Patria nu tine cont de varsta. Nu trebuie sa mergi la razboi, vine razboiul la tine.

Cand o trece senila de tanc peste rasardurile lui action i se va duce asimptotic catre zero productia.

Da...va fi o regretabila si irecuperabila pierdere.
Pana la senila insa, vor veni in numar mare sacalii: rromii se vor alerta, inspectorii de la primarie, agentii de la sanepid, fiscul, politia comunitara, politia politie, garzile patriotice, detasamentele de pioneieri, agentiile non guvermanetale, fundatiile non profit, soimii patriei...etc.

Nu se pune problema chiar asa, nu va "muri" nimeni. Panica nu serveste nimanui. Se are in calcul o restructurare eficienta a resurselor planetei, iar rezultatul analizelor duce la o micsorare demografica proportionala cu consumul actual pentru echilibrare. Bineanteles ca exista, concomitent cu accelerarea crizei mondiale, si efectul dezinformarii progresive si anume asa zisele teorii ale conspiratiilor. Dar cum este si numele, o teorie nu poate sa actioneze decat in registrul probabilitatii si nu al posibilitatii. Daca ar fi fost denumirea fenomenului cu separatie intre "teorie" si "conspiratie", am fi fost in registrul posibilitatii. Nu are rost si nici timp sa va preocupati cu zvonuri ce origineaza din "teoriile conspiratiei". Restructurarea mondiala are deja loc in domenii precum economic, social, politic, militar. Incepem sa intelegem mai bine rolul umanitatii in marea schema a lucrurilor si doar pentru ca ar exista un motor catalizator de evenimente acest lucru nu inseamna automat ca este ceva negativ, doar pentru ca nu intelegem sursa sau ca acest motor nu este supus publicitatii.
Va urez tuturor un Nou An plin de belsug, inimile voastre sa se umple de bucurie si de liniste, iar viata de impliniri alaturi de cei dragi! La Multi Ani !

aoleo colapsu e deja aici

Tocmai de-aia e mai bine să dăruieşti decât să vinzi. Tocmai de-aia e mai bine să împarţi surplusul decât să îl acumulezi. Tocmai de-aia e mai bine să ai prieteni decât să ai duşmani. Tocmai de-aia e mai bine să fi respectat pentru ceea ce eşti decât pentru ceea ce ai. Tocmai de aceea e mai bine să fi utilizator sau prestator de servicii decât să fi proprietar. Tocmai de aceea e mai bine să primeze relatiile interumane bazate pe încredere, iubire, înţelegere, grijă, etc., decât cele reci bazate pe relaţii comerciale, juridice, politice, etc. Tocmai de aceea e mai bună cooperarea decât competiţia. Tocmai de aceea este mai bun compromisul decât conflictul.

Orice organizaţie este formată din oameni. Până şi şoferul de tanc e om. Sunt convins că oricare dintre ei ar prefera să îşi strângă în braţe persoana iubită, să doarmă, să mănânce şi să facă orice altceva decât să intre într-un conflict sau să facă rău altor oameni.

Acest topic a fost editat de actionmedia: 4 Jan 2012, 10:14 AM

Probabil ca pentru 99% dintre ei este adevarat ceea ce spui tu. Ce te faci insa cu restul...

Iubirea, intelegerea, cooperarea nu exclud relatiile comerciale, juridice, politice. Pot cooexista foarte bine impreuna. In plus, competitia este inevitabila: de 2,5 milioane de ani de cand au aparut primii hominizi (ori de ce nu chiar dinainte) am evoluat atat prin cooperare cat si prin competitie. La fel, cele doua nu se exclud: cooperezi cu membrii familiei, grupului, tribului si concurezi cu alti indivizi, cu alte grupuri, cu alte familii sau triburi. Ne sunt inscrise in sange de la nastere si una, si alta, si cooperarea, si competitia. Ambele fac parte in aceeasi masura din firea umana si nu le poti dezradacina nici pe una, nici pe alta. Daca urmaresti jocul copiilor (am avut ocazia sa vad la joaca niste copii suficient de mici incat sa nu fie influentati de adulti in sensul asta - printre care si al meu) poti vedea ca in mod spontan apar ideea de proprietate (jucaria "mea" pe care nu vreau sa o dau altcuiva, chiar daca parintii insista ca este "frumos" sa imprumuti jucariile), ierarhia (in grup apar "lideri" si "subordonati"), cooperarea ("hai sa ne jucam impreuna") si competitia ba chiar si lupta.

