Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Erwin veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Îţi menesc ca din univers fractal, adică haos,
Cuvintele să se aştearnă într-un blând repaos.
În dialoguri scumpe, cu prinosuri, clipele poete
Să se aştearnă printre noi, să ne îmbete !


Este darul meu de casă nouă!

Mihai
contraste :

candva, undeva:

Ce e iubirea?
Un sentiment.
Ce e un sentiment?
Un meta-gand.
Ce e un meta-gand?
Un gand peste toate gandurile, ca un dirijor care dirijeaza o orchestra din multe ganduri-instrumentisti.
Ce e un gand?
O colectie de procesari de informatie ce se petrece intr-o multime de neuroni ca o fraza muzicala cantata de un instrumentist.
Un gand e o fraza muzicala.
Un sentiment comun e o melodie.
Un sentiment ca iubirea e o simfonie.

Waiting

The hours past slowly,
heart's only crying,
soul feel lonely,
stars not shining,
missing you sorrowfully
cause you're too far,
I need you trully
keeping being near.

I'm only dreaming,
I'm only hope that
time will bringing
the green spotlight
of your eyes,
the gentle charm
of your voice
and brilliant thoughts
of your mind.

Somewhere under
the diffuse twilight
for you and me together
a place still wait
to listen as is better
the music of the night.
Never we'll be stranger,
never we'll be break apart,
a madness like fever,
will glue us closer than ever,
to live in happines forever.

Q&A

Ce culoare are o iluzie?
Green.
Ce gust are o privire?
Sweet.
Cât trãieşte-un vis cu tine?
An ethernity.
Cât rezistã o nevedere?
A second.
Unde stã dorul de-albastru?
Near me.
Unde se sfârşeşte rana?
In my heart.
Cine-aprinde noaptea-n sânge?
The rising moon.
Cine-mi aminteşte amintirea?
The broken mirror.
Cui sã-i dau prea plinul clipei?
To your soul.
Cui sã-i împrumut arsura?
To the spring.
Cum se pipãie-o aşteptare?
Silently.
Cum se stinge-un foc lãuntric?
Kissing.
Cum sã te simt din cuvinte?
Speaking.
Cum sã te creez din sunet?
Singing.
Cum sã-nghit prãpastia-amarã?
Forget it.
Cum sã te deschid din mine?
Close your eyes.
Cum sã ofilesc distanţa?
Call me now.
Cum sã mã apar de-o şoaptã?
Don’t cry.
Cum sã scot lacul din mine?
Drinking my tears.
Cum sã te adun în mine?
Hug me stronger.
Cum sã trãiesc fãrã tine?
Asleep.

Mad thoughts
Reading mad thoughts,
Having heavy handle
Silly coloured words:
Astounding arfle-baffle.

Made my mind dancing,
Following the music,
Foolish pleasure hacking,
Inside upside nothing.

Ai fi

Ai fi singură
daca ai spune că este o seară răcoroasă...
Nu ai fi superbă
Dacă ai spune că visul aparţine doar pleoapelor tale,
Iar dacă nu ai fi aici
ţi-aş sorbi tăcerea când verdele se îngemănează.

Sylvie

Sylvie mergea pe pajişte. Adierea vântului cald îi mângâia trupul tânăr. Părul îi strălucea în razele dimineţii. Deodată se opri. La marginea poienii, un cal alb fornăi ridicându-şi botul din iarbă şi adulmecând aerul. Nemişcată, Sylvie privea. Emoţia şi-o stăpânea cu greu. Calul o privea. Işi imagină că e un inorog din poveşti. Îi era teamă să nu-l sperie şi să-l piardă. Nu ştia dacă să se apropie sau să stea. Clipa suspendată în vis părea o veşnicie. Gândul ei cel mai tainic îi dezvălui silueta unui tânar zvelt, îmbrăcat într-o armură uşoară. Părul lui blond se revărsă pe spate când işi scoase coiful. Sabia luci în soare cand trupul lui puternic se întoarse către ea. Il aşteptase atât! Era pregătită... se întinse în iarbă... pieptul i se liniştise, nu mai zvâcnea. Ţinea ochii închişi, dar putea vedea prin pleoape lumina. Când umbra coborî deasupra ei simţi că întreg universul e al ei, că stă în centru şi imensitatea lui îi e supusă. Inorogul îi zâmbea. Cavalerul ştia ce trebuie să facă. În vis todeauna o saruta şi Sylvie se simtea în al nouălea cer. Deschise ochii atunci când simţi umezeala buzelor lui, pe antebraţ. Calul o atinse din nou cu botul, fara teamă. Mirosea a flori şi iarbă strivită. Sylvie chicoti şi-l mângaie...

