Azi de dimineata am muncit la cele trei icoane pe ou de strut pe care le aveam de finalizat. Ideea este ca abia acum am reusit sa le termin, dar trebuie sa mai stea la uscat. Sa dea Domnul sa se usuce in seara asta ca sa le pot duce maine la expozitie! Mai nou e posibil sa ne ofere organizatorii fete de masa... dar eu totusi o sa o iau si pe a mea ca e mai sigur.
Ma gandesc sa fac niste poze cu restul lucrarilor, pana se usuca cele trei oua de strut.

Cam astea ar fi lucrarile cu care merg maine la expozitie, mai putin cele trei oua de strut care nu s-au uscat inca:



Si o icoana pe care as fi vrut sa o iau cu mine dar nu e finalizata si nici nu o pot finaliza pana nu se usuca.


In alta ordine de idei, aici a plouat cu gheata de a rupt. A rupt la propriu tot ce a prins: vie cu struguri, capsuni, ceapa, pomi (si lamaiul meu care e intr-un ghiveci in curte)... si tot ce a mai intalnit in cale. Ce mai... a fost prapad. Iar acum e soare si frumos de zici ca nu s-a intamplat nimic.

Ouale de strut, cred ca abia maine dimineata se vor fi uscat complet. Dar o sa iau aparatul foto sa fac o poza la stand

Se cheama talent, nu-i asa?

talent, indubiatbil

atceva inafara de icoane ai pictat vreodata?

multumesc de apreciere, fetele

Nu prea am incercat altceva... adica doua tentative: un vas cu frezii care il am pe perete(cam palid) si un tablou cu cai... care nu il mai am de mult timp (l-am dat de mult la o firma care vindea pe e-bay si am luat in schimb materiale de pictura).
Am panze cumparate, la mama ... dar nu indraznesc sa le iau sa le pictez. Nu-mi trece prin minte ce as putea picta pe ele... si chiar daca uneori am cate o idee, ea dispare imediat dintr-un fel de teama. Teama nu stiu de ce... poate de necunoscut? Pictura icoanelor se desfasoara dupa niste canoane... ce fac eu fara acele canoane? Ma pierd cand raman numai eu cu imaginatia mea pustie, goala de idei.

ah, am inteles, neincrederea in tine
poate la un moment dat o sa te simti in largul tau in fata unei panze, cine stie.
mi-ar placea tare mult sa vad ce iese

Sunt foarte frumoase.

Multumesc tikky!

Si bine ca mi-ai amintit de "alea trei care nu se uscasera inca". Acestea sunt cele trei care erau patru (adica una din ele este si in pozele care le-am pus mai sus):

Cum a fost cu expozitia:
In primul rand, cu ceva timp inainte de expozitie organizatorii au cerut poze de la noi cu lucrarile noastre, sa-si faca o parere despre ce o sa expunem. Eu am trimi doua poze. De fapt un din icoane nu vroiam sa o iau cu mine la expozitie dar am dat-o doar ca exemplu. Nu stiam eu de ce insista una dintre organizatori sa aduc si icoana respectiva la expozitie. Pana la urma m-a "induplecat" si am expus si icoana respectiva (nu prea aveam conditii bune de expunere ca ea trebuia agatata intr-un cui pe perete nu pusa pe masa si de asta nu am vrut sa ma complic cu ea, dar i-am improvizat eu ceva de spijin pana la urma). Am fost surprinsa sa vad, in momentul cand am ajuns la expozitie, ca de fapt ea fusese selectata sa apara pe afisul expozitiei Atunci m-am dumirit....Cam asa arata afisul:


Vizitatori au fost la expozitie, au privit, au avut numai cuvinte de admiratie dar numai atat. De cumparat nu s-a grabit nimeni sa cumpere (aici ma refer doar la standul meu, ca la standurile cu bijuterii din margele, la standul cu origami, s-a mai cumparat cate ceva - dar tot foarte putin). Pana la urma tot noi intre noi expozantele ne-am facut vanzare: eu mi-am cumparat cercei de pe la colegele mele de stand, iar colega cu origami a cumparat de la mine o iconita pe piatra. Pentru mine asta a fost singura vanzare in cele doua zile (vineri si sambata) ca a treia zi nici nu m-am mai obosit sa merg ca oricum serbam un an de la casatorie si am fost 11 persoane la masa.
Sa nu uit sa pun si o poza cu standul meu (cu fata lor de masa ca ne-au dat la toti la fel)