Mai tarziu intram in tot felul de competitii care fac parte din procesul de maturizare: cine are bicicleta cea mai nu stiu cum, cine are un calculator mai performant ori mai stiu eu ce... De multe ori in ciuda parintilor care descurajeaza astfel de competitii, se manifesta din plin in adolescenta ori in preadolescenta. Apoi, competitia dintre baieti pentru a intra in gratiile unei anume domnisoare (ori invers, competitia dintre fete pentru a intra in atentia baschetbalistului clasei). Samd...

Ca sa merg si mai departe: uite, cat a fost competitie intre SUA si URSS in domeniul cercetarii spatiului cosmic, a aparut si primul satelit, a fost trimis om in spatiu, a fost trimis om pe luna, s-au conceput statia spatiala ori telescopul orbital, s-a inventat naveta spatiala samd. De cand coopereaza, nu s-a mai facut nimic notabil in directia asta: programele existente au fost in parte continuate, in parte incheiate. Or, destinul nostru trebuie sa fie colonizarea spatiului, nu intoarcerea la agricultura de subzistenta...

De acord insa vezi tu ultima data cand au intrat unii cu tancurile prin rasadurile romanicii au preferat sa colectioneze ceasuri si sa stranga in brate ceva persoane de sex feminin (preferabil cat mai multe).

Viata bate filmul.

Acest topic a fost editat de turbo trabant: 4 Jan 2012, 11:01 AM

Actionmedia, o sa comentez aici cateva idei din articolul tau de aici

Cu toate acestea există multi oameni care sunt reticenti când aud această idee de a dărui, de a da de la ei fără să primească o recompensă imediată, fără să socotească sau să ţină o evidenţă clară cât au dat, cui au dat şi cât li s-ar cuveni pentru aceste fapte. Cum să dea ei ceva gratis? Cum să renunte la privilegiul de a-si impune propria vointa celorlalti?

Foarte multi oameni daruiesc fara sa primeasca o recompensa imediata. Nu ma refer doar la cadourile de sarbatori ori de zile de nastere - sunt multi cei care doneaza in scopuri umanitare diverse sume de bani, produse ori chiar sange. Si nu o fac pentru rasplata. Sunt putini cei care incearca (si mai putini cei care reusesc) sa isi impuna vointa asupra celorlalti

O parte din ei sunt cheltuiti pentru a instrui (a se citi spăla pe creier) si echipa oameni care să omoare alţi oameni în războaie stupide

Daca ma gandesc la Romania, nu stiu care dintre razboaiele la care a participat a fost stupid. In cele mai multe a intrat fara voie; in cele in care a intrat benevol, a facut-o cu scopuri pe care eu unul le aprob.

O altă parte sunt folosiţi pentru a construi drumuri, poduri, monumente şi alte edificii menite să susţină ceea ce numim stat, o entitate care din când în când trimite nişte oameni bine "instruiţi" ca să omoare alti oameni poate la fel de bine "instruiţi".

Aici comiti o greseala de logica

Faptul ca entitatea X face lucrul Y care te deranjeaza nu inseamna automat ca tot ce face entitatea X este gresit. Nu rezulta nicaieri vreo legatura cauzala ori de alt fel intre drumuri si poduri si instruirea soldatilor. Admitand, de dragul argumentului, ca instruirea soldatilor nu este necesara (chiar admitand ca este un lucru mai mult decat nenecesar, ceva rau in sine), nu rezulta ca banii cheltuiti pentru drumuri ori poduri sunt cheltuiti inutil. Intre cele doua chestiuni nu exista o corelatie.

Cei bogaţi şi puternici au nevoie de oameni care să fie amărâţi sau de cei care trăiesc pe spinarea altora, au nevoie de exemple negative, de grupuri infractionale care să stârnească teama si indignarea oamenilor obisnuiti. Au nevoie de toate astea pentru a mentine un aparat de coercitie si punitie menit să controleze toti oamenii.

Cu ideea asta nu sunt de acord - cei bogati si puternici au nevoie de oameni prosperi care sa poata cumpara produsele si serviciile pe care ei le furnizeaza. De oameni multumiti care sa ii realeaga pe politicienii de la putere. De oameni cu burta plina, pentru ca burtile goale se revolta, nu cele pline. Cu cat sunt mai multi oameni prosperi si multumiti, cu atat ai nevoie de mai putina forta de coercitie. Una este insa dorinta, alta este capacitatea de a atinge acest deziderat. Chiar si cei bogati si puternici sunt de multe ori incompetenti, comit greseli, se incred uneori prea mult in forta si in bogatia lor.

