Un martisor pentru toti (indiferent de sex) si va doresc sa aveti o primavara frumoasa, plina de soare si armonie!

Merci, s-a primit.

Ieri am realizat ca anul acesta se implinesc 10 ani de la terminarea facultatii. Am cautat pe la mama prin albume pliantul cu numele tutror colegilor. Si pe langa pliant am gasit si invitatia la banchet si la ora festiva, poze de la banchet .... ah ce vremuri dom'le.... si ce-am mai imbatranit.... 10 ani!
Am doar cateva colege cu care am tinut legatura peste ani, dar cred ca si ele au mai tinut legatura cu alte colege... si tot asa... poate reusim sa gasim cat mai multi colegi si sa organizam o revedere.

Da, timpul trece.

Ieri am cazut in oala cu melancolie tot vorbind cu o fosta colega de faculta si prietena buna, tot amintindu-ne de "peripetiile" noastre de pe vremea aia Ieri am sunat alta colega de facultate care m-a intristat putin pentru ca mi-a povestit de unele probleme destul de urate pe care le are Ce lume nebuna e in jurul nostru si cadem pe rand in iuresul asta oricat ne-am tine deoparte!
Nimic nu e sigur in lumea asta in afara de moarte si impozite....

Alaltaieri seara era sa o pierd pe mama. A facut o criza de hipo-glicemie si era sa intre in coma diabetica. Dumnezeu a facut sa fim langa ea in acel moment, caci tatal meu nu s-ar fi descurcat singur. Am chemat salvarea din primul moment, dar nu a venit decat foarte tarziu. Am aflat ca erau doar doua salvari in seara aia in Bacau si nu se elibera nici una. Ne-am chinuit sa o ajutam sa-si revina, ne-am chinuit sa o tinem constienta ca daca isi pierdea cunostinta nu mai aveam ce sa ii fac. Dumnezeu ne-a ajutat si am reusit sa o stabilizam cat de cat si asa am reusit sa o ducem pana la masina. Cand plecam din parcare a sosit si salvarea si am transferat-o in salvare. Cu o seara inainte mersese ea singura la urgenta caci se simtea rau. Am asteptat-o si atunci la iesire si am vorbit cu ea. S-a suparat si nu mi-a spus, a tinut totul in ea si eu nu am stiut nimic, desi merg zilnic pe la ea si o intreb mereu.... dar nu mi-a spus nimic. Cauza supararii ei era mai veche si de multe ori am incercat sa o linistesc, sa o conving sa nu ia masuri.... si probabil cand a vazut ca eu tot ii spun sa nu ia masuri a decis sa nu imi mai spuna (ea in mintea ei era determinata sa ia dreptatea in mana). Oricum ce a facut ea duminica seara a fost o mare greseala si o imprudenta, desi eu ii explicasem urmarile cu mult timp in urma. Cu trecerea timpului am crezut ca a abandonat ideea dar ea o mocnea in continuare si nu-mi spunea nimic. Din cauza asta nici glicemia nu era cum trebuie de cateva saptamani iar ea imi motiva ca probabil a fost insulina veche. Dar nu insulina era vinovata ci zbuciumul ei interior, zbucium care a facut-o sa se simta tot mai rau iar apoi, duminica seara dupa actiunile ei imprudente in urma carora a primit niste lovituri si la propriu si la figurat (da, un vecin cretin si cu sotia lui au batut-o si politia nu a facut nimic in privinta asta) a ajuns la urgenta cu tensiune foarte mare. Abia atunci am aflat tot ce se intamplase, iar a doua zi, luni pe fondul supararii, a fost la un pas infim de mic de coma diabetica. Era sa isi piarda cunostinta de cateva ori, a fost chestie de secunde. Tatal meu si sotul meu o tineau sa nu cada, caci nu se mai putea tine pe picoare, iar eu ii dadeam zahar diluat in apa si sunam la salvarea care nu mai ajungea. Abia dupa ce i-am dat 10 lingurite de zahar si-a revenit putin si a putut sa se tina pe picioare, dar asta s-a intamplat dupa mai mult de jumatate de ora in care era sa o pierdem de cateva ori.
Acum este internata si mi-e frica de momentul cand va iesi din spital si cand va incepe iar sa se zbuciume si sa se supere.....
Acum e sub supravegherea atenta a medicilor, face analize care i-au iesit ingrijoratoare.
Acum stiu de ce am visat-o intr-o noapte pe bunica mea trista la ea acasa, iar apartamentul era foarte intunecat. Era trista caci ea stia framantarile mamei mele si poate si urmarile lor.... eu nu le stiam atunci.
Luni cand mama a avut criza, vorbisem cu ea la telefon si imi spusese sa nu vin. Am fost destul de ocupata in ziua aia dar oricat de limitat mi-a fost timpul, ceva (Cineva) ma tragea cu putere la ea, asa ca nu am conceput sa nu trec macar sa o vad.
Ieri am fost foarte bulversata si am plans de multe ori.... asa pur si simplu.... cu o noapte inainte (luni seara), cand am ajuns acasa tremuram rau de tot, duminica noapte dupa ce am aflat ca o batusera nu am putut dormi..... Nici azi nu sunt in apele mele, dar am incredere in Dumnezeu!