A doua oară...

Buna Erwin
Toate cele bune/bune

contraste, th, bine ati venit pe la mine!

am sa pun muzica buna... ce ziceti de Richard Clayderman?

iar intre timp ce va relaxati am sa va arat pe unde am umblat ieri:



tocmai a plouat in noaptea de dinainte, apa e de culoarea argilei, am stat sa ascult torentul valurit si netulburat de linistea padurii...

Edit: nu stiu ce au facut aia de la imageshack ca io le-am zis s-o faca de 640x480 dar prima data au pus-o la maxim!]

Contraste

Cer senin cu nori din plin,
Mare înspumată fără apă sărată,
Cobră înfuriată că n-are venin,
Mişcare rapidă ce stă mai înceată.

Geamăn ce plânge după nişte fraţi,
Moară de apă stingheră-n deşert,
Pădure de brazi cu copaci uscaţi,.
Gheaţa albă din aburi a fiert.

Piatră dură ca un cub de noroi,
Prefăcuta ce-i adevărul crezut,
Bătrânul schiop aleargă vioi,
Castelul pe stancă colibă-i de lut.

Erwin - cu dedicatie speciala pentru contraste

Erwin , un mic dar de casa noua .

DANS FRACTAL - Moonlit Butterfly Dance
Dansul fluturelui in lumina lunii

multumesc exergy! e un dar minunat!

Dragul meu Erwin !
Ce bucurie mi-ai făcut cu această poezie dedicată mie !
Iţi multumesc !
Şi te

Daca imi este permis , as vrea sa contribui cu trei linkuri la cronica ta .
http://fractalartgallery.com/trancedance/trancedance1.htm
http://www.tcdesign.net/fractals.html
http://computerart.org/fractal.html

Aici se pot gasi cateva wallpapere sau postere , de mare calitate grafica ,
din categoria Fractal Art.
Pentru profani , imaginile sunt mai sugestive decat ecuatiile matematice
care au generat acesti fractali.

****Am corectat adresa. Scuze pentru neatentie.

@eu_si_tu:
multumesc frumos! sunt imagini minunate acolo! doar ca al treilea link e acelasi cu al doilea, poti sa corectezi?

@contraste:
cu placere! bunavointa iti este rasplatita!

be my guest !

http://www.poezii.ro/afiseazapoezie.php?poem=41058

multumesc contraste, azi am avut multe surprize, iar cele placute au reusit sa ma faca sa ma simt bine

I feel your touch
smooth and hot,
good night!
and kiss you a lot!

azi e luni, n-am treaba cu "sindromul zilei de luni" si m-am bucurat mult sa vad ca nici cineva care sufera de acest sindrom n-a dat semne... zilele astea am avut parte de lucruri bune asa ca sunt multumit. imi place primavara, chiar daca e tarzie si rece ca acum, todeauna mi se intampla lucruri interesante in luna mai!

the past is behind you ,,do not look back.
the past is behind you ..that is a fact.
learn by your past mistakes.
and do not again make,
broken hearts ..broken dreams,,
not as bad as they may seem,
today is tomorrow ,,yesterday.
passing like your life each day
enjoy life while you can .
as it to will come to pass

nu stiu sursa exacta de unde provin versurile astea, dar mi-au placut mult...

incerc sa cochetez cu fractalii ce impanzesc realitatea nu numai prin formele statice ci si prin procese si stari fluide, ca infasurare sau desfasurare a fenomenelor din jur, din natura, din existenta... cred ca fiecare avem o latura psihica fractala a atractorilor stranii catre instincte, sentimente si senzatii, cred ca matematica imaginarului i este imaginarul intrinsec al existentei, dincolo de orice conexiune nemijlocita cu realitatea avem o conexiune imaginara, nu mai putin importanta... doar ca adesea o neglijam, ascunsa fiind printre meandrele si valuririle fractale... recunoastem frumusetea prin formele geometrice vizuale, dar recunoastem frumusetea lucrurilor care nu sunt imagini prin adecvarea modelelor fractale, simple ecuatii matematice... muzica de pilda...

