O Povestire Pe Zi |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
O Povestire Pe Zi |
22 Jun 2013, 06:49 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.959 Inscris: 9 August 05 Din: marginea viselor Forumist Nr.: 6.763 |
Oricine isi poate aduce aportul
Scopul topicului e acela de a descreti fruntile celor ce-au mai ramas la Han. Si daca tot am pomenit de Han, voi incepe cu o povestire din Hanul Ancutei de Mihail Sadoveanu. Negustor Lipscan Īn sfārşit venise acel mult dorit ceas, cānd puteam să mă pregătesc a asculta cu mare plăcere istorisirea prea cinstitului nostru comis Ioniţă de la Drăgăneşti; dar, prin negura serii, s-auziră strigăte şi zarvă pe drumul Sucevei. De la focurile noastre ne īntoarserăm cu toţii capetele īntr-o singură parte. Şi cel dintāi, punānd ulcica jos, se sculă īn picioare chiar comisul. Ce să fie? ne īntrebă el cu ascuţită nedumerire. Noi nu ştiam ce putea să fie şi nu găsirăm vorbe de răspuns. Comisul făcu doi paşi spre drum. Atunci se arătă din odaia ei şi Ancuţa, cu fanarul cel mare. Īl ţinea la īnălţimea pieptului şi lumina īi rumenea obrazul, īn această lucire trandafirie ochii īi păreau mai mari şi mai negri. Coborī cele două trepte, grăbi spre şleah; noi īi vedeam numai obrazul lunecānd pe trupu-i de umbră. Trebuie să fie nişte cărăuşi, prietine Ioniţă, īşi dădu părerea căpitanul Isac. Cānd te-i īntoarce la locul dumitale, să bagi de samă să nu-ţi răstorni vinul, care-i lucru bun, măcar că nu-i scump. Cărăuşi trebuie să fie, īncuviinţă răzăşul. Īntr-adevăr erau cărăuşi. Se auzeau voci groase care opreau boii: aho-aho! şi lumina fanarului, fulgerānd asupra īntunecimii, descoperi dintrodată cară cu covāltir răsărite ca din pămānt. Oameni īn alb se mişcau, apărānd şi pierind. Cineva rosti cu voie-buiiă: Bună vremea, jupāneasă Ancuţa. Bine-aţi venit, răspunse hangiţa. Īn vocea ei era un cāntec dulce pe care i-l cunoşteam. Ridicānd cu amāndouă mānile fanarul deasupra capului, aplecă fruntea ca să-şi deosebească mai bine oaspeţii. Atunci apăru īn lucirea făcliei de seu, mişcāndu-se spre gazdă, un bărbat bărbos cu «aciuia şi cu giubea. Barba-i era astāmpărată şi rotunjită de foarfece; rādea cu obraji plini şi bogaţi de creştin bine hrănit. Eu socot că-i un negustor, hotărī căpitanul Neculai Isac. Hangiţa īşi cunoscu muşteriul şi vocea ei crescu şi scăzu cu desmierdări: Chiar domnia ta eşti, jupāne Dămian? Atuncea mai ales eşti binevenit şi te poftesc subt acoperişul nostru. Porunceşte cărăuşilor să tragă peste podeţ şi să bage de samă să nu prăvale. Să intre sub şandramą, unde ştii că putem īnchide porţile ca la cetate, şi n-ai nici o grijă, chiar dacă ai avea aur īn buccele. N-am aur, dragă jupāneasă Ancuţă, se apără negustorul rāzānd. Ştiu, jupāne Damian: trebuie să ai lucru mai scump; de-aceea să fii fără grijă. Pe lāngă porţi, pe care le cunoşti, avem īn popas la focul acesta lume bună care cearcă vinul nou. Am tăiat pui graşi şi-am scos azi din cuptor pāne proaspătă. Toate-or fi pe pofta inimii dumitale, mai ales ştiindu-te că eşti un om căruia īi plac tovărăşiile. Răzăşul Ioniţă se amestecă, ridicānd vocea: Apoi dacă-i asemenea om dumnealui, noi cu mare plăcere īi găsim loc īntre noi şi-l poftim cu dragoste la focul nostru. Domnia sa-i comisul Ioniţă de la Drăgăneşti, hurui Ancuţa ca o hulubiţă. Iar negustorul se ploconi spre comis şi spre umbrele de la foc. Pentru mine are să fie mare cinste, grăi el, şi vă rog să mă socotiţi ca cel mai umilit rob al domniilor voastre. Mai īntāi īnsă cată să-mi pun īn rānduială marfa, să văd de hrana vitelor ş-a oamenilor; şi după aceea nimene n-a fi mai bucuros decāt mine să guste după māncare un pahar de vin nou. Căci după cum şi la carte scrie, vinul īndulceşte inima omului şi foloseşte mădularelor lui. Comisul se īntoarse la focul nostru şi ne zise cu bună credinţă: Mie-mi place negustorul acesta. Ai dreptate, cinstite comise, īncuviinţă moş Leonte. Omul care vorbeşte şi rāde īn cea dintāi clipă cānd te-a văzut, nu are īntru sine nici viclenie, nici ascunziş, şi mai ales, dacă Dumnezeu l-a lăsat să se nască īn zodia Leului şi sub stăpānirea planetei Soarelui, apoi nu va găsi īmpotrivire nici ca să dobāndească avere, nici să se bucure de cinste la cei mari. Lucrurile lui sunt vrednice şi spornice; şi măcar că va umbla semeţ şi va scārţāi din picioare, se va arăta pururea blajin şi cu prietinie... Să-l īntrebăm atuncea, moş Leonte, īn ce zodie s-a născut, hotărī cu veselie comisul. Dacă-i voia domniei tale astfel, să-l īntrebăm, eu nu mă-mpotrivesc... se-nvoi zodierul. Carăle şi cărăuşii treceau podeţul prin lucirea fanarului Ancuţei. Am numărat trei cară cu coviltire de scoarţă, mari şi grele, sunānd plin. Ţăranii īndemnau boii: hăis-hăis! şi bicele de cānepă plesneau uşor. Trecură şi se mistuiră sub şandramaua neagră a hanului. O vreme mai auzirăm voci amestecate, jugurile căzānd unul după altul, apoi viersul subţire şi vesel al hangiţei. După aceea veni spre noi negustorul, legănāndu-se, mare şi gros īn antereu-i larg şi cu īncălţările scārţāind. Vă poftesc la toţi sară bună şi bine v-am găsit... zise el. Mulţămim domniei tale, īi răspunse comisul. Te poftesc, prea cinstite jupāne Dămian.» Mă chiamă Dămian Cristişor, īntregi negustorul, şi am dugheană Ia Ieşi, īn uliţa mare. Tare bine. Aşa că te poftesc, prea cinstite jupāne Dămian, să şezi aicea lāngă mine, pe butuc; şi la lumina focului să ne uităm noi la domnia ta şi domnia ta la noi, ca să ne cunoaştem mai bine. Acest prietin al meu bătrān şi īnţelept, moş Leonte zodierul, spune, cinstite jupāne Dămian, că te-ai fi născut īn zodia Leului şi noi am fi prea doritori să ştim dacă-i adevărat. Negustorul clipi din ochi, ca şi cum īl săgeta lucirea focului, şi se uită īn juru-i cu īndoială. Īntr-adevăr, aşa este, mărturisi el. Ziua naşterii mele a vrut Dumnezeu să fie 18 iulie. Şi eşti bun să ne mai spui domnia ta, dacă anul īn care te-ai născut a fost sub stăpānirea soarelui? Nu pot s-ascund, aşa este, īngānă uimindu-se cinstitul negustor; m-am născut īn anul māntuirii 1814. Cum şi de unde aţi putut afla toate acestea? Ai cuvānt să te miri, prietine, zāmbi comisul, precum şi noi tare ne mai mirăm; căci fără să te cunoască, şi numai umbra văzāndu-ţi-o, moş Leonte a putut arăta adevărul. Şi ne-a spus un lucru şi mai mare: că ai să vii cătră noi scārţāind din īncălţări, ceea ce mai īntăi şi mai īntăi s-a dovedit. Văzāndu-ne pe toţi cu ochi crescuţi şi cu sprāncenele īnălţate, moş Leonte s-a sculat de la locul său cu ulcica īn mānă. Cinstite comise, a zis el cu tărie; şi dumneata, jupāne Dămiene, dacă v-oi spune că numai Domnul Dumnezeu şi cartea pe care o am īn taşcă mă luminează īntru toate cāte le spun, atunci mirarea domniilor voastre faţă de mine trebuie să fie mai mică. Căci pentru Dumnezeu şi pentru cartea aceasta īnţeleaptă nimic nu poate fi ascuns... Eu, ca om, puteam greşi. Cartea mea nu greşeşte. Şi spunānd cartea care-i īnfăţişarea omului născut sub cutare semn şi cutare stăpānire, eu īl cunosc pe om după acea īnfăţişare īn care zodie şi sub care planetă l-a născut maica sa. Mai pot spune şi altele, deschizānd cartea: despre căsnicie, despre avere şi cinste, despre sănătate şi anii vieţii, dar ştiinţa mea nu poate pătrunde pretutindeni. Şi dac-aş putea să-ţi spun, cinstite jupāne Dămian, că are să-ţi placă vinul şi tovărăşia noastră, nu ştiu dacă, īntrebāndu-mă dumneata, aş fi īn stare a-ţi răspunde că vii de la Liov ori de la Lipsca, cu marfă din ţara nemţască. Aduc marfă de la Lipsca... mărturisi cu supunere negustorul. Atunci īi bine. Să fii sănătos şi să-ţi deie Dumnezeu Sfāntul cāştig. Şi să bei cu noi ulcica de vin pānă la fund. Punāndu-şi deoparte uimirea, jupān Dămian Cristişor īnchină ulcica şi se arătă vesel şi prietinos cătră noi toţi. Primi apoi de la Ancuţa un pui fript īn talger de lut şi pită proaspătă şi n-a trebuit să treacă vreme multă ca să cunoaştem īn acel negustor drumeţ, bun tovarăş şi prietin la treaba īntru care ne găseam. Cānd s-a potolit sub şopron orice mişcare şi cărăuşii īnvăliţi īn cojoace se culcară īntre roţi sub cară, negustorul, ca şi cum ar fi grămădit grija īn buzunările afunde ale giubelei, păru īn toată floarea veseliei lui şi īnchină altă ulcică proaspătă căpitanului Neculai. Mai ales cătră mazālul de la Bălăbăneşti părea el a şimţi mai multă dragoste. Acest topic a fost editat de exergy33: 22 Jun 2013, 08:31 PM -------------------- *_*_*
Pierdut Ć®n Geometria UitÄrii CÄutĆ¢nd Ipote(nu)zele Fericirii - TrecÄtorul -X- https://exergy33.wordpress.com/ |
|
|
22 Jun 2013, 06:52 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.959 Inscris: 9 August 05 Din: marginea viselor Forumist Nr.: 6.763 |
~ continuarea ~
Dacă doreşti, căpitane Neculai, vorbi el, am să-ţi spun cum mi-au fost petrecerile mele prin ţări străine. Fiind de Cel de sus rānduit īntr-o cinstită breaslă ca aceea īn care mă aflu, acuma cāţiva ani am ajuns cu bine la o stare mulţămitoare şi la puţină avere. Atuncea am socotit că mi-a venit vremea să mă ridic şi mai sus cu puterile mele şi, precum au făcut alţi negustori bătrāni, m-am hotărāt şi eu să mă duc la Lipsca. Pānă-ntr-acea vreme umblam la iarmaroace cumpărānd marfă de la negustori nemţi şi jidovi. Dar am cugetat apoi că dobānda lor e mai bine s-o agonisesc eu. S-aşa am īncercat, acu doi ani, un drum pānă la Liov. Şi umblānd atunci cu folos, mi-am pus īn gānd acest an să merg mai departe: la Lipsca. Aşa că de Sāntă-Măria cea mare m-am sculat şi-am dus patru lumānări frumoase de ceară curată Sfintei Paraschiva la Trei-Sfetite şi-am pus pe părintele Mardare să-mi cetească pentru drum, pentru primejdii, pentru boale şi-am şezut şi eu īn genunchi sub sicriul sfintei rugānd-o să m-ajute. Şi īmbrăţişānd pe Grigoriţă, fratele meu mezin, şi lăsāndu-l īn dugheană, m-am suit īn căruţă şi-am apucat drumul Huşilor. Apoi de Ia Huşi am trecut Prutul şi mi-am arătat la stăpānirea rusească toate īndreptările. Iar la Tighina, pe Nistru, m-am īntālnit c-un negustor arman, de sub stăpānirea muscalilor, cu care am mai făcut eu afaceri. Sfătuindu-ne şi īnţelegāndu-ne, am cumpărat noi, acolo la Tighina, cinci sute de batali: frumoasă şi bună marfă. Am plătit cāte-o rublă bucata. Şi-ndată, fără īntārziere, avānd cu noi patru oameni, am pornit pe jos acei batali, īn sus, pe Nistru. Am trecut fără năcaz graniţa la nemţi şi-am dat la Cernăuţi. De-acolo la Liov. Şi-n Liov am pus marfa noastră īn tren şi-n puţine zile am ajuns Ștraţburg şi-am vāndut batalii c-un galbăn bucata - şi i-au luat alţi negustori, să-i ducă la un tārg care se chiamă Pariz. Pe jos ori cu trenu? īntrebă căpitanul Isac. Cu trenu, cinstite căpitane. Prin acele ţări, la Neamţ şi la Franţuz, oamenii umblă acuma cu trenu. Azi īs aici şi māne cine ştie unde. Cum cu trenu? īntrebă cineva cu voce groasă şi supărată. Mă īntorsei şi văzui privind pe sub sprāncene pe ciobanul de la Rarău. Adevărat este că şi eu şi ceilalţi doream prea mult să cunoaştem ce fel de maşinărie e aceea despre care vorbeşte negustorul. Numai comisul şi căpitanul Isac păreau a şti despre ce-i vorba. Totuşi nu se īmpotriveau să asculte lămurirea pe care o aşteptam noi. Nu ştiţi ce-i trenu? īntrebă rāzānd jupān Dămian. Ştim, rosti moale comisul. Eu nu ştiu! icni īndărătnic ciobanul Cine ştie ce ticăloşie nemţască a mai fi! Adevărată ticăloşie şi drăcie... rāse cu voie-bună negustorul. Sunt un fel de căsuţe pe roate, şi roatele acestor căsuţe se īmbucă pe şine de fier. Şi-aşa, pe şinele acelea de fier, le trage cu uşurinţă o maşină, care fluieră şi pufneşte de-a mirare; şi umblă singură cu foc. Fără cai? īntrebă moş Leonte. Fără. Asta n-oi mai crede-o eu! mormăi ciobanul. Iar moş Leonte īşi făcu cruce. De ce să nu credeţi? se amestecă īmpăciuitor comisul. Eu am mai auzit de asta şi trebuie să credem. De văzut īnsă n-am văzut. Ba eu am văzut, cum vă spun, stărui cu veselie negustorul. Maşina umblă singură cu foc şi trage după dānsa toate căsuţele. Apoi īn acele căsuţe sunt ori oameni, ori mărfuri. Şi batalii de la Tighina i-am īncărcat īn acele căsuţe. Şi merg foarte bine, fără scuturătură şi fară năcaz; numaicāt c-un huiet mare de trebuie să grăiască oamenii unii cu alţii tare, ca surzii Hm! - mormăi ciobanul ş-ai umblat dumneata īn căruţa aceea cu foc? Am umblat; de ce să se mire omul de asta, cānd am văzut şi alte lucruri mai de mirare? Care lucruri de mirare? Apoi să vedeţi. Pe-acolo, prin ţara nemţască, tārgurile-s toate alcătuite din case cu cāte patru şi cinci rānduri. Adică din case una peste alta? Am mai auzit eu de asta şi n-am vrut să cred. Apoi de ce să nu crezi, dac-aşa-i acolo? Da' eu nu m-am mirat prea tare de asta, cāt de alta. C-am văzut uliţi dintr-o singură bucată de piatră. Noi ne privirăm īn tăcere la aceste vorbe. Da. Ş-apoi ies nemţii, boieri şi cucoane, şi se plimbă pe marginea uliţii. Cucoanele au toate pălării, iar boierii toţi au ceasornic. Nu numai boierii, ci şi lucrătorii mai săraci. De ceasornice nu mă mir... Īntrerupse moş Leonte; dar femeile cu pălării, drept să-ţi spun, mie nu-mi plac. Ei, ce să-i faci? īl māngāie comisul. Aşa-s pe-acolo năravurile oamenilor. Şi ce-ai mai văzut, cinstite jupāne Dămian? Apoi altceva n-am văzut nimica, fărădecāt mare iarmaroc, acolo la Lipsca. Mare iarmaroc cāt lumea asta, şi comedii, şi muzici, şi nemţăria pămāntului bānd bere. Cine n-a gustat, oameni buni, asemenea băutură, să nu fie cu părere de rău. Căci e-un fel de leşie amară. Aşa? se veseli comisul. Şi ei nu ştiu ce-i vinul? Or fi ştiind; dar eu vin ca la noi n-am văzut şi i-am dus dorul. Aşa? şi de māncat ce-ai māncat? Eu socot, cinstite jupāne Dămian, că te-ai ferit şi de māţă, şi de broască, şi de guzgan. Ciobanul stupi cu putere īntr-o parte şi se şterse la gură cu amāndouă mānicile tohoarcei. Nu m-am ferit aşa de tare, vorbi negustorul, căci n-am prea văzut aceste dihănii. Dar cartofe, sodom, şi carne fiartă de porc ori vacă. Carne fiartă? se miră căpitanul Isac. Da, carne fiartă. Şi bere de-aceea de care vă spun. Vra să zică, urmă mazālul, pui īn ţāglă n-ai văzut? Nu prea. Nici miel fript tālhăreşte şi tăvălit īn mojdei? Asta nu. Nici sarmale? Nici sarmale, nici borş. Nici crap la proţap. Doamne fereşte şi apără! se cruci moş Leonte. Apoi atuncea, urmă căpitanul Isac, dacă nu au toate acestea, nici nu-mi pasă! să rămāie cu trenul lor şi noi cu ţara Moldovei. Fiind prea veseli cu toţii la asemenea cuvinte, am īnchinat ulcelele cătră giubeaua, cătră barba şi cătră obrazul bucălat al lui jupān Dămian Cristişor. Şi-au răcnit cu mare larmă, felurit, fiecare-n