Ceea ce mi-a placut cel mai mult la acest targ este faptul ca mi-am facut noi cunostinte cu preocupari comune, m-am bucurat de compania lor foarte placuta si mi-am dat seama de un lucru pe care nu il realizam pana acum: cat de mult imi lipseste socializarea live.

Cat despre cum a decurs serbarea unui an de la casatori pot sa zic ca a fost o zi superba in prima parte si am intins mesele afara in curte, desigur fiind prevazatori si intinzand un fel de copertina impermeabila deasupra meselor. Musafirii au venit pe la ora doua si am inceput cu ciorba, apoi cu niste aperitive si in timpul asta eu cu sotul puneam friptura pe gratarul deja incins. Si in timp ce oamenii isi beau cafeluta iaca vine si coana ploaie si tata imi tinea umbrela de plaja (care este enorma) deasupra cand grataream ca sa nu stinga ploaia focul. Deoarece nu a plouat tare, toata lumea a dorit sa ramana pe loc. Abia ce terminasem gratarul si se mai potolise ploaia ca am zis sa aduc si tortul. Ei, acum sa te tii frate ce ploaie a venit ca ne ploua din lateral si nu mai conta ca avem copertina si mai curgea si pe mijlocul mesei ca era copertina din doua bucati. Si asa a trebuit sa ne refugiem in casa pentru a manca tortul. Dar importan e ca ne-am simtit cu totii bine.
Cu ocazi asta am constatat ca la noi (sotul meu si cu mine) totul incepe cu ploaie: nunta a fost cu ploaie. aniversarea de un an de la casatorie a fost cu ploaie, construirea casei a inceput cu ploaie. Da, saptamana trecuta a venit tatal meu sa traseze impreuna cu sotul meu si cu socrul meu, conturul casei si axele pentru sapaturi caci ne-am hotarat sa ne ridicam o casuta in gradina la socri. Si in ziua stabilita (miercuri parca) a fost soare si frumos. Dupa-amiaza cand au venit parintii mei, parca aparusera niste nori cam negri. Nici nu au intrat bine in curte parintii mei ca a inceput sa bata o ploaie cu gheata teribila.... dar despre asta am scris atunci. Ideea este ca in ziua aia nu au mai putut intra in gradina sa traseze.

Nah, multi zic ca ploaia inseamna belsug. Doamne ajuta!

Nu stiu ce se intampla cu mine dar in ultimul timp imi scade vertiginos randamentul la servici. Trec printr-o perioada in care imi e din ce in ce mai sila sa merg la servici. Adica la serviciul asta, ca nu mi-e sila de munca, cred ca imi e sila de munca neplatita. As merge oriunde in alta parte unde as fi platita mai bine (dar desigur ca nu am unde, acum pe timp de criza adancita de tantalaii si hotii de la guvernare). As prefera sa fac alte munci care nu sunt neaparat conforme cu pregatirea mea, numai sa stiu ca imi pot asigura traiul. Nu stiu cum se simte un soarece prins in cursa, dar banuiesc. Nu reusesc sa vad o iesire......

Daca tot am vorbit de vasul cu frezii sa pun si o imagine a tentativei respective. Dupa parerea mea e mediocru, nu are valoare de opera de arta .... e cam sters, noroc de rama ca-l mai scoate in evidenta cat de cat.


PS: si sa nu uit ca l-am incadrat ca ciubotica.... la inramare cautam freziile pe sub rama

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 4 Jun 2010, 07:26 PM

Iata si niste minunatii de branduse ce au inflorit de cateva zile ca niste bijuterii si azi m-am grabit sa le fotografiez ca sa nu inceapa sa-si piarda din stralucire, ca orice lucru minunat dar efemer.

