Ma gandesc des la parintii mei si nu vad nicio legatura cu zeul barbar din religii!


Eu nu stiu! De ce crezi ca eu cred ca tu crezi cu tarie si ce crezi ca eu cred ca tu crezi cu tarie?

Acest topic a fost editat de Cucu Mucu: 16 Mar 2009, 12:44 AM

Dupa ce unul ca Tutea, urmat papagaliceste ce catre ciracii lui, ii numeste pe atei "dihori", un parlamentar de-al puterii ca Willi Branza ii numeste "oameni periculosi", este randul Abramburicai (a se citi "Ministrul Invatamanului Ecaterina Andronescu") sa ii numeasca pe cei care nu fac religie in scoala "barbari scoliti". La mai mare, fratilor!


Bonus: Infiintarea de gradinite este o prioritate misionara a Arhiepiscopiei Bucurestilor in anul 2009. Asa, ca sa fie siguri ca tancii vor alege "liber" credinta care trebuie...

Acest topic a fost editat de abis: 16 Mar 2009, 11:45 AM

Ba, e un pic prostuta. Din cate stiu eu, si ea tot in categoria aia intra, ca nu cred ca a facut religie in scoala. Si mai e si socialista. Boc a dat startul la fundamentalismul ortodox in Romania, sa vezi urmari beton, mai ales ca e campanie, si, cum prin sarmul lor nu mai aduc voturi nici de la rude, inteligenta nu au, onestitate nici atat, trec la mituirea celui mai bun aparat de manipulare a maselor - biserica.

multumesc pentru urari .

De aici rezulta limpede ca tu consideri ateismul o dogma religioasa. Postarile mele anterioare (de pe Semnul Fiarei) au incercat sa demonteze ideea asta, pe care o consider eronata. Ca sa intelegi de ce am spus ca "pe considerentele astea si tu esti o persoana foarte dogmatica si manifesti o gama variata de forme de manifestare religioasa, din moment ce nu crezi in existenta acelor cateva mii de zei pe care i-a inregistrat umanitatea de-a lungul timpului", gandeste-te la urmatoarea chestie:

Daca fi dogmatic insemna a crede in oricare din variantele de mai jos:

- exista 1 zeu (X)
- exista 2 zei (X,Y)
- exista 3 zei (X,Y,Z)
- exista n zei (X...n)
- a crede ca nu exista nici un zeu

De ce n-ai fi dogmatica, atee fiind vis-a-vis de 99.9% din ceilalti zei, cu care nu ai nici o treaba (admitand ca tu crezi in existanta unuia (prima vartianta) ? In fond, singura diferenta dintre tine si un ateu veritabil, ar consta doar in faptul ca el crede intr-un zeu mai putin decat tine. Cum tu n-ai nici o treaba cu Thor, Ra, Zeus, Zamolxe, Anubis, Isis, etc, asa n-are treaba nici ateul cu toti aceastia, doar ca mai adauga unul pe lista. Daca el e dogmatic pentru ca nu crede in acestia + cel al culturii in care se intampla sa se fi nascut, la fel esti si tu. Ce conteaza un zeu in +/- ?



Ai trecut cu vederea exact amanuntele mai importante care dau caracterul unei dogme. Le-am subliniat pentru a fi limpede.
DÓGMĂ, dogme, s.f. 1. Învăţătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepţii ei, care nu poate fi supusă criticii şi nu admite obiecţii. 2. Teză, doctrină politică, ştiinţifică etc. considerată imuabilă şi impusă ca adevăr

doar imi exprimam parerea ca nu exista pe forum ateu care doar sa nu stie daca exista sau nu Dumnezeu; adica cred ca toti aveti un cui impotriva Lui si cei mai multi neaga acest cui.

scoateti cuiu'!

ps. @abis iti raspundeam de ce bine sa sugerezi cuiva, fara al agresa, ca Dumnezeu exista; e bine pt ca i aduci aminte de Domnul, creatorul a toate cate sunt, Cel care ne a dat suflare, si care macar pt un gand binevoitor Isi va revarsa binecuvantare asupra noastra(cum s a intamplat si cu cel de mai sus; poti merge sa l intrebi, ca vorbeshte oamenilor!)