legea lui. Altfel, nemţii aceia au şi lucruri bune, urmă a tālcui cu īngăduinţa negustorul. Mai īntăi şi mai īntăi la dānşii īnvăţătura-i la mare cinste. Iaca asta nu-i rău, īntări comisul. Īn tot tārgu, īn tot satu, cinstite comise Ioniţă, īn tot tārgu, īn tot satu - şcoală şi profesori. Şi toată lumea la carte. Atunci oile cine le păzeşte? mārāi ciobanul; iar noi iarăşi ne-am veselit. Toată lumea la carte, şi băieţi şi fete. Comisul se īncruntă: Cum şi fete? Asta iar īi rānduială care trebuie să rămāie la dānşii. Noi cu toţii am fost, se-nţelege, de părerea comisului. Şi iar am strigat, ca să s-audă pānă-n ţara nemţască. Negustorul, fiind īntr-o cumpănă mai dreaptă decāt a noastră, a zāmbit ş-a aşteptat să ne liniştim. Iar după ce ne-am liniştit, a urmat: Şi mai au acei nemţi, cinstite căpitane, lucru bun rānduială şi legea. Eu am cunoscut acolo un morar care s-a judecat pentr-un petic de moşioară cu īmpăratul. Şi dac-a avut dreptate, judecătorii i-au dat dreptate īmpotriva īmpăratului. Asta eu iar n-oi crede-o ca şi căruţa cu foc! a strigat din nou Constandin ciobanul. Ba eu cred şi-mi place asta, i-a īntors răspuns răzăşul. Aşa că, prea cinstite comise, stānd eu acolo trei săptămāni şi văzānd multe, nici mie nu mi-a plăcut aflāndu-i iritici. Īnsă altfel cred tot īn Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci cum īs iritici? Īs iritici precum mi-a spus mie părintele Mardare de la Trei-Sfetite. Apoi atunci tot iritici-s şi n-am ce le face! se īnvoi comisul. Şi părāndu-ne tare rău pentru asemenea cusur al nemţilor, l-am lăsat pe negustor să-şi isprăvească istorisirea călătoriei lui. Şi-am umblat, zise el, la nemţi pe drumuri şi-n tārguri, şi nime nu mi-a făcut, nici o sminteală, nici om de rānd nici slujbaş īmpărătesc. Şi mi-am adus cu căruţa aceea de foc, cum zice omul ista care nu crede, marfa pānă la Liov. Iar la Liov am īncărcat-o īn şarabane nemţeşti. Şi la Suceava am schimbat-o īn cară de-acestea din Cordun. Şi la Cornu-Luncii am intrat īn ţara Moldovei, cu bucurie. Şi dānd vamă cătră Domnie, vameşii m-au īntrebat dacă nu le-am adus şi lor cāte-un dar de la iriticii şi ticăloşii aceia de nemţi. Atuncea am vārāt māna īn buzunarul din dreapta al giubelii şi-am scos pentru doi vameşi cāte-un baider roş. Căci din vreme mă pregătisem pentru asemenea īmprejurare, ca să nu-mi spintec boccelele. Bucurāndu-i astfel, m-au lăsat să trec; şi-am umblat cu linişte pānă īn drept cu Boroaia. Ci acolo a ieşit din lunca Moldovei un călăreţ, frumos şi voinic om, şi mi-a făcut semn cu māna, să stau. Am īnţeles că, dacă nu stau, are să-mi facă semn cu pistoalele. Şi stānd şi aşteptāndu-l s-a apropiat de carăle mele şi m-a īntrebat cine sunt şi de unde vin şi ce fel de marfa duc. I-am spus toate, ca unui judeţ. Şi l-am īntrebat şi eu cine-i. Mi-a răspuns: Uită-te la mine. Eu īs hoţ şi slujesc la acest drum mare. Să-mi dai banii pe care-i ai asupra dumnitale. Om bun, īi zic eu, să-ţi dau marfa, căci alţi bani n-am. Ce-am mai avut am dat cărăuşilor şi pānă la locul meu mai am două zile de drum. Aşa? Atunci să-mi spui ce marfă ai. Apoi ce marfă să am? Am marfă de la Lipsca din ţara nemţască. Tot felul de horbote, şi mărgele, şi cercei, şi pānzeturi pentru nevoile femeieşti. Ce vrei dumneata să fac cu asemenea marfă? zise hoţul. N-ai găsit la acei păcătoşi altceva, potrivit pentru un voinic ca mine? Ba, dacă nu ţi-i cu supărare şi dacă ţi-a plăcea, m-am gāndit şi la asta, om bun, īi spun eu. Poftim un baider roş de lānă de la India, cum n-are nimeni īn toată ţara şi care şade bine mai cu samă omului calare! Să văd! cere hoţul. Eu īndată scot din buzunarul celalalt al giubelei, al treilea baider şi i-l īntind. Cānd l-a văzut, mare bucurie pe acel voinic. L-a luat şi s-a dus mulţămindu-mi. Bucuros de īntāmplare, nimeresc īn sat la Drăguşeni, tot deasupra Moldovei. Opresc carăle īn popas şi pun pe oameni să facă un foc la botul boilor ş-o mămăligă īn cujbă. Cānd scot eu brānza şi răstoarnă ei mămăliguţa, iaca se īnfăţişează privighetorul şi-mi cere īndreptările, din porunca isprăvniciei. Ce să vă spun? Eu am straşnice īndreptări şi mai ales o scrisoare de la nānaşul meu dumnealui aga Temistocle Bucşan. Scot şi-i arăt īndreptările şi-i vār sub nas mai ales acea scrisoare. Zice aşa īn acea scrisoare: «Din porunca măriei sale Vodă, dumneata ispravnic, ori privighetor, ori vameş, ori vornic de sat, orişicine ai fi, să nu cumva să cutezi a vătăma acestuia neguţător ci să-l laşi a merge cu pace la locul său. Aşa.» Se chiorăşte acel privighetor la pecete şi la iscălitură şi cārneşte din nas. Zice: Dumneata, jupāne, vii din ţara nemţască? Răspund: Da. Vin de la Lipsca. Şi ce fel de marfă aduci? Apoi ce fel de marfă? Tot felul de horbote, şi mărgele, şi cercei, şi pānzeturi, şi cituri, pentru trebuinţele femeieşti. Numai asta? zice el. Apoi ce poate face cu asemenea lucruri un holtei precum mă aflu eu? Nu poate face nimica, īi īntorc eu cuvānt zāmbind. Dacă nu ţi-i cu supărare şi dacă ţi-a fi pe plac, cinstite privighetor, eu m-am gāndit şi la o īntāmplare ca aceasta. Şi am la mine, pe lāngă toate fleacurile muiereşti, un baider roş de lānă de la India, cum nu se mai află pe lumea asta mai frumos. Să văd, mă īndeamnă privighetorul. Eu scot al patrulea baider şi i-l dau, şi el se duce fără să-mi mulţămească. Asta este, fraţilor creştini, sfārşi cu voie-bună negustorul. Mi-am plătit dările şi vămile ş-acuma sunt slobod pānă-n tārg la Ieşi. Acolo mai am o dare cătră Sfānta noastră Maică Paraschiva şi cătră părintele Mardare. Trebuie să caut şi la obrazul dumnealui nānaşului meu aga Bucşan. Şi pe urmă mă pot hodini īn casa mea şi-n dugheana mea, aşteptānd rodul trudelor mele şi anul cānd īmi va fi dat să-mi iau soţie, căci trebuie să aflaţi că īncă sunt holtei. Noi am făcut iar mare zvoană, grămădind ulcelele spre barba cinstitului negustor. Şi īntr-acea zvoană s-a-nfăţişat, părānd spăriată, īnsă zāmbind īn colţul gurii, Ancuţa. Īntr-un chersin aducea plăcinte cu poalele-n brāu. La care vedere noi şi mai tare ne-am bucurat şi ne-am burzuluit. Iar Dămian Cristişor Lipscanul, fiind īnveselit aproape cāt şi noi de vinul cel nou, s-a sculat, a vārāt māna stānga īn buzunarul cel adānc al giubelii şi a scos la lumină o zgărdiţă de mărgele. Păşind lāngă hangiţă, i-a aşezat-o sub guşă şi i-a īncheiat-o la ceafă. Apoi, făcānd un pas īndărăt, a privit-o cu uimire. Jupāneasă Ancuţa, a zis el, iată aici mărturia tuturor oaspeţilor tăi. Să spuie toţi dacă au văzut vreodată zgărdiţă mai minunată la o muiere mai frumoasă! Apucānd-o de după cap, a sărutat-o pe amāndoi obrajii. Iar Ancuţa, lepădānd chersinul, i s-a răsucit pe dedesubtul braţelor ş-a scăpat īn fugă spre han. Acest topic a fost editat de exergy33: 22 Jun 2013, 08:33 PM -------------------- *_*_*
Pierdut Ć®n Geometria UitÄrii CÄutĆ¢nd Ipote(nu)zele Fericirii - TrecÄtorul -X- https://exergy33.wordpress.com/ |
|
|
24 Jun 2013, 07:58 PM
Mesaj
#3
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.959 Inscris: 9 August 05 Din: marginea viselor Forumist Nr.: 6.763 |
Anton Cehov
DIN TEMELE DE VACANŢĂ ALE ELEVEI DE PENSION NADENKA N. La limba rusă a) Cinci exemple de Alcătuire de fraze" 1) De curīnd Rusia a dus război cu Străinătatea, cu care ocazie au fost omorīţi mulţi turci." 2) Calea ferată şuieră, transportă oameni şi este făcută din fier şi materiale." 3) Carnea de vită se face din boi şi vaci, iar carnea de oaie din mioriţe şi berbecuţi." 4) Tata a fost omis la īnaintarea īn serviciu şi nu i s-a dat decoraţie, iar el s-a supărat şi a demisionat din motive familiale." 5) Prietena mea Dunia Peşcmoreperehodeaşconskaia īmi este nespus de dragă, pentru că este sīrguincioasă şi atentă īn timpul lecţiilor şi ştie să-l maimuţărească pe husarul Nikolai Spiridonīci." b) Exemple de Acord gramatical" 1) Īn postul cel mare, preoţii şi diaconii nu vor să-i cunune pe tinerii căsătoriţi." 2) Mujicii trăiesc la ţară iarna şi vara, bat caii, dar sīnt groaznic de murdari, fiindcă sīnt mānjiţi cu catran şi nu angajează fete īn casă şi rīndaşi." 3) Părinţii īşi mărită fetele cu militari care au avere şi casă proprie." 4) Băicţaşule, respectă-ţi tatăl şi mama, şi pentru aceasta te vei face frumuşel şi vei fi drag tuturor oamenilor de pe pămīnt." 5) Nici n-a avut timpul să scoată un geamăt, şi ursul l-a şi īnhăţat." c) Compunere Cum mi-am petrecut vacanţa de vară? Cum am trecut examenele, am plecat de īndată cu mama, cu mobila şi cu fratele meu Ioan, elev īn clasa a treia de liceu, īn vilegiatură. S-au adunat la noi: Katia Kuzevici cu mama şi tata, Zina, micul Egoruşka, Nataşa şi multe alte prietene de-ale mele, care s-au plimbat cu mine şi am brodat la aer curat. Au fost mulţi bărbaţi, dar noi, fetele, ne-am ţinut la o parte şi nu le-am dat nici o atenţie. Am citit multe cărţi şi printre altele pe Meşecrski, Maikov, Dumas, Livanov, Turgheniev şi Lomonosov. Natura era o splendoare. Copacii tineri creşteau foarte strīns, nici un topor nu se atinsese īncă de trunchiurile lor zvelte; umbra, nu prea deasă, dar aproape neīntreruptă, era aruncată de frunzele mici pe iarba fragedă şi subţire, īmpestriţată cu capetele aurii ale gălbenelelor, cu punctele albe ale clopoţeilor şi cu cruciuliţele zmeurii ale garoafelor de cīmp, (inspirat din Linişie de Turgheniev). Soarele cīnd răsărea, cīnd apunea. Pe locul unde se revărsau zorile, zbura un stol de păsări. Undeva, un păstor īşi păştea turmele şi nişte nori pluteau ceva mai jos de cer. Grozav īmi place natura. Tatăl meu a fost īngrijorat toată vara: nemernica de bancă a vrut să vīndă fără nici im motiv casa noastră, iar mama īl urmărea tot timpul pe tata şi se temea să nu-şi pună capăt zilelor. Dacă am petrecut totuşi bne vacanţa de vară, este fiindcă m-am ocupat de ştiinţă gi m-am purtat frumos. Sfīrşit." Aritmetică Problemă. Trei negustori au vărsat pentru o īntreprindere comercială un capital, care peste un an, le-a dat un cīştig de 8.000 de ruble. Se īntreabă: cīt a primit fiecare din ei, dacă primul a vărsat 35.000, al doilea 50.000, iar al treilea 70.000? Soluţiune. Pentru a dezlega această problemă, trebuie mai īntīi să aflăm care din ei a vărsat cel mai mult şi pentru aceasta trebuie să scădem toate trei cifrele una dintr-alta şi vom obţine, prin urmare, că cel de al treilea negustor a vărsat mai mult ca toţi, fiindcă a vărsat nu 35.000, şi nici 50.000, ci 70.000. Bine, Acum să aflăm cīt a primit fiecare din ei şi pentru aceasta să īmpărţim 8.000 īn trei părţi, astfel ca partea cea mai mare să revină celui de al treilea. īmpărţim: 3 īn opt merge de 2 ori. 3x2=6. Bine. Să. scădem 6 din opt şi obţinem 2. Punem un zero. Scădem 18 din 20 şi obţinem īncă o dată 2. Punem un zero şi aşa mai departe pīnă la sfīrşit. Reiese că cbţinem 2,666 şi 2/3, care este ceea ce trebuie dovedit, adică fiecare negustor a primit 2,666 şi 2/3 ruble, iar al treilea, probabil, ceva mai mult. -------------------- *_*_*
Pierdut Ć®n Geometria UitÄrii CÄutĆ¢nd Ipote(nu)zele Fericirii - TrecÄtorul -X- https://exergy33.wordpress.com/ |
|
|
Promo Contextual |
24 Jun 2013, 07:58 PM
Mesaj
#
|
ContextuALL |
|
|
|
16 Jul 2013, 12:08 PM
Mesaj
#4
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
-------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
16 Jul 2013, 02:10 PM
Mesaj
#5
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Bacalaureat 2013
* Inima este cel mai important organ genital al omului. *Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului *In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii le-au dat mancare si cazare contracost. *Drumetii veneau la Hanul Ancutei pentru a minca si a bea vin din ulcicile noi ca alea vechi erau sparte! *Un profesor intreaba o eleva:cine a scris poezia "Luceafarul" [] .... ea spune Tudor Arghezi. *Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare. *Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus: "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!" Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu. * Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani. *Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa *Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia.. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari. *Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate! " Pina la urma Mircea cel Mare,desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate. Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintre care este amintita "inspre Dunare, o mina." *La a-2-a parte a subiectul cerinta este compunerea unei scrisori catre o persoana imaginara pe nume Paula.Un elev raspunde(in scris):"Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet... si pe Paula nici nu o cunosc!" *Mihai Eminescu si-a intitulat poezia "Din valurile vremii..." vrand sa sugereze vremea si apoi nu a mai continuat titlul din nu stiu din ce motiv s-a razgandit si a inceput strofa I... *Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze. *Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada "Miorita" este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere. *Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele. *Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu. *Creierul este un organ oarecum indispensabil capului. *Calin tine de mīna mireasa care are parul lung de fericire. Ea lupta sa puna mīna pe dragostea flacaului. *Poetul īsi asteapta iubita ca īmpreuna sa cutremure o barca. *Ion Creanga s-a nascut īntre anii 1887-1889. *Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai īntoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi. *Īn romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor. *Dimitrie Cantemir a avut un rol īnsemnat īn viata sa.* *Nechifor Lipan statea " pe spate cu fatza in jos".. *Profa: In ce tip se incadra **Otilia Marculescu? Eleva: In tipul ingerului a fetei blonde.. Profa: Asta ai citit tu intr-o carte? Eleva: Asta am spus-o eu din proprie initiativa *Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata. *Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni. *De ce se numeste nuvela "La tiganci"? Raspuns : Localitate in care se petrece actiunea este La tiganci. *Profesorul : "Ce stil functional are acest text?" Elevul: " Stilul articol" Prof: Cum moare Dinu Paturica? Elev:? Prof: A murit intr-un mod simbolic? Elev:? Prof(NERVOS) : Haide, mai,baiatule, cum a murit? Elev(SPERIAT) : L-A CALCAT CARUTA!!!! *Nichita Stanescu este un poet* care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa* *este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in rānduri scurte, csa se vada ca sunt versuri. *Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cāt o carte groasa, si are atātea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intālnesti cu ea si in final. *Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amāndoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel. *Īn cunoscuta baladć Miorita, sunt descrise cāteva īntāmplćri īn care sunt implicate doi criminali, o oaie turnćtoare, si un cioban care socheazć prin prostia lui. *Toma Alimos era viteaz pentru cć cu o mānć conducea calul,cu o mānć īsi tinea matele si cu o mānć se bćtea cu Manea. *Inima este īmpćrtitć īn douć atricule si douć testicule. *Zoe si Tipćtescu se iubeau pe la spate. * Īmpćratul avea o grćdinć si īn fund un mćr. *Moromete fćcea pārtie pe salcām ca sć se dea cu sania. *Eminescu este trist pentru cć nu a reusit sć facć nimic īn viata lui. -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