In ce zona sta mama ta si ce vecin e ala de bate o femeie de 50 de ani??? Nu de alta, da' cumnata-miu abia asteapta sa-si infinga mainile in niste oameni de genul, zau asa!!! Dumnezeule mare, da' ce-o avut cu femeia atat de rau de impartit de-o trebuit s-o casapeasca??

Stii? De multe ori ma intrebam daca am facut bine c-am plecat de-acolo, daca nu cumva ar trebui sa ma intorc la un moment dat... De cate ori aflu de din astea imi dau seama ca n-as fi putut sa-mi traiesc viata in orasul ala, e mult prea zbuciumat pentru sufletul meu!! Da' sor-mea si barba-su sunt in elementul lor acolo, pe bune ca daca ai nevoie de ceva se rezolva

Sper ca mama ta isi va reveni curand si va putea sa se intoarca acasa fara sa stea de grija vecinului... Care vecin sper ca-si va rupe picioarele, sa nu mai fie in stare sa se dea cocos la femei bolnave si neajutorate!!

Edit: P.S. multumesc de martisor, mi-a prins tare bine

Acest topic a fost editat de Afrodita: 10 Mar 2011, 01:22 AM

Afro, ma tenteaza mult oferta ta.... nu spun ca ma tenteaza sa ma bag si eu in ei, desi nu sunt agresiva de obicei.... dar parca nu as vrea sa fiu ca ei....
O sa povestesc detaliat cand o sa am ceva timp. Oricum e destul de lunga povestea.

Va multumesc fetele Nici nu stiti cat mi-ati incalzit sufletul.

Am fost uimita si de sotul meu cat de atent, tandru si grijuliu a fost cu mama mea in seara aceea. Nu zic, mereu este atent cu ea, dar sunt barbati care cand vad un om bolnav (mai ales ca ea a si vomat in seara aceea, a transpirat foarte abundent in timpul crizei.... in fine, sarmana de ea mirosea ca un om bolnav) cam fug si cam privesc cu sila. Dar el nu a fugit, nu a facut mutre, a sustinut-o cand cadea din picioare si rea sa-si piarda cunostinta, i-a masat picioarele care intepeneau (hipoglicemia scoate glucoza din muschi si muschii devin rigizi si tepeni generand niste carcei foarte puternici si foarte durerosi) si mai presus de toate a fost foarte calm si foarte atent. Tatal meu era fixat pe niste intrebari care mi le tot repeta(desi ii raspunsesem deja de cateva ori la ele), era cam debusolat si se invartea de 10 ori in acelasi loc. Sunt sigura ca daca nu eram si noi pe acolo nu s-ar fi descurcat singur si cum ambulanta nu a sosit decat foarte tarziu.... nu s-ar mai fi putut face nimic.