Te inseli. Nu poti avea un cui impotriva cuiva despre care nu stii ca exista.

Pai nu mie trebuie sa-mi spui, ci lui IoanV. El spunea ca a-i sugera cuiva ca realitatea ar fi altfel decat si-o imagineaza respectivul este o agresiune (ori ceva de genul asta, nu mai caut acum textul exact).

Nu poti aduce aminte cuiva un lucru decat daca respectivul a stiut candva acel lucru si intre timp l-a uitat. Nu este cazul discutiei de fata.

Nu stiu despre care domn vorbesti. Despre Zamolxis? Despre Thor? Despre Manitu? Despre Krishna?

Daca a vorbit cu tine nu mai e cazul sa-l iau si eu la intrebari.

Comparatia Stelei cu credinta in Dumnezeu nu-i atat de reusita,iar daca te referi la ortodoxie e mai subtire comparatia.

A arata ce e bine si a forta sunt doua lucruri total diferite.Poti sa-ti asculti parintii ca drogurile nu sunt bune,sau poti sa nu-i asculti.Le poti lua,poti muri dintr-o supradoza,sau mai poti avea o sansa ,sa traiesti si sa vezi ca era bine sa-ti asculti parintii.

Nu stiu care parinte isi inchide copilul in camera,ii da sa manance ecologic,il priveaza de calculator si televizor,si-l pune sa faca numai matanii,ca asa e bine.De aceea suntem in lume,ca sa facem diferenta dintre bine si rau,pentru ca asta am vrut sa cunoastem binele si raul.Ei,le cunoastem...nenorocirea este ca nu facem nici o diferenta intre ele.

Asta e tot.E toata chintesenta invataturii :a face binele.Ca sa poti face binele,trebuie sa stii cum sa-l faci,iar ca sa stii,ti-am mai spus cu harta si cu chinezul,trebuie sa citesti instructiunile.

Nu ti se pare ciudat ca eu,de ex.nu-ti dau sfaturi privind sectia pe care o conduci tu,sau inteprinderea,pentru ca nu sunt din domeniu.Daca fac un curs de specializare,as putea sa vin cu idei,pana atunci,fiecare cu ciorba lui.

Nu stiu care ortodox(nu-i cunosc pe toti,dar ma hazardez in presupuneri),bate la usa cuiva,sau deschide vreo discutie cu vreun coleg de alta religie,spunandu-i :"frate,esti pierdut!"nu cred ca tuburarile pleaca vreodata de la noi.In biserica preotul e smerit,enoriasii sunt smeriti,ortodoxia invata smerenia,nu se tine nici o liturghie tipand si gesticuland ,totul se face cu inchinare si respect ,caci in Sfantul Altar este Trupul si Sangele Domnului.

Noi inca nu ne luam ochii de dupa gardul vecinului,e incitant ce face el in curte.Partea rea e ca se face din plictiseala.Daca omul ar avea ceva de facut,n-ar avea timp sa se uite peste gard.

PS:acuma pentru fotbal sa stii ca mi se trag bani din salariu,chiar daca nu-mi convine.Imi trece.A fost ordin de serviciu.Daca ar trebui sa cant inmul Stelei,iar nu mi-ar conveni ca nu-i prea reusit,dar l-as canta,ca si tricolorul l-am cantat.Atunci am fost obligati.Oamenii forteza ,Dumnezeu te vrea din inima.

Atunci cand un parinte spune "nu lua droguri pentru ca asa spun eu ca e bine" este un fel de fortare. Iar rezultatele sunt, de multe ori, contrare bunelor Daca insa iti explica ce sunt drogurile si ce efecte au, in asa fel incat sa fii tu insuti cel care nu-si doreste sa incerce asa ceva, este cu totul altceva.