1 Aug 2013, 09:52 AM
Mesaj
#6
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Tuturor elevilor care au raspuns ca mai jos, li s-a dat nota 4, desi ar fi meritat 10... Raspundeti la urmatoarele intrebari: 1. In ce batalie a murit Alexandru Macedon? - In ultima sa batalie. 2. Unde a fost semnata Declaratia de Independenta? - In josul paginii. 3. Care este cauza principala a divortului? - Casatoria. 4. Ce nu se poate manca la micul dejun? - Pranzul si cina. 5. Cu ce se aseamana o jumatate de mar? - Cu cealalta jumatate. 6. Cum poate un om sa reziste opt zile, fara sa doarma. - Foarte simplu - doarme noptile. 7. Cum se poate ridica un elefant, cu o singura mana? - Nu veti gasi nicaieri un elefant cu o singura mana. 8. Daca ai avea trei portocale si patru mere intr-o mana si patru portocale si trei mere in cealalta mana, ce ar insemna ca ai? - Niste maini foarte mari. 9. Daca la opt oameni le-au fost necesare 8 ore ca sa cladeasca un zid, cat timp le-ar trebui la patru oameni sa faca acelasi lucru? - Nici un pic de timp - zidul a fost deja facut. 10. Cum poti arunca un ou pe o pardoseala de beton, fara sa crape? - Pardoseala de beton e greu de crapat. -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
1 Aug 2013, 02:31 PM
Mesaj
#7
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
SOȚUL IDEAL
Īntr-un sat, o vacă grasă, Cum sunt vacile tāmpite, Dar frumoasă şi lăptoasă, S-a gāndit să se mărite. Boii, de la mic la mare, Au venit cu tot belşugul, Toţi voiau să se īnsoare, Că-s deprinşi să tragă jugul. Vaca, īnsă ,ca o fată, Cu avere şi trusou, Īi respinge īngāmfată : „Cum să mă mărit c-un bou?” ”E un cal prin curţi vecine, Care pătimaş mă strānge, El e genul meu, tip bine, Armăsar sadea, pur- sānge!” Vaca, tot făcāndu-i curte, Īşi atinse idealul, După tratative scurte, S-a căsătorit cu calul. „Ah, ce şansă pe mireasă !” Comenta īn pom o cioară, „El – aristocrat de rasă. Ea – o biată pierde-vară.” Dar curānd , ce tragedie ! Vaca se certă cu calul, Pān’departe-n deal la vie, S-auzea īntreg scandalul. Īn zadar, cānd stingea lampa, Vaca-n fiecare noapte, Se plimba făcānd pe vampa, Cu ispitele-i de lapte. Ba , mai mult, se īntāmplase, Ca jucānd pe īndrăgostita, Calul, furios, īi trase , Două palme cu copita ! Şi atunci, cu dezolare, Vaca prinse a pricepe, Cum că soţul ei mai are, Trei amante, toate iepe. Asta-i prea de tot, īşi zise, Īl dau dracului de cal. Şi-ntr-o seară părăsise, Domiciliul conjugal. Slabă, galbenă,uscată , De necazuri şi nevoi, Vaca noastră, resemnată, Se īntoarse printre boi. Dup-atāta chin şi jale, Vaca multe a-nvăţat. Primul bou ieşit īn cale, Īl acceptă de bărbat. Nunta lor a fost vestită, Că s-a dus prin văi ecoul, „Ce pereche potrivită ! Vaca noastră şi cu boul.” Ea comandă , el ascultă. El cu munca , ea tapaj. Este, fără vorbă multă, Tipul clasic de menaj. Totuşi, vaca ( ne şopteşte, un măgar) , c-aşa-i măgarul, Prin păduri mai zăboveşte, Uneori cu armăsarul. Dar, eu cred că-i calomnie, Măgăria ce ne-o spune. Totul e , că-n căsnicie, Treaba merge de minune. Vaca poate, ştie satul, Chiar şi grajdul să-l răstoarne. Boul nu-i decāt bărbatul. Ca dovadă, poartă coarne ! Şi aşa, trec ani şi ani, Şi precum am prins de ştire, Au făcut şi trei juncani, Şi trăiesc īn fericire. Īn povestea mea , de faţă , Nu e nici un lucru nou, Pentru orişicare vacă, Soţul ideal e-un BOU … Acest topic a fost editat de The Dude: 1 Aug 2013, 02:32 PM -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
5 Aug 2013, 10:07 AM
Mesaj
#8
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Internetul …Bata-l vina !
Va spun un lucru strict secret M-am abonat la internet In prima zi de stat pe chat 9 gagici am agatat Si le-am chemat la 7 fix La barul din cartierul X Cand le-am zarit pe toate 9 Doamne, credeam c-am nimerit la ZOO Prima-i bruneta cu par drept Pe maini, pe fatza si pe piept Si m-a privit zimbind usor Trantita intr-un carucior A doua insa m-a uimit Cu nasul ei cel ascutit Putea sa taie castraveti Dintr-un judetz in alt judetz A treia mi-a rinjit cuminte Cu gura fara nici un dinte C-un jet de stropi s-a prezentat : “Salut, sunt Silvia Scarlat” A patra tipa cred c-avea Vreo 4 tone si ceva Din fusta-i stramta de nailon Faceai trei huse la camion Pe-a cincea n-o vedeam de loc Doua grisine-n virf c-un smoc Spre mine cand s-a indreptat De la efort a lesinat A sasea-i buna, ma incita Insa de-a saptea e lipita Vai ce mirifice fapturi Trei maini, un ochi si doua guri A opta arata beton Proptita-n carja si-n baston La 83 de ani si-un pic Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic A noua tipa, dragii mei, Te dizolvai in ochii ei “Eu sunt Marina” mi-a soptit O noapte-ntreaga ne-am iubit Acuma daca vreti sa stiti De ce am ochii obositi Si merg mai cracanat putin Marina mea era… Marin! Acest topic a fost editat de The Dude: 5 Aug 2013, 10:08 AM -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
6 Aug 2013, 07:40 AM
Mesaj
#9
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Balada fetelor de alta data
Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar “in mai prost”, Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost. Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar, Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar. Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane, Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane. In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’, Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo. Te rugai intens de vre-una ca s-o plimbi prin parc in noapte Acum vin şi cāte zece, dacă au ai tăi Q7. In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess. Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”. Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5″ Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul. Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat. Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall N-avea firme preferate… se ducea la croitor. Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată. Acum ii dai SMS :”Am ajuns. Cobori odată?!?” Ce frumos era-n trecut, cānd vorbeam de viitor La un suc la o terasă, nu direct in dormitor. Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată, Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată Acest topic a fost editat de The Dude: 6 Aug 2013, 07:41 AM -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
6 Aug 2013, 07:43 AM
Mesaj
#10
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Ghita n'am chiloti pe sub fustita las'o naibi d portitza ne vdm la gradinitza -Ma numesc GHITZA si jur q mana pe coitza k maine la gradinitza am sa f*t orice fetitza si knd am sa ma fak mai mare si p doamna educatoare -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
7 Aug 2013, 08:46 AM
Mesaj
#11
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Afara-i frig si e-nnorat Si-n soba arde mama, De lustra tata-i spānzurat, Iar eu ma tai cu lama... Pe jos stau fratii mei īntinsi, Sunt morti de-o saptamāna, Īn putrefactie au intrat, Dar nimeni nu-i aduna! Ascuns e frati-miu-n dulap, Nu-i pasa de nimica, Are-un topor īnfipt īn cap Sa-i tina cipilica. Lungit e mosu' Mihu-n pod Cu un cutit īn spate, L-am urmarit de la parter Pe viata si pe moarte. Iar sora mea, cu ochiu' scos, Se zbate īntr-o lada, Mai e un frate-ntins pe jos, Si-n spate are-o barda. Iar unchiu-miu e-n dormitor, Pitit īntr-o valiza, Legat cu doua fire lungi Ce duc direct la priza. Si-n frigider e congelat Īn pungi de-un kil bunicu', Dar eu sunt mic, nu stiu nimic, De-abia īmi tai buricu'. Bunica-i lānga aragaz, Cu un furtun īn gura, Si-n jurul ei miroase-a gaz, Si nu a prajitura. Unchiu' Matei sta īn extaz, Cu ochii la cornisa, Cu un picior īn aragaz, Si degetele-n priza... -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
8 Aug 2013, 07:22 AM
Mesaj
#12
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Tuica de Pitesti balaie,
Ce te mangaie la ... limba Dispozitia iti schimba Branza buna de Trapista Scoasa chiar acum din ... lada Cine vrea, poate sa vada! Sunca alba ca si-o coala, Cum mananci, cum ti se ... pare C-ai pofta de mancare! Mici facuti cu ardei iute Cand mananci iti vine-a ... spune, Doamne, ce bucate bune! Fripturica de boboci Cu garnitura de ... varza La stomac sa nu te arda! Mere, pere, cozonaci Sa mananci pana te ... culci De atatea fructe dulci! Tort cu nuca cat caciula Care scoala-n sus si ... masa Daca nu intreaga casa! Cui meniul n-a placut, Apai, mama lui sa-i ... faca Alt meniu care sa-i placa! -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
9 Aug 2013, 07:03 AM
Mesaj
#13
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Poezie Contemporana
'ntr-o balta neagra, Patru ochi luceste. Ce sa fie oare? Cred ca e doi peste. ... Pe un camp cu viorele Crestea numai ghiocei. Si-a venit mandrele mele Si le-a cules ei pe toti. .... Creste iarba, iarba deasa Perpendicular pe casa Vine calul si o paste Alta iarba se dezvolta .... Tara mea cu rauri multe Si cu frunze si cu flori Ai in tine-o populatie De mai multi locuitori .... Si din bolovani cu apa S-au format inspre apus Muntii tai de incretire Orientati cu varfu-n sus .... Trece lebedele-n zare. Eu ma uit, ele dispare... Trece lebada pe ape.. Da tiganu e p'aproape. ... Pasarile ciripea, N-avea treaba, Se distra! -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
12 Aug 2013, 08:18 AM
Mesaj
#14
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Dilema
(de George Toparceanu, nepublicata) Ati vazut prea bine ca la consultatii Doctorii te-ntreaba despre emanatii. Vor sa stie totul: abundenta, faze, Unii le zic vanturi, altii le zic gaze. Dar sa nu va mire daca medicina Studiaza astazi foarte mult basina. Fiindca, biologic, pentru toti e clar, A basi e un lucru foarte necesar. Toata lumea bese, asta-o axioma Nu intereseaza sunet sau aroma. In privinta asta toti suntem la fel Floarea nobilimii, preoti, printi, printese, Papa de la Roma bese si iar bese. Ins-o chestiune trebuie-nteleasa Fiecare bese dar la el acasa! Fara martori merge, tare sau incet, Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune Treaba ta, esti liber, poti sa faci si spume! Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur, Poti sa besi in lege, pana pici in fund. Eticheta cere, insa, sa fii pudic Bunul simt pretinde sa nu besi in public. Ce-ar fi, bunaoara, s-auzi pe cutare C-a basit in public doamna nu-stiu-care Sau ca domnisoara, profesoara X, S-a basit in clasa, ieri la 9 fix? Cum ar fi privite, sau calificate, Ar mai fi prestigiu, autoritate? Cine le-ar mai crede fiinte gratioase? Ar fi socotite niste basinoase. Dar ma-ntorc acuma iar la medicina Sa-ti risti sanatatea pentru o basina? Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public, Fiindca eticheta cere sa fii pudic? In privinta asta sunt pareri mai multe, Cine-ar sta pe toate sa le mai asculte? Astfel, dupa unii poti sa besi oricat Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat. Poti sa fii acelasi om cu demnitate De le dai tacut drumu-n libertate Asta-I o parere, una dintr-o mie Dar morala spune ca-i ipocrizie Ce deosebire intre om si cal Ar mai fi atuncea sub aspect moral? Cand te-arati in lume demn, gras si frumos Si-n realitate esti un basinos? Cati nu sunt din astia care bas de zor, Parca stii vreodata ce-i la curul lor? Dar ramane lege ca e indecent Sa slobozi la gaze pe esapament. Fie, cu morala nu te poti certa Dar mai vine gazul fara voia ta. Suiera si geme, cu prelung ecou Iar tu ai nesansa sa fii la birou. -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
13 Aug 2013, 08:06 AM
Mesaj
#15
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Urare elevilor
Cine iubeste si lasa, Cineva sa-i dea pedeapsa. Mate pana nu mai poate, In fizica sa inoate. Sa-l prinda la copiat, Sa aiba orar incarcat, Fara disco, fara bar, Fara chiuluri din orar. Nimeni sa nu-l mai fileze, Nimeni sa nu-l viziteze, Nimeni la chef sa nu-l cheme. Sa vedem... mai face scheme? Urare profilor Cine pune patru-n teza Sa ajunga cu proteza. Cine pune absente si lasa Corigenti in mare masa, Dumnezeu sa-i dea pedeapsa. Nimic bine sa nu-i mearga, Tot din cap sa i se stearga, Sa aiba salariu mic Fericire nici un pic. Elevii sa nu-l asculte, Sa chiuleasca si sa cante, Sa-l dea afara din liceu, Fara somaj sau drept de leu. Inapoi sa nu-l mai cheme Sa vedem... mai face scheme? -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
16 Aug 2013, 10:24 PM
Mesaj
#16
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Doua fete si-una sluta
Au plecat ca sa se... plimbe Aerul sa si-l mai schimbe Fraierul sa si-l mai schimbe Dupa ce facura un tur Le-a intrat o teapa'n...glezna Fiinca afara era bezna. Aia sluta, sus pe sura A vazut un om in negru Ce tinea in mana...o sita.. de-a ramas fata traznita Alea doua jos in casa Le-a veni un chef de... peste Cum le place la neveste. Fata mamii cea fudula Care sta in cap de... masa Consuma mancare-aleasa Crapa frate ardei iute De mananci iti vine-a... spune Ah, ce mai bucate bune! Sarmalute cu mercur Sa consumi sa dai din... coate De atata bunatate. Mandro, daca esti satula Si de mine, si de... casa Ia-ti bagajul si ma lasa Du-te'n lume, fa un tur poate capeti drept in...suflet, nevoia ta de mai bine, care nu stie de mine... -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
19 Aug 2013, 06:46 PM
Mesaj
#17
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.959 Inscris: 9 August 05 Din: marginea viselor Forumist Nr.: 6.763 |
Ce se intalneste cel mai adesea in romane, nuvele etc.