Am promis ca revin cu detalii… si timpul a fugit mai iute decat am putut eu sa il urmez.

Vecinul de alaturi al parintilor mei si-a facut firma de ornat la nunti si evenimente, dar pentru asta, avea nevoie de spatiu cat mai mult sa se intinda. Si cum e un individ hapsan si obraznic de tupeist, a acaparat spatiile de utilitate comuna ale blocului (uscatoria, balconul tehnic, terasa de pe bloc) si nu numai spatiile comune ale blocului ci si boxele de la subsol ale celor care au plecat din bloc (asa ca acum are 6 boxe, in timp ce 80% din locatari nu au nimic – boxe oricum nu erau pentru toti si ideea era sa fie folosite o boxa de catre doua familii). Toate astea le-a facut cu mult tupeu: pur si simplu a spart lacatele pe la spatiile comune si si-a pus el lacate, usi, astfel ca acum nu mai are nimeni acces.

Toate ca toate, dar blocul e facut in trepte si deasupra apartamentului parintilor mei (a etajul 8) este terasa. Deasupra celorlalte apartamente, la etajul 8 sunt alte apartamente. Si deasupra terasei de pe apartamentul parintilor mei e un balcon tehnic si o terasa, ambele ocupate abuziv de vecinul respectiv (M.P.). In afara de faptul ca a ocupat acel balcon, a daramat un perete sa-si faca usa si in interior cred ca are atelier caci bocaneste toata ziua. Asta, pentru un om bolnav ca mama mea este o tortura: sa-ti bata cineva in cap toata ziua. A facut tone de reclamatii: la Politia Primariei, la Inspectoratul de Stat in Constructii, la Asociatia de locatari dar degeaba. Unii nici nu s-au deplasat la fata locului, altii au venit si au constatat dar el nu recunoaste ca a inchis el acolo. Asa ca nimeni nu i-a facut nimic. Mama mea, ca sa demonstreze ca el a inchis acolo desi nu recunoaste, a luat un ciocan si i-a spart lacatul de la usa de la terasa de deasupra apartamentului parintilor mei si i-a dat cu hipoclorit pe niste materiale ce le avea intinse acolo. Atunci el a prins-o si a batut-o si apoi a chemat politia si a reclamat-o pe mama pentru distrugere de bunuri. Pana atunci sustinea sus si tare ca nu-s ale lui, iar acuma, brusc “distrugere de bunuri”. In seara aceea mama a ajuns la urgenta ca ii era rau, dar dupa ce i-au gasit tensiunea foarte mare, i-au dat niste pastile si au trimis-o acasa. A doua zi mama si-a scos certificat medico-legal pentru urmele bataii si a vrut sa depuna si ea reclamatie la politie, dar intai s-a sfatuit cu un avocat. Insa nu a mai apucat sa depuna reclamatie la politie, caci in seara aceea era sa intre in coma diabetica pe fondul supararii. A ajuns iar la urgenta si de acolo au internat-o si a stat o saptamana internata. Cand a iesit din spital era mai linistita si in seara aceea (sambata seara) a venit la ea un politist cu chemare pentru luni dimineata la ora 8 sa dea declaratie la politie ca era reclamata pentru distrugere de bunuri. Asa ca sambata seara iar si-a dezechilibrat tensiunea, diabetul, iar s-a simtit rau, oricat am incercat noi sa o calmam. Pana la urma, luni cand a mers la politite a depus si ea reclamatie impotriva vecinului ca a batut-o. M-am invoit in dimineata aia de la munca, pentru a fi langa ea, sa-I dau putin curaj. Oricum el a cerut plata de daune materiale etc. Desi ancheta nu e finalizata inca, probabil ca mama va trebui sa plateasca amenda si daune materiale. Si uite asa mori cu dreptatea in mana la noi in tara… si mama mea chiar era sa moara, caci din coma diabetica nu toti ies in viata, iar daca iesi in viata creierul poate fi afectat iremediabil……

