentul e la etajul 1, dar tot mi-e un pic teama ca as putea cadea. Pe urma am montat chiuveta in blat, am pus aragazul la loc si un set de suporti pentru un raft intr-o nisa. Am sperat ca terminam saptamana asta, dar acuma sper sa nu ne apuce Craciunul!

Eh, asta e... daca e!

[Erwin]

Uneori ma trezesc vorbind in paralel cu oamenii, de la o vorba sau o expresie imi fuge gandul in alta parte, zic ideea respectiva iar ei continuand-o pe a lor ajungem sa vorbim deodata despre doua chestii diferite... pe unii ii enerveaza, altii o fac si ei asa ca ma inteleg mai bine cu acestia din urma...

[nefertiti-old]

[Erwin]

nefe, de ziua ta bantui prin han? un pahar de sampanie in sanatatea ta!

[Erwin]

totul tine de perspectiva pe care o ai asupra lucrurilor... iata un exemplu:
m-am straduit intodeauna sa am ordinea in minte si mai putin in jurul meu, asa ca in general sunt un "imprastiat"... chiar daca lucrurile par risipite si arata dezordonate, faptul ca tin minte locul fiecaruia imi ajunge sa cred ca e destula ordine, dar pe cei care tin ordinea in exterior ii exaspereaza... si, atunci cand ma apuc sa fac ordine curata, sa nu mai ramana nimic la vedere sau nealiniat, in urmatoarele zile nu mai gasesc cutare sau cutare lucru, am uitat unde e noua locatie ordonata...

pe de alta parte, sunt un om strangator, ma despart cu greu de lucrurile adunate in scopuri incerte... imi vine cate o idee sau imi propun sa fac ceva practic in cadrul vreunui hobby, adun materiale, piese, documente si le pun la pastrare "pentru cand voi avea timp"... n-am niciodata timp destul cat as vrea si dupa o vreme ma vad nevoit sa renunt la ele... pentru ca spatiul e limitat si "presiunea" tot creste, creste si presiunea psihologica asupra mea... pe de o parte pentru ca ma vad nevoit sa renunt la hobby-urile respective, unde gaseam satisfactia corespunzatoare, iar pe de alta parte din cauza ordinii exterioare impuse impotriva vointei mele...

si uite asa se consuma neuronica inutil, de aia ne nastem cu miliardele alea de neuroni, sa mai ramanem cu cativa pana traim...

[Erwin]

viata e simpla daca o lasam sa curga in voia ei, dar noi, cei carora ne place sa ne complicam inventam mereu judecati si motive pentru care nu putem lasa lucrurile asa, vrem sa ne afirmam liberul arbitru si vointa de putere incercand sa controlam totul, chiar si ce nu poate fi controlat in mod obisnuit... inevitabil scapa de sub control iar asta ne scoate din sarite, stressul acumulat ne face sa gresim, greselile produc complicatii suplimentare si izbutim cu greu sa le dregem. Ne dezvinovatim singuri in baza acelor motivatii de la inceput si a vesnicei scuze ca "nu exista alta cale" Pai da, nu mai exista alta cale din moment ce ne-am luat avant pe alta partie, in loc s-o alegem pe cea lina, mai potrivita cu puterile si experienta noastra, am luat-o spre cea mai dificila... Unii dau vina pe soarta, altii pe supranatural, altii admit si isi autoimputa greselile, dar in loc sa invete ceva din asta continua sa-si complice inutil existenta...

[Erwin]

Alegem sa traim sau traim sa alegem?
Pare o intrebare fara sens... evident ca nu alegem sa traim daca ne gandim la nastere, caci viata ne este data inainte de a avea constiinta de sine si nu este o chestiune optionala, eventual putem alege sa punem capat vietii desi este nenaturala aceasta decizie, dar daca ne gandim la modul cum traim atunci lucrurile devin complicate: trebuie dezlegate si analizate toate firele impletite ale trairii, ce inseamna a trai, care sunt modurile existentei, care sunt restrictiile impuse din afara, care sunt posibilitatile noastre si asa mai departe...

