... pai... eu la tv... nu ma mai uit de mai bine de jumatate de an... Privesc ori ascult doar franturi de desene animate, cand se uita copiii, ori stiri sau vreun film, cand se uita al meu. Eu doar sterg telecomanda tv-ului, cu servetel umed, ca sa fie curata.

Ok, am inteles, n-am imbatranit ...Si monotonia a disparut, are grija Dumnezeu dragutul ca nemultumitului sa i se ia darul!
Din pacate ieri am facut o delicioasa praji din care i-am trimis Ralucai, iar eu muncesc din greu sa termin restul! Fac ce fac si mai iau o bucata...

Sfarsit de week-end, am ramas rupta de oboseala dupa ce-am pupit-o pe Ralu ce tocmai a plecat. De vineri sunt pe fuga, cu teama ca nu reusesc sa fac tot...Prost obicei am sa tin tot universul pe umerii mei! Am fost vineri la tata, am lucrat pana seara tarziu acolo, amm povestit cu el si l-am chemat in ajutor la multe treburi.A putut sa le faca...Se plange ca nu poate, cred ca nu mai are chef, ca mie mi-a aprins focul in camera in care urma sa dorm, a adus singurel lemne, a stat cu mine la bucatarie ca mi-era urat si mi-a curatat zarzavaturile...Curatenia am facut-o singura a doua zi, sa nu-l tin in praf ca el e astmatic.
Am plecat la pranz de acolo sambata, Ralu ma tot suna la ce prograsm sa puna masina de spalat ca nu stie. Atunci mi s-a aprins o lampita in cap. Eu o fac o neajutorata pe fiica asta a mea daca n-o las sa mai dea cu capul de sus!Asa ca ieri am bucatarit impreuna ca nu-si programase nicio iesire. A stat cu mine asa ca trebuia, ca nu-i prea place in bucatarie! Azi am terminat ce mai era de facut, ea a iesit cu un prieten la o cafea apoi, bagajele si la gara. Acum, dupa tot vacarmul am ramas singura .

Noutati: calde si reci. Nu ma mai dor picioarele, deocamdata injectiile cu Alflutop par sa fie ok. Sa vedem cat tine minunea. B. se pare ca-si revine. Omul meu a recazut dupa o abstinenta de 9 luni.Eu sunt ok, culmea!

Curaj! Trebuie sustinut in continuare, de tine si de oameni specializati. Cei cu afectiunea lui trebuiesc sprijiniti continuu, caci nu se vindeca niciodata pe deplin.
E bine ca esti ok, caci asa o sa ai mai multa putere sa-l sustii si mai multa stapanire de sine in perioadele dificile.

Capul sus si nu uita sa ai grija de tine

E bine ca esti ok Noi femeile suntem mult mai puternice decat barbatii si putem indura mult mai multe in numele dragostei, a relatiei si a visurilor facute! Daca tu esti ok si el va fi bine iarasi.

E greu cu ce are el. E greu sa te lasi de tot. E greu sa o tii in frau. Cand vin problemele peste cap, tot ce poti gandi e: "ma duc sa trag o dusca, sa ma simt mai bine, sa ma inveselesc, sa mai uit". Si trebuie tarie mare de caracter si amintiri dureroase ca sa nu mai duci la bun sfarsit gandul asta.

E greu pentru mine, care inca n-ajunsesem acolo. In ultima vreme, in fiecare zi imi trece prin cap sa ma imbat sa uit de mine. Singurul lucru care ma opreste e ca-mi amintesc ce pierd daca fac asta. Dar nu altceva!

Atata timp cat tu esti ok si el va fi bine Veti reusi impreuna

Si ok-ul asta al meu e cu intreruperi. Desi ma asteptam la recadere, pot spune ca...nu ma asteptam sa recada! Acum am sentimente confuze...Am fost furioasa, acum sunt dezamagita...Nu-l pot convinge ca are nevoie de ajutor, sustine ca se poate opri cand vrea, eu stiu ca se va opri cand ii va fi prea rau. Deocamdata e in faza de negatie.Teoretic stiu tot ce inseamna dependenta si codependenta. Deocamdata vreau sa ma protejez pe mine, el sa se descurce si singur....Nu are rost sa ma consum sa-l conving de ceva...Nu mai vreau sa ma enervez.Cand va fi pregatit sa primeasca ajutor, va primi. Trec si asa prin frustrarile mele ca m-am lasat de tigari de vreo saptamana. Ce n-a putut face convingerea ca-mi fac rau, a facut criza... Nu ma mai descurc cu banii si...prea multi bani arsi!