Patronul tău tocmai şi-a luat o maşină nouă? De 50000 euroi? Pleacă în concediu în Tahiti sau in Dubai? I-a luat amantei sale o blană? Ghici cine a plătit pentru ele? Exact Moş Crăciun, adică tu!

Au platit de fapt cei care au cumparat bunurile sau serviciile furnizate de firma patronului unde esti angajat.

Tu, când ai semnat contractul de muncă, ai acceptat să îi donezi o mare parte din munca ta patronului, doar pentru că el are puterea

Si el, cand a semnat contractul, a acceptat sa imi dea ocazia de a valorifica priceperea, compententele, forta de munca pe care o am, de a intreprinde o activitate care imi ofera recompensa. A acceptat sa imi puna la dispozitie materiale, unelete, mijloace de productie ori chiar cunostinte (adica m-a instruit) care imi permit sa desfasor o activitate de pe urma careia imi pot asigura existenta. Un patron fara angajati nu are nicio putere. Cele doua puteri (angajatorul si angajatii) se controleaza reciproc: un angajator necorespunzator nu va gasi pe piata muncii acei specialisti de care are nevoie pentru a cumpara masina ori blana amantei (de ce ar fi ceva blamabil o amanta este alta poveste), pentru ca cei mai buni oameni se vor orienta catre concurenta, iar pe acel patron il asteapta in final falimentul

Problema este că în acest moment nu tu hotărăşti cine beneficiază de darurile tale. Eşti un Moş Crăciun fără voie. Alţii hotărăsc pentru cine, unde ajunge surplusul tău de energie.

De cate ori votezi, cel putin teoretic te pronunti asupra modului in care sunt gestionate "darurile tale". Poti alege pe cel care vrea un buget mai mare pentru sanatate ori pe cel care vrea un buget mai mare pentru aparare, de pilda. Deci un anume control tot ai.

Fireste, nu poti avea un control absolut - insa suntem fiinte sociale, "condamnate" sa traiasca in grup; cum ar fi ca o albina intr-un stup ori o furnica intr-un musuroi sa decida singura cat lucreaza pentru ea si cat pentru comunitate? Nu stiu.

Intr-o astfel de economie cum s-ar construi, de pilda, un drum intre Iasi si Timisoara? Sau nu ar fi nevoie de asa ceva pentru ca nimeni nu ar mai calatori decat pe distante foarte scurte? De gari ori aeroporturi nu mai vorbesc...

Abis, daca te-ai rezuma la o explicatie, n-ar fi asa de obositior sa citim ceva.
Gândeste-te ca noi mai citim si pe altundeva si mai scriim prin www.
Spune ce ai de spus scurt si la obiect, cred ca ar fi mai bine asa

Ii iubim si pe ei, ca si ei sunt oameni. Oricum, fără sprijinul macar a unei parti din cei 99%, nu pot face nimic.
Iata ce zice Charles Eisenstein, în acest videoclip: Revolution is Love


De acord! Numai ca relatiile comerciale, juridice şi politice, exclud de multe ori iubirea, intelegerea, cooperarea şi increderea in/cu/fata de unii oameni. Iar daca exista iubire, intelegere, cooperare si incredere, de cele mai multe ori relatiile comerciale, juridice si politice nu isi mai au rostul.



100% de acord cu tine.



Si aici sunt de acord. Doar cu mentiunea ca prin ochii copiilor lumea se vede un pic altfel. Iar ceea ce noi numim proprietate, pentru ei este doar ceva cu utiitate imediata. E jucaria mea pentru ca acum vreau sa ma joc cu ea. E jucaria mea pana cand descoper ca e mai interesant daca ma joc cu tine. E jucaria mea pana descopra o jucarie si mai interesanta. E jucaria mea pana imi ceri voie sa te joci si tu cu ea.
Uite doua articole care abordeaza tangential tema asta, eu subscriu la ce se spune acolo:
Copiii invata imitandu-i pe parinti
Dreptul copilului de a spune nu


Si aici sunt de acord, doar ca dupa o anumita varsta deja e destul de greu sa precizezi unde se termina conditionarea genetica si unde incepe conditionarea culturala. Banuiesc ca esti de acord ca exista si o conditionare culturala pentru manifestarea spiritului competitiv. Aceeasi conditionare culturala poate actiona si de partea cealalta, pentru a stimula cooperarea. Mai ales daca tot mai multi oameni inteleg efectul sinergic al cooperarii.
Uite ce zice Richard Dawkins: Nice guys finish first
Pana la urma depinde doar cum joci dilema prizonierului si mai depinde si câti indivizi sunt care joaca pro cooperare.