Cele din postul anterior sunt branduse de vara, dar am si un vas cu branduse ce au inflorit in martie, cand locuiam inca la bloc, in chirie. Sunt superbe si alea si le-am facut niste fotografii dupa ce le udasem si erau pline de picaturi de apa:




Si in afara de acestea mai am o glastra cu branduse albe care vor inflori la sfarsitul verii. Anul trecut cand le-am luat de la mama, mai faceau flori si prin septembrie-octombrie.

Crengi de busuioc sfintite pe la colturi, banuti pe la intrare si multi stropi de apa sfintita de-a lungul peretilor.... toate astea au fost puse in temelia casei noastre. A fost duminica preotul si ne-a facut slujba inainte de turnarea betonului. Daca ne ajuta Dumnezeu, zilele astea incepem sa turnam temelia. Inca nu pot descrie ce simt... inca mi-e frica pentru ca stiu ca nu ne ajung banii decat pana la acoperis... cand va trebui sa luam si tabla nu stiu cum o s-o luam. Si cate vin pe urma.... Dar pana atunci mai este, pana atunci mai incercam sa punem deoparte cate ceva lunar (banii care ii dadeam pe chirie, incercam acum sa ii punem deoparte in banca in fiecare luna). Problema e ca dupa ce vom avea amandoi cu 25% mai putin la salar nu stiu cum o sa mai punem deoparte. Dar Dumnezeu e Mare!

Dupa o saptamana si ceva am si eu un link cu poze facute de un fotograf profesionist la expozitie

poze de la expozitia de arta si hand-made 28-30 mai 2010

De notat una din ideile mele crete: mi s-a pus pata sa-mi mobilez atelierul de pictura (asta dupa ca va fi gata casa, adica nu cred ca anul acesta) cu mobila veche de pe la 1900. Si internetul nu duce lipsa de oferte unele mai piperate, altele mai accesibile. Problema ar fi ca unele piese necesita restaurare adica alti bani, alta distractie. Si de ce oare toti care dau anunturi ca vand mobila veche scriu acolo URGENT? Mie imi trebuie abia anul viitor ca acum nu am unde sa o depozitez.
.... in fine ideea mai trebuie rumegata ca mai are dezavantaje, cum ar fi faptul ca mobilierul vechi e si masiv si o sa-mi ia mult din spatiu, iar eu, in atelierul de pictura in primul rand de mult spatiu voi avea nevoie.

Caldura de sambata ne-a scos la piscina (prima data anul acesta), numai ca apa din bazin era ca gheata si la intrare in bazin am crezut ca mi se opreste inima (la propriu: cand am intrat in bazin am avut probleme cu respiratia din cauza socului hipotermic, aveam impresia ca ma sufoc) pana m-am obisnuit cu senzatia. Oricum dupa ce m-am obisnuit cu apa a fost super.... parca nu mai vroiam sa ies din ea (nu degeaba sunt in zodia pestilor ). Numai ca odata iesiti din bazin, mai ales dupa ce am stat cam o ora la soare si eram incinsi, nu am mai avut curajul sa mai intram a doua oara in apa aia inghetata. Asa ca ne-am luat bagajele si am plecat. Cu ocazia asta ne-am ofticat rau si ieri am plecat sa ne cumpara o piscina ca loc in curte avem .... berechet.
Asa ca ieri pe caldura aia ucigatoare umblam chiauca prin magazine. Am ajuns acasa storsi din cauza caldurii, dar cu o piscina rotunda dupa noi, super-faina. Are 305 cm in diamentru si inaltimea de 76 cm. Desigur ca nu poti inota in ea dar poti sa sezi si sa te racoresti cand e canicula in toi. Si nu va fi apa rece ca gheata ca sa-mi stea inima in loc, caci o sa o lasam la soare de dimineata si fiind cantitatea de apa mai modesta se va incalzi. Ieri i-am facut proba dar cu o cantitate mica de apa (pana la glezna) ca oricum nu mai era soare si nu se mai incalzea apa (era deja ora 15 cand am ajuns acasa si se innorase). Abia asteptam sa o utilizam la intreaga capacitate, numai sa se intoarca soarele ca vad ca s-a suparat si nu mai iese din nori.