~ Anton Cehov ~ Un conte, o contesă cu urme de īndepărtată frumuseţe, un baron - vecin de moşie, un scriitor liberal, un nobil scăpătat, un muzician străin, slugi īndobitocite, dădace şi guvernante toante, un administrator de moşie neamţ, un esquire şi un moştenitor din America. Chipuri urīte, dar simpatice şi atrăgătoare. Un erou, gata să-şi arate la prima ocazie puterea pumnilor şi care o scapă de la moarte pe eroină, al cărei cal a luat-o razna. Īnaltul cerului, depărtarea nesfīrşită, de necuprins... de neīnţeles, īntr-un cuvīnt: natura!!! Prieteni blonzi şi duşmani cu părul roşcat. Un unchi bogat, liberal sau conservator, după īmprejurări. Pentru eroul principal, moartea unchiului este mai de folos decīt sfaturile lui. O mătuşă la Tanibov. Un doctor cu faţa īngrijorată, care te lasă să bănuiesti că e vorba de o criză; adesea doctorul poartă baston cu măciulie şi e chel. Şi unde-i doctor, acolo-i şi reumatism căpătat din muncă cinstită, migrene, encefalită şi, bineīnţeles, īngrijirile date unui rănit īn duel şi sfatul nelipsit de a merge la o staţiune de ape minerale. Un servitor care slujeşte de mult īn familie şi e gata să facă orice pentru stăpīnii săi actuali, chiar şi sa se arunce īn foc. Deosebit de spiritual. Un cīine, care doar că nu vorbeşte, un papagal şi o privighetoare. O vilă īn īmprejurimile Moscovei şi o moşie ipotecată īn sudul ţării. Electricitatea, al cărei rost īn roman este de cele mai multe ori cu totul de neīnţeles. O servietă din piele rusească, porţelanuri chinezeşti, o şa englezească, un revolver căruia nu i se īntīmplă să ia foc, o decoraţie la butonieră, ananas, şampanie, trufe şi stridii. O īntāmplătoare tragere cu urechea la uşă, care prilejuieşte descoperiri senzaţionale. O armată nenumărată de interjecţii şi o seamă de īncercări de a folosi, la locul lui, un termen tehnic. Aluzii mărunte la īmprejurări considerabile. Foarte des lipsa, unui sfīrşit. Cele şapte păcate capitale la īnceput şi o nuntă la sfīrşit. Sfīrşit. -------------------- *_*_*
Pierdut Ć®n Geometria UitÄrii CÄutĆ¢nd Ipote(nu)zele Fericirii - TrecÄtorul -X- https://exergy33.wordpress.com/ |
|
|
20 Aug 2013, 06:56 AM
Mesaj
#18
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Doua mushte mititele mancau carne cu pilaf
Se scobeau printre masele cu doi stalpi de telegraf __________________________________________ Pe`o carare lunga-scurta Un om se ducea venind. N`avea cap, n`avea nici gura Si mergea singur vorbind .. __________________________________________ La lumina orbitoare, A unui felinar stins Un poet citea`n picioare Dar era pe burta`ntins .. __________________________________________ Intr`o noapte`ntunecoasa Soarele lucea pe cer.. Iara eu cu barca`n casa Ma plimbam ca un boier Asta vara la Craciun M-am suit intr`un alun Si-am mancat atatea mere De m-am saturat de pere.. __________________________________________ Doua mushte de hartie Cu nasu` de cashcaval Jucau sarba pe`o franghie Si mancau carne de cal Accident: cade musca pe ciment. Te bate !...musca la karate.. -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
21 Aug 2013, 07:44 AM
Mesaj
#19
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Lucea bolidul
01. A fost odată ca-n poveşti A fost ca niciodată, O ploaie de bolizi imenşi De minus şapte, parcă... 02. Dar era unul dintre ei De minus cinşpe, vere, Mai mare decāt soarele Sau luna īntre stele ... 03. Din umbra māndrului apus Vali acum se-ndreapta La observaţii, unde sus, Andromeda aşteaptă. 04. Privea īn zare, cum pe cer Răsare şi străluce Bolid de minus douăzeci Īn timp ce-şi făcea cruce. 05. Īl vede azi, īl vede māni Şi i se pune pata: Să facă-n vreo trei săptămāni Rapoarte cu lopata. 06. Vroia să dea fotografii Experţilor, la NASA, Că s-au uitat după o zi Şi rataseră faza... 07. Şi cāt de viu s-aprindea el Īn orişicare seară... Vali privea mereu spre cer Sperānd să mai apară. * * * 08. Şi pas cu pas īn urma lui Aluneca-n cāmpie Acel bolid cum altul nu-i Şi nici n-o să mai fie. 09. Iar cānd pe sac se-ntindea drept Vali, ca să se culce, Bolidu-i īnchidea īncet Şi tandru, geana dulce... 10. Tot stānd aşa īn luminiş Parc-a intrat īn transă: Stătea acum cu ochii-īnchişi Şi cu faţa īntoarsă. 11. Deodat' se-aude un surās - Pān' atunci sforăise - Īi apăreau acum bolizi, Pesemne, şi īn vise... 12. Vali vorbea cu ei prin somn Vorbea chiar şi īn versuri, Ca-n poezia unui domn: Mai exact - Eminescu... 13. "Cobori īn jos, bolid imens, Alunecānd pe-o rază, Pătrunde-n obiectiv intens Şi filtru-i luminează! 13 bis. Expun aici de ore-ntregi S-arăt la toată lumea Că eşti de minus douăzeci Şi nu vorbesc aiurea." 14. El, asculta tremurător, Se aprindea mai palid Şi s-arunca fulgerător Īn obiectiv la Vali. 15. Şi-n locul unde-ateriza Sub lumina celestă, Din īntuneric apărea O mică-extraterestră... 16. Uşor prin aer ea plutea, Sub raze de neoane Şi-n mānă, un obiect ţinea, Ciudat, plin de butoane... 17. Părea o mică fată emo, Cu păr de aur moale Doar că avea cam verde tenu' Şi faţa-un pic cam mare. 18. Iar umbra feţei străvezii Era albă ca varul: O zombiţă cu ochii vii Ce scānteie ca jarul. 19. "Din galaxia mea venii Ca să-ţi urmez chemarea, De peste ani lumină, mii, Să īţi alin frustrarea. 20. Ca, lāngă dealul tău să vin, Să mă priveşti de-aproape, Am traversat, doar īntr-o zi, O-ntreagă-eternitate... 21. O, vin' cu min', odorul meu, Să părăsim Pămāntul, Īn constelaţia Perseu, Iar tu să-mi fii iubitul... 22. Chiar īn norii lui Magellan Te-oi duce veacuri multe Şi-atunci aproape-orice marţian De tine o s-asculte." 23. "O, eşti frumoasă, cum ar fi Un īnger, cānd se-arată - Dar am nevastă şi copii Şi nu pot să-i las baltă... 24. Ciudată-n vorbă şi la port, Din alte constelaţii, Căci tu eşti vie, eu sunt mort... De somn... La observaţii..." * * * 25. Trecu o zi, trecură zeci Şi iarăşi noaptea vine Bolid de minus douăzeci Cu razele-i senine... 26. Vali-ncerca acum prin somn Aminte să-şi aducă De poezia-acelui domn Din nou ca să o zică. 27. "Cobori īn jos, bolid imens, Īn urma-ţi lăsānd urmă, Pătrunde-n obiectiv intens, Durerea mea o curmă..." 28. El coborī cānd auzi, Şi-n locul unde piere Pentru o clipă se zări O gaură de vierme... 29. Īnsă după nici un minut Se stinse dintr-odată Şi din senin a apărut Extraterestra fată. 30. Brunete-i atārnau īn vānt Şuviţele rebele, Venea plutind peste pămānt Scăldată-n praf de stele... 31. Păru-i ardea precum un fum, Avea ochii de gheaţă, Era un pic mai tristă-acum Şi palidă la faţă. 32. Dar ochii mari şi plini de drag Lucesc adānc, himeric, Hipnotizează şi atrag Ca două găuri negre. 33. "Din galaxia mea venii Să-ţi dau o nouă şansă Iubitul meu ca să devii Acum, cāt eşti in transă... 34. O, vin' cu min', odorul meu, Să părăsim Pămāntul, Īn constelaţia Perseu, Iar tu să-mi fii iubitul... 35. O, vin', īn părul tău cel brun Să-ţi pun cununi de stele, Īn ceruri tu să fii stăpān, Să domneşti peste ele!" 36. "O, eşti frumoasă, cum ar fi Un demon, cānd se-arată - Dar am nevastă şi copii Şi nu pot să-i las baltă... 37. Fiindcă de ei mi-ar fi prea dor Dacă m-ai lua departe, Īn plus, de-al tău bizar amor, Sincer - acum nu-mi arde..." 38. "Deci vrei ca eu să mă cobor? Dar nu-nţelegi tu oare Că tu eşti un biet muritor Iar eu, nemuritoare?" 39. "Nici nu ştiu dacă are sens Vrăjeala asta snoabă - Deşi vorbeşti pe īnţeles, Eu nu pricep o boabă. 40. Aşa că-ţi zic acum pe şleau: De vrei să-mi fii amantă, Tu te coboară, eu nu vreau Să mor, că-s tānăr īncă..." 41. "Tu-mi ceri chiar nemurirea mea? Vai, cātă īngāmfare! Da'n fine, īţi voi demonstra Cāt te iubesc de tare. 42. Da, mă voi naşte din păcat... E foarte tare, frate: Să duc o viaţă de ... căcat Şi plină de ... păcate. 43. Şi se tot duse. Ca un zvon. Pe bune. Fără glume. De dragul unui astronom Găsit īn altă lume. * * * 44. Īn timpu-aceasta-o membră SARM - Să-i spunem, Valentina, Exact ca īn original, Păstrānd analogia - 45. O tipă ce purta strident Scurte şi sexy rochii, Băieţilor, ca un magnet, Atrăgāndu-le ochii, 46. Cu obrăjori ca doi bujori, Dar rumeni, bată-i vina, Stătea. Iar Vali gānditor Privea la Valentina... 47. Dar ce frumoasă se făcu Şi bună, arz-o focul; Ei bine, Vali, -acu' i-acu' Ca să-ţi īncerci norocul! 48. Şi-n treacăt o cuprinse lin Şi fără explicaţii. "Dar ce mai vrei, măi, Valentin? Vezi-ţi de observaţii!" 49. "Ce vreau? Aş vrea să nu te uiţi Pe cer īntotdeauna. Să rāzi mai bine, şi s-asculţi Cum imi bate inima. 50. Dar nici nu ştiu măcar ce-ţi cer. Dă-mi pace, fugi departe! Căci de-o extraterestră ieri M-a prins un dor de moarte... 51. De-ai fi tu ea, ţi-aş arăta Cāt de mare mi-e dorul. Nu mă-ntrerupe, nu mişca Ci stai cu binişorul. 52. Cum vānătoru' pune laţ Să prindă păsărele, Cu braţele, cānd te īnhaţ, Tu să te prinzi de ele... 53. Şi ochii tăi cei plini de foc Frumoşi ca nişte fluturi, Eu cānd te-oi prinde de mijloc Tu să te-nalţi pe vārfuri 54. Chiar dacă sunt un pic păros, Īn sus rămāi cu faţa - Pentru tine-mi dau barba jos Şi stau ras toată viaţa. 55. Cānd o să te cuprind de gāt Şi-ţi pun māna pe fustă, Dacă nu-ncep să te sărut Atunci tu mă sărută!" 56. Ea-l asculta pe astronom Distrată şi distrasă, Timid, īnsă curtenitor - Mai nu vrea, mai se lasă... 57. El continuă: "Īncă demult Te-am cunoscut pe tine Şi să mor eu dacă tu nu Te-ai potrivi cu mine. 58. Dar o marţiancă a venit Din depărtări de stele Dānd orizont nemărginit Singurătăţii mele. 59. Şi tainic genele le plec Şi plāng mereu ca prostul De lacrimi ochii mi se-nec Dar nu văd care-i rostul... 60. Mi-a apărut ca un bolid Durerea să-mi alunge Dar se īnalţă spre zenit Ca să n-o pot ajunge. 61. Şi-aş vrea acum să nu mă seci Despre această noapte - Īn veci o voi iubi şi-n veci Va rămānea departe... 62. De-aceea zilele imi sunt Acre ca nişte cepe, Dar nopţile de-un farmec sfānt Ce tu nu-l poţi pricepe." 63. "Tu, Vali, eşti naiv, şi de-asta... Mai bine, fugi cu mine! Lasă-ţi copiii şi nevasta, Şi n-o să afle nimeni... 64. Te-oi strānge-n nopţile fierbinţi Exact ca īntr-un cleşte, Vom pierde dorul de părinţi, Şi de extraterestre..." * * * 65. Porni marţianca. Depăşea Clar viteza luminii Chiar dacă asta nu se prea Poate, ar spune unii... 66. Spaţiul i se curba īn jur Ca-ntr-un tunel de stele Părea un meteor obscur Alergānd printre ele. 67. Şi-n haosul ce-l străbătea Timpul se dizolvase, Căci pānă-n ziua īntāi vedea Ce Dumnezeu crease. 68. Simţea lumini care o dor Şi-o chinuiau agale, Dar mai mult o ardea un dor Cānd se gāndea la Vali. 69. Şi unde-ajunse, eu nu pot Să vă zic ce-i, ştiu doar că Acolo īncerca la loc Timpul să se refacă. 70. Nu e nimic, şi totuşi ea E-acolo şi obsearvă Acel nimic, asemenea Ei, de parc-era oarbă. 71. "Blestemul negrei veşnicii Vreau să-l dezlegi, o, Tată! Şi mila ta veşnic va fi De mine lăudată. 72. O, cere-mi, Tată, tot ce crezi, Dar vreau să plec departe, Căci doar Tu viaţa o creezi Şi-o-nlocuieşti prin moarte. 73. Nu mai vreau focul de pe chip, Nu mai vreau nemurire; Ghici ce? Eu īmi doresc īn schimb O oră de iubire... 74. Din ti(h)nă tu m-ai plămădit Şi m-aş īntoarce-n tihnă; Odihnă-ai vrut a şaptea zi - Dă-mi şi mie odihnă..." 75. "O, Andromeda, ce răsai De cānd e Universul, Nu-mi cere ce nu poţi să ai: Tāmpenii fără sensuri. 76. Tu vrei să fii ca aceşti tonţi, Urāţi, cretini şi galbeni? De-ar pieri oamenii cu toţi Nici n-aş mai face oameni... 77. Ei nu sunt decāt praf īn vānt Doar deşerte deşerturi Căci dacă vreau, pot să-i mănānc Ca pe nişte deserturi 78. Ei au doar teorii prosteşti, Sinistre ecuaţii, Īn timp ce tu călătoreşti Prin timpuri şi prin spaţii... 79. Din tot ce ieri a existat Azi nimic nu rămāne; Un soare azi de-aş fi creat L-aş distruge chiar māine. 80. Gaura neagră-l va sorbi Şi-l va seca de formă Şi-astfel nimic nu va pieri: Ci totul se transformă. 81. Dar, Andromeda, tu rămāi! Cere-mi orice, pe bune! Vrei să te-alint, să te māngāi? Īţi dau īntreaga lume... 82. Vrei să dau gură-acelui glas Ce dacă urlă tare Din lume n-ar mai fi rămas Nici tu Pămānt, nici soare? 83. Sau vrei mare să te arăţi Şi să fii tare-n clanţă? Īţi dau Pămāntul īn bucăţi Şi īţi rup şi chitanţă 84. De vrei īţi dau tanc lāngă tanc Şi-avioane F16 Şi toţi banii lor teanc cu teanc, Dar moartea, nu se poate... 85. Īnsă draga mea, apropo, Că tot te crezi deşteaptă, Tu pentru cine vrei să mori? Ia vezi ce te aşteaptă!" * * * 86. Īn locul ei menit din cer Andromeda se-ntoarse. Deşi nu se văzuse ieri, Nimeni nu observase. 87. Căci era seara-n asfinţit Şi luna cea sfioasă Făcuse, cānd a răsărit, Poluare luminoasă. 88. Şi-n peisajul-ăsta-urban Pe ale băncii scānduri Sub şirul cel lung de castani Stăteau doi tineri singuri. 89. "O, pune-mi māna ta pe sān Iubite, să-l alinte Īn timp ce calde şoapte-ngāni Şi gura ta mă minte. 90. Vreau cu privirea să-mi diseci Ale minţii capricii Stārnind nelinişte de veci Pe noaptea mea de vicii... 91. Şi-acum, Vali, te las, rămāi Durerea de ţi-o curmă: N-ai fost iubirea mea dintāi, Nu eşti nici cea din urmă..." 92. Andromeda vedea de sus Uimirea-n a lui faţă; De durere părea răpus, Ea - răpusă de greaţă... 93. Şi chiar acum, castanele Cădeau, o ploaie oarbă, Peste-ale lui Vali plete, Pe creştet şi pe barbă. 94. Atunci Vali, dezamăgit, Ridică ochii. Vede Pe Andromeda. Şi-a-ndrăznit Din nou ca să o cheme: 95. "Cobori īn jos, marţianca mea, Alunecānd pe-o rază, Vreau tu să īmi fii iubita, Căci nu mai am nevastă..." 96. Ea tremură incă o dat' Cuprinsă de emoţii Dar se gāndi fără să vrea La plansul bietei soţii... 97. "O, eşti urāt ca un coşmar, Nu vreau să-ţi mai văd faţa Căci viaţă veşnică eu am Şi vreau să-mi trăiesc ... viaţa. 98. Dar, apropo, acum ce-ţi zic Copiii şi nevasta? Fii fericit, dar mă oftic Că te-am iubit ca proasta..." Acest topic a fost editat de The Dude: 21 Aug 2013, 07:44 AM -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