Azi s-a mohorat vremea, cred ca am pierdut pentru un timp lumina soarelui!
Pustii mei sunt ok. Chiar sunt incantata de ei, ambitiosi si isteti! Ma mai supara parintii ce pun presiune prea mare pe ei. In rest, e bine. Azi am stat la obisnuitul taifas de luni dimineata, sunt nerabdatori sa marturiseasca ce anume i-a bucurat, ce i-a suparat...Asa aflu ca sunt parinti ce le spun ca fara calificativul maxim sa nu vina acasa.Vor perfectiunea, maxim, auzi! Azi am oprit-o pe desteapta ce-a spus asta fiului ei si am pus-o sa scrie caligrafic, fara depasiri de spatii...Nu i-a iesit, bineinteles! Sper ca a inteles ca a gresit...Era speriat copilul si mai rau i-a tremurat mana azi. Nu faci asa ceva copilului tau!

Cam atat...E o liniste ciudata in casa mea...

Dasca da-mi voie sa te felicit din inima pentru noua ta viata de nefumator. Eu "implinesc" 2 ani pe 13 decembrie si inca ma mai gandesc ce cadou sa-mi fac cu aceasta ocazie... poate ma invit la restaurant?
Cand ne lasam de fumat avem doua optiune: una e sa fim frustrati si sa ne lipseasca tigara, calalta este sa ne bucuram de viata de nefumator si sa ne focusam pe cea ce de acuma este mai bun, mai bine, mai altfel in viata noastra. Eu ma bucur ca nu mai trebuie sa fumez. Ma bucur ca nu mai trebuie sa-mi dau banii pe fum, economisesc banii de detergent si pentru multe medicamente (impotriva tusei etc etc). Financiar ar prins un sase in lotto! Cu sanatata stau mai bine. Cand fumam eram mai expusa la raceli iarna si aveam "fagure de miere" cred ca ii zice pe picioare si ma dureau. Cateodata simteam o caldura arzatoare intr-un punct de pe spate. Simptomele astea au disparut instantaneu cand m-am lasat de fumat. Ce mi-a revenit cu timpul: capacitatea de a trage aer in plamani. Stii ca si cand eram copii si deschideam gura si trageam aer pana in stomac. inca ma mai joc cu abilitatea asta
Si din punct de vedere al timpului am castigat mult. Am la dispozitie o ora mai mult pe zi. S-o folosesc cum doresc eu. O mare parte din stres mi s-a redus aproape de tot. Stii stresul ala: oare am bani de tigari? oare unde gasesc un automat de tigari? si daca e scos din functiune apoi stres! dar unde merg se fumeaza? dar ce fac cand calatoresc cu trenul sau avionul? Astea eu NU le mai am! Deci n-am nevoie nici de igara ca sa ma calmez )
Cand m-am lasat de fumat vreo 2-3 zile am fost deprimata dar ce sa-ti explic, si cand fumam ca turcul tot deprimata am fost deci noah, cu sau fara tigara tot acolo am fost! Ce inca nu mi si-a revenit complet in cazul meu este digestia. Tigara si cafeaua au functionat mereu ca laxativ si asa ca eu nu am avut o digestie normala. Mi se intampla sa nu pot sau sa pot prea mult si, mai penibile sunt balonarile care la unii dispar dupa cateva saptamani de la lasatul de fumat, la mine inca mai dainuie Asa ca va rog sa nu radeti cand cineva scapa o besina intr-un loc public, se prea poate ca s-a lasat recent de fumat
Cu toate astea nu as mai pune gura pe tigara. Nici macar s-o capat gratis de la cineva. Daca cineva insista sa-mi ofere o tigara tre sa vina si la mine acasa sa ma spele pe cap si sa-mi bage hainele la spalat )

Faza frumoasa la lasatul de fumat este ca NU exista sevraj desi industria de tabac si cea farmaceutice vor sa credem noi ca incepem sa tremuram sau mai stiu eu ce cand nu ai fumam. Singurul simptom de sevraj este o usoara stare de iritare in stomac, ca si cand ne-ar fi foame. Dar hai sa nu comparam cu sevrajul in cazul alcoolului sau a altor droguri! "Pofta" de tigara este de fapt doar un gand ce vine si se duce dupa cateva secunde.
Inca o data Felicitari!