Sa avem cu totii o saptamana minunata cu spor in toate!

Acum am vazut ca ai participat la expozitie. Ce frumos! Felicitari!
Ma bucur ca-ti faci timp pentru pictura, se vede ca-ti place. Mult spor in continuare si sa ne mai arati si noua ce faci.

ps. Imi plac si freziile.

de ce nu cauţi pe la sat mobilă veche, ţărănească, şi o recondiţionezi chiar tu, în timp? De obicei e vopsită, se poate curăţa toată vopseaua veche şi şlefui, apoi îi dai un strat de baiţ, pictezi floricele ici-colo şi apoi fixezi cu un strat de lac incolor...

P.S. Felicitări pentru expoziţie şi succes pentru construcţie!

Acest topic a fost editat de Erwin: 14 Jun 2010, 11:55 AM

@Titus Herbert: iti multumesc! Timp imi fac, pentru ca imi place mult sa pictez.... problema ar fi ca nu se vinde ceea ce fac. Dar poate macar o expozitie personala reusesc sa imi fac.... intr-o zi....

@Erwin: la asta nu ma gandisem. Sa stii ca e o idee foarte interesanta. Chiar o sa vad ce reusesc sa gasesc ..... cel mai mult m-ar interesa dulapioare, scrinuri, cufere din alea mari din lemn si fier. Multumesc de idee!

Cu plăcere! Mai am una: poţi face un troc cu ţăranii, le dai icoane de-ale tale în schimbul mobilei şi ieşi bine, zic eu!

La ceva în genul ăsta mă gândeam:

Am rumegat ideea ta, Erwin si este cea mai rezonabila si cea mai practica, nu implica prea multe costuri, doar ceva munca, dar de asta nu ma plang ca ma atrage ideea. Deja am inceput sa intreb in stanga si in dreapta de mobila veche. Sa vad ce gasesc... eventual vin cu poze. Multumesc mult de idei (nici aia cu trocul nu-i rea deloc, desi e posibil ca oamenii de la tara sa prefere banii in locul artei).
Si uite ce idei de reconditionare am gasit pe net:
Reconditioneaza mobila veche

PS: scaunelul ala facut din tambur pentru cablu mi se pare genial.

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 15 Jun 2010, 11:03 AM

da... în vremuri de restrişte, arta nu "merge"... aşa cum nu merg nici multe alte afaceri mai mici sau mai mari, pentru că oamenii sunt preocupaţi de ce pun pe masă, nu mai contează care masă, dacă e din PAL sau un tambur reciclat...

M-am documentat despre reconditionarea mobilei vechi (traiasca netul) si chiar daca presupune multa munca si rabdare, nu e ceva peste mana de facut. Problema e ca nu am gasit inca subiectul reconditionarii :| Toti batranii pe care i-am intrebat mi-au raspuns ceva de genul: "aaaaa pai am avut dar am spart-o si am folosit lemnul la altele: la foc, la cutii ...." Pe aici prin satul unde lucrez toti au copii plecati in Italia si le-au luat copiii mobila noua. Asa ca sunt sanse destul de mici sa gasesc.... dar oricum eu am dat "sfoara-n tara".

Mi-am luat slefuitor automat caci preparasem lemnul pentru icoane cu un aracet nou, foarte puternic si aveam probleme la slefuit. Partea buna este ca e mult mai rezistenta in timp preparatia.

In rest.... am chef de servici ca matza a linge sare. Am asa o neradbare, ca as fugi de la servici sa lucrez la icoane. Nu ca ar fi ceva nou asta, dar am unele zile in care parca stau pe ace la servici.

Săptămână cu chef să ai... Şi pensulă suavă.

Ai încercat să-ţi pictezi brânduşele? Aşa, în joacă...

Multumesc Data'q pentru magia pe care o strecori in paginile jurnalului meu! Nu am incercat sa pictez brandusele, dar e o idee interesanta.