atentie, prima iteratie a unui fractal poate fi o forma geometrica euclidiana! nu va lasati inselati de complexitatea desfasurarii fractale facand zoom doar in sensul pozitiv! Un fractal infasurat poate fi frumos la randul lui...

azi a fost o zi speciala, alta zi speciala?? da, a fost intalnirea forumistilor la Timisoara dar ma asteptam sa fie mai multi timisoreni aici, e drept ca unii ar fi venit dar sunt plecati cu treburi, ma intreb cati sunt ascunsi in spatele monitoarelor si nu vin si ei sa bea o bere (sau suc, sau cafea) la aer, la soare, la umbra, in mijlocul banalei realitati cotidiene de care tot fug in virtual... o conversatie lejera, povesti haioase, povesti serioase, destindere si cunoastere...

Reality

I stayed a while, I run away like a child,
You call me with your gentle voice and smile,
“Where do you think you are going, in the wild?”
The wild is everywhere, no way to escape a mile
Neither from the reality bites nor from the scary true...
You must teach me, it’s not my style.

I know you could kept me awake,
I get a mirror to polish and a spotted light.
You show me the impression of the lake,
And the wonders I missed at first sight,
I learn to see, I learn to feel, I learn to love
Could be that the beauty of the night?

It's too much for words, how come that I feel
Amazing touching of your kindness soul,
Delicate as a flower, but stronger like the steel,
It’s eventually a fight against the sorrow...
You know I’m a dreamer, easy fall or higher
“Don’t let Reality to hurt you tomorrow!”

TU

As putea sa te privesc
Sa tac si sa uit sa respir.
As putea sa uit sa vorbesc
Din glasul tau sa ma inspir.
Imagini si poeme plasmuiesc
Pentru tine, un chip ce-l admir.


tăcând

Am fost cu tine... tăcând...
E anul tăcerii ca luare-aminte?
Aş putea sa mă opun plângând
La ce vine din a inimii parte?
Mi-era interzis să te simt aşa iubind...

Mica

Nebună? Aşa pare.
E roşcata, nu-i mare.
Cumplită işi zice.
Unică o cred, de ce?
Nebun sunt eu,
Oglinda-i mereu
Sfărâmată.
Cuminte stă şi aşteaptă,
Uimirea sa-mi curgă,
Tăcerea sa nu-mi ajungă.
Aştept, incă o aştept.

"Nu stiu daca este implinire sau fericire. Sunt doua cuvinte care cuprind un complex de stari... succesiuni de momente in care cineva iti da sentimentul de siguranta de sine, cand prezenta sau macar gandul la acea persoana te ajuta sa te reconstruiesti zi de zi, sa te simti confortabil in propria piele alaturi de el/ea, sa ai sentimentul ca primesti atat cat daruiesti, poate si mai mult, sa imparti de multe ori aceleasi pasiuni, aceleasi doruri, sa ai propriile pasiuni si vise fara ca celalalt sa se simta dat la o parte, sa-ti recunosti slabiciunile sau greselile in fata ei/lui fara ca marturisirile tale sa se intoarca cu puterea unui bumerang, lovindu-te cand te astepti mai putin... toate astea, da, inseamna dupa parerea mea implinire si, poate, fericirea!"

postat in "Jurnal pentru un an" a lui secunda, mesaj care va fi sters ca sa respectam dorinta ei de a ramane strict personal:

endorfinele isi fac meseria!

azi m-am gandit ca in minte avem stocate o multime de informatii de recunoastere a tot ceea ce vedem in jurul nostru, obiectele si persoanele cu care interactionam zi de zi, ni se fixeaza in memorie si le-am putea recunoaste imediat in caz ca am fi plecati in alta parte multa vreme cu toate ca, daca ne-ar cere cineva sa le descriem ni s-ar parea greu s-o facem... lucrurile banale sunt mai greu de descris decat cele pe care intamplator le-am intalnit si ne-au socat cumva...