Una dintre distinctiile in cauza se refera la a trai "din plin" viata sau de a asista contemplativ la curgerea ei. Inseamna implicarea subiectului in controlul actiunilor, manifestarea vointei de putere (will to power-Nietzsche) si ce vroiam sa scot in evidenta aici, trairea senzatiilor, a evenimentelor si a influentei lor psihologice, cu luciditate si concentrare maxima care dau sentimentul de plinatate, de absorbtie a lumii exterioare fara a uita de sine, de implinire atunci cand reusim dar si de dezamagire atunci cand nu reusim, sentimentele sunt acute si clar definite in functie de situatia momentului. Aici se intampla ca gustul si intensitatea trairilor sa catalizeze el insusi noi trairi, ne face sa cautam intentionat aceasta senzatie de putere pe care ne-o da controlul si putem ajunge dependenti de el, de puterea ca un drog, incercam sa controlam si lucrurile aflate in afara posibilitatilor noastre, incepem sa manipulam cauzele sau sa luam decizii pentru altii si atunci deja traim ca sa alegem...

Acest topic a fost editat de Erwin: 19 Sep 2006, 11:44 PM

[exergy33]

[Erwin]

[Erwin]

Zilele trec greu... serile trec prea repede! iar e noapte si bantui pe han in loc sa dorm... o sa dorm ziua, sa recuperez!

[Erwin]

Azi sunt trist... n-am fost asa de dimineata, dar uite, se intampla lucruri care ne scapa de sub control, oricat am invoca puterea ratiunii... si, cand inevitabilul se produce devenim tristi... suferinta ia locul starii obisnuite adesea si nu pare ceva iesit din comun, dar cand suferinta te loveste in moalele capului cand esti intr-o stare vecina cu fericirea nu iti mai vine asa usor... n-a zis nimeni ca exista iubire scutita de suferinte dar cand esti "pe val" pare a fi imposibil, suferinta nu ne-o dorim nici unul dintre noi. Atunci, de ce ne pierdem increderea? De ce lucruri nesemnificative nu pot fi invinse de iubirea "care invinge orice"? De ce aparentele devin certitudini, iar certitudinile se naruie pentru o neintelegere? Cu asta nu ma pot impaca.

Acest topic a fost editat de Erwin: 22 Sep 2006, 04:32 PM

[Kristin]

[Erwin]

Kristin:

[Erwin]

Candva eram convins ca orice trebuie gandit, chiar si in iubire trebuie sa primeze ratiunea... dar am invatat ca judecatile strict rationale nu sunt bune, ca sentimentele sunt mai importante intr-o relatie, chiar acesta e rostul lor! Oricat ai intoarce pe o parte sau alta o problema sufleteasca, tot partea emotionala a mintii gaseste solutia cea mai potrivita... Poate ca a actiona dupa instincte sau intuitie nu poate fi motivat rational, dar asta nu inseamna ca ar fi fundamental gresit. Cred ca mintea trebuie sa foloseasca ambele parti, cea rationala si cea emotionala in orice judecata, pentru ca partea rationala se ocupa de lucrurile cuantificabile, concrete, logice, cognoscibile iar partea emotionala se ocupa de lucrurile ce se sustrag logicii, masuratorilor sau sunt misterioase, unice, incomprehensibile... Lumea exterioara, realitatea, nu poate fi interpretata sau modelata in intregime din cauza relativitatii in cunoastere, a limitelor si constrangerilor de toate felurile ce ne definesc existenta si atunci in timpul judecatii partile necunoscute sunt identificate prin concepte vagi, prin impresii, ipoteze, credinte... Mintea poate opera astfel de concepte fara sa intre in impas logic in cazul unor probleme cu prea multe necunoscute, ba chiar gaseste solutii. Cred ca partea emotionala e capabila de asta, de aici vine intuitia, aici se nasc ideile nastrusnice dar valabile, care in partea rationala lipsesc, acolo sunt doar ideile clare si determinate de cunostintele anterioare, bazate pe logica si pe experienta...