Atunci intelegi de ce nici mie nu-mi convine sa mi se ia bani pentru biserici.

atunci cand un parinte spune "nu" drogurilor,explica si de ce ,sau exemplifica.

atunci cand Parintele a spus "nu" a si exemplificat,a aratat ce se intampla daca faci asa si invers.in mare,cei care au incercat sa-si indrepte conduita fata de Dumnezeu si fata de semeni,au inteles cum trebuie sa procedeze,dar exista situatii,cand nu stii ce sa faci ,si trebuie sa ceri ajutorul.

asa e si in viata de zi cu zi.am un fax care este si cu scanner si copiator,si vine un coleg intr-o zi ,si in loc sa dea fax-ul,apasa pe scanner.bineinteles ca am cautat in manual,si am resetat meniul.

de aceea se exemplifica copiilor,pentru ca ei nu se multumesc cu "nu-i voie","nu e bine".de aceea iti spune medicul ,dupa operatie,sa tii regim,ca altfel,te-ai operat degeaba.daca alegerea ta este de a nu asculta,trebuie sa-ti asumi consecintele.

am mai spus-o si o mai spun.nu este parinte care sa-i doreasca raul copilului sau.il invata binele,frumosul,ii da ce-i mai bun,si-l invata sa nu faca eventualele sale greseli,pentru a-l scuti de suferinta.

cat despre placeri sau neplaceri,nu stiu daca ma macina taxa auto atat de mult,sau multitudinea de impozite ,daca au vreo importanta in mantuirea sufletului meu,sau e doar ceea ce trebuie dat Cezarului.

imi amintesc ca pe vremuri se interzicea sa mergi la biserica,ne ameninta dirigintele ca nu cumva sa ne prinda,si totusi,oamenii il cautau pe Dumnezeu,pentru ca erau ingraditi,li se impuneau limite .faceau adunari in pivnite,si-n camere cu lumina stinsa,si se rugau.acum,avem dreptul la opinie,avem dreptul la orice,dar de triat nu mai triaza bine,toate le luam pe rand,si le probam,ca sa fim trendy.

eu nu am incercat vreodata sa te conving de adevarul spuselor mele,si am incercat sa arat neadevarul din ale tale.


daca copilul meu ia o carte,si inventeaza o poveste,zambesc,ii dau si o pupa pe frunte,ca el, saracutul, nu stie sa citeasca.

Exemplifica?

Era vorba despre banii pe care ii dai pentru nu stiu ce echipa de fotbal, nu despre taxa auto. Tu esti, probabil, un cetean cum isi doreste orice guvern: unul care plateste fara sa cracneasca orice i se pune in carca.

In orice caz, da-le altora voie sa fie mai preocupati decat arati tu ca esti de rezultatele muncii lor.

Nu cred ca esti cu mult mai batrana decat mine , iar eu, de cand ma stiu, n-am pomenit o asemenea interdictie.

Pai arata-l, daca exista

Uite, ia cu quote orice text scris de mine aici si arata ca este neadevarat. Nu ma supar, dimpotriva.

da,exemplifica:colega ta a murit dintr-o supradoza,baiatul prietenului meu l-a amenintat ca se sinucide daca nu primeste bani,etc.,se arata copilului cu exemple concrete din viata .

ce gresesti tu?????????????????

tu negi existenta lui Dumnezeu,putin spus,ca si cand le-ai spune parintilor tai in fata: puteam sa ma nasc si fara voi,la cate cunosc,ma puneam singur intr-o eprubeta si -mi alegeam si locul unde sa ma inseminez.

hai sa fim seriosi,Abis,nu-ti pare ca cititul si priceputul nu-i totuna?

Nu, nu fac asta. Arata-mi si mie un singur text scris de mine in care neg existenta lui Dumnezeu.

A,scuze,ca de-aici de la mine nu se vedea ca esti un ateu care crede in Dumnezeu.M-am linistit!