22 Aug 2013, 07:11 AM
Mesaj
#20
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
..si un alt luceafar...ceva mai bine facut
Love Sms Story A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată... Dar tu basme nu prea citeşti, Aşa că las-o moartă Nu vreau acum să te stresez Cu lecţii, ca la şcoală... Vroiam doar ca să-ţi povestesc O-chestie reală... Deci cum spuneam, a fost odat, (Dar nu ca īn poveşti ) O fată simplă şi-un băiat, Aşa cum şi tu eşti El nu era Luceafărul, Nici ea fiică de rege S-au īntālnit īntāmplător Asta se īnţelege... Īntr-o zi el a observat Ce mult ea īl atrage, Dar nu-i trecea īncă prin cap Īn seamă să se bage. Prin sms, el s-a gāndit C-ar fi mai la-ndemānă, Căci faţă-n faţă-i prea timid, Să-i spună măcar Bună!... Că nu-i răspunde, a ştiut, Ştia că-l fierbe, hoaţa! Zicāndu-i Bună!, el a vrut Doar ca să spargă gheaţa... Mereu la corpul ei visa, Avea multe obsesii, Deci i-a trimis un nou mesaj Zicāndu-i că e sexy... Văzānd că nu s-a supărat La gluma lui "obscenă", Atunci el a mai continuat Tot pe aceeaşi temă... Căci un amic fără respect I-a zis că, la o fată, E mai bine să-i zici direct C-o vrei măcar o dată... Se pare că n-a funcţionat, Ea nu mai era calmă. Cānd l-a văzut, de el s-a luat Şi-n plus, i-a dat şi-o palmă... Nu că palma l-ar fi rănit, Dar foarte rău īi pare, Căci toată noaptea s-a gāndit Cum să-i ceară iertare I-a dat mesaje mii şi mii Ca să-l ierte s-o-ndemne... A doua zi ea īi zāmbi Era un semn, pesemne... Văzāndu-i zāmbetul curat El chiar a rămas mască... Abia atunci a realizat Cāt este de frumoasă... Că e frumoasă, i-a tot zis Īn multe SeMeSe-uri, Dar īn zadar, deci s-a gāndit Să-ncerce şi-alte şmenuri... Din lyricsuri s-a inspirat (Doar de la mari formaţii) Şi pentru ea a inventat Frumoase comparaţii... Pe cāt de mult el şi-ar dori, Pe-atāt ea se preface, Se lasă greu de cucerit, Dar asta lui īi place... Deloc pe gānduri n-a mai stat, Şi-a alungat tristeţea Şi-n continuare-a continuat Să-i cānte frumuseţea... (Ştiu c-am făcut un pleonasm, Dar el ţine de metrică, Vă rog să īl consideraţi Drept ... licenţă poetică...) Că-era frumoasă, ea ştia I-au mai spus-o şi alţii... Sedusă ea nu se lăsa De-ale lui comparaţii... Speranţa nu l-a părăsit: Acum vrea s-o-mbārlige Cu epitete despre chip, Sperānd ca s-o cāştige... Contrar a ce ea-l acuza Că nu simte ce zice, Pe cānd cu focul se juca Īncepu a se frige La ochii ei visa mereu Şi īi vedea cu ochii, Acum nu īl mai obsedau Fuste scurte şi rochii Ea īi zāmbea acum mai des, Īl provoca, nebuna, Şi zāmbetul ei, mai ales, Īl chinuia īntr-una... Aşa că i-a mărturisit Prin sms, fireşte, Cāt se simte de fericit Atunci cānd ea-i zāmbeşte... Ochi, zāmbet, chip, nu mai conta, La ea īi plăcea totul Căci se-ndrăgostise lulea Īncetul cu īncetul... Că o iubea, era convins, Īn astfel de momente. Uşor-uşor el i-a trimis Şi alte complimente... Mereu el a crezut că e Un drăcuşor de fată Īnsă acum ea pentru el Era imaculată Simţea, cānd o privea īn ochi, Īn inimă, un fulger... N-o mai vedea un drăcuşor, Ci dimpotrivă, īnger... Īntotdeauna-n al său vis El o visa prinţesă, Visa că este al ei prinţ, Sau el zeu, ea zeiţă... Iubirea lui nu mai era Demult una lumească, Căci frumuseţea ei părea De natură zeiască... Atunci cānd se gāndea la ea, Simţea zeci de senzaţii... De frică, nu le povestea La unii şi la alţii... Īn mod ciudat, a hotărāt, Căci poate o priveşte, Să-i spună chiar ei ce-a simţit Cānd la ea se gāndeşte... Atunci cānd se gāndea la ea, Simţea zeci de emoţii, Şi dimineaţa, şi seara, Şi chiar īn toiul nopţii... Emoţia ce-l cuprindea, Spera să reuşească, Să i-o transmită, de-ncerca Să i-o īmpărtăşească... Ea īl privea cu gene lungi, Dar fără să-l asculte... Ce mult el ar fi vrut atunci Să-ncerce s-o sărute... (Şi nu c-aş īncerca să-l scuz Da-i cam crescuse pulsul ) Timid, cu teamă de refuz Şi-a-năbuşit impulsul Cum oare-ar fi reacţionat? Să-evite-orice confuzii, Tot prin mesaj a īncercat Să-i facă nişte-aluzii... Oricāt de mult se abţinea, Simţea că nu mai poate: I-a zis pe faţă că de ea S-a-ndrăgostit de moarte... Astfel s-a mai eliberat Şi-a continuat să-i spună Că pentru ea simţea deja O dragoste nebună... Un alt sms el i-a dat Pe loc, ca s-o anunţe Că la poliţie-a sunat De furt să o denunţe... Căci, deşi īncă mai trăia Demult īi īncetase Să īi mai bată inima: Ea inima-i furase... Poliţia nu i-a răspuns, A luat-o ca pe-o glumă Şi chiar el singur s-a convins De asta, pān la urmă Căci ea-n inima lui era... S-a liniştit, īn timp ce Tocmai şi-a dat seama că ea N-avea cum s-o arunce El era bun la aburit, Şi la cuvinte meşter... Dar dintr-o dată s-a trezit Spunāndu-i c-o iubeşte... Ea se-ndoia, binenţeles, Dar vă jur, e aievea, Că-s autor omniscient Şi ştiu deja povestea... El o iubea atāt de mult, Că nici eu n-am cuvinte Credeţi-mă deci pe ... cuvānt Ca şi mai īnainte... Dar pentru ea a inventat Metafore sublime Şi cāt de mult ţinea la ea I-a zis-o chiar şi-n rime Īntre ei doi el nu vedea Să mai stea vreun obstacol... C-o va iubi mereu, ştia, Deşi nu-era oracol... Un semn i-a apărut īn vis, Deşi nu era cleric... Acum era şi mai convins Că o va iubi veşnic... Povestea lor, v-am spus deja, Ca īn poveşti nu este... Dar dragoste cum el simţea N-a fost īn vreo poveste... Căci simţea cum iubirea lui Devine infinită, Cu toate că ea īncă nu-i Nu-i īncă īmplinită... Ar face orice pentru ea, Poate chiar şi-o minune, Ar fi-n stare viaţa să-şi dea Doar ca să-i fie bine... Ea, dacă nu ar mai vedea, El, fără nici un dubiu Şi-ar da ochii pentru transplant Ca-ntr-un film de pe youtube... (si anume: http://www.youtube.com/watch?v=GZ8-XalNyQQ) Imaginea, el şi-a distrus, Cea de mascul feroce, Cānd pentru ea la toţi a spus C-ar facea-aproape orice... Poate că spunāndu-le-aşa, A greşit, idiotul; Dar chiar simţea că pentru ea Ar face-aproape totul... Un sms deosebit Chiar acum inventează, Care să-i spună exact cāt Ea pentru el contează... Ea pentru el īnsemna mult, E greu de spus prin vorbe... (Credeţi-mă iar pe cuvānt, Că-aşa e scris şi-n ciorne...) Fără ea n-ar mai fi nimic, Ar fi doar plictiseală, Cred că nu i-ar mai arde nici De somn, ori de haleală... El nici nu īşi imagina Fără ea, viitorul... I-a zis - s-o mintă nu putea - Că pentru el, ea-i totul... Ca şi īn Matrix aştepta Aleasa, s-o aleagă, S-apară Unica visa De-aproape-o viaţă-ntreagă... Se potriveau atāt de mult: Ea cu tupeu, el şmecher, Şi chiar din prima a ştiut, Că-s suflete pereche... Mereu i-a spus doar despre ea Dar acum vrea să-i spună Cāt de mişto şi cool le-ar sta Dacă-ar fi īmpreună... Ea nu lua īn seamă deloc Aceste apropouri, Credea că īncă-şi bate joc, Că-s īncă doar miştouri... Să fie-amāndoi, el i-a zis, Dar tot fără speranţă Īncă părea de neatins Această performanţă Dar prea uşor nu s-a lăsat, Continua s-o curteze, Şi pān' la urmă a mizat C-o s-o impresioneze... Īn sfārşit el a īncercat, Ca să se milogească, Să-i ceară, cum el o iubea, Şi ea să īl iubească Prin asta i-a dat de gāndit: Ce ar fi oare dacă... ? Ea-şi zise că-i un gānd tāmpit, Şi-a continuat să tacă... Simţind că e un bun moment, Ia zis ca s-o amuze, C-ar putea fi eroul ei Şi vine s-o salveze Poate-a exagerat niţel Şi-a căzut īn penibil Tot imitānd īn chip şi fel Eroi din cărţi şi filme Nici el nu mai ştia acum Cum să se revanşeze... (Īnsă ciudat, ea a-nceput De el să se-ataşeze...) De la un curs el a chiulit (De ... mecanică cuantică...) Şi pentru ea a pregătit Chiar şi-o cină romantică... (Şi nu m-acuzaţi din nou: Oups!, Iar ai făcut-o lată!"; Cacofonia de mai sus E una acceptată!) El nu īşi mai dorea nimic, Decāt a ei iubire... Pe el īl făcea fericit Doar ea, din fericire... (Exact la fel cum l-a tentat, - V-o spun ca la un frate - Să se gāndească la păcat Tot doar ea, din păcate ) Dar să trimită-a meritat, Toate-aceste mesaje, Căci a ieşit cu el īn parc, Făr' să-i mai facă faze... Cāt era el de fericit, C-au ieşit īmpreună! Şi seara-apoi el i-a trimis Mesaj de Noapte bună!... De cāte ori el a visat Cu ea să se-ntālnească, Şi-a reuşit, īntr-un final Visul să-şi īmplinească... El nici n-a mai putut dormi Ah, ce frumoasă-i viaţa! I-a dat mesaj a doua zi De Bună dimineaţa!... La frumuseţea ei oricum Devenise alergic, Dar nu se-oprea nici chiar acum, I-a scris şi mai energic... Fără-a mai face nici un moft, Dorea a ei prezenţă, Căci el era, ca de un drog, Cuprins de dependenţă Simţea că nu putea trăi Decāt cu ea de mānă Şi totdeuna şi-ar dori Să fie īmpreună... Dar deveni cam obsedat, Era cam paranoic, C-o să rămānă fără ea, Se gāndea, fără voie... Īnsă īngrijorarea sa, Poate era precoce, Şi īncepu, fără să vrea, Prematur, s-o sufoce... O visă, māngāind-o lin, Īn timp ce-i lucea părul, Un tip pe nume Cătălin... (Exact ca-n Luceafărul...) Şi īncepu a fi gelos, S-a luat de ea aiurea, A pus urechea, ca un prost, La tot ce-i zicea lumea Căci un amic fără respect (Tot cel din strofa zece!) Īşi propusese-n mod suspect, Să-i facă să se certe... Poate-avea bucurii la ea, Şi īncepu să-l mintă, Că-l īnşela, şi el credea... Şi-avea inima frāntă... Că bagă strāmbe n-a ştiut, Şi de-aia punea botul, Că-l face nu ar fi crezut... Dar a luat ţeapă, prostul... Ştia că cu-alta de-l vedea, Asta-ar īnnebuni-o... Chiar dacă īnc-o mai iubea, I-a scris, plāngānd, adio... (Ştiu, nu prea v-a convenit Cānd aţi auzit vestea, Dar asta este, ciocu mic! Să continuăm povestea...) Şi-această ceartă s-a lăsat Cu multe vorbe grele, Īn seamă nu s-au mai băgat Şi-au stat aşa o vreme... C-amicul l-a minţit, s-a prins, Şi-apoi i-a dat omorul... Iar faţă de ea l-au cuprins Regretele şi dorul... Mesaj descuze nu putea - Căci iar ar fi rugat-o - Dar el pe toate i le-a dat Īn capitolul patru... Altele noi a inventat - Şi-a folosit carisma - I-a zis cātă nevoie-avea Şi cāt īi simţea lipsa... Şi-a dat seama cāt a greşit Atunci cānd a jignit-o... Şi-ntr-o clipă şi-a amintit Cāt de mult a iubit-o... Poate că ea l-a şi uitat Sau poate se ascunde... Dar printre lacrimi i-a jurat Că el nu o s-o uite... Şi ea lacrimi īn ochi avea Cānd a citit mesajul... Dar să-i răspundă nu-ndrăznea Căci nu avea curajul... Clipe frumoase din trecut El i-a adus aminte... Cum el n-o uită, i-a cerut Nici ea să nu īl uite... Multe cupluri se ceartă des De cānd lumea, se ştie... La fel şi ei, binenţeles, Mai mult dintr-o prostie... Printr-un mesaj el iar i-a spus Cu inima curată Că o iubea ca la-nceput, La fel ca prima dată... Să ştiţi că ea l-a schimbat mult, I-a dat un sens īn viaţă Nu mai e durul de demult Ce te prostea īn faţă... Căci dragostea lui pentru ea Era acum totală - Ea devenise-n viaţa sa O femeie specială... Cānd se-ntālniră prin oraş O-mbrăţişă puternic Şi i-a zis cum l-a dus de nas, Amicul cel nemernic... Ea l-a-nţeles şi l-a iertat Căci nu avea ce face... Şi-atuncea el a-ngenuncheat, S-o roage să se-mpace... Şi dacă tot era-n genunchi Şi-a zis că, poate-i timpul, Aşa cum l-a-nvăţat un unchi, Să-i spună, ca pe timpuri, C-a stat ce-a stat şi s-a gāndit Să nu mai stea degeaba, Chiar dacă se temea un pic Că graba strică treaba, Şi-aşa că a considerat (Şi bine-mi pare mie) Că nu ar fi exagerat S-o ceară de soţie... Ea nu a acceptat pe loc, Căci na, Doamne Fereşte! Nu se-aşteptase chiar deloc Şi-n plus, se mai gāndeşte S-au luat şi erau fericiţi Deşi n-aveau lovele, Dar o avere-au moştenit, Ca īn telenovele Şi pān la adānci bătrāneţi S-au iubit īn neştire... N-a fost deloc ca īn poveşti Şi nici măcar ca-n filme... Şi au trăit aşa ani grei Iubindu-se frenetic, Fiindcă aşa vor muşchii mei Şi eul meu poetic! Şi-astfel "povestea" celor doi, Se termină cu bine Eu īţi doresc s-ajugi ca ei Căci şi-ei au fost ca tine Nu mi-a plăcut la Eminescu Luceafărul, că-i trist... De-aia-am băgat happy-endul: Pentru că mi-am permis... Pe Eminescu-l īntrecui Măcar fie-n lungime... (Şi nu vă gāndiţi la prostii, Eu zic de strofe, rime...) Poate că am avut tupeu Să fac una ca asta, Dar pān la urmă-i basmul meu Aşa că cu-asta basta! (Cacofonia de aici N-a fost intenţionată: Puteam să zic cu "Aşadeci", Īn loc să zic "Aşa că"... Dar cānd am scris, gumă n-aveam Să fac vreo ştersătură, Aşa c-a trebuit să bag Strofe de umplutură ) Īmi pare rău dacă-am făcut Prea multe paranteze, Un singur rol ele-au avut: Doar să vă enerveze... Şi-mi cer scuze ca autor, Că v-am luat cu-alte alea, Da-aşa-s eu mai ţăran, să mor! Şi-acu' THE END, hai, valea... P.S. Dacă nu v-au plăcut Toate cele-ntāmplate, Daţi pe Jetix, c-au īnceput Desene animate... *********************************** -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
24 Aug 2013, 06:46 AM
Mesaj
#21
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
..........................
Făcui fălă să vleau o constatale La glădiniţă ieli, cānd am picat, (Cu toate că-s de-un an īn glupa male) Să mol dacă glumesc, pe omoplat! Ne-a esplicat doamna educatoale Amănunţit, chial ne-a si desenat, Cum am ajuns să ezigstăm sub soale, Cum fiecale a fost plocleat, Elam ochi si ulechi de culios Să aflu cum pe lume am venit, Si chipes si isteţ, da' si flumos, Da' nu te mint, mai mult m-a plictisit, C-al fi o balză, cale-n noptiţică, Ne-aduţe-n pliscu' ei, īmpachetaţi, Cānd scapă si mămica de bultică Făcută de la ouă si cālnaţi, Cum zboală balza asta-nţet, agale, Vleo nouă luni, să iasă luclu bun Si cum agiungem īn pătuţ si-n ţoale Pe cosul casei, ca si Mos Clăciun.... Să vezi măi flate, ţe educatoale (!) Fălă misto, chial m-a lăsat pelplex, La vālsta ei, (ţe ţāţe, ce piţioale !) Să nu stie nimica desple secs ??? ............................ -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
26 Aug 2013, 08:22 AM
Mesaj
#22
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
.............