Iar vecinul nu recunoaste ca a batut-o si singura martora (sotia sefului de scara) e posibil sa nu spuna nimic pentru ca vecinul a mers imediat a doua zi la ea sa o intimideze.
Multi vecini de pe scara au frica de el ca e cam agresiv si cand mama mea a facut demersurile legale impotriva lui impreuna cu asociatia, multi nu au semnat ca au spus ca le este frica. Si pe alta vecina din scara era sa o bata si multor vecini le-a produs prejudicii(cand si-a luat masina a aruncat moloz in masina unui vecin ca sa obtina loc de parcare) dar nu a avut nimeni curaj sa-i faca nimic. Toti sufera din cauza unui porc, dar nu se gandeste nimeni ce puternici sunt toti daca se aliaza. E unu impotriva unui bloc intreg (ca nu se intelege bine cu nimeni din bloc) dar toti sunt niste fricosi.

Mi-e greata de institutiile care ar trebui sa apere cetateanul din Romania. Mi-e greata cand ma gandesc ca unii pot sa distruga, sa acapareze bunul comun, sa deranjeze pe cine vor, sa bata, sa ameninte, sa anjure sa faca toate nedreptatile fara sa faca nimeni nimic impotriva lor iar cei nedreptatiti si batuti sa plateasca amenzi daune materiale.

Nici acum nu se simte bine mama. Are fluctuatii ale glicemiei, are stari generale de rau, dar la spital nu au ce sa-I faca. Oricum cat a stat in spital, departe de cauzele care ii facusera rau, i-a fost mai bine, dar odata intoarsa acasa nu i-a mai fost asa bine. Si e normal atata timp cat il vede zilnic, atata timp cat il aude mereu bocanind in capul ei etc. Am vrut sa o iau la tara la socrii mei macar o saptamana sa se mai linisteasca (si soacra mea m-a incurajat sa insist) dar nu vrea sub nici o forma. Ar accepta sa se mute de acolo dar tata nici nu vrea sa auda sa se mute. E un cerc vicios din care nu reusesc sa gasesc iesire. In toate partile ma izbesc de refuzuri. Toata luna asta am stat cu frica, mereu o sun sa vad daca e ok, mereu imi fac griji sa nu cumva sa o mai agreseze nebunul ala, sa nu cumva sa se mai supere ea si sa-I fie iar rau, si cand stiu ca nu-I merge bine gicemia stau cu frica. Sunt intr-o stare continua de frica, de tensiune si asta nu-mi face deloc bine.

Din pacate asa se intampla. Chiar daca a fost extrem e laudabil gestul mamei tale. Necazul e ca acum trebuie sa traga tot dansa toate ponoasele. Nu spera ca vei gasi pe cineva care sa o sustina. Omul e o creatura lasa atunci cand e vorba de propria-i piele si nu e direct implicat in situatie.

Fiica lunii imi pare sa aud prin ce treci...

Da, DQ, asa este dar doare cand ti se confirma. Mai ales ca mama e omul care a sarit in ajutorul altora, mai ales pe vecinul asta care a batut-o l-a ajutat de multe ori cand a avut nevoie si pe sotia lui cand ii era rau si era bolnava si ei nu aveau masina, cand avea copil mic si nu se descurca singura. E foarte dureros sa vezi ca dupa ce le-ai suflat in "c*r" atatia ani, cand i-ai salvat viata femeii aleia, ei acum dau in tine cu pumnii si cu picioarele (intr-un om de 59 de ani!). Si ei stiu foarte bine cat de bolnava e mama mea. Nu aveti idee cat de amar imi e sa povestesc toate astea.

Multumesc wulfenia!

PS: au incercat sa o impinga si pe scari in jos atunci cand au dat in ea noroc ca ea s-a tinut foarte tare de balustrada.