Multumesc de felicitari si sprijin!

Acum daca as avea o tigara....as manca-o! Mi-am promis sa nu mai cumpar. De cerut mi-i rusine...Daca am, fumez, stiu eu...
Sper sa reusesc!

Dascalita, vei reusi!

Eu am mai bine de 6 ani de cand m-am lasat de fumat. Si sunt ok. Sunt tot eu. Nici eu nu am suferit prea mult din lipsa tigarilor... asa zisul sevraj... Da! E adevarat. La inceput si eu as fi mancat o tigara . Dar, mi-a trecut. Acum nici macar nu as mirosi-o.

Eu stiu ca poti.

Imi pare sincer rau.Cate sperante ! Noua luni intr-un astfel de caz este mult timp ca sa-ti dea sperante mari.Cu atat mai mult este acum dezamagitor.
Este trist ce-si pot face oamenii cu mana lor

Mda, din pacate acesta e adevarul, Oiksinella... Cred ca voi lua o hotarare cat de curand. Asa nu pot sa traiesc...Si da, imi facusem sperante mari, era iar ca alta data, era [pace in casa, copiii se simteau bine in jurul lui...Acum tipa sa plece B. din casa...Va pleca, nu se simte confortabil in tensiunea asta. Ma doare sufletul si asta va fi picatura care a umplut paharul. Sunt amarata rau, dar intr-un fel ma temeam sa nu ajungem tot aici. Chiar de se trateaza, viata nu va mai fi la fel. Nici separarea nu ma multumeste, eu tin la el si stiu ca se va rata daca divortez...Dupa 30 de ani, nu poti fi nepasator in situatia asta. Trebuie sa cantaresc bine...
Azi am fumat o tigara...Am cerut!

Dasca, mult curaj si capul sus. Te pupacesc!

Inainte de a lua hotararea cu divortul, ma gandesc ca ai putea sa il asi singur pentru o perioada. De exemplu sa pleci o saptamana-doua la tatal tau sa stai cu el (doar de sarbatori vei avea vacanta). Nici copiii sa nu il viziteze, ca sa fie complet singur sotul tau. Si daca nici atunci nu isi da seama ca greseste, daca nici atunci nu recunoaste ca are o problema si trebuie sa se lase ajutat, daca nici atunci nu isi da seama ce familie minunata are langa el si cat de mult ar putea pierde continuand cu bautura, atunci chiar ar trebui sa te gandesti serios la divort. De multe ori nu stii ce ai cu adevarat langa tine decat dupa ce il pierzi. Fa-l sa vada ce inseamna sa va piarda si fa-l sa vada ca trebuie sa aleaga intre voi si bautura. Fii transanta poate asta o sa-l zgaltaie putin si o sa-l trezeasca.
Cam asta ar fi parerea mea, tu vei face ce crezi tu de cuviinta, dar orice ai face, eu iti doresc sa iti aduca pace si liniste in suflet, armonie si fericire.

Fiica lunii, cand e treaz isi da seama de tot...
Acum are o saptamana de cand e iar ok, din pacate eu nu pot uita...nu vorbim decat strict necesarul, stau in camera lui Ralu...
...probabil un timp va fi ok, apoi iar ceva il determina sa cedeze, iar o saptamana e altul, acela pe care eu nu reusesc sa-l accept...
... sunt usor depresiva, lacrimile curata sper, sau macar te ridica spiritual...

Incerc sa ma incurajez sigura spunandu-mi ca aceasta cadere era in grafic, ca tot ce am citit despre dependenta include si recaderile in faza de vindecare...Nu ma impac cu faptul ca nu vrea ajutor medical sau de la psiholog, spune ca poate singur sa treaca peste...eu ma tem ca pana nu va intelege ca asta e boala grea, fara alt leac decat abstinenta totala va ma avea caderi...Acum se poarta ok, isi cere iertare, spune ca nu mai face...de astea am mai vazut si am mai auzit...

Il judec pe el si mie nu-mi iese tigara din cap...Atat pot: sa nu cumpar.In rest...daca am de unde, mai trag cate una! Nu stiu cum de a fost pentru altii asa usor...totul tine de comanda de sus, de la creier...Ma felicit io pe mine pentru cate o zi fara nicio tigara, dar...daca as avea, le-as manca!Adevarat e, nu mor fara, dar am o stare proasta rau, irascibila, indispusa sau depresiva. Oricum, inca mai lupt!