simt asa un dor primavaratic de soare, apa si aer curat, ma trage ata spre vacanta, spre alte locuri neumblate, nu-mi sta gandul nici la lucrari si nici la altele, doar la a evada din cotidianul absurd, m-am plictisit sa ma enervez cand imi taie calea vreun grabit sau cu ifose de bogatan cu jeep care nu semnalizeaza niciodata, m-am plictisit sa ma deranjeze vreo intamplare nedorita sau care imi impiedica planurile, m-am plictisit sa ma supere aglomeratia, statul la coada, trasul de timp, nesincronizarile si lipsurile de tot felul... mi-e dor de joaca, de pasiuni, de libertatea copilariei, n-am rabdare sa treaca noaptea, nici sa dorm nu mai pot, visez ca intr-un serial "tanar si nelinistit"... nici tantarii nu ma pisca, nici vecina de sus nu ma trezeste cu bocanitul la 3 noaptea, sunt eu treaz dinainte si adorm pe loc instantaneu ca si cand linistea ar fi prietena mea, ma uimeste nepasarea si lipsa de impotrivire... astept doar vacanta!

Mai sunt şi alţii la fel....

Erwin

daca e...

daca e dor
sa raspunzi cu alean,
daca e iubire
sa raspunzi cu dragoste,
daca e taina
sa raspunzi cu intelegere,
daca e uitare
sa raspunzi cu amintire
daca e distanta
sa raspunzi acum!



oamenii maturi nu stiu ce vor unul de la celalalt de fapt, isi inchipuie ca iubirii ii pot prestabili niste limite si ca vor fi "protejati de inconvenientele iubirii"... cand li se pare ca e prea putina isi toarna sirop si miere cu lingurita incercand s-o indulceasca si cand li se pare ca e prea multa isi pun piedici singuri si apoi se intreaba de ce-au cazut in nas? ce bine ar fi daca ne-am putea pastra candoarea tineretii cand limitele astea n-au existat si nici nu erau "necesare" ... ma intreb asa retoric, candoarea se poate recicla?

e uimitor cum lucrurile se complica cand incerci sa le controlezi cat mai bine si, dimpotriva, cat de simple par atunci cand nu-ti faci griji de nici un fel, le iei asa cum sunt si gata!

azi sunt prea obosit pentru chestii destepte, asa ca am sa las pe maine pozele ce le-am facut mai devreme...

daca folosesti in discurs argumente si contraargumente poti fi invinuit de exces de zel sau de condescendenta, iar daca nu le folosesti atunci esti invinuit de lipsa de precizari, de saracia continutului. oamenii inteleg sau nu, comunicarea e relativa, ne lovim adesea de barierele limbajului, experientei, educatiei diferite, de caracterul, rabdarea sau luciditatea interlocutorului, dar cel mai mult ma dor exagerarile, atunci cand, desi am gandit un lucru si nu-l pot infirma in mod absolut nu i se recunoaste importanta minora pe care i-am atribuit-o in context. se zice ca se face din tantar armasar. ma doare atunci cand sinceritatea ce ma caracterizeaza imi vine de hac, cand "pun botu'" la o provocare (cu sau fara buna stiinta, cu sau fara cinism sau rautate) si ma simt dezarmat in fata celuilalt... pe urma, toata neuronica pusa in joc nu e in stare sa readuca discutia pe un fagas natural, corect din punct de vedere al adevarului. Daca incerc sa ma apar lovind la randul meu sunt vinovat, daca ma eschivez, la fel. Nicicum nu e bine. Ar fi bine ca discutiile astea in contradictoriu sa poata fi ignorate si nu tinute minte pentru "razbunari" ulterioare...

pe de alta parte, zilele astea m-am lamurit definitiv ca intr-o relatie noua experientele anterioare sunt nule si neavenite! aviz amatorilor de comparatii, prejudecati sau rationamente...