Nu am prea multe date despre aceasta problema si chiar nu am nici timp, nici chef sa caut. Dar de ce esti asa de sigur de cauzalitatea asta? De ce nu ar fi invers? Adica competitia dintre a consumat atat de multe resurse incat fiecare pas inainte devenea de 2 ori mai costisitor decat precedentul, iar in final au decis sa coopereze nu de dragul cooperarii ci pentru ca ar fi fost mult prea scump sa cerceteze pe cont propriu. De unde stii ca daca ar fi continuat competitia, rezultatele in privinta programelor spatiale ar fi fost mai bune?
In prezent citesc cartea lui Charles Eisenstein: The Ascent of Humanity se poate citi online dar exista si un format pdf pentru cine vrea sa o printeze. Atentie insa ca are vreo 600 pagini, folositi cu incredere optiunea booklet printing si printati fata verso.
Deocamdata sunt doar la primul capitol, iar acolo omul vorbeste de o incetinire a "cuceririlor" stiintifice şi tehnologice cam in toate domeniile, nu doar in programul spatial. Iar de cele mai multe ori motivul este costul mereu in crestere a urmatorului pas.
Citind cartea constat ca am ajuns si eu aproximativ la aceleasi concluzii ca si el. Si tot mai evident mi se pare faptul ca economia si civilizatia in general nu poate creste la infinit. Ba mai mult, ca se apropie sau ca deja se află intr-un colaps. Şi ca e nevoie de o schimbare de paradigma, de o adaptare, daca vrem sa supravietuim. Altfel, vom ajunge doar o alta civilizatie disparuta sau (mai rau) o alta specie disparuta.

OK!
Ma bucur că l-ai citit.
Dă-mi voie sa nu comentez comentariile tale.
Ai si tu dreptatea ta si imi dau seama ca ai inteles doar partial demersul meu.

Ideea era nu sa inlocuiesti economia pe bani cu o economia bazata pe cadouri ci sa practici in paralel cu economia pe bani o economie bazata pe cadouri, sa reinvii comunitatea. Treptat si natural, daca economia bazata pe cadori se va dovedi mai buna in noile conditii, va inlocui economia bazata pe bani.

Conceptul e oricum mult prea vast pentru a fi discutat intr-un singur articol sau in cateva postari. Si vorba unora ne apuca durerea de cap.


Problema e tocmai faptul ca nu mai suntem intr-o comunitate. Suntem fiecare pentru el. Banii depresonalizeaza pe oricine, rupe relatiile. Oamenii devin anonimi si inlocuibili. Iar in acest caz cel mai comod este sa joci "dezertarea" nu "cooperarea". Adica sa te alegi mereu cu mai putin si sa dai mereu mai mult de la tine.
Stiu ca ai niste obiectii clare in ceea ce priveste ideile acestea si sper ca postarea dinainte raspunde macar la o parte din ele precum si la o parte din comentariile facute pe marginea articolului citat.


Daca o astfel de economie ar fi inteleasca si adoptata de toata lumea sau de o foarte mare parte din oameni si ar exista nevoia de a construi un drum intre Iasi si Timisoara, nu vad nicio problema ca unii oameni care se pricep la asa ceva, sa isi daruiasca benevol o parte din timpul si priceperea lor pentru a construi acel drum. Asa cum altii si vor darui din tipul si pricepera lor pentru crea sau oferi altceva. Tu de ce vezi o problema in asta?

De iubit, ii iubim noi (sau nu), intrebarea este ce facem cu ei daca le place sa faca rau... Cum ne protejam de ei?


Voie pe care ti-o acord sau nu. Mai degraba nu decat da. Cel putin asta am vezut eu la fetita mea. Apropo, interesante articolele. Multmesc!


Bineinteles ca exista si o conditionare culturala. Insa - am fost amandoi de acord - atat cooperarea cat si competitia sunt comportamente firesti. Eu nu pledez impotriva cooperarii, ci doar impotriva excluderii competitiei. Atat cooperarea cat si competitia sunt utile si fac parte din fiinta noastra; nu putem exclude nici una, nici alta. Asta este esenta demersului meu.


Nu stiu, pot doar sa imi dau cu parerea. Observ insa ca cu cat au cooperat mai mult, cu atat proiectele s-au imputinat: in 1969 omul a ajuns pe Luna, dupa 1975 nu a mai ajuns (si imi este greu sa cred ca ar costa acum cu mult mai mult o asemenea expeditie); Hubble iese din uz si nu-l inlocuieste nimic; programul spatial cu navete ajunge la sfarsit si iarasi nu se intrevede nimic in schimb. Deci programele existente la un moment dat sunt pur si simplu abandonate. Cum sa nu ma gandesc ca, poate, competitia dintre marile puteri i-a stimulat mai mult?