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 31 Mar 2011, 11:30 AM

Ieri a avut iar o scadere puternica a glicemiei, dar a reusit sa faca singura tot ce era necesar pentru a-si reveni pentru ca nu a mai fost atat de aproape sa-si piarda cunostinta ca atunci cand, daca nu o sustineau tata si sotul meu ar fi cazut din picioare....
Ma doare ca nu pot fi mereu langa ea cand are probleme si stiu ca asa este viata si nu am alta alegere, dar asta nu ma consoleaza cu nimic.

Am reusit si eu sa mai pictez cate ceva pe niste oua de gasca si rata si le-am incercat pe blog: oua de gasca si rata

Mai nou am inceput sa colorez si decorez pietricele de dimensiuni mici (nu cu teme religioase) si cred ca o sa-mi cumpar magneti sa le lipesc pe spate pentru a putea fi puse pe usa frigiderului. O sa fac poze intr-o zi si pietricelelor.

Observ ca am idei cu carul dar imi lipseste timpul si mai ales dispozitia de a le pune in aplicare. De cand mama mea are problemele pe care le are, nu am mai reusit sa ma adun sa pictez.... nu am dispozitia sufleteasca necesara.

Daca tot am promis ca fac poze la pietricelele decorate, iaca m-am invrednicit sa fotografiez trei din ele si sa le scriu pe blog povestea: "Vocile pietrelor"
Inca nu m-am invrednicit sa cumpar magneti sa le lipesc pe spate.... dar o s-o fac eu si pe asta.
Mi-e ciuda ca am ratat o sansa, dar poate vor mai veni si altele. M-a contactat pe mail producatoarea unei emisiuni de la 10TV, caci saptamana aceasta, in cadrul emisiunii se va vorbi 15 minute despre ouale de Pasti si probabil si alte obiceiuri legate de Pasti si dorea sa vin si eu in studio sa spun cate ceva despre pictura pe oua. Din pacate nu am cum sa ajung in Bucuresti (ca am o saptamana foarte aglomerata si la munca si acasa) si chiar imi este ciuda. La ultimul targ de han-made la care am participat, am dat interviu si am aparut pe postul local de televiziune, dar acum ar fi fost altceva, caci 10TV este un post national. Asta-i viata.....

hei, viata e scurta! Oportunitatile astea NU se pierd. I-ati concediu de la munca sau lucreaza 3 zile 12 ore in loc de 8. Sfat prietenesc, iti spun din suflet cam cum as face eu.


M-ai terminat cu buburuza aia. Eu mor dupa pietricele, mereu adun pe unde merg. Si daca mai au si buburuze.... .
Deci cum ziceam, m-ai dat gata cu pietricelele pictate.

Nu stiu ce sa zic... ma gandisem si eu la varianta asta, dar si drumul pana la Bucuresti (de la Bacau la Bucuresti sunt ceva kilometri si s-a scumpit motorina enorm) ma usuca intr-un moment in care nu dispun de prea multi bani, ca na, sunt cheltuielile de sarbatori (sotul meu e Florin si de Florii a trebuit sa fac ceva pregatire, de Pasti nu pot sta cu masa goala, iar salarul pe luna asta e acelasi).
Am sperat ca va fi iar targ de hand-made in Bacau si voi participa, dar organizatoarea de targuri a facut in Iasi. M-a chemat si pe mine, dar cand am facut socoteala cat m-ar costa cazarea si mancarea in Iasi pentru 6 zile plus taxa de participare la targ, mi-am dat seama ca nu-mi scot cheltuiala. Pietricelele alea colorate nu le vand cu mai mult de 5 lei, iar ouale de gasca ar fi cam 15 lei, cele de rata 10 lei bucata... iti dai seama ca nu scot cine stie ce bani.... mai am 4 oua de strut care sunt mai scumpe (200 lei bucata) dar pe timp de criza nu prea se vand, icoanele pe piatra si lemn foarte greu se vand si alea.... asa ca stau cuminte acasa.
Adevarul este ca acum am alta mare prioritate: casa. Trebuie sa ne apucam de acoperis si banii de la nunta se terminasera deja inainte sa facem centurile de la etaj. Noroc ca stam la socrii mei si nu platim chirie, apa, curent electric si asa mai punem cate ceva deoparte luna de luna si asa am avut bani de fier si beton pentru centuri. Ieri s-a turnat betonul si i-am multumit lui Dumnezeu ca s-a facut si asta cu ajutorul Lui. De acum vom vedea cum facem cu acoperisul ca luna asta nu punem nimic deoparte ca sa simtim si noi ca e sarbatoare.
Asa ca nu prea ne permitem drumul pana la Bucuresti momentan. Stiu, ma zgarii si eu ca nu merg, dar nu pot "si cu slanina-n pod si cu buzele unse". Niciodata nu le poti avea pe toate, mereu trebuie sa alegi.