Dasca, tin pumnii cu tigara si te laud si eu, e super ca poti sa nu cumperi. E si asta o boala grea, nicotina ca nicotina, dar mai ales obiceiul e greu de dezvatat. Fii tare si o sa reusesti! Iar despre el... ce sa zic? Nu-ti pierde speranta! Daca in perioadele fara alcool e ok, da-i mai mult timp ca sigur are nevoie. Poate reusesti sa-i pui la indemana ceva materiale despre boala asta? Poate gasesti pe internet si-i printezi.

Dascalita

... si eu am mai vazut si am mai auzit... si eu sunt in asteptare... nu stiu ce sa fac, ca sa fie bine... cand am fost la specialist singura, ca stie care este situatia mea, mi-a zis sa-l las in pace... si in primul rand sa am grija de mine!! ... Inspir adanc si ma straduiesc sa-mi gasesc pacea interioara. Am rabdare. Stiu ca se va termina intr-un fel sau altul. Eu oricum voi fi sanatoasa si fericita, cu el sau fara el. Eu am viata mea. Eu am fericirea mea. Daca el nu-si doreste sa fim impreuna... asta e! Nu-i un capat de lume. Nu voi fi nici prima, nici ultima. Speranta moare ultima. Inca mai sper ca va fi bine. Inca-mi doresc sa fim impreuna sanatosi si fericiti. Uneori imi stapanesc cu greu lacrimile. Ma agat de amintirile placute din trecut, insa uneori nu gasesc nici una, totul e in ceata si mi-e foarte greu. Dar, nu-i nimic. Voi supravietui, asa cum am supravietuit si pana acum.
Fii tare, dascalita si ai incredere in tine. Ai incredere in fericirea ta.


Legat de tigari...
Felicitari pentru lupta.
Tine-o tot asa!!
Vei reusi!
Poti.

...si inca o data, iar si iara!
O luam de la capat cu speranta, e bine si pace. Sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru armonia exterioara, ma rog pentru armonia interioara...

Sunem toti acasa, e cald si bine, comunicam...Incercam sa uitam furtuna...

Ralu a venit acasa, am gospodarit, am sopingarit de-ale casei, am vorbit, miroase peste tot a portocale si ciocolata, a uscator de rufe...

Maine va fi zi de facut papa bun.N-am idee ce, vor veni maine si ideile! Cred ca sigur va fi o placinta de bostan!

Sper ca nu deranjez intrand intr-un spatiu intim cum e jurnalul. Iti las un link cu niste lucruri folositoare despre alcoolism si cei care traiesc alaturi de dependenti.
http://www.sfintiiarhangheli.ro/alcoolismul

Numai bine si multa putere de lupta!

Multumesc!
Uneori simt ca lupt cu morile de vant...Acum e bine. Pana cand?

punctt, te inteleg perfect!

...deci, sunt cam in urma cu informatia...abia azi am priceput si eu ce-i cu fly lady asta de care tot va aud pe aici. Pentru ca nu stiu engleza, am gasit doar Dulce casa, un site ce m-a lamurit cat de cat ce-i cu rutinele si alea, alea.Mai aveti vreo adresa in limba romna cu chestia asta?
Poate invat si eu sa beau apa...azi am baut si apa si ceai! In week end ma hidratez, mai greu in timpul saptamanaii...la scoala ma surprind ca trece ziua si n-am avut ragaz de-un pahar cu apa!

m-am fly-it in Romania de mi-o zburat fulgii si chiar am dat cu fundul de scari cazand pe treptele ude cand duceam a 15/a tura de gunoi.
Cum mere cu fumatul?

Cu fumatul lupt in continuare...Nu pot sa ma opun poftei, asa ca mai cer cate una...
Oricum, a scazut numarul de tigari brusc , sper ca voi reusi! Astept iluminarea, determinarea, puterea...

La mine e bine si pace exterioara. Incepe sa se arate si cea interioara. Niste rani sunt facute deja, asa ca...se vad semnele.Iertarea vine, nu va veni uitarea.
Beau ceai dupa amiaza, apa in cursul zilei, mai putin in prima parte...la scoala nu prea ma pot tine de hidratare!
Nu mananc cum trebuie, asta nu stiu cum o voi indrepta...dimineata o cafea, pana ajung la pranz( ce poate fi si la ora 16 sau mai tarziu) nimic sau un covrig...