In week-endul acesta voi merge la Vatra Dornei. Sper sa nu avem "norocul" de ploaie non-stop cum am mai patit alta data... adica, inainte sa il cunosc pe sotul meu, daca mergeam in concediu cu parintii sau cu gasca de prieteni aveam mereu vreme buna minim 80% din perioada; de cand am inceput sa merg cu sotul meu (si inainte sa fim casatoriti) prin calatorii, de fiecare data avem parte de ploaie, in unele sejururi am avut chiar 90% ploaie (cand am fost la Predeal, la Cluj, la Sighisoara...). Sotul meu este vinovat pentru asta caci cara ploaia cu el pe unde merge si mereu ii spun sa nu mai ia ploaia cu el!. E copilul ploii.

Am gasit o gramada de idei interesante de lucruri facute din chestii reciclate pe care vreau sa le incerc, cum ar fi aceasta interesanta canapea de exterior facuta din paleti:


Imi dau seama ca pentru constructia casei vor fi necesari destui paleti de caramida si dupa folosirea caramizii, paletii ne raman noua. Eu una nu vreau sa las sa ii foloseasca drept lemn de foc. Mi se pare minunata ideea de canapea si am vazut tot pe net pe cineva care a facut gard din acesti paleti. Eu imi storc mintea poate gasesc si alte chestii interesante pe care sa le fac din paleti.

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 24 Jun 2010, 01:21 PM

Pffff, cat praf s-a asternut peste jurnalul meu!
Am lipsit aproape o saptamana pentru ca am fost la un curs de specializare gratuit derulat printr-un program cu fonduri europene. A avut loc la Vatra Dornei si mi-a placut mult felul cum a fost sustinut cursul de catre instructoarea noastra care are un mod foarte interactiv si original de a preda. Vremea a fost oribila, a plouat in fiecare zi, exceptie facand ziua de marti in care a fost mare parte din zi placut, abia seara a plouat. Si norocul cel mai mare a fost ca marti a fost ziua in care s-a dat numai examenul (care la ora 12 era terminat si aflate si rezultatele) asa ca restul zilei a fost timp liber. Miercuri deja am plecat spre casa . De fapt altii au plecat chiar de marti dupa examne, dar noi ne-am gandit sa profitam de ziua aceea frumoasa si sa facem un tur al imprejurimilor. Si nu l-am facut chiar oricum ci am sunat la cineva care inchiria cai si am facut acel tur calare. Ne-a costat 25 lei de persoana un tur de 45 minute prin padure, care tur si-a meritat toti banii. In afara de aceasta distractie nu am mai prins alta in timpul zilei pentru ca aveam cursuri zinic pana la 18, 19 iar la 19.30 cina. Si oricum vremea a fost urata mereu. Noroc ca era un club alaturi si ne-am distrat pe acolo, mai era o piscina cu jacuzzi la alt hotel, sauna la noi in hotel si ne mai relaxam seara sau ne faceam de cap in club. Daca tot a fost cazarea si masa gratuite macar ne-am permis sa ne distram. Asa ca per total a fost chiar fain la Vatra Dornei.
Aaaaa si sa nu uit ca in prima zi cand am ajuns acolo am dat mancare la o veverita. A luat nucile din palma mea cu niste labute mici si sovaitoare si ma privea cu ochisorii aia negri ca doua margele, pregatita oricand sa o rupa la fuga daca i se parea ceva suspect. Marele regret este ca nu luasem aparatul foto la mine cand am fost in parcul cu veverite.
Macar de la echitatie am cateva poze:

Calutul pe care am calarit se numeste Cezar si imi pare rau ca nu am avut la mine zahar sa ii dau ca a fost un cal foarte ascultator si bun. Daca ceilalti cai pe care au calarit colegele si colegii de curs (am fost 7 persoane la echitatie) au mai facut mofturi (se opreau din mers prin padure sa manance lastari, daca vroiau sa ii opreasca nu se opreau, daca ii manau nu plecau de pe loc etc) in schimb Cezar al meu raspundea promt la orice comanda ii dadeam. Nu am avut sa ii dau la urma decat niste iarba smulsa in graba din jur, dar el a fost multumit
Si mi-a placut cum s-a descurcat in sea sotul meu, avand in vedere ca pentru el era prima data cand urca pe un cal. Trebuie sa mentionez ca eu am fost cam smechera: i-am lasat pe toti sa se mire nevoie mare cat de sigura si relaxata sunt eu in sea si abia la urma le-am spus ca eu am calarit de multe ori si chiar am luat lectii de echitatie la un club de echitatie. Faza era ca mai toti din grup sunt din mediu rural si eu eram singura crescuta la oras si cred ca ei nu s-ar fi asteptat sa stiu sa calaresc, in timp ce ei nu stiau (nici ei, ca si sotul meu, nu mai urcasera pe cai inainte). Doar sotul meu stia ca am mai calarit.
Si ceva ce imi pare rau ca nu mi-am cumparat (ca s-ar fi potrivit):