Si era una la babaci Si mandra haimanua Avea un c*r si niste craci De te-apuca damblaua ............................. Acest topic a fost editat de The Dude: 26 Aug 2013, 08:22 AM -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
26 Aug 2013, 08:38 AM
Mesaj
#23
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
....tainuiti, sub geana noptii, ea-l intreaba pe baiat: cum preferi? dau jos chilotii, sau guma de mestecat? -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
27 Aug 2013, 07:45 AM
Mesaj
#24
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
Badala lui Mihai Viteazul
Cum a fost cu adevarat... Naratorul: Oastea otomana vrea sa intre-n tara, Unii n-aveau viza si-au ramas pe-afara; Dar Mihai Viteazul, cum a prins de stire Pleca sa-si adune brava lui ostire! Mihai: Pircalabe Voinea... scoal' ca te plesnesc! Unde sunt Buzestii? Voinea: Pai, stai sa ma gandesc... Stroe e la bingo, Preda e la meci, Radu-i beat manga, da la ratze-n beci. Mihai: Du-te si aduna-i cum ti-am ordonat, Turcii dau navala, suntem in rahat! Naratorul: Oastea se aduna din munti si paduri, Jumatate-s crita, restul sunt mahmuri. Cu manie surda Voda ii priveste Si prin portavoce astfel le vorbeste: Mihai: Bai armata... a 14 a, Hal de bravi eroi, Asta e tinuta?!? Ce e ma pe voi? Ia uite, ala-si sufla m___i in caciula! Vezi sa nu te-mpiedici, c-ai sa cazi in p... cap! Uite care-i smenu, de ce v-am chemat: Turcii vor in freza, nu s-au saturat. Luati aminte bine, e si 43, La si 51 casunati pe ei! Mihai over. Naratorul: Oastea otomana s-a oprit deodata, Caci in fata-i voda, cu a lui armata. Sultanul: Te-ai tampit ghiaure, calea de ne-o tii: Suntem doua sute patruzeci de mii! Mihai: Ei, part... Sultanul: Si-ai sa-mi papi turbanu' N-ai decat trei sute!... Mihai: Trei sute, da' rai! Sultanul: Rai!!... Mihai: Ala, de exemplu, se numeste Ghita, A taiat pe ma-sa, ca nu-i da halvita. Cei din Atlantida ne-au amenintat: L-am trimis pe Ghita si i-a scufundat. Si acum trei zile a fost in Vietnam. Sultanul: Vietnam nu exista! Mihai: Pai eu ce ziceam! Sultanul: Mama, i-a taiat pe toti! Mihai: Alalalt e Mitu, Mananca spahii. Sultanul: Spaghete mananca!... Mihai: Cati ai tu acolo nu-i ajung o zi. Sultanul: Nu-i ajung ca n-am ketchup! Mihai: Insa cel mai tare si cu brat de fier E Preda Buzescu, bravul meu boier! Sultanul: Daca-i asa tare precum zici mata, Pune-l sa se bata cu Mehmet Aga! Daca-nvinge-al vostru, fac stanga-mprejur, Daca nu, va prindem si v-o trag la c... moaci. Mihai: Au, moaca mea! Naratorul: Turcu scoate-o drujba. (Pe semne uitase Ca benzina inca Nu se inventase!) Preda ca un ninja intr-o pluta sare, Scuipandu-l pe turc intre felinare. Turcu' lua cutitul si urcand pe pluta, Scrijeli "Hai LIBI AMR 100". Preda-i sare-n carca Se trantesc prin iarba. Turcu: Ba, trait-ar mata Nu ma lua de barba! Preda: Du-te ba-n fasole, de spahiu borat Nu face cu dosu, ca ti-l bag pe gat! Naratorul: Ei se bat de-o ora si nu se razbesc; Voda si sultanul se cam plictisesc Si o pun de-o tabla sus pe o caruta Turci si ghiaurii o pun de-o miuta. Mihai: Ia zi, mai sultane, vii din Istambul; Care mai e pretul, vreau sa-mi iau un ghiul!... Sultanul: Trimite-ti nevasta si-ti aduce-o suta Nu trebuie sa ceara, ci doar sa se f... plimbe! Noi luam prin razboaie aur de la voi Si-ale voastre fete il aduc inapoi. Noi luptam cu mana, ele din picioare Si astfel prospera ambele popoare! Naratorul: Ei il vad pe Preda cum paseste-incet Tinand in stanga capul lui Mehmet... Sultanul: Ai invins, ghiaure!?! Preda: Doar din intamplare. Si-a luat singur gatul C-a facut prinsoare: Eu i-am zis ca-i homo, Dansul a negat; Mi-am dat jos nadragii Si n-a rezistat! Si acum ma cam doare... Mihai: E un gest frumos Pentru tara sfanta Sa te doara-n dos! Pleaca, dar, sultane; Loc de tine nu e. Ca va taiem capul Si va dam si m.... palme! Du-te la ostire, Spune ca ghiauru; S-a batut cu turcu' Si l-a-nvins cu c.. spada Acest topic a fost editat de The Dude: 27 Aug 2013, 07:49 AM -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
13 Sep 2013, 10:37 AM
Mesaj
#25
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.959 Inscris: 9 August 05 Din: marginea viselor Forumist Nr.: 6.763 |
Grigore Băjenaru
Cișmigiu & Comp ( ... pentru ca incepe din nou scoala ) ............................................................ Barosanul, cumsecade ca de obicei, ne anunţase că ne va da să traducem cu dicţionarul un fragment din "De ami¬ciţia" de Cicero. Şi Ducu venise asortat cu īntreaga operă ciceroniană tradusă īn limba maternă. Ca să nu fie observat cum manevrează, colegul nostru se aşezase īn fund, la perete. După ce ne-a īmpărţit īn patru grape numerotate cu 1, 2, 3 şi 4 şi ne-a scris pe tablă textul latin respectiv pentru fiecare grupă, Barosanul şi-a luat scaunul de la catedră, l-a aşezat īn faţa băncilor, şi-a scos din buzunarul hainei zia¬rul "Universul", l-a desfăcut larg, şi a īnceput lectura, fă¬cīnd o glumă: ― Băieţi, īn timp ce eu citesc, voi scrieţi! Vorba lui Heliade Rădulescu: "Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!" Eu mi-aş permite să adaog: "Numai scrieţi bine!" Cine se simte īn stare poate să şi copieze, dacă are de unde, numai să nu-l prind... Vorba romānului: "Hoţul neprins e negustor cinstit!" Şi-acum: succes! ― Vă mulţumim, don' profesor! mormăiră cīţiva de circumstanţă şi ne apucarăm de lucru. Ducu l-a furat din ochi pe Barosanul de vreo cīteva ori, ca să-l vadă ce face: citea foarte concentrat ziarul, găsind probabil ceva deosebit de interesant. Văzīnd că profesorul şi-a cam uitat de clasă, a īnceput să lucreze. A scos uşurel juxta, a deschis-o la pasajul care-l interesa... a rupt foaia cu multă băgare de seamă, ca nu cumva să se audă; apoi a pus-o īn dicţionarul latin-romān de Nădejde şi a pornit să scrie. Ca să nu se vadă că scrie prea repede, prea curgător, se prefăcea că mai caută cīte un cuvīnt īn dicţionar. Aşa că scria, căuta; iarăşi mai scria, iar căuta; se mai uita şi la Barosanul, care era cufundat īn lectura ziarului; iar căuta īn dicţionar! Pe la jumătatea orei, īnsă, Barosanul a strīns ziarul frumos, l-a băgat īn buzunar şi a pornit cu paşii lui grei direct către banca lui Ducu. Este de prisos să mai spun că nici un elev nu se mai ocupa de teză. Toţi se-ntorseseră către banca īn faţa căreia se oprise profesorul, bănuind că avea să se petreacă ceva deosebit. Barosanul i-a luat lui Ducu dicţionarul şi, īnainte de a-l deschide, i-a spus zīmbind: ― Bine, mă, nepricopsitule, nici atīta lucru nu eşti īn stare, să copiezi?! Să te īnvăţ eu, profesorul, şi asta? Ar fi prea de tot! De cīnd mă tot uit la tine prin gaura pe oare am făcut-o īn ziar! Se poate să fii atīt de nătăfleţ, să te prefaci că scoţi cu¬vinte, şi să deschizi dicţionarul numai īn acelaşi şi ace¬laşi loc? Mi-am dat seama imediat că ai pus īn dicţionar foaia unei juxte, şi copiezi ca un neghiob. Şi, luīndu-i dicţionarul, Barosanul apucă uşurel cu unghia degetului mare şi-a arătătorului foaia, fluturīnd-o faţa clasei, care izbucni de astă dată īntr-un rīs zgomotos, spre consternarea lui Ducu. ― "Quod erat demonstrandum!" Acum dă-mi teza... şi īn timpul care ţi-a mai rămas fă o mică plimbare prin Cişmigiu! Urīt din partea ta că ai īncercat să copiezi! Toţi elevii mei ştiu de nota 5 la mine, adică de trecere. Aşa, trebuie să iei pe meritul tău 1. Dar pentru că sīnt loial şi vreau să-ţi las posibilitatea de a-ţi īndrepta nota, iată ce facem; īţi dau cincrul meu din oficiu, şi cu unu al tău fac şase; pe jumătate, media trei! Salve et i! (Salutare şi du-te!) -------------------- *_*_*
Pierdut Ć®n Geometria UitÄrii CÄutĆ¢nd Ipote(nu)zele Fericirii - TrecÄtorul -X- https://exergy33.wordpress.com/ |
|
|
30 Sep 2013, 11:41 AM
Mesaj
#26
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.959 Inscris: 9 August 05 Din: marginea viselor Forumist Nr.: 6.763 |
Cum nu se dă scos ursul din bārlog, ţăranul de la munte strămutat la cāmp, şi pruncul, dezlipit de la sānul mamei sale, aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti īn toamna anului 1855, cānd veni vremea să plec la Socola, după stăruinţa mamei. Şi oare de ce nu m-aş fi dat dus din Humuleşti, nici īn ruptul capului, cānd mereu īmi spunea mama că pentru folosul meu este aceasta? Iaca de ce nu: drăgăliţă Doamne, eram şi eu acum holtei, din păcate! Şi Iaşii, pe care nu-i văzusem niciodată, nu erau aproape de Neamţ, ca Fălticenii, de unde, toamna tārziu şi mai ales prin cāşlegile de iarnă, fiind nopţile mari, mă puteam repezi din cānd īn cānd, paşlind-o aşa cam de după toacă, şi tot īnainte, seara pe lună, cu tovarăşii mei la clăci īn Humuleşti, pe unde ştiam noi, ţinānd tot o fugă, ca telegarii. Şi după cāte-un sărutat de la cele copile sprinţare, şi pānă-n ziuă fiind ieşiţi din sat, cam pe la prānzul cel mare ne-aflam iar īn Fălticeni, trecānd desculţi prin vad, īn dreptul Baiei, Moldova īngheţată pe la margini, şi la dus şi la īntors, de ne degera măduva-n oase de frig! Inima īnsă ne era fierbinte, că ce gāndeam şi izbāndeam. De la Neamţ la Fălticeni şi de la Fălticeni la Neamţ era pentru noi atunci o palmă de loc. Dar acum se schimba vorba: o cale scurtă de două poşte, de la Fălticeni la Neamţ, nu se potriveşte c-o īntindere de şase poşte, lungi şi obositoare, de la Iaşi pānă la Neamţ. Căci nu vă pară şagă: de la Neamţ pānă la Iaşi e cātu-i de la Iaşi pānă la Neamţ, nici mai mult, nici mai puţin. Şi mai bine rămāi pe loc, Ioane, chiteam īn mintea mea cea proastă, decāt să plāngi nemāngāiat şi să te usuci, de dorul cui ştiu eu, văzānd cu ochii!... Dar, vorba ceea: Ursul nu joacă de bună voie. Mort-copt, trebui să fac pe cheful mamei, să plec fără voinţă şi să las ce-mi era drag! Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, īn care se oglindeşte cu māhnire Cetatea Neamţului de atātea veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi surorile, şi băieţii satului, tovarăşii mei din copilărie, cu care, īn zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara, īn zile frumoase de sărbători, cāntānd şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele, ţarinile cu holdele, cāmpul cu florile şi māndrele dealuri, de după care-mi zāmbeau zorile īn zburdalnica vārstă a tinereţii! Asemenea, dragi-mi erau şezătorile, clăcile, horele şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare īnsufleţire! De piatră de-ai fi fost, şi nu se putea să nu-ţi salte inima de bucurie cānd auzeai, uneori īn puterea nopţii, pe Mihai scripcarul din Humuleşti umblānd tot satul cāte c-o droaie de flăcăi după dānsul şi cāntānd:
Frunză verde de cicoare, Astă noapte pe răcoare Cānta o privighetoare Cu viersul de fată mare. Şi cānta cu glas duios, De picau frunzele jos; Şi cānta cu glas subţire Pentru-a noastră despărţire; Şi ofta şi ciripea, Inima de ţ-o rupea! Şi cāte şi mai cāte nu cānta Mihai lăutarul din gură şi din scripca sa răsunătoare, şi cāte alte petreceri pline de veselie nu se făceau pe la noi, de-ţi părea tot anul zi de sărbătoare! Vorba unei babe: Să dea D-zeu tot anul să fie sărbători şi numai o zi de lucru, şi atunci să fie praznic şi nuntă. Apoi lasă-ţi, băiate, satul, cu tot farmecul frumuseţilor lui, şi pasă de te du īn loc străin şi aşa depărtat, dacă te lasă pārdalnica de inimă! Şi doar mă sileam eu, īntr-o părere, s-o fac a īnţelege pemama că pot să mă bolnăvesc de dorul ei... şi să mor printre străini! că văru-meu Ion Mogorogea, Gheorghe Trăsnea, Nică Oşlobanu şi alţii s-au lăsat de īnvăţat şi, despre asta, tot mănāncă pāine pe lāngă părinţii lor. Dar zadarnică trudă! Mama avea alte gānduri; ea īmi pregătea cu īngrijire cele trebuitoare, zicāndu-mi de la o vreme cu asprime: Ioane, cată să nu dăm cinstea pe ruşine şi pacea pe gālceavă!... Ai să pleci unde zic eu. Şi Zaharia lui Gātlan merge cu tine. Luca Moşneagu, megieşul nostru, vă duce cu căruţa cu doi cai ca nişte zmei. Ia, mai bine, repezi-te pānă la el de vezi, gata-i de drum? Că māine desdimineaţă, cu ajutorul Domnului, plecaţi. Nu mă duc, mamă, nu mă duc la Socola, măcar să mă omori! ziceam eu, plāngānd cu zece rānduri de lacrimi. Mai trăiesc ei oamenii şi fără popie. Degeaba te mai sclifoseşti, Ioane, răspunse mama cu nepăsare! la mine nu se trec acestea... Pare-mi-se că ştii tu moarea mea... Să nu mă faci, ia acuş, să iau culeşerul din ocniţă şi să te dezmierd cāt eşti de mare! Apoi cheamă pe tata şi-i zice hotărātor: Spune-i şi d-ta băiatului, omule, ce se cuvine, ca să-şi ia nădejdea şi să-şi caute de drum. Mai rămāne vorbă despre asta? zise tata posomorāt. Are să urmeze cum ştim noi, nu cum vrea el, că doar nu-i de capul său. Cānd m-ar bate numai atāta grijă, măi femeie, ce mi-ar fi? Dar eu mă lupt cu gāndul cum să-i port de cheltuială, căci banii nu se culeg de la trunchi, ca surcelele. Şi la işti vro şase, afară de dānsul, dacă rămān acasă, nu le mai trebuie nimica? Dar fiind el cel mai mare, norocul său; trebuie să căutăm a-l zburătăci, căci nu se ştiu zilele omului! Şi poate vreodată să fie şi el sprijin pentru iştialalţi. Văzānd eu că nu-i chip de stat īmpotriva părinţilor, īncepui a mă gāndi la pornire, zicānd īn sine-mi cu amărăciune: Ce necaz pe capul meu! Preoţii noştri din sat n-au mai trepădat pe la Socola, şi mila sfāntului! nu-i īncape cureaua de pāntecoşi ce sunt. Dapoi călugării, o adunătură de zamparagii duglişi, din toată lumea, cuibăriţi prin mănăstire, ce nu ajung? Şi eu să īnşir atātea şcoli: īn Humuleşti, la Broşteni īn crierii munţilor, īn Neamţ, la Fălticeni, şi acum la Socola, pentru a căpăta voie să mă fac, ia, acolo, un popă prost, cu preoteasă şi copii; prea mult mi se cere!... Acuş īi spun mamei că mă duc la călugărie, īn Neamţ, ori la Secu. Şi cu cātă carte ştiu, cu cātă nu ştiu, peste cāţiva ani pot s-ajung dichiu la vrun mitoc şi să strāng un ştiubei plin de galbeni, ca părintele Chirilaş, de