La ultimul targ la care am fost era un tip cu icoane pe piatra extrem de ieftine si pictate prea perfect avand in vedere cat de mici erau. El spunea ca sunt pictate manual dar era ceva in neregula acolo. Se vedeau unele urme de penson doar la contururile vesmintelor si la cat de mici erau picturile nu imi inchipuiam cum poti face detaliile fetei cu pensonul. Eram sigura ca nu sunt pictate, ca este hartie lipita, conturate vesmintele putin cu pensonul su apoi lacuite. Si in ultima zi a mai trecut pe acolo un pictor iconograf care a povestit ca a vazut falsuri din astea realizate mult mai bine si a povestit cate ceva si de modul cum se fac. Ideea este ca icoanele lui pe piatra se vindeau mult mai bine decat ale mele caci erau mult mai ieftine, iar lumea il credea cand spunea ca sunt pictate, mai ales ca se vedeau contururile vesmintelor. Ma gandeam ca nici cele sfinte nu mai sunt sfinte in ziua de azi. Ma intrebam cum poate sa minta in felul asta.... Nici eu nu folosesc foita de aur veritabila la icoane caci este extraordinar de scumpa, dar nu ascund niciodata acest lucru. Si am fost intrebata de multe ori si am raspuns "este imitatie de aur (schlagmetal se numeste)". Dar vezi ca in ziua de azi minciuna vinde mai bine, asa ca eu raman cu munca. Daca nu m-ar pasiona pictura in sine nici nu m-as gandi sa mai continui.

PS: Felina, buburuza este adaugata si e prevazuta cu un buretel lipicios sa poti sa ii schimbi pozitia cum vrei.
Multumesc mult pentru apreciere

Draga mea, imi place ce ai pictat! Frumoase toate! Lasa ca daca nu te-ai dus la targ anul asta, facem unul pe han, dupa ce trece criza asta!
Spor la construit casa, sa va ajute Dumnezeu sa va impliniti nazuintele!

Hristos a inviat!

Multumesc Dasca!
Eu am rabdare cu targurile caci vor veni si vremuri mai bune.

Am petrecut Pastele in familie, cu rudele si a fost foarte frumos si linistit. Asa ca mi-a prins bine ca nu am fost la nici un targ, abia am avut timp sa fac mancare in liniste, alaturi de soacra mea, am avut timp sa facem fiecare lucru cu grija si fara graba, asa ca a iesit totul minunat.
La servici am treaba cu carul si nu stiu cum o sa fac sa o termin la timp.... dar voi afla