Azi am dormit la amiaza!

despre mancat: inca n-am cunoscut natie care sa dea asa de putina importanta unui orar de masa regulat ca romanii. La austrieci, italieni si portughezi (ca pe ei ii stiu mai bine) ora de masa este sfanta. Daca o sarit cumva pranzul numai despre asta o sa vorbeasca pana seara! La fel si cina, ce se mai zic de micul dejun? Italienii merg chiar mai departe si daca ii intalnesti la un juma de ceas dupa ce-ai pranzit cu ei te intreaba daca ai digerat! Io prima data n-am stiut la ce se refera...

Dascalita nici eu nu stiu engleza. Insa mi-a aratat fetita mea cum sa fac. Am dat copy la textul de pe FlyLady, apoi am intrat pe Google la traducere si am dat paste si asa am aflat cum sta treaba pe acolo. Spre rusinea mea inca nu am trecut de prima lectie. Tot nu mi-am luat inima in dinti sa-mi straluceasca chiuveta. Am curatat-o el fugitivo, ca si pana acum. Stiu ca va sosi si clipa cand voi fi pregatita pentru toate lectiile date pe FlyLady.
google traducere


Cu hidratarea la munca... iti poti lua la tine sticlute de 500 ml apa si le bei in pauze.
Cu papica la fel. Ai rabdare si vei reusi. Mananca un fruct, un iaurt orice mai sanatos decat un covrig (care-i plin de calorii goale, fara nutrienti), pana ajungi acasa si iei pranzul.


... pai cica daca vine iertarea... va veni de la sine si uitarea... (asa am auzit eu).

Punctuletz, apa am permanent in dulapul din spatele catedrei, o sticla de doi litri, pahar, merele se cam strica acolo...Ideea e ca pauzele nu-s ale mele de loc, in pauza am mereu de lucru: pregatesc materiale pentru ora ce urmeaza, corectez, dezamorsez conflicte in miniatura ...niciodata nu termin ce am de facut ca suna de intrare! Cat mananca astia mici am alte treaburi: desfac ambalaje de la biscuiti (ca pentru degetelele lor mici e prea greu!), desfac dopuri de la sticle cu apa, am grija sa puna gunoiul in cosul care trebuie ca mereu incurca cosul pentru hartie cu cel pt gunoi menajer...Sau, ca azi, ii explic Mirunei ca supararea Elenei nu va tine mult, ca asa sunt fetitele, acum se cearta, acum se impaca!
Ma trezesc uneori ca nu mai pot vorbi si atunci fug la sticla cu apa...De mancat, inca nu se pune problema.Dupa ore in schimb, beau pe saturate si mai ciugulesc cate ceva cat timp corectez si pregatesc caietele pentru a doua zi.

Azi am cedat iar in fata tigarii...Oare nu sunt suficient motivata? Mi-e ciuda pe mine!

...tihna...
Cand nu scriu, e de bine.
Am mult ajutor in casa, iar. Am timp sa ma refac dupa oboseala de la munca. Azi am venit inghetata rau, trecerea de la caldura din scoala la frigul de pe strada a fost un soc. Mai sa-mi musc limba de tremurat. Am reusit sa ma incalzesc cu un ceai si o patura pe picioare.

Decembrie e o luna a contrastelor. Bilant si speranta, bucurie si tristete, dor de cei plecati, pregatiri pentru placerea celor ce mai sunt inca aici. Imi place si nu prea decembrie...Eu inca lacrimez cand aud colinde, nu mi se par desuete, ma impresioneaza asa cum m-au impresionat la inceput. Contrastul dintre cei ce se bucura si cei ce sufera e evident si e sub ochii mei permanent. Nu pot sta deoparte...La mine in clasa, printre copiii rasfatati si norocosi este si Alexandra...Ea venea la scoala in sandalute...M-am bucurat pentru bucuria ei, azi avea o mandrete de cizme ! Deci, Mos Craciun exista si cel mai frumos dar au fost aceste cizme, nu sirul de ipoduri si teleghidate scrise pe lista dorintelor de rasfatatii lumii. Mosul vine la copiii cuminti, iar Alexandra e cuminte, desteapta, silitoare...Ce-o fi in mintea ei cand vede discrepanta dintre ceea ce merita si ceea ce primeste?