O civilizatie disparuta, foarte posibil. In decursul timpului am trecut (ca omenire) prin tot felul de suisuri si coborasuri. Evul Mediu a insemnat o astfel de cadere, cand civilizatia s-a prabusit pe fondul ascensiunii barbarismului si crestinismului: tot ce a insemnat Antichitatea (cultura, stiinta, filosofie, medicina, educatie) a cazut in uitare, orasele s-au depopulat, bibliotecile, scolile, baile publice au fost arse ori distruse. Nu este singura astfel de perioada - a existat in Grecia un ev intunecat care a urmat disparitiei civilizatiei miceniene (grecii ori romanii mai tarziu chiar faceau turism la ruinele din Micene), au existat si altele. Marile civilizatii ale Mesopotamiei, Asiriei, Babilonului, Egiptului au disparut in neant, locul marilor orase a fost luat de ruine. Nimic nu exclude posibilitatea ca si civilizatia noastra sa intre in colaps pentru cateva sute de ani. Numai ca vedem diferit calea de rezolvare: tu iti imaginezi o intoarcere la relatiile paleolitice, eu imi imaginez trecerea la nivelul urmator, cand vom abandona poate Pamantul in favoarea altor lumi.


Pentru ca intr-o lume in care fiecare isi procura singur hrana, mobila, hainele samd nu mai face nimeni drumuri.

Si pentru ca nimeni nu are motiv sa se instruiasca in stiinta construirii drumurilor; nimeni nu are chef sa fabrice asfalt (cat de pasionant poate sa fie lucrul asta?) ori sa puna terasamente.

Acest topic a fost editat de abis: 4 Jan 2012, 04:50 PM

Era pe vremuri in satele romanesti un obicei ca, atunci cand un cuplu tanar se casatorea si primea lotul de teren pt casa, aproape tot satul se aduna sa ii ajute in ridicarea ei pro bono. Astfel, in cateva zile casa era gata.

iar la nunta venea fiecare cu ceva util, o galeata, o gaina vie, o patura, o lingura, din astea. cand se gata nunta, era si gospodaria mirilor gata de pornit.

Daca fac rau din placere atunci inseamna ca sunt cazuri patologice si ar trebui investigati si tratati de psihiatri. Dar eu nu cred ca 1% din populatie face rau din pura placere
Daca fac rau din motive ce nu tin de psihic ci de cojunctura, solutia ar fi eliminarea motivelor si oferirea unei sanse de a-si reprara greseala, eventual alaturi de un indrumator.
Daca e recidivist, probabil ca solutia ar fi o forma de izolare sau supravegere.


De acord cu tine, nu potem exclude nici una nici alta. Dar eu nu am spus sa excludem competitia. Vorbeam doar despre o schimbare a ponderii pe care o au in viata noastra. In momentul de fata competitia are o pondere foarte mare si ne mananca resursele. Adica deja nu mai concuram intre noi doar ca simpli indivizi, folosim in aceasta competitie resurse materiale si chiar umane pentru a ne atinge scopurile. Si in final nimeni nu castiga, toata lumea pierde.
Ideea era sa dam o sansa si cooperarii sa vedem ce poate aduce bun.


Dar si eu imi imaginez o trecere la nivelul urmator. Chiar daca tie iti seamana a intoarcere la relatiile paleolitice. Nici macar nu am apucat sa vorbesc prea mult despre ceea ce imi imaginez eu si deja i-ai pus etichete.
Problema cu abandonarea Pamantului (de ce sa il abandonam?) in favoarea altor lumi este aceea ca nu rezolva problema. Chiar daca mai gasim sa zicem inca 3 planete pamant si gasim solutiile tehnice si resursele de a le coloniza si de a face tranzit de resurse intre ele. Ce se intampla când le vom epuiza si pe acelea? Mai cautam inca 9 planete? Si pe urma inca 27? Tine cont ca ritmul de crestere ar fi tot mai accelerat. Probabil, la un moent dat ar trebui sa colonizam o planeta in fiecare an. Ti se pare fezabil un astfel de plan? Eu nu il vad realizabil in niciun fel.