Fatada la Nihil

De ce sa treci prin fata pe la magazin si sa treci cu vederea firma luminoasa, cu lumina neagra, cum sta bine unei astfel de firme, “La Nea Nihil”... te intorci din drum si cauti in vitrina neagra, nu se vede decat Nimic, asezat frumos pe un suport facut din nimic sidefat, in jur sunt presarate bucatele de nimic necolorate. In spate se zareste o tejghea neagra lucioasa in care in mod normal s-ar reflecta imaginea incaperii si lucrurile din jur, dar pe moment se reflecta nimic. Cum ai putea intra pe usa fara sa ai nimic de facut, intri si intrebi de Nea Nihil, si nimeni nu-ti poate spune nimic caci nu e nimeni acolo. Totusi, Nea Nihil se gandeste la prosperitatea firmei si la binele clientilor asa ca a lasat pe tejghea cateva mostre de Nimic, nonexistenta, nimicnicie, nulitati si chiar un recipient cu vid, in care poti vedea cum nimicul poate fi totusi cuprins in ceva. Pe pereti sunt afisate tot felul de reclame care te indeamna sa nu te mai tot gandesti la Nimic ci sa-l cumperi numaidecat. Si are dreptate, nici nu prea poti sa te gandesti la nimic, e un lucru asa de alunecos! Imediat ce incerci sa-i prinzi esenta cazi intr-o dilema logica. Nea Nihil a descoperit – un mare savant al vremurilor noastre, se pare - cum Nimicul poate fi prins, pastrat si expus, il poti cumpara si aseza intr-o vitrina de exemplu, pe un semineu sau atarnat de tavan, si are cateva avantaje fata de lucrurile obisnuite: nu se aseaza praful pe el, nu trebuie niciodata intors ca un ceas, nu consuma nici energie si nici nu degaja mirosuri neplacute, nu poate fi distrus, topit, patinat de vreme, nu oxideaza si nici nu se evapora. Ce exponat mai durabil si mai interesant poti gasi? Si poti privi la el ore in sir, il poti contempla fara sa te gandesti la nimic, caci doar el e Nimicul in sine, sublimat. Nu trebuie sa faci nici un efort intelectual si deja esti patruns de esenta nimicului, poti sta sa-l studiezi oricat caci nu te afecteaza cu nimic, nu provoaca nici dependenta si n-are nici efecte nedorite, si e cel mai bun remediu pentru stress, plictiseala, avaritie, misoginism, traumatisme, gogomanii, usuratate, bezmeticism, ermeticism si, chiar s-a dovedit de curand printr-un studiu facut de firma “Nihil sine Nihil” pe un esantion de populatie nedorita ca, in orice caz, nimic nu e mai bun intre panacee decat Nimicul. Luati Nimic, cu incredere! Hai la nimic! Nimicul pentru voi! Un cadou superb de sarbatori, pentru cei dragi! Nu pierdeti ocazia de a lua Nimic la pret promotional!

(un text postat mai intai in jurnalul lui Contraste)

ploaia poate fi uneori un dus rece binecuvantat!

O persoana necunoscuta pe care o intalnesti intamplator iti poate schimba viata. O persoana cunoscuta pe care o intalnesti intentionat nu reuseste oricat ar incerca. Cine e de vina? Hazardul sau (ne)cunoasterea? Cunoasterea e buna pana la un punct. Pe urma, cand celalalt pretinde ca te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti, ti se uraste de atata cunoastere. Preferi sa fie din nou tabula rasa, sa devii altcineva decat sa continui o relatie in care surprizele sunt ghicite dinainte. Duce la plictiseala... iar plictiseala omoara relatiile. Totul curge, apa de ploaie e apa de ploaie. Pietrele se sfarama, se transforma in nisip, in acelasi nisip din care se formeaza dunele, deserturile si in deserturi Fata Morgana. Cand te intalnesti cu Fata Morgana, indeobste esti insetat si aproape nebun, si nici nu sunt sperante sa supravietuiesti intact, nu mai poti fi acelasi... nu stiu daca e chiar asa, n-am nici o experienta in sensul asta, e pura imaginatie. Dar parabola se aplica in cazul unei relatii virtuale in care alergi dupa cineva pe care nu-l poti atinge niciodata. Poate fi pierdere de vreme, dar poate fi extrem de instructiv, poti experimenta o multime de lucruri si te poti antrena pentru ce va veni. Nu stie nimeni ce va veni, cu atat mai putin profetii, asa ca e bine sa fii antrenat pentru orice, chiar si pentru inexistenta unor lucruri spre care aspiram: iubire, fericire, adevar, intelegere...