Iar dupa plimbarea cu calutii ne-am relaxat cu totii (numai calaretii fara cai ) la o terasa (in poza eu si sotiorul meu):


Oricum dupa ce ne-am intors de la Vatra Dornei am gasit dezastru prin sat: apa multa si sinistrati. Noi stam in satul Holt din comuna Letea Veche, care e chiar pe Siret si e urmatorul dupa satul Schineni din comuna Saucesti, care a fost inundat. Comuna Letea Veche (unde lucreaza sotul meu si unde locuim) se afla in partea de est a Bacaului. Noroc ca noi locuim undeva sus, unde nu ajunge apa. Vineri nu am putut iesi din sat din cauza apei si a trebuit sa ocolim foarte mult pe niste drumuri prin camp ca sa mergem la munca. Sotul meu a trebuit sa faca vineri noaptea permanenta la sediul primariei. La primaria unde lucrez eu (comuna Luizi Calugara) nu au fost probleme caci e pe partea opusa fata de Bacau adica la vest si e departe de Siret sau Bistrita. E un parau (Bahna) care trece prin comuna, dar asta nu s-a umflat prea tare si oricum e regularizat: are diguri foarte inalte construite acum 4-5 ani cand eu abia ma angajasem la primarie.
Acum s-au retras apele din Holt. Singura problema pe care am avut-o noi (eu si sotul meu) in urma inundatiei este ca drumul de pamant pe care veneau masinile care aduceau materiale pentru casa pe care ne-o construim, a stat sub apa si acum e o mare mocirla inca. Asa ca toata caramida cumparata am lasat-o in custodie la magazin. Problema e ca ei nu o tin mai mult de 30 de zile, iar daca mai ploua si pamantul nu se intareste nu o putem aduce. Nici cifa de beton nu poate intra deocamdata ca sa turnam temelia (bine ca macar radierul a fost turnat cam pe 9 iunie). Vom face si noi ce putem si cat ne va lasa Dumnezeu sa facem.

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 6 Jul 2010, 09:41 AM

Cate urgii se abat asupra poporului asta! Ne urgiseste guvernul, ne urgiseste si Dumnezeu. Cineva spunea ca poporul care isi ucide conducatorii in ajunul Craciunului este un popor blestemat. Oare cat va continua blestemul? Poate pana se va stinge si ultimul roman care s-a bucurat de moartea conducatorilor impuscati in ziua Sfanta de Ajun de Craciun? Aproape toti ne-am bucurat in acel moment.
Si pe langa toate astea mai purtam si blestemul hotiei, lenii, delasarii, nepasarii si prostiei.

Zilele trecute am avut o stare tare ciudata imi venea sa plang fara motiv. Marti seara am avut un motiv sa ma eliberez si am plans cat am simtit nevoia. Desigur ca in alte imprejurari nu m-ar fi afectat atat de mult ceea ce s-a intamplat, incat sa reactionez asa. Dar a venit pe fondul unor zile de instabilitate emotionala. Ma apasa tot ce se intampla si mai tare ma apasa neputinta romanilor in fata unor urgii si lipsa de reactie in fata altor urgii. Oricum nu mi-a trecut inca starea aia nasoala dar am mai eliberat din presiunile interioare.

Sunt foarte frumoase pozele, calutii sunt superbi. Sa-ti treaca starea aia nasoala!

Multumesc, factura! Ceva-ceva a mai trecut din starea aia nasoala de neputinta si frustrare.