la jugărit, din Vānătorii Neamţului. Ş-apoi atunci... pune-ţi, cuvioase Ilarie, plosca cu rachiu la şold, icrişoare moi cāt se poate de multe şi altceva de gustare īn buzunările dulamei, pistoalele īn brāu, pe sub rasă, comanacul pe-o ureche, şi, cu sabia Duhului īn mānă şi pletele īn vānt, ia-o la papuc, peste Piciorul Rău, spre Cărarea afurisită dintre Secu şi Agapia din deal, unde toată vara se aude cāntānd un glas īngeresc: Ici īn vale, la părău, Mieluşa lui Dumnezeu! Iar cāte-un glas gros răspunde: Hop şi eu de la Durău, Berbecu lui Dumnezeu!... Căci, fără să vreau, aflasem şi eu, păcătosul, cāte ceva din tainele călugăreşti... umblānd vara cu băieţii după... bureţi prin părţile acele, de unde prinsesem şi gust de călugărie... Ştii, ca omul cuprins de evlavie. Īn sfārşit, ca să nu-mi uit vorba, toată noaptea cea dinainte de plecare, pānă s-au revărsat zorile, m-am frămāntat cu gāndul, fel şi chip, cum aş putea īndupleca pe mama să mă dea mai bine la mănăstire; şi tocmai cānd eram hotărāt a spune mamei acestea, iaca şi soarele răsare, vestind o zi frumoasă, şi Luca Moşneagu, īnsurăţel de-al doilea, a cărui tānără nevastă avusese grijă să-l trezească la timp şi să-l pregătească de pornire... se şi aude strigānd afară: Gata sunteţi? Haidem! că eu vă aştept cu caii īnhămaţi. Mama atunci mă şi ia repede-repede la pornit, fără să am cānd īi spune de călugărie. Şi, scurtă vorbă, ne adunăm, cu rudele lui Zaharia, cu ale mele, īn ogradă la moş Luca, sărutăm noi māna părinţilor, luāndu-ne rămas bun cu ochii īnecaţi īn lacrimi şi, după ce ne suim īn căruţă, supăraţi şi plānşi, ca vai de noi, Luca Moşneagu, harabagiul nostru, dă bici cailor, zicānd nevestei sale, care īnchidea poarta după noi: Olimbiadă, ia sama bine de borta ceea! Căci nişte porci, spărgānd gardul īntr-un loc, se īnnădise īn grădina lui la păpuşoi. Era dimineaţă, īn ziua de Tăierea capului lui Ioan Botezătorul, cānd ieşeam din Humuleşti, şi fetele şi flăcăii, gătiţi frumos, ca īn zi de sărbătoare, foiau prin sat īn toate părţile, cu bucuria zugrăvită pe feţe! Numai eu cu Zaharia, ghemuiţi īn căruţa lui moş Luca, ne duceam surgun, dracului pomană, că mai bine n-oi putea zice. Rogu-te, mānă mai tare, moş Luca, zic eu, să nu se mai uite satul ca la urs la noi! Luca Moşneagu, īnsă, māna cum ştia el, căci smārţoagele lui de cai erau vlăguiţi din cale-afară, şi slabi, şi ogārjiţi ca nişte māţi de cei leşinaţi, nu zmei, cum zicea mama, care nu ştia cum să mă urnească mai degrabă din casă. Fire-ar afurisit să fie cine a mai desfiinţat şi catiheţiile cele, tocmai acum īn vremea noastră! zise Zaharia lui Gātlan, plin de năduh, după ce-am ieşit la drum, afară. Cānd să-ţi petreci şi tu tinereţea, apucă-te de cărturărie; parcă are omul zece vieţi! Tot umblānd noi din şcoală īn şcoală, mai mult, ia, aşa de frunza frăsinelului, māine, poimāine avem să ne trezim nişte babalāci gubavi şi oftigoşi numai buni de făcut popi, ieşiţi din Socola. Ce zici dumneata, moş Luca, despre unele ca aceste? Ce să zic, dascăle Zaharia; ştim noi cum vi-s formele? Eu trebuie să vă duc la locul hotărāt, şi, de-aici īncolo, cum v-a sluji capul. Hi, căluţii tatei, să ne īntoarcem cāt mai degrabă acasă! Cum auzeam noi pe moş Luca pomenind cu drag de casă şi cānd mai vedeam cum rămān satele şi locurile frumoase īn urmă, şi tot altele necunoscute se īnfăţişază īnainte-ne, supărarea noastră creştea la culme! Pentru fiecare fāntānă, pārāu, vālcică, dumbravă şi alte locuri drăgălaşe ce lăsam īn urmă-ne scoteam cāte-un suspin adānc din piepturile noastre! Şi, după mintea ce-o aveam, neam fi īntors īnapoi chiar atunci, de nu eram daţi īn seama lui moş Luca, de care ne ruşinam ca şi de părinţii noştri. După un scurt popas, făcut la podul de la Timişeşti, de pe Moldova, pornim īnainte spre Moţca şi suim īncet-īncet codrul Păşcanilor. Apoi, din vārful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, cāte-o căutătură jalnică spre munţii Neamţului: uriaşii munţi, cu vārfurile ascunse īn nouri, de unde purced izvoarele şi se revarsă pāraiele cu răpejune, şopotind tainic, īn mersul lor neīncetat, şi ducānd, poate, cu sine multe-multe patimi şi ahturi omeneşti, să le īnece-n Dunărea măreaţă! Ei, ei! măi Zaharie, zic eu, coborāndu-ne la vale spre Păşcani; de-acum şi munţii i-am pierdut din vedere, şi īnstrăinarea noastră este hotărātă cine ştie pentru cātă vreme! Cum ne-a fi scris de la Dumnezeu sfāntul, zise Zaharia, cu glasul aproape stins, ş-apoi rămase dus pe gānduri tot drumul, pānă la Blăgeşti, peste Siret, unde ne-a fost şi masul īn noaptea aceea. Dar vai de masul nostru! Aici, pe prispa unui rotar, puţin de nu era să rămānem chiori. De cu seară şi pānă după miezul nopţii am stat numai īntr-o fumăraie de baligi, ca la carantină, şi tot ne-au coşit ţānţarii. Aşa-i viaţa cāmpenească, zise moş Luca, cioşmolindu-se şi īnvārtindu-se ca pe jăratic, de răul ţānţărimii. Cum treci Siretul, apa-i rea şi lemnele pe sponci; iar vara te īnăduşi de căldură, şi ţānţarii te chinuiesc amarnic. N-aş trăi la cāmp, Doamne fereşte! Halal pe la noi! Apele-s dulci, limpezi ca cristalul şi reci ca gheaţa; lemne, de-ajuns; vara, umbră şi răcoare īn toate părţile; oamenii, mai sănătoşi, mai puternici, mai voinici şi mai voioşi, iar nu ca işti de pe cāmp: sarbezi la faţă şi zbārciţi, de parcă se hrănesc numai cu ciuperci fripte, īn toată viaţa lor. Ştii una, moş Luca, zise Zaharia de la o vreme. Găinuşa-i spre asfinţit, rariţile de-asemene, şi luceafărul de ziuă de-acum trebuie să răsară; haidem să pornim la drum! Că bine zici, dascăle Zaharie! parcă ţ-a ieşit un sfānt din gură! Decāt ne-om tot īnvārti şi cioşmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale. Căci mare-i Dumnezeu, ne-a feri el de īntāmplări! Şi aşa, luāndu-ne rămas bun de la gazdă, care era tot afară culcat, pe altă prispă, plecăm. Şi cum ieşim īn şleah, părerea noastră de bine: īntālnim cāţiva oameni, cu nişte care cu draniţă, mergānd spre Iaşi. Ne īntovărăşim cu dānşii, de frica lăieşilor din Ruginoasa, şi hai-hai, hai-hai, pānă-n ziuă, iacă-tă-ne īn Tārgul-Frumos, unde-am şi īnjunghiat cāţiva harbuji īntr-ales, de ne-am potolit, deocamdată, şi foamea, şi setea. Apoi, după ce s-au hodinit caii, am pornit īnainte, spre Podu-Leloaie; şi de aici, tot īnainte spre Iaşi, mai mult pe jos decāt īn căruţă, căci zmeii lui moş Luca se muiaseră de tot; şi ţăranii noştri, glumeţi cum sunt ei, ne tot şfichiuiau, īn treacăt, care dincotro, de ni-era mai mare ruşinea de ruşinea lui moş Luca. Iar, mai ales, pe la asfinţitul soarelui, tocmai cānd intram īn Iaşi, pe rohatca Păcurari, un flăcăuan al dracului ne-a luat īn rās cum se cade, zicānd: Moşule, ia sama de ţine bine telegarii ceia, să nu ia vānt; că Iaşul ista-i mare şi, Doamne fereşte, să nu faci vro primejdie!... Atāta i-a trebuit lui moş Luca, ş-apoi lasă pe dānsul! cāte parastase şi panaghii, toate i le-a ridicat... Iauzi, măi! Dac-ar şti el, chiolhănosul şi ticăitul, de unde am pornit astă noapte, ş-ar strānge leoarba acasă, n-ar mai dārdāi degeaba asupra căişorilor mei! Ş-apoi doar nu vin eu acum īntāiaşi dată la Iaşi, să-mi dea povăţ unul ca dānsul ce rānduială trebuie să păzesc. Patruzecile māne-sa de golan! Dacă n-a stat oleacă, să-l īnvăţ eu a mai lua de altă dată drumeţii īn rās! Văzānd noi că ne iau oamenii tot peste picior şi pe moş Luca tulburat din cale-afară, cum eram īn căruţă, ne acoperim peste tot c-un ţol, zicānd eu, cam cu sfială: Moş Luca, de te-a īntreba cineva, de-acum īnainte, de ce trag caii aşa de greu, să spui că aduci nişte drobi de sare de la Ocnă, şi las' dacă nu te-a crede fiecare!... Ei, apoi?! Ştiutu-v-am eu că şi voi mi-aţi fost de-aceştia? zise moş Luca, mergānd pe lāngă cai, plin de năduh; nu mă faceţi, că ia acuş vă ard cāteva jordii prin ţolul cela, de v-a trece spurcatul! Auzind noi ce ni se pregăteşte, ghiontitu-ne-am unul pe altul, chicotind īnnăduşit, şi ca' mai ba să zicem nici cārc! Īn sfārşit, după multe şfichiuiri ce-a primit moş Luca de la unii-alţii, cum e lumea a dracului, mergānd noi īn pasul cailor, din hop īn hop, tot īnainte prin rătăcănile de pe uliţele Iaşilor, am ajuns īntr-un tārziu, noaptea, īn cieriul Socolei şi am tras cu căruţa sub un plop mare, undeam găsit o mulţime de dăscălime adunată de pe la catiheţi, din toate judeţele Moldovei: unii mai tineri, iar cei mai mulţi cu nişte tārsoage de barbe cāt badanalele de mari, şezānd pe iarbă, īmpreună cu părinţii lor, şi preoţi şi mireni, şi mărturisindu-şi unul altuia păcatele! Ion Creanga - Amintiri din copilarie Acest topic a fost editat de exergy33: 30 Sep 2013, 11:42 AM -------------------- *_*_*
Pierdut Ć®n Geometria UitÄrii CÄutĆ¢nd Ipote(nu)zele Fericirii - TrecÄtorul -X- https://exergy33.wordpress.com/ |
|
|
5 Mar 2014, 02:17 PM
Mesaj
#27
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
PRIMAVARA ....
S-a deschis un bobocel Roșu la culoare Ca o puță de cățel Care stă la soare Iar o floare de salcām A căzut săraca Intr-o balegă din drum Ce-o căcase vaca Un berbec aruncă'n jur Cāte-o căcărează I-a intrat un vierme-n cur Și-l cam deranjează Stă Grivei pe gānduri dus Singur cuc bastardul Și-a săltat un crac in sus Și stropește gardul Buni prieteni doi pisoi Neavand vreo treabă Stau pe prispa amandoi Și și-o iau la labă Un muscoi la rendez-vous Cu o muscă slută Ii explica cum ca nu Poate s-o mai f**ă Pentru că zburānd pe cer Īntr-o zi cu ploaie, Veni un helicopter Și-l lovi la c**ie Un țānțar suit īn pom Plānge cu suspine, S-a căcat pe el in somn Și īi e rușine Doi cocoși se ceartă iar Pentru o gaină, Și măgaru-i tot măgar Trage o bășină Coana Manda īn pridvor Plānge amar și-i tristă, De Ionica-i este dor Si-o mananca-n p**dă. Acest topic a fost editat de The Dude: 5 Mar 2014, 02:17 PM -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
14 May 2014, 08:35 AM
Mesaj
#28
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 9.057 Inscris: 24 August 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.595 |
BALADA BĂȘINII
.. de George Topārceanu Ați văzut prea bine că la consultații Doctorii te-ntreabă despre emanații. Vor sa știe totul: abundență, faze, Unii le zic vānturi, alții le zic gaze. Dar să nu vă mire dacă medicina Studiază astăzi foarte mult bășina. Fiindcă, biologic, pentru toți e clar, A băși e-un lucru foarte necesar. Toată lumea bese, asta-i axioma Nu interesează sunet sau aroma. Īn privința asta toți suntem la fel Floarea nobilimii, preoți, prinți, prințese, Papa de la Roma bese și iar bese. Īns-o chestiune trebuie-nțeleasă Fiecare bese, dar la el acasa! Fără martori merge, tare sau īncet, Nimeni nu-ți dictează să te beși discret. Vrei rafale scurte sau prelungi să sune Treaba ta, esti liber, poți să faci si spume! Și chiar dacă nimeni nu-ți stă īmprejur, Poți să beși īn lege, pāna pici īn cur. Eticheta cere, īnsă, să fii pudic Bunul simț pretinde sa nu beși īn public. Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare C-a bășit īn public doamna nu-stiu-care Sau că domnișoara, profesoara X, S-a bășit īn clasă, ieri la 9 fix? Cum ar fi privite, sau calificate, Ar mai fi prestigiu, autoritate? Cine le-ar mai crede ființe grațioase? Ar fi socotite niste bășinoase. Dar mă-ntorc acuma iar la medicină Să-ți risti sănătatea pentru o bășină? Să n-o lași să iasa dacă esti īn public, Fiindcă eticheta cere să fii pudic Īn privința asta sunt păreri mai multe, Cine-ar sta pe toate să le mai asculte? Astfel, după unii poți să beși oricāt Dar să știi la vreme să le strāngi de gāt. Poți să fii același om cu demnitate De le dai tacut drumu-n libertate Asta-i o părere, una dintr-o mie Dar morala spune ca-i ipocrizie. Ce deosebire īntre om si cal Ar mai fi atuncea sub aspect moral? Cānd te-arați īn lume demn, gras și frumos Iar īn realitate ești un bășinos? Cāti nu sunt din ăștia care bes de zor, Parcă știi vreodată ce-i la curul lor? Dar ramāne lege că e indecent Să slobozi la gaze pe esapament. Fie, cu morala nu te poți certa Dar mai vine gazul fără voia ta. Șuieră și geme, cu prelung ecou Iar tu ai neșansa să fii la birou. Īn astfel de cazuri, spune, ce te faci? Să recurgi la scuze sau să te prefaci? Din experiență eu vă spun cinstit Că nici cānd īn viață nu am īndrăznit Să recurg la scuze, ar fi fost mai rau Să roșească lumea toată-n jurul meu Am tārșit un scaun, am făcut ceva, Ca să nu se creadă c-am bășit cumva. Și oricāt s-ar spune că sunt ipocrit S-au făcut și alții că n-au auzit. Chiar și-ndrăgostiții cānd admiră luna, Cu sau fara voie, scapă cāte una Dar cu-o tuse seacă, bine regizată Sau cu-o melodie mai pe nas cāntată Fac să se ascundă tot, a poezie, Chiar și nedorita, scurtă gălăgie Ce-a trecut prin mațe și s-a dus īn vānt Și care ne-ncurcă viața pe pamānt. Dar astfel de cazuri cānd ipocrizia Este asociată chiar cu poezia, Crime, moraliștii noștri le socot. Căci morala-și bagă nasul peste tot. Īn final, tot omul se īntreabă trist: Să asculți de medic sau de moralist? Și mai e un lucru fără vorbă multă Ce te faci cu curul dacă nu te-ascultă? -------------------- "Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com> |
|
|
24 Apr 2015, 06:26 PM
Mesaj
#29
|
|
Soul feeder Grup: Membri Mesaje: 3.735 Inscris: 7 November 05 Forumist Nr.: 7.214 |
Nu ştiu cine este autorul povestioarei de mai jos, dacă ştii cine ... e am o clipă de recunoştinţă de dăruit.
Un bunic īi povestea nepotului său: - Băiete, īnăuntrul fiecărui om se luptă două fiare. Una īnseamnă răutatea īnsăşi: este mīnia, gelozia, lăcomia, regretul, inferioritatea, minciuna şi egoismul. Cealaltă īnseamnă bunătatea īnsăşi: este bucuria, pacea, iubirea, speranţa, modestia, empatia şi adevărul. Băiatul se gāndi o vreme şi apoi īntrebă: - Bunicule, care dintre fiare cāştigă lupta? Bătrānul răspuse şoptit: - Cāştigă cea pe care o hrăneşti. -------------------- TÄrĆ¢mul PoveÅtilor.