Erwin

Erwin , azi te-ai transformat intr-o surpriza uriasa .

Demult, mi-am imaginat mersul vietii ca pe o multime de oameni mergand pe strada, multi de tot, o mare de oameni, unii grabiti in diverse directii, altii stand pe loc, altii mergand impreuna... tu poti merge inainte, spre telul tau, dar esti nevoit sa ocolesti, sa dai din coate, sa urmezi pe altii sau sa fii tu insuti liderul unui grup oarecare. De cele mai multe ori alegerea drumului n-ai timp s-o faci si luand-o la nimereala te abati de la drumul tau, risti sa intalnesti o multime de piedici. Ceva totusi te indeamna inainte, trebuie sa ajungi undeva, iar daca te-ai oprit sa-ti tragi sufletul te poti pomeni imbrancit, tras, dat la o parte. Exista momente cand e greu sa ramai in picioare, invalmaseala e prea mare, risti sa fii calcat daca nu lupti. Cand simti ghionturile si bataturile dureroase strangi din dinti fara sa vrei, prea multa lupta te face sa devii tu insuti unul dintre cei care calca pe altii, care loveste, care impinge sau trage de maneca... si ce e mai cumplit e ca esti singur in toata aceasta multime, decizia iti apartine, esti singurul responsabil pentru toate ce ti se intampla, caci nu te poate obliga nimeni la nimic cata vreme esti liber si esti stapan pe libertatea ta. E pretul pe care il platim pentru libertate, asumarea deciziilor.

Black Hole

Afundat în vârtejul fractal
Am ajuns în ochiul ciclonului
E linişte... şi nu e banal
Curajul şi tăcerea nebunului
Infruntând neîntelegerea
Lasitatii si falsului
Vidul şi eternitea...

magia comunicarii este trezita din timp in timp de controversele neintelegerii, nu-i destul ca polivalenta cuvintelor perturba decodificarea mesajelor ci mai apar conflictele de interpretare, cand interlocutorul deviaza (ne)intentionat semnificatia vorbelor tale obligandu-te sa iei pozitie, sa dai replici pe care initial nici n-ai fi avut cum sa le gandesti, false in sinea lor caci deturnarea semnificatiei este indusa si nu-ti apartine... ideile prinse din zbor se contureaza excelent uneori, atunci magia functioneaza, mintile sunt "pe aceeasi lungime de unda". In schimb, atunci cand interlocutorii isi urmeaza propriile idei intrerupand firul discutiei, ideile abia conturate se pierd in neant, insistand isi provoaca reciproc un sentiment acut de neincredere iar neincrederea este otrava curata...

lui maggio, care mi-a amintit de EA:

Nu vreau să uit

Nu vreau să uit,
Că fericirea nu există:
E doar iluzie şi mit,
Dorit în ziua tristă.

Nu vreau să uit,
Aminteşte-mi mereu:
Că nu m-ai iubit,
Aşa visam doar eu.

Nu vreau să uit,
Intreabă-ma ades:
Nu te-ai trezit?
Visul e pentru-n fleţ.

Nu vreau să uit,
Adesea să-mi repeti:
Eşti singur şi finit,
Suflet între pribegi.

Dialog

Învaluit de drag,
Inspirat de limpezime,
Îţi dăruiesc un şirag
De zile senine.

Departe de tine
De acele zile senine
Tânjesc în tăcere
După ametitoarea placere.

Plouă a toamnă...
Te visez alături
Iubită ca o zână
Dăruindu-mi comori...

Aici soarele râde ocrotitor
Căldura lui seamană cu a mâinilor tale
Trupul meu se-nfioară de dor
Iar sufletul are zbor de petale.

... ce buni actori pot fi unii oameni! atat de buni incat nu iti poti da seama de adevaratele lor ganduri despre tine... si asta fara sa fie mincinosi sau sa te duca cu vorba in mod calculat, intra pur si simplu in pielea personajului... poate ca in acele momente chiar gandesc ceea ce spun, si atunci ma intreb, oare nu spun adevarul? Problema se complica atunci cand, ulterior discutiei isi schimba rolul... redevin ei insisi si isi zic in sinea lor: "ce i-am facut-o! hihihi!"