Cred ca vorbim in paralel. Si nu prea ne intelegem. De fapt cred ca tu intelegi altceva decât incerc eu sa spun. Acum nu iti procuri singur hrana, mobila, hainele etc? Muncesti, faci bani si ti le procuri singur, nu ti le face nimeni cadou. Decat daca esti norocos sau intretinut.
Daca vrei sa spui "ca in cazul in care isi produce fiecare ce are nevoie nu se pot construi drumuri" atunci iti dau dreptate. Doar ca eu nu am spus asa ceva. Nu am spus ca trebuie sa ne producem singuri toate cele necesare.

Intrebarea logica in acest caz este daca oamenii au nevoie sau nu de un drum intre Timisoara si Iasi. Daca au nevoie atunci il vor construi. Ce i-ar impiedica sa o faca?


Hai sa reformulez eu obiectia ta.
Daca toata lumea ar face ce vrea atunci nu s-ar gasi nimeni sa fabrice asfalt pentru ca e neplacut sa fabrici asfalt. Corect?
In cazul asta e nevoie de o motivatie. Iar motivatia nu e nevoie sa vina neaparat din bani. De exemplu in evul mediu sau in antichitate, multi voinici plecau la oaste, nu pentru bani ci pentru faima. Pentru ca erau bine vazuti in comunitate, pentru ca erau mai seducatori, etc.
Dar motivatia nu e singura solutie sau nu ar fi o solutie singulara. Pot exista mai multe solutii complementare. Poate fi schimbata si tehnologia si modul de lucru. Solutii se gasesc, daca ai incredere ca la un moment dat oamenii vor fi suficient de ingeniosi si creativi incat sa gaseasca solutii pentru a popula alte planete, nu vad de ce te-ai impotmoli la o chestie mult mai simpla, cum ar fi constructia de drumuri fara sacrificii prea mari.
In final oricum acele drumuri exista, tehnologiile exista, utilajele exista. Nu ar porni nimeni de la zero.



Deci se poate!

Am trait sa vad un asemenea obicei, claca, o casa construita de rude sau cunostinte, materialele erau cumparate de propietar dar mana de lucru era depusa de clacasi in 7-10 zile casa era gata. Cate alte obicee bune s-au pierdut fiind inlocuite cu altele fie introduse de comunism fie de capitalism. Am speranta ca poate undeva in aceasta tara se mai pastreaza CLACA, un obicei care dadea un sens comunitatii.

Inseamna ca te-am inteles eu gresit si in cazul asta imi cer scuze. Din mesajele tale asa am inteles, ca vrei o societate in care competitia sa nu mai existe, ci doar cooperarea.

Inca o data, scuze pentru neintelegere.

Poti sa-mi dai mai multe detalii despre rolul competitiei in acea societate pe care ti-o imaginezi (si banuiesc ca nu te referi exclusiv la competitii sportive )?


Nu stiu daca este asa. Eu nu ma simt in competitie cu nimeni, nu muncesc si nu fac nimic in viata reala pentru a ma lua la intrecere cu cineva. Nu intentionez sa imi construiesc o casa ca sa fiu mai nu stiu cum decat altcineva, ci doar ca sa imi fac o viata mai usoara ori mai placuta; conduc o masina (de fabricatie romaneasca) nu pentru ca as fi in competitie cu cineva pe tema auto (nu e cazul, la ce masina am...), ci pentru ca mi se pare utila, din calculele pe care le-am facut asa mi-a iesit cu plus; chiar nu vad nicio competitie in care sa fiu angrenat in acest moment si care, in plus, sa fie si mare consumatoare de resurse... Am fost in competitie cand m-am angajat, dar acolo m-am "luptat" cu altii in cunostinte si in interviuri, deci nu am consumat resurse; am fost mai demult in competitie cu altii pentru vreo domnisoara draguta, dar iarasi asta nu a consumat resurse... Am mai participat la competitii de bridge, de baschet, de Warcraft 2, dar astea nu se pun.

Chiar nu stiu despre ce competitii vorbim acum.


Dupa 15 pangini?

Pai vorbeste cat mai mult, poate o sa ma convingi - te asigur ca te urmaresc cu toata atentia.


De ce nu?

Omenirea ar putea coloniza cat mai multe lumi, in viitor.