Loc cu poveČti Let your weird light shine bright, so the other weirdos know where to find you. |
|
|
1 Jul 2015, 03:45 PM
Mesaj
#30
|
|
Soul feeder Grup: Membri Mesaje: 3.735 Inscris: 7 November 05 Forumist Nr.: 7.214 |
Fragment din 'Pānza de păianjen' a Cellei Serghi:
Şi azi m-am dus la restaurant, ca īn toate zilele. La două după masă, aici e o căldură ca īn Sahara. El nu era. M-am uitat bine peste tot. Sunt sigură că toată lumea se īntreba cine m-o fi interesānd. Cine ar putea bănui că-i tocmai Petre Barbu? E atāt de şters! Toată Mangalia se ocupă de mine. (Nu ştiu de ce!) Amărātă că nu l-am găsit, m-am dus pe plajă (aveam pe mine costumul de baie sub rochia de creton). Mi-am scos rochia şi m-am īntins pe nisip, īn plină nămiaza. Soarele ardea şi, īn acelaşi timp, bătea briza, marea se frămānta necontenit. (M-am gāndit că are şi ea o zi proastă, ca şi mine.) Mai departe era cineva īntins pe nisip. S-a sculat. I-am urmărit paşii. Venea spre mine. Bătăile inimii parcă mi s-au oprit. Ilinco, ai ghicit, nu? Era el, Pierrot! Aşa i se spune. Petre, Petre, Petre, Petre! Īmi ciocănea inima, de parcă voia să-i dau drumul să iasă. Eram īncredinţată că va trece mai departe după un bună ziua spus ca o concesie. N-a fost aşa. S-a aşezat lāngă mine. Fără un cuvānt. Tăcea. E foarte interesant ce spuneţi, domnule Barbu! Vrei să auzi ceva interesant? Vreau să spui ceva. Ei bine, uite, nevestele vor să te ucidă! Nevestele? Da. Ce-ai zice să te desfigureze cu vitriol? Prefer untdelemnul fierbinte. A rās, adică a zāmbit, mai pronunţat ca de obicei. (Petre Barbu nu ştie să rādă. Are gura tristă şi n-o deschide. Nu ştiu ce fel de dinţi are.) Mi-a spus că mai multe distinse doamne sunt furioase pe mine, pretind că sunt cochetă şi că le-am zăpăcit bărbaţii. L-am Īntrebat dacă l-au trimis īn delegaţie sau vine din iniţiativă proprie. Īn loc să-mi răspundă, m-a privit cu simpatie, avānd aerul să spună: Ei, te-am necăjit destul. Şi, după o clipă de tăcere: Uite. Aşa gravă, dusă pe gānduri, īncă nu te-am văzut. Altfel m-ai văzut? Cred şi eu. Pot să-ţi şi dovedesc; ştiu că rāzi ca să-ţi arăţi dinţii, fiindcă sunt frumoşi, sau zāmbeşti fiindcă ştii că ai un zāmbet fermecător. Şi, cu un aer inocent, suceşti capul bărbaţilor. Dar lasă, să vezi, o s-o păţeşti! S-a sculat şi, tot fără să spună bună ziua, s-a dus la locul lui şi s-a īntins la soare. Atāt a fost, Ilinco; ce mi-o fi plăcānd la el, draga mea, spune şi tu? Dacă ai şti ce succese am eu aici! Pe mine mă preocupă, clipă de clipă, el. Numai el. Şi, zău, mă īntreb: de ce? Mi-e ciudă pe mine, pe el. Dar īl iubesc! Īl bārfesc īn gānd tot timpul. Degeaba. Ilinco, te sărut. Māine īţi scriu iar. Cum suporţi romanul meu de dragoste? Urmarea īn numărul viitor. (Ai grijă de scrisori, să nu păţim ceva, mai bine rupe-le.) Diana Mangalia, 14 august. -------------------- TÄrĆ¢mul PoveÅtilor.
Loc cu poveČti Let your weird light shine bright, so the other weirdos know where to find you. |
|
|
2 Jul 2015, 04:06 PM
Mesaj
#31
|
|
Soul feeder Grup: Membri Mesaje: 3.735 Inscris: 7 November 05 Forumist Nr.: 7.214 |
Fragment din 'Arta conversaţiei' de Ileana Vulpescu:
Bună ziua, am zis eu. Au dat amīndoi din cap īn chip de răspuns, cu aerul omului deranjat din ceva foarte important. Nu mi-a spus nici unul nici un cuvīnt. Atunci, mi-am luat eu inima-n dinţi şi-am zis: Domnule profesor Verzeu, astăzi plec din serviciul dumneavoastră şi-am venit să-mi iau rămas-bun. Da, pleci? m-a-ntrebat Voicu Marin, de parcă atunci afla această noutate pe care mi-o cocea de şapte luni. M-am uitat la el cu silă. Bun observator, Titus Verzeu a remarcat privirea, care dealtfel i se-adresa şi lui. Īncepeţi o activitate care vă va oferi mai mult timp īn care să reflectaţi, s-a-ndurat īntr-un tīrziu să mi se-adreseze Verzeu, īnsoţind fiecare vorbă cu un zīmbet subţire şi de-o persiflare abia perceptibilă, şi s-a uitat la Voicu Marin, īn care să reflectaţi mai mult la profesia dumneavoastră, la faptele, la vorbele dumneavoastră, a continuat el, ascuţindu-şi zīmbetul din ce īn ce, vrīnd desigur să-mi dea a-nţelege, dacă nu pricepusem pīn-atunci, că mazilirea din limbă mi se trăgea. M-am uitat la unul, m-am uitat la celălalt. Cīt rău făcuseră şi cīt aveau să mai facă! Ce gol trebuie să fie-n sufletul oamenilor ăstora doi dacă la şaizeci de ani īmpliniţi se gīndeau numai cum să le pună altora pielea pe băţ! M-am uitat la ei cu o milă care venea de departe, de la generaţii şi generaţii de ţărani din neamul meu, oameni care scormoniseră din noapte pīnă-n noapte pămīntul, găsind mereu timp să gīndească, răzimaţi de coarnele plugului ori īn coada sapei, īn felul lor simplu şi esenţial, la fiecare gest al lor, repetat de veacuri şi menit să se-nscrie-n ciclurile armoniei universale căreia nu ştiau să-i dea nici un nume. Şi, deodată, uitīnd timpul şi locul, uitīnd cu desăvīrşire că oamenii aceia doi puteau să-mi facă īncă mult rău, privindu-i cīnd pe unul, cīnd pe celălalt, cu un glas de profet care nu făcea altceva decīt să vestească ceea ce i se-arată, m-am trezit că le spun: La vorbele şi la faptele noastre vom afla cu toţii vreme să ne gīndim: la o boală grea sau pe patul de moarte. Mai ales pe patul de moarte. Le-a pierit zīmbetul. Am salutat scurt din cap şi ca şi cīnd misiunea mea pe līngă ei fusese aceea de mesager al destinului, am plecat īnnorată de presimţirea că le prevestisem adevărul. Cum mergeam pe culoar, mă asaltau tot felul de gīnduri. Vecinele mele de palier m-au scīrbit de totdeauna cu egoismul şi cu zgīrcenia lor. Mamei īi era grozav de milă de ele. Două biete bătrīne, a zis ea īntr-o zi. Mai dă-le dracu'. sunt putrede de bani şi de lucruri şi zgīrcite că şi-ar mīnca de sub unghie, am zis eu. [E foarte curios cītă milă inspiră defectele fizice şi cīt dispreţ cele psihice. Toată lumea zice săracu' de el e şchiop, e chior" şi nimeni nu zice săracu' de el e zgīrcit, e ipocrit, e turnător, e intrigant", cīnd astea sunt infirmităţi de pe urma cărora suferi la fel de mult ca şi de pe urma infirmităţilor fizice. Un defect fizic īţi dezechilibrează corpul şi dezechilibrul ăsta se răsfrīnge asupra sufletului. Efectele lui sunt deci īmpărţite. Gīndeşte-te că defectele psihice zac numai īn suflet, īţi dai seama ce infirn trebuie să fie īntr-un suflet şchiop sau chior, sau amīndouă la un loc, sau cīte cīt vrei? Toate defectele psihice au la origine un complex de inferioritate. Cine e sigur pe sine nu e nici invidios, nici intrigant, nici arivist. La om totul trebuie să fie frumos, de la haine pīnă la suflet.] Cehov a spus asta? Cehov. O umanitate fără complexe. Un echilibru dat de frumuseţea exterioară şi de cea interioară. Mi-au plăcut totdeauna oamenii frumoşi pentru că măcar sub aspect fizic ai garanţia că sunt scutiţi de complexe. Pe culoar, mi-am adus aminte vorbele Mamei şi-am īnceput să mă-ntreb ce complexe i-or fi rozīnd de-o viaţă pe Verzeu şi pe Voicu Marin. Dacă vrei, cīt de cīt, să fii drept cu altul, pune-te-n locul lui, mă sfătuia Mama. Cum n-am economisit niciodată efortul, m-am pus īntīi īn locul lui Voicu Marin. Băiat de grădinari din marginea Bucureştiului, tată romān, mamă bulgăroaică. Fizic, totul parcă prea mare. Ca la un televizor defect care dublează contururile. Nici urīt, nici frumos. Mătăhălos. Ca maniere: nu se sfia să-şi sugă dinţii, să se scobească īn nas ori īn dinţi, ori să se scarpine de faţă cu alţii. Lipsa de educaţie poate fi invocată pīnă la 20, hai 25 de ani. După aceea, nici dacă singura locuinţă şi mamă ţi-au fost maidanul, nu mai poţi invoca lipsa de educaţie. Vine-o vreme cīnd mintea proprie īţi este un educator suficient. Voicu ştia desigur că asemenea lucruri nu se fac. Se purta īnsă cum īi venea, din totală desconsiderare faţă de alţii. Dacă nu ştiai cine e, dacă nu-l auzeai vorbind şi te-ai fi gīndit să-l plasezi undeva, l-ai fi plasat fie-ntr-o muncă necalificată, la cărăuşie, de pildă, fie-ndărătul unei tejghele. Cīnd deschidea gura şi folosea un ton neutru, īn vocea lui baritonală, frumoasă şi bine stăpīnită, apăreau vorbe care nu te supărau atīt prin ortoepia deficitară cīt prin vulgaritatea cu care erau rostite. Simţeai īn acelaşi timp o ameninţare īn vorbele-acelea stīlcite, fiindcă īndărătul lor bănuiai o stīlceală mult mai adīncă, depăşind sfera vocabularului. Cīnd vorbea oficial, tonul lui căpăta importanţă şi anume importanţa anilor '50'60, '64, cīnd mai ales vorbitorii din ideologie se găseau datori să pună accentele-n frază altfel decīt le cerea logica limbii romāne. Chiar şi unii care folosiseră curent acest mod nefiresc de frazare, după '64 īncercaseră că-ncercarea moarte n-are şi unii chiar reuşiseră să se debaraseze de mimarea asta ajunsă reflex. El īncercase, nu-ncercase, nu ştiu. Ştiu doar că modul lui de frazare, deşi mare ştab la Minister, la Facultate, la Clinică, te făcea să-l consideri un personaj desuet, pe cale de dispariţie. El vorbea mai departe la fel şi purta mai departe, ostentativ sau nu, nici asta n-aş putea spune, pantaloni cu cracul larg ca pentru trei picioare barosane. Voia, cred, să demonstreze că-şi este fidel sie īnsuşi, īn tinereţe, cīnd nu era nimeni, o ceruse de nevastă pe fata care crezuse că n-avea să-l refuze şi nicidecum pe cine-ar fi vrut. Pe cine-ar fi vrut? Pe viitoarea nevastă a profesorului Daniel Şerban, pe mama lui Tudor, pe care l-ai cunoscut īn seara asta. Şi mergīnd aşa pe urmele trupului... ale sufletului lui Voicu Marin, dădeam şi de profesie, cīmpul multor ambiţii, cīmp unde lucrurile se puteau īmbunătăţi sau īnrăutăţi. Era chirurg? era. Drumul de la grădinărie la chirurgie era lung, dar odată ajuns aci nimeni nu se mai īntreba cīt de lung fusese drumul lui şi cīt de scurt al altora. Era chirurg. Printre-atīţia alţii. Unii ştiu că sunt īn profesie nişte utilităţi, şi acceptă această situaţie. Conştienţi că nu li se cuvine mai mult, īşi fac cinstit datoria, şi-şi văd numai de treburile lor. Ca utilitate, nimeni n-ar fi avut ce să-i reproşeze lui Voicu Marin. Dar vezi că el voia să se ia de piept cu cei mai mari chirurgi şi cum profesional n-avea şanse, ca Făt-Frumos cu Zmeul, să-i īngroape pīn' la brīu, īi īngropa cu totul pe criterii extraprofesionale. Unul avusese moşie (el, nevastă-sa); altul avusese aur, nu-l declarase, īn schimb īl ascunsese-n masa de la sala de operaţie; cumnatul ăstuia se pare că ştiuse şi nu-l denunţase şi amīndoi trecuseră niţel pe la pension; şi uite-aşa numărul culpabililor faţă de legi īi lărgea locul; alţii nu făcuseră nimic din punct de vedere juridico-administrativ, dar ca şi primii păcătuiau grav īn ochii lui, păcătuiau medical: erau chirurgi de mīna-ntīi. Buni şi ăştia de dat la abdomen fiindcă la torace mai mare şi mai mare era el. Mă puneam īn locul lui Voicu Marin şi, fără să-l aprob, īi īnţelegeam mecanismul sufletesc, īn definitiv, omul ăsta n-avusese niciodată ce-şi dorise. Profesional, deşi se declarase şi era luat oficial drept ăl mai mare, el ştia că nu e. Nevastă-sa, un om blīnd şi bun dar şters, nu era cine-şi dorise el; băieţii, doctori amīndoi, nu-şi depăşeau profesional tatăl. Nevastă-sa se omorīse. Sătulă de vorbe grosolane, de palme arse īntre patru ochi şi chiar īntre mai mulţi. A doua actriţă, frumoasă, foarte frumoasă, şi sīsīită. īn actorie ce era el īn chirurgie: o utilitate, umplută de roluri de cīnd se măritase cu el, că fiecare avea sau putea să aibă o mamă, o soacră, o cuscră bolnavă, nevoie de-un medicament străin. Altminteri, femeie cumsecade actriţa. Pe cīnd mai lucram īncă la chirurgie, deşi ea era madam director, a venit să mă roage să-i dau un bilet de intrare permanentă la o bolnavă din salonul meu, motivīndu-şi cererea prin faptul că programul ei de actriţă era-n contratimp cu orele de vizitare a bolnavilor. Gestul ăsta m-a făcut să nu-i prevăd un viitor prea fericit alături de Voicu Marin. Intrasem īntr-o perioadă de clarviziune, se autoironiza Sīnziana. O femeie cīt de cīt cumsecade, oricīte vanităţi ar fi avut, pīn'la urmă avea să se dea bătută faţă de Voicu Marin. Cīt Voicu era maaare, Mercedesul īi mai astupase din defecte, cīnd se mai micşorase, deşi făcuse un copil cu el, actriţa a hotărīt să nu-i mai suporte pe el şi pe cele două odrasle din prima lui căsătorie. Victime-ale eredităţii paterne, pe unde-o prindeau pe mama lor vitregă tinerii īi ardeau la scatoalce, īnsoţite, bine-nţeles, de vorbe corespunzătoare. Sīnziana făcu o pauză. Continuīnd efortul meu de identificare cu alte personaje, am ajuns şi la Titus Verzeu, al cărui nume, pretindeau cei din generaţia lui, ar fi trebuit pronunţat Vărzău, cum se şi scrisese īnainte ca şcoala latinistă să fi introdus scrierea etimologizantă. El avusese tot ce-şi dorise, atīt cīt se poate judeca din afară un om. Şi, totuşi... Cu-nvăţătura şi cu mintea lui ternă dar corectă nu se putea să nu-şi dea seama că este doar un bun profesor şi nu un maestru īn chirurgie. Sub aspectul cunoştinţelor generale, Verzeu era un tip enciclopedic. Era? Nu mai este? Deşi este conştient īn cea mai mare parte a timpului, de patru ani stă-ntr-un fotoliu. Nu-şi mai poate mişca membrele inferioare, are afazii şi pierdere aproape totală a graiului. Scleroză? După nişte autori americani se pare că un virus care dă fenomenele astea botezate generic scleroză. īmi părea atīt de rău că un om ca el un mediocru, hai să-i zicem, dar un mediocru cu atīta ştiinţă de carte, cu o cultură umanistă atīt de vastă era atīt de vanitos, de meschin şi se preta īn primul rīnd la cīrdăşia cu Voicu Marin, apoi la maşinaţii cu care-şi īndepărta cei mai buni colaboratori. De Staicu nu se-atingea fiindcă-i era frică. Pe vremea legionarilor, cīnd un doctor gardist voise să-l mătrăşească pe Verzeu, din cauza nevesti-sii, doctorul Daniel Şerban spusese de faţă cu toată lumea că pleacă din spital dacă cineva-ndrăzneşte să-l mute pe Verzeu. Cīnd Voicu Marin īl mutase pe Şerban, invocīndu-i originea, Verzeu nici măcar nu deschisese gura. Ba, dimpotrivă, īi strecura azi o vorbă, mīine o vorbă lui Voicu Marin, cu abilitatea şi cu perseverenţa care-l caracterizau, vorbe prin care-i dădea de-nţeles că Şerban ar unelti-mpotriva lui, a lui Voicu şi, mai rău, că nu i-ar recunoaşte autoritatea medicală, indiscutabilă pentru toată lumea. Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti. īntr-un elan de binefacere, Voicu Marin o trimisese la ţară şi pe fosta lui iubire, nemărturisită, pe Marina Şerban, nevasta concurenţei, căreia profesional şi uman n-ar fi avut ce să-i reproşeze, decīt eventual că nu-i bănuise la timp iubirea. Verzeu, ca şi Voicu, nu suporta concurenţa. Tot un complex de inferioritate. Prin urmare, nici el n-avusese ce-şi dorise, aşa stīnd lucrurile. -------------------- TÄrĆ¢mul PoveÅtilor.
Loc cu poveČti Let your weird light shine bright, so the other weirdos know where to find you. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 1 November 2024 - 12:53 AM |