E de belea cu organizarea intalnirii de 10 ani de la terminarea facultatii. Cineva a avut initiativa de a crea un grup pe FB si ne-am strans acolo cam 32 de colegi, plus cati am mai sunat din cei care nu intra pe net. Toate bune si frumoase, toti entuziasti, toti au spus ca vin la reuniune, dar nu au timp sa se implice in organizare Eu am zis ca ma implic si inca un coleg. Acum ca au trecut sarbatorile am zis in grup haideti sa ne intalnim organizatorii sa hotaram... pauza... nimk. I-am trimis tipului mesaj si acum o da cotita ca nu are timp si sa hotarasc eu WTF! La munca am de facut o gramada de raportari si toate "urgente", in rest cu casa in constructie ca ieri umblam dupa cuie si scoabe, de unde pana mea timp liber? Am zis ca sunt de acord sa ma implic daca se implica si altii ... ca sa ne impartim sarcinile, ca doar nu o sa umblu eu dupa toate: sala, muzica, bauturi, prajituri, invitatii pt profesori, etc. Ma simt ca o fraiera ca ma agit degeaba ca nu ai cu cine. Toti vor de-a gata si mai fac si pretentii: ca pana acum nu stiu cati din ei au zis "sa nu fie in perioada X sau Y ca plec in concediu".

Am inceput sa cochetez si cu alte tehnici de decorare, in afara de pictura. Astfel am inceput sa folosesc tehnica decoupage pentru a decora cutiute si tavi de lemn. Cutiutele nu sunt lacuite inca, dar tavita decorata cu hartie de orez este gata.

Ma fascineaza tehnica decupajului, aici intrand tehnica servetelului, decupaj cu hartie de orez si as incerca si cu hartie decopach. Tehnica servetelului am mai incercat-o eu anul trecut dar nu a iesit ca s-a incretit rau servetelul cand l-am aplicat. Acum cand am incercat iar, am fost mult mai atenta si am incercat intai cu bucati mai mici de servetel si iese. Sunt foarte incantata ca-mi iese. Hartia de orez se aplica mai usor ca nu e asa subtire ca servetelul si nu se increteste atat de usor. Mi-am dat comanda de servetele si abia astept sa primesc coletul. Am vazut pe net multe obiecte superb decorate prin aceste tehnici si m-au inspirat. Desigur ca trebuie si ceva inclinatii spre pictura ca sa mai completezi pe langa ce aplici. De exemplu la tavita de mai sus, imaginea cu ingerii este din hartie de orez si a fost lipita, dar chenarul din jurul ingerilor este pictat de mine cu acrilice. Am mai decorat o cutiuta cu un ingeras frumos, dar nu puteam sa-l trantesc asa pur si simplu pe capac, a trebuit sa-i creez niste norisori pufosi in jur tot din penson, cu acrilice. Oricum e o imbinare intre pistura si decupaj. Nu sunt multumita de lacul pe care il am ca e lac din ala clasic ce se dadea pe lemn, iar la tehnica decupajului trebuie lac pe baza de apa (acrilic) si nu am gasit la magazin. Tavita e lacuita cu lacul ala clasic (ca inca nu stiam ca trebuie din ala acrilic) dar cutiutele nu le-am lacuit inca.... nu stiu daca dauneaza asta clasic dar as prefera sa fac "cum scrie la carte" (desi cineva spunea ca la tavite foloseste lac din ala pentru yahturi).
Cel mai fain este ca prin aceasta tehnica se poate decora sticla, ceramica, lemn, metal.... etc.

PS: Cand am lipit primul servetel, anul trecut si s-a incretit, mi-a fost atat de ciuda ca l-am dat jos cu smirghelul. Anul acesta cand am cumparat hartia de orez am remarcat ca ea are din fabrica niste vinisoare albe care dupa lipire dau aspectul de cute... si asta ii da farmecul... ironic, nu?

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 9 May 2011, 07:36 PM

Obiectele decorate astfel se pot spala? Ca daca pe tavita aia pun pahare, apoi ar trebui sa o spal, cred...

Sigur ca se pot spala, conditia este sa dai mai multe straturi de lac pe obiectele decorate astfel. Eu am dat doua straturi pe tavita respectiva si ma gandesc sa mai dau unul, de siguranta.
Majoritatea persoanelor care folosesc tehnica decupajului, utilizeaza lacuri pe baza de apa, dar stiu si persoane care utilizeaza lac pentru lemn sau lac pentru yahturi. Eu am folosit lac pentru lemn, dar ieri mi-am achizitionat lac pe baza de apa caci e cel mai recomandat in tehnica asta pentru ca nu emana substante toxice ca alte lacuri (e un lac bio si e foarte rezistent) si din cauza asta mai potrivit pentru obiecte pe care pot sta alimente.