In 1964, astronomul rus Nikolai Kardashev a propus comunitatii stiintifice o scara a civilizatiilor care masoara nivelul avansului tehnologic al societatii in functie de consumul total de energie si de modul de exploatare al acesteia.
Aceasta scara cuprinde trei niveluri de civilizatie:

- tipul I (civilizatia planetara): civilizatia celor care exploateaza resursele energetice ale propriei planete
- tipul II (civilizatia sistemului solar): civilizatia celor care exploateaza resursele energetice ale stelei centrale a propriului sistemul solar
- tipul III (civilizatia galactica): civilizatia celor care exploateaza resursele energetice ale intregii galaxii din care fac parte

Ulterior la aceasta scara au mai fost adaugate de catre alti astronomi inca doua tipuri de civilizatie:

- tipul IV (civilizatia Universului): civilizatia celor care exploateaza resursele energetice din afara galaxiei, inclusiv a gaurilor negre si a materiei intunecate, aceasta fiind o civilizatie de nivel III extinsa la resursele intregului Univers
- tipul V "Q continuum sau God-like": civilizatia celor care manipuleaza spatiul, timpul, viata, moartea, energia si materia

Civilizatia globala actuala este de tip 0 spre I.

Nu m-as ingrijora cu privire la ritmul cresterii - cu cat societatile sunt mai prospere, cu atat rata natalitatii este mai mica: sporul de populatie planetar este gasit, in cea mai mare parte, in statele subdezvoltate (ceea ce duce la alte motive de ingrijorare). Deci societatile prospere au tendinta de a se stabiliza cumva.


Scuze, dar asa am retinut: ca parerea ta este ca mult mai eficient ar fi ca fiecare sa isi produca singur mancarea pe care o consuma. Ca orice productie este mult mai eficienta daca se face la scara cat mai mica (ceea ce inseamna ca maximul de eficienta este atins cand isi produce fiecare singur tot ce are nevoie).


Iar raspunsul logic este ca nu toate necesitatile sunt satisfacute: asta nu inseamna ca ele nu exista, ci ca pur si simplu nu au gasit inca solutii pentru ele. Ideea ca "daca este nevoie de X oamenii vor gasi o solutie sa faca X" pur si simplu nu se verifica.


Poate, dar si mai multi erau luati cu arcanul.

Pamantul pe termen lung, este o planeta instabila, ca toate planetele supuse legilor universale. Ideal ar fi sa folosim resursele planetelor, dar sa locuim in statii cosmice sau nave galactice. Eu cred ca singura sansa a speciei umane, pentru a supravietui pe termen lung, este sa paraseasca Terra cat mai repede cu putinta. Pamantul este tributar unei ciclicitati solare, galactice, s-a intamplat cumva ca civilizatia actuala sa se dezvolte in intervalul dintre aceste cicluri, posibil un interval de acalmie. Nu stim ce va urma, insa avem destule informatii din trecut ca sa ne gandim la ceea ce este mia rau, vulcani gigantici, explozii solare devastatoare, impacturi cu asteroizi, marea glaciatiune sau un pamant inecat de ape sunt doar cateva stari prin care pamantul a mai trecut dar specia umana, civilizatia umana nu. Trebuie sa ne folosim de cea mai mare putere a noastra, creierul, pentru a scapa din aceasta capcana statica supusa vitregiilor naturii, daca este nevoie trebuie sa epuizam zeci de planete pentru a supravietui.

Acest topic a fost editat de Marduk: 5 Jan 2012, 05:01 PM

Uite, de data asta sunt de acord cu tine. Omenirea concentrata pe o singura planeta este vulnerabila, daca ar ocupa 9 sau 27 de planete ar fi mai in siguranta: o catastrofa planetara (de ex impactul cu un meteorit gigant ori celelalte exemple pe care le-ai dat) nu ar extermina omenirea, ar avea sansa de a continua in alta parte. Ar exista supravietuitori.

De fapt te referi la emisiunea Extreme Makeover, nu la satele romanesti prietene. Din nefericire la romani gradul de civilizatie este devansat cu mult de gradul de indiferenta. Cred ca ai vazut alta emisiune, infatisand alte sate, din alta tara, probabil din Chile.
Intamplator cunosc traditia populara in acest caz. In gospodaria "X" era casa mare, in denumirea exacta casa parinteasca, urmata, daca se intentiona o casatorie si daca familia era instarita (nu orice familie), sa se construiasca din partea socrilor mari o casa de dimensiuni mai mici pentru insuratei. La nunta satenii obisnuiau de regula sa isi arate respectul familiei tinerilor prin daruri de nunta, evident constand in bunuri ce proveneau din activitatile clasice rurale.

Acest topic a fost editat de Minerval: 5 Jan 2012, 05:03 PM

Ce surpriza..Nasa tocmai a anuntat ca are nevoie de voluntari pentru teste in spatiul extra-terestru, in speta sa studieze comportamentul uman in conditii de zero gravitatie. Tu te poti numi Laika 2 si vezi pe propria piele ce inseamna sa stai doar in spatiu. Cei care doresc sa se bucure de conditiile naturale ale sederii pe Pamant sa ridice o mana in sus. Cei care vor sa fie supusi la experimente sociale, God speed!

