Ian McEwan, Amsterdam

Calomnii mitologice (Farame din conferinte nerostite) - Octavian Paler.

N-aveam chef de nimic. Am luat doua buc. carte sa-ncerc sa adorm, prima pe care am deschis-o, din cauza ca avea copertile mai tari, a fost asta. De mult nu mi s-a mai intamplat sa nu mai pot sa las o carte din mana (dovada sigura ca imbatranesc). M-a surprins, m-am regasit printre paragrafe, mi-am amintit de ... habar n-am de ce.

N-am mai citit nimic de OP pana acum, dar asta e parca un "epilog sumar pe larg si prescurtat dar detaliat" de Leonida Neamtu. OP si LN ambii probabil discipoli ai celebrului filosof anonim Givex. Doar ca la LN fantasticul, supranaturalul (i-as zice epifanii ale sacrului, dar sa ne pastram la literatura totusi) este prezent, face parte din realul vizibil, palpabil, olfactiv... nu se confunda desi e activ, pe cand la OP e doar o proiectie reflectata de o oglinda convexa, sau concava, dupa caz.

Parca mai voiam a zice ceva. Am uitat.

Tot Paler ... Jurnal American

Ian McEwan, Cainii Negri

Ian McEwan, Sambata

Philip Roth, American Pastoral. Pe tipul asta uneori il iubesc tare, alteori il urasc la fel de tare. Ma intreb daca se poate trai cu el numai asa, la extreme.

Lebedele sălbatice

David Lodge, Ganduri Ascunse

'The lord of the rings' by J.R.R. Tolkien

E prima carte care o citesc dupa ce am vizionat filmul, si pur si simplu ramai masca fata de cat de "subtire" e varianta de pe ecran.

Sfarsit de veac in Bucuresti

Recitesc Hoţii de frumuseţe.

Am inceput Oglinda Limburilor de Andre Malraux ...

Auschwitz

Cum e asta, care-i povestea pe scurt?

E foarte bună. Nu-mi place să "povestesc" cărţi. Aruncă un ochi aici şi vezi dacă te atrage. Iar daca o vrei şi nu îţi place să citeşti pe calculator (eu urăsc asta), ţi-o aduc eu.

Multumesc.

Lorelei de Ionel Teodoreanu .Am început ceva de Balzac dar merge greu.Şi Istoria culturii şi civilizaţiei de Ovidiu Drimba .

Întoarcerea Omului Zar

In paralel:
-Mozart "Scrisori"
-Mircea Gheorghe "Partida de canasta"
-Grisham "Clientul" (asta in tramvai, ca e mai light )

Norwegian Wood (Haruki Murakami)

Demostene Botez - "Ghiocul"

Gabriel Liiceani - Intalnire cu un necunoscut. Parerea mea este ca atat timp te raportezi la niste " idoli " te pierzi pe tine insati din vedere si orice cautare este zadarnica, atat timp cat sforile papusarului functioneaza.

Saptamana trecuta am citit Sa nu ne uitam la ceas de Rodica Ojog Brasoveanu.

Citesc La furat de cai de Per Petterson (carte din colectia Cotidianul). Imi place modul in care descrie autorul natura, ceea ce simte si ceea ce i se intampla. La inceput mi s-a parut cam plictisitoare, dar acum a inceput sa-mi placa.

Pestele in apa- autobiografia M Vargas Llosa

Radu Pavel Gheo "Adio, adio, patria mea"
Ghiocul tot nu l-am terminat desi e bunicel.

Ken Follet - O lume fara sfarsit. DItamai cartea, dar se citeste repede.

Printre picaturi si alergaturi am reusit sa citesc Crudul adevar de David Lodge.

Trei tigri trişti

Am observat ca in ultima perioada nimic nu ma dispune/destinde mai bine ca o carte politista.

Rodica Ojog-Brasoveanu, Cianura pentru un suras (recitita)

In paralel:
„O calatorie gratuita – Romanii in gulagul sovietic” – Olga Pfeiffer Cunescu
"100 de femei celebre"

La recomandarea expresa a cuiva am inceput Montesquieu, Scrisori persane.

Inca nu m-am hotarat intre Viata cea noua a lui Pamuk si Prima ancheta a lui Maigret a lui Simenon. Nu-mi place sa citesc doua carti in acelasi timp.

Exergy33, cum e cartea ta? Poate din 2 o aleg pe-a treia.

Sunt intr-o stuatie asemanatoare cu tine. Citesc in paralel Spionaj la manastire de Rodica Ojog Brasoveanu si Scrisorile persane

Cartea scrisa de Monstesquieu e captivanta prin stilul narativ si perspectiva prin care e perceputa societatea pariziana de catre doi indivizi diferiti, ambii veniti din Persia medievala.

Primul e un tanar persan trimis de familie sa studieze in Europa, cel de-al doilea e un om matur, ce avusese o pozitie importanta la curtea de la Isfahan, si care din ratiuni politice e nevoit sa aleaga calea exilului.
Cei doi trimit scrisori acasa. In aceste epistole ei povestesc, mai bine zis analizeaza, diverse aspecte : Franta si obiceiurile francezilor, moravurile societatii pariziene, luxul si mizeria, arta, literatura, viata oamenilor simpli ... adica mai tot ceea ce vad cu ochii lor, iar lucrurile vazute sunt puse in balanta cu cele de acasa, adica din societatea persana.

Montesquieu afirma ca nu a facut decat sa traduca scrisorile celor doi.
Eu nu-l cred ..

Suna interesant scrisorile, doar ca momentan, si daca as avea cartea la indemana, nu as putea sa mai citesc ceva despre Paris. Cel putin o luna, asa simt.

Cred ca e nevoie sa vad oameni adevarati cum se misca, nu sa citesc despre ei si gandurile lor. Si aer curat/rece cu miros de pamant rascolit.