Pai nu cred in existenta lui D-zeu. Dar nici nu o neg. Ceea ce spun eu este foarte simplu: toate argumentele pe care le-am vazut atat in sprijinul ideii "exista Dumnezeu (sau orice alt zeu)", cat si in sprijinul ideii "nu exista Dumnezeu (sau orice alt zeu)", sunt viciate de erori. Prin urmare greseste atat cel care sustine existenta divinitatii, cat si cel care sustine inexistenta. Singura pozitie rezonabila mi se pare "nu stiu daca exista sau nu vreo divinitate".

Asta e fraza de geniu din biblie: "Dati-i Cezarului ce e al Cezarului.". Adica, ciocu mic si joc de glezne, faceti ce vreti, numai sa fiti buni platnici de biruri si supusi obedienti stapanirii. De ce?

Tehnic vorbind, moneda cu chipul Cezarului nu-i a Cezarului, ci a mea - eu am obtinut-o prin munca, nu el. Chiar daca intampator apare chipul lui acolo.

Daca am un tablou cu Gioconda, de pilda, este al meu tabloul, nu al Giocondei. Eu sunt cel care poate dispune de el asa cum doreste, nu modelul care a pozat.

Bun,de acord cu tine.O singura remarca as avea atunci de facut:daca nu cunosti limba franceza,nu da meditatii.Deci,nu veni nici in sprijinul ideii de existenta,nici de inexistenta.Nu stiu daca vei ajunge sa gasesti adevarul printre carti,adevarul este la tine inima.

Inima ta trebuie deschisa inspre adevar.Trebuie sa simti la ce sa fi deschis,si la ce sa-ti inchizi inima.Nu te sfatuiesc sa citesti Cartea Sfanta,cu scopul de a gasi contradictii,sau de a cere oarecare dovezi.

Cand vei ajunge sa cunosti Adevarul,si-ti doresc din toata inima sa-L cunosti(stii cum e sentimentul,ca sa stii ca nu vb prostii,si nu exagerez? ca si cand iti vine un musafir in vizita ,si il servesti cu ce-ai mai bune pe-acasa,sau daca esti nepregatit,tragi o fuga la magazin si cumperi cele mai fine si gustoase lucruri,ca sa fie incantat si multumit,si va ramanea cu o amintire placuta despre tine si omenia ta),vei vedea,asemeni unui copil,prins de tata ca fumeaza,parca iti crapa obrazul de rusine.

Cand vei vedea ce ai pierdut ,si cati ani ai irosit,cand vei vedea cat ai gresit,iti va veni sa faci o groapa pana in adancul pamantului,si sa nu mai iesi de-acolo.Te vei vedea cel mai "murdar",si de neiertat.

Dar,asemeni,tatalui care poate te cearta sau nu ca fumezi,dar iti spune ca nu e bine,tot te iarta,si tot te iubeste,pentru ca te iubeste neconditionat ca fiu al lui.

Chiar daca nu o cunosc, imi dau seama cand cineva vorbeste in rusa si pretinde ca-i franceza.

Nici nu o fac.

Este. Si caut adevarul cu cele mai bune mijloace pe care le am.

Nu vad de ce mi-ar crapa obrazul de rusine... Dimpotriva, intotdeauna am cautat sincer si cu staruinta sa aflu care-i adevarul. Daca am ajuns la alte concluzii decat voi, asta este...
Vorbesti de parca ai fi sigura ca tu il cunosti si eu nu. Nu stiu daca aceasta siguranta a ta are temelii solide.

Nu cred...
Cred ca si altii ti-ar putea spune si tie exact acelasi lucru, cu exact aceleasi argumente.

Ceea ce am descris eu mai sus a fost propria mea traire,cat despre restul ...faza cu fumatul n-ai inteles-o?Era o descriere a unei situatii in care faci un lucru gresit,si esti prins asupra faptului.Si ti-e rusine.

Stii cum va fi atunci? Ca si spalatul hainelor tale.Cauti sa fi cat mai curat,mai apretat,mai impecabil.Asa va fi si cu inima ta,si gandurile tale,vei incepe sa le triezi,ca tot ce izvoraste din tine sa fie spre pace ,bucurie,dragoste,sa oferi si sa nu mai conteze daca primesti in schimb sau nu.