Interesant nume mi-ai gasit, cum ti-a venit ideea asta? Probabil cunosti un experiment social care a dus la descoperirea Americii, experiment care nu a fost nici primul nici ultimul ci doar cel mai cunoscut si comentat, probabil ca prima calatorie a lui homo sapiens spre Marte va fi la fel de cunoscuta ca si aselenizarea doar ca la un moment dat unii ar dori sa nu se mai intoarca pe Terra. Acu nu stiu daca cei care vor alege sa ramana acolo vor fi din specia lui Laika sau din specia ta, insa cu siguranta vor face alegerea potrivita.

Da bineînteles, hai sa ne ducem spre Marte ca sa gasim Sahara, Gobi, Namib, Atacama si altele

Putem sa ne ducem si pe Luna, important este sa intelegem ca Terra nu mai reprezinta un loc sigur pentru specia noastra. Daca vrem sa nu impartasim soarta dinozaurilor trebuie sa plecam spre alte planete, trebuie sa incepem sa consideram planetele sistemului nostru solar ca niste continente ale Pamantului catre care este posibil si trebuie sa ne indreptam.

Si ce vrei pe alte planete fara atmosfere si apa? În loc sa ne uitam de-a noastra ne uitam prin ani lumina sau cum?
As vrea si eu sa stiu cum e o calatorie prin ani lumina.
Eu n-as vrea sa o fac, ca daca te învârtesti cu viteza aia, te lovesti de niste planete mai rau decât le vezi.

Nu este timp de sentimentalisme, trebuie sa gandim logic, Terra este o planeta vie, o planeta care printr-o imprejurare, hazard, noroc etc. a atins pentru cateva secunde galactice, un echilibru in care viata s-a dezvoltat. Din nefericire secundele au trecut, parte si cu ajutorul speciei cea mai evoluata, ar cam fi timpul sa facem din Terra un parc imens, asa cum am facut cu parcurile nationale, asta in cazul in care vrem sa supravietuim ca specie.

Da bine, si la fel te gândesti logic cum sa duci oamenii pe o alta planeta fara apa si fara aer.
Zi-mi si mie und e logica asta.
Si sa nu uitam de temperaturi. Na zi.

Acest topic a fost editat de Cla: 5 Jan 2012, 07:23 PM

Cum s-au pregatit marinarii lui Columb pentru calatoria peste Atlantic? ani de zile scorbutul a facut victime printre calatori, omul este o fiinta care se adapteaza situatiilor limita. Logica este ca OMUL trebuie sa supravietuieasca, azi, ieri, acum 100 de ani nu se punea aceasta problema, dar peste o zi, maine, poimaine, nu stim ce se va intampla, vom mai apela la LOGICA pentru a supravietui?

Pai sa fi mâncat varza acra sau sarmale, vikingii au fost mult mai înainte de Columb prin America si au facut cunostinta cu Irokezii, asa-numitii Skrälinger.

Daa, si omul s-a adaptat pe-atunci la o îngropare marinareasca.

Fii pregatit pentru orice, fii pregatit sa supravietuiesti, fii pregatit sa regreti ca ai supravietuit, fii pregatit sa-i plangi pe cei care au disparut, dar fii mandru ca specia ta a supravietuit odata cu tine.

Acest topic a fost editat de Marduk: 5 Jan 2012, 11:28 PM

Eu mi-am facut treaba. Ce fac urmasii mei, e treaba lor, daca vor sa zboare printre planete, sa vada unde ramân.

Edit: Sa nu crezi ca ma intereseaza cele altele miliarde de Homo Sapiens de pe Terra care o distrug în fiecare zi.

Acest topic a fost editat de Cla: 6 Jan 2012, 12:11 AM

Nu.



Intamplator, cunosti traditia din Moldova sudica, traditie ce e diferita de cea din Moldova centrala, Moldova nordica, Regat, Ardeal, Oltenia sau Banat.

Interesant de citit

Intr-o zi vom fii nevoiti sa lasam totul, cultura, civilizatia, piramidele, istoria, traditiile, religia etc. pentru a scapa din acest "parc" in care traim in acest moment si de care profitam fara discernamant, fara a ne gandi la ziua in care planeta ne va expulza pur si simplu in spatiu.

Crezi, Marduk, ca ar plânge cineva dupa noi, dupa ce am exploatat toata planeta?
Si mai rau: oarecare are foame de bani.

Acest topic a fost editat de Cla: 6 Jan 2012, 01:38 PM