Am pus pe blogul meu doua tutoriale: unul despre tehnica mea de pictura pe piatra si unul despre tehnica mea de a picta pe oua de strut. Poate este cineva interesat de aceste tehnici, poate vor fi de folos si altora.
BLOGUL MEU

Am vazut pe alte site-uri multe obiecte decorative care se pot realiza din tot felul de vechituri de prin casa si mintea mea a inceput sa lucreze, sa imagineze.... numai de as avea si timp... Din pacate acum am alte prioritati care imi consuma mult timp, dar sper sa ma pot apuca si de acele proiectele candva. Numai sa nu le uit pana atunci... ca mai pierd din idei. Poate ar trebui sa le notez cand imi vin.

De notat faptul ca azi am mai depasit un prag psihologic in lupta cu kilogramele: am 10 kg slabite (incepind de pe 19 aprilie 2010).

Sper sa aveti cu totii o saptamana minunata, spornica si cu reusite multe!

Ma oftica faptul ca nu reusim sa turnam odata temelia casei Fierul si cofragul e pus de cand haul dar pana acum nu putea intra cifa cu beton pentru ca era moale pamantul si in fiecare zi a plouat. Azi cand in sfarsit se uscase pamantul si trebuia sa vina betonul si pompa (am stabilit de ieri si azi dimineata sotul a si achitat contra-valoarea betonului) nu au aparut indivizii respectivi. M-am invoit de la munca si am asteptat ca proasta si nimic. Iar acum nici la telefon nu raspund. Iar partea proasta e ca pare sa se pregateasca de furtuna... adica daca ploua azi, maine iar nu poate intra cifa (
Cam asa arata casuta noastra in stadiul asta din care nu reusim sa iesim:


O vorba romaneasca spune asa: una buna, una rea. Eu am inceput cu aia rea.
Partea buna este ca azi am livrat o comanda de trei icoane pe lemn (dimensiunea 20cm/30cm) si am primit si banutii pe loc. Inainte sa merg sa dau iconitele, le-am fotografiat:



Saptamana trecuta a inflorit trandafirul violet pe care mi l-am cumparat asta primavara si pe langa faptul ca e superb si are o culoare perfecta, mai are si un miros de te face sa stai numai cu nasul in el:

Acum floarea din poza s-a ofilit si sunt deschisi ceilalti 4 boboci. E superb.

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 14 Jul 2010, 06:35 PM

draga mea, nerabdarea nu ajuta in problema cu casa. rabdare si o sa se faca toate la timpul lor.

Multumesc Felinuta! Stiu ca ai dreptate dar uneori "nu imi pot stapani caii"
In ziua cand trebuia sa vina pompa si cifa de beton, nu au aparut (pe 14 iulie). Si pamantul chiar era uscat si numai bun. Peste noapte a plouat, iar a doua zi la ora 8 dimineata pompa era acolo.... nah belea ca acolo a ramas impotmolita in fundul gradinii. Nu putea nici sa urce spre locul unde trebuia turnat betonul, nici sa dea inapoi sa plece. Aluneca pe iarba uda si pe mazga formata dupa ploaie. Si de la ora 8 dimineata pana pe la ora 11 am tot dat telefoane si eu si sotul pe la cunostinte care au o vola, dar toti le aveau date pe la lucrari si nici una nu era in zona. Ne-am ofticat rau de tot mai ales ca facea scandal si cucoana de la firma care ne trimisese pompa ca vezi-doamne i s-a impotmolit masina din cauza noastra si ca nu ne mai da niciodata beton. Iaca scart!
Si oricat ne-am agitat, strofocat, chinuit, sa facem rost de vola sau un tractor care sa traga pompa (care are cam 8 sau 9 tone) nu am gasit pe nimeni. Dar Dumnezeu ne-a rezolvat El treaba. Dupa ora 11 s-a uscat pamantul si iarba, caci era soare si foarte cald. Asa ca aproape de ora 12 a reusit masina cu pompa de beton sa urce delusorul si sa ajunga la fundatia casei noastre. Cifa a urcat si ea fara probleme si au turnat rapid betonul.
Acuma era bine daca azi veneau muncitorii si scoteau cofrajele si incepeau sa le puna deasupra, ca luni sa turnam in continuare, dar ne-a zis seful lor ca trebuie sa ii trimita la alta lucrare.... si am ramas cu ochii in soare. Abia de saptamana viitoare ii mai aduce pe la noi. Si iar mai taraganam.....
Acuma, cum a zis si Felina: RABDARE!