Daca ceea ce cauti este Adevarul,si Dumnezeu sa-ti ajute sa-L gasesti,iti spun atat:

"Eu iubesc pe cei ce ma iubesc si cei ce ma cauta ma gasesc."

Se pare ca nu am inteles legatura dintre fumat si lipsa credintei. Poate fi si din cauza faptului ca nu fumez...

Multumesc pentru urare.

Ce-am descoperit pe net: De ce doctorii sunt fii satanei si pastilele sunt pacate!

O exagerare tampita prezentata intr-un invelis religios. Biserica crestina a avut inca de la infiintarea ei probleme cu cei care erau avizi de cunoastere. Primi sacrificati au fost gnostici, apoi au urmat altii, mari astronomi, doctori, chimisti, filozofi care incercau sa ne spuna in ce lume traim si ce suntem.

Din pacate gresiti amandoi, Abis pentru ca nu a realizat gogomania celui ce a scris acel text, crezand ca ar avea vreo legatura cu crestinismul, iar Marduk pentru ca tragi concluzii gresite crezand ca Biserica lui Hristos chiar a avut probleme cu cei care doreau cunosterea, uitand ca multe sute de ani, chiar preotii erau invatatori si se ocupau cu educarea oamenilor...
In fapt, redau citatul din acel text care mi se pare vinovat de toata neintelegerea atat a autorului cat si a voastra...
Ca dovada, iata ce spune Biblia sfanta despre stiinta doctorilor, in Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor), capitolul 16!

12. în anul al treizeci şi nouălea al domniei sale s-a îmbolnăvit Asa de picioare şi boala lui s-a întins până la părţile cele mai de sus ale corpului; dar el nici la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori.
13. Şi a răposat Asa cu părinţii săi şi a murit în anul al patruzeci şi unulea al domniei lui.

Stiinta doctorilor ucide! Cum s-a savarsit Asa dupa ce a uitat ca are rugaciunea de la Domnul data spre vindecare, asa se savarsesc toti bolnavii care iau pastile, chiar si aspirina, si care umbla pe la doctori, in durerile lor!
In primul rand acel citat biblic nu vorbeste despre stiinta doctorilor
In al doilea rand citatul afirma foarte clar:"el nici la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori." Prin urmare, moartea acelui om, de fapt nevindecarea lui, s-a datorat nu doctorilor, ci faptul ca acel om nu a cautat la Domnul, bazandu-se doar pe om. In acest caz doctorul chiar nu are nici o vina...
Iar concluzia este de-a dreptul imbecila: "Stiinta doctorilor ucide!" Asa ceva mai rar gasesti...

Eu n-am tras nicio concluzie, doar mi-am aratat nedumerirea...

Cred ca cea care a conceput blogul (este vorba despre o femeie care se prezinta Maica Eustahia) a avut in vedere faptul ca mersul la medic este inutil si ca nu te ajuta cu nimic, tot ceea ce ai de facut cand esti bolnav fiind sa te rogi, nu sa te tratezi.

No comment.

Draga Abis,

Nu este bine asa....
Datoria noastra ca si crestini este sa ne rugam neincetat, fie ca suntem bolnavi, fie ca suntem sanatosi. Noi trebuie sa avem grija atat de sufletul nostru cat si de trupul nostru. Pentru ca trupul nostru este templu al Duhului Sfant daca si noi suntem sfinti si atunci trebuie musai sa avem grija si de trup.
Dumnezeu lucreaza si prin oameni, de aceea avem porunca sa ne ajutam aproapele dupa stiinta si putinta.
Dupa parerea mea, doctorii, dupa preotii lui Hristos, sunt cei mai binecuvantati oameni de catre Dumnezeu, apoi vin invatatorii si altii.. Asta asa vorbind strict de lucru in sine...
Spun asta pentru ca doctorii lucreaza cu trupul dat de Dumnezeu, adica lucreaza pentru Dumnezeu la lucrarea lui Dumnezeu. Este foarte minunat lucru acesta