Azi s-a schimbat ehipa manageriala la scoala. Doamne, sunt asa inteleapta ! Adica nu mi-am facut niciun stres.

copiii invata din exemple vii. Ce mesaj primesc ei cand tu le spui sa se recreeze si tu n-o faci? Ca e bine sa zicem altora sa aiba grija de ei dar noi n-o facem? Pauzele au fost create si pentru dascali, or fi avand ele un rol al lor

Salutari Alexandrei! si tuturor piticilor tai care au fost atat de desavarsit de cuminti!!

Acest topic a fost editat de wulfenia: 16 Dec 2010, 11:58 AM

O astepta pe Ralu in vacanta!!!! E in tren, eu pregatesc pe aici, sa se simta bine puica mea!

Dimineata de iarna...Zapada, ger, bucatarie calda si cafea aromata! Toti dorm, asta e clipa mea magica azi ....Soarele trimite raze de diamant in turturii ce atarna la fereastra. E buna cafeaua asta de azi, nu e ca cea de ieri, desi e aceeasi. E mai tihnita, cred!

Plan de bataie : rufe la spalat ( adus Ralu din belsug!), putina ordine in casa ( e usor de cand cu rutinele astea!) , vizita la o invatatoare pensionara , fosta colega de acum jjjde ani, vreau sa scriu ceva despre viata ei in revista noastra la portret de dascal...Am emotii, e bolnava, nu vede...Viata! Am gatit si shopingarit ieri, asa ca azi nu am prea multa treaba. Trebuie sa merg la o pomana in vecini, nu-mi place...Vad eu daca ma pot fofila!

Cam atat, acum la treaba!

Pana la urma n-am reusit sa evit pomana din vecini, asa ca am socializat nitel si am cugetat profund la ale vietii.
Vecina mea de deasupra a murit acum doi ani, alcoolica. Era tanara, mai tanara ca mine...Cu sotul nu s-a inteles, dat fiind circumstantele...A batut-o mereu.Viata lor era un calvar.
El s-a insurat rapid dupa moartea ei, fata lor a fost adanc ranita de rapida lui casatorie, nu se inteleg, azi n-a fost prezenta la pomenirea mamei...
El incearca sa-si ceara iertare parca pentru ceea ce n-a facut pentru prima nevasta cat a trait. Monument de marmura la cimitir, pomeniri dese la care insista sa vina cei ce-au cunoscut-o, justificari pe care nu i le cere nimeni...
Actuala sotie nu bea, a inceput sa bea el, insa.
Nu se poate iesi din cercul asta al suferintei, dupa cate vad...

Acest topic a fost editat de dascalita: 18 Dec 2010, 02:14 PM

Se apropie Craciunul si ma simt oarecum descumpanita ca nu-s pliana de treaba! M-am hotarat s-o iau usurel. Casa e mai mereu curata, asa ca voi improspata putin pe ici colo atmosfera si cam atat. Voi scoate ornamentele specifice, fac niste aranjamente cu crengi de brad...vedem noi cum o sa fie, oricum va fi frumos! Nici cu gatitul nu ma mai arunc ca alta data. Anul asta nu fac ci cumpar carnati si toba si leber. In rest, o sa gatesc cate putin din tot ce pofteste fiecare membru al familiei mele.Asa mi-am propus eu, ai mei au cam sucit nasurile...o sa vada ca daca sunt mai odihnita, e si castigul lor.

Orasul e o mocirla, zapada s-a topit si e apa peste tot, ca-s canalizarile inghetate inca. Bleah!

De vreo doua zile vreau sa scriu aici si cand sa postez, cade netul...Azi n-am avut toata ziua...Sa vad daca asta ajunge in jurnal.

Marti am luat vacanta, a venit mosu' la copii in clasa, a fost fain pentru ei. N-am mai facut serbare clasica, am inchiriat un actor pe post de mos ce a facut swou cu ei. Mai intai a venit ca clown, le-a facut giumbuslucuri, chestii, au ras de s-au prapadit. Asta teoretic era darul de la mos pentru ei, spectacolul. Apoi cat am mai colorat noi felicitarea pentru familie, surpriza! Mosul a venit incarcat cu daruri, a cantat cu ei colinde, a ascultat poezii si a raspuns la ceateva dileme de genul: unde-s renii, de ce sunt atatia mosi pe stada, de ce ne ierti mereu cand gresim ? Dulci de tot!

Eu am ajuns devreme acasa, am sters oleaca praful dupa regulile fly lady si tot dupa regulile ei mi-am facut ordine in toata casa zilelelastea fara sa-mi rup oasele! Bun asa.Mai am de invatat de la fetele astea!