Caldura asta de afara m-a damblagit pesemne
Ieri am facut un gratar in curte la socri si i-am invitat si pe parintii mei. A fost frumos si nu am suferit de cald ca ne-a aparat cortina de vie, plus ca am tot stropit pe jos cu furtunul cu apa. Dupa ce au plecat parintii mei si am strans tot impreuna cu socra-mea, aveam chef de o plimbare ca sa nu se depuna ce am mancat Asa ca am plecat cu sotul meu, pe jos spre malul Siretului. Acum doua saptamani, cand Siretul a inundat, apele lui au acoperit drumurile de pamant din spatele gradinilor si lanurile de porumb dintre drumuri. Pe aceste drumuri de pamant am mers noi ieri catre Siret. In urmele lasate de carute pe drum a ramas apa dupa retragerea Siretului, formand balti mari. Avand in vedere ca a tot plouat, baltile nu s-au uscat decat acum in astea trei zile de caldura (viner, sambata si duminica). Numai ca in drumul nostru am gasit un ochi micut cam de 3-4 palme, de apa clocita amestecata cu namol, in care era o zbatere continua. Am bagat un deget in cloaca aia ca sa vad ce e pe acolo. Ma gandeam ca sunt mormoloci. Asa si era numai ca pe langa mormoloci am gasit si pestisori. Am mers mai departe pana la Siretul care s-a retras inapoi in matca lui, dar la retragere a muscat destul de mult si din maluri, reconfigurandu-le. Am gasit pe malul apei un pet de 2l curatel pe care l-am spalat in apele raului, care s-au mai limpezit. Si apoi am luat in el apa calda de la mal si ne-am intors spre casa. Am cautat pe drum o bucata de piatra ascutita de care foloseau stramosii nostri din neanderthal ca unealta de taiat. Cu ea si noi am taiat, partea de sus a petului si cand am ajuns inapoi la baltuta clocita de 3-4 palme intindere, ne-am bagat mainile in apa aia maronie namoloasa ca sa le soatem pline de fiinte miscatoare. Desigur ca faceam selectie: asta e mormoloc- da-l deoparte; asta e peste- pune-l in sticla . Parca eram oamenii cavernelor. Si am golit balta de toti pestii pe care i-am gasit, lasand numai mormolocii (care nu cred ca vor trai mult avand in vedere ca azi e foarte cald si la ochiul ala de apa nu ii mai trebuie mult sa sece de tot). Oricum dupa ce ne-am umplut pe maini si unghii de namol ( ca a trebuit sa ma spal pe maini de cinci ori cu tot felul de sapunuri ca sa se duca tot de sub unghii) am plecat spre casa ca niste pescari norocosi
Acasa am taiat un pet de 5l, am pus in el apa care statuse la soare si era calda ca si aia din balta in care vietuisera pestisorii si apoi i-am transferat in noua locuinta. Sunt cam 20 de carasi micuti cam cat unghia. Le-am dat si firmituri de paine sa manance dar nu s-au atins de ele. Sa vedem cum evolueaza. Cred ca mai are mama mea pe acasa niste mancare pentru pestisori ca ei i-a murit recent pestisorul de acvariu (beta splendens) pe care i-l daruisem acum doi ani. Aparat care produce bule de aer nu este necesar deoarece carasii sunt pesti care isi iau singuri aer de la suprafata apei. Asa ca, teoretic ar trebui sa traiasca in acvariul improvizat.
Cred ca soacra-mea deja ma considera o ticnita si i-am "tras" si fiul dupa mine!
Atunci cand abia incepusera sa se retraga apele, unii sateni au gasit in lanurile de porumb pesti chiar marisori (crapi, somni). Vezi ca raul nu numai ia ci si da

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 19 Jul 2010, 10:55 AM