Zilele trecute am finalizat o pictura in ulei pe un placaj din lemn. Am migalit la ea destul de mult si eram multumita de rezultat. Azi am fotografiat-o si cand am privit-o pe ecranul calculatorului am inceput sa ii vad defecte: trandafirii parca sunt suspendati in aer, lujerii si frunzele parca sunt prea mici si subtiri, langa trandafirul bleu din stanga e o pata de culoare rosiatica ce parca nu se potriveste acolo.... si tot asa... Acum am impresia ca e neterminata pictura.... dar parca as lasa-o asa. Pe de o parte nu-mi place ca are defecte, pe de alta parte sunt destul de multumita de imperfectiunea ei.

Si ce daca sunt unele lucuri iesite din tipare? Artistul creaza, artistul are voie sa puna pe panza ce vrea, cum vrea. Nu exista corect si gresit. Asa simt io.

Ai dreptate, dar problema e numai in mine, ca eu sunt impartita in doua: o jumate din mine (aia perfectionista) imi spune ca lujerele alea sunt prea subtiri si nu se potrivesc deloc cu florile mari de trandafir, iar cealalta jumate (aia mai visatoare) imi spune ca nu are nici o importanta daca se potrivesc sau nu, totul e sa placa sufletului si ochiului. Cred ca o sa ascult artistul din mine si o sa o las asa.
La servici o sa ascult perfectionista din mine, in atelier ascult artistul.

Iata ca am facut si perechea tablouasului cu trandafiri. De fapt aceste doua tablouri au fost concepute sa inlocuiasca oglinzile de la cufarul ala vechi pe care l-am cumparat anul trecut si care a suferit multe transformari si inca mai sufera.

Am facut din nou poza primului tablou, de aceasta data la lunima zilei .... si nu-mi vine sa cred ce diferenta e. Cam asa arata cele doua tablouri alaturate:

Am scos cufarul din magazia unde a stat peste iarna si arata bine. Nu s-a deteriorat deloc desi nu era complet lacuit. Acum insa este complet lacuit si asta il va proteja mult mai bine. Mai ramane sa montez usita la loc, sa montez tablourile, manerele laterale si butonul usitei. Balamalele usii si manerele laterale sunt cele originale, sunt din fier masiv si arata deplorabil: pline de rugina. Stie cineva cum se curata de rugina fierul si cum se protejeaza de rugina pe viitor?

cred ca trebuie frecate cu o perie de sarma pana nu mai e rugina pe ele, apoi vopsite cu vopsea speciala, care protejeaza de rugina. eu nu am facut niciodata asa ceva, nu am avut ocazia, dar asa am inteles ca se face.

Găseşti un spray special anti-rugină la magazinele de piese auto sau raioanele respective din hypermarket. Se dă cu spray, rugina se înmoaie, se îndepărtează cu peria de sârmă şi şmirghel. După tratament se dă cu grund şi apoi vopsea. Succes!

Eu abia astept sa vad cufarul ala gata! Florile mi se par Ok pentru asta...Ca tot se vorbea aici de asocierea unui cuvant sau imagine cu altele din trecut, eu vad o caruta verde cu tabliile pictate cu flori troncanind prin hartoapele din Delta, apoi lada de zestre a tzatzei Gena, gazda noastra de la Caraorman, dupa care mi-am simtit urechile ciupite de miliardele de tantari ce invadau curtea pe inserat, am auzit lemnele troznind in soba joasa la care se prajea peste si unde fierbea tuciul de mamaliga...A! Lada de zestre era de influenta turceasca, un lemn baituit in maro inchis si cu imagini cu cadane, ceva gen "Rapirea din Serai", cu niste zavoare cum n-am mai vazut...Tanti Gena nu mai este, nu stiu ce s-o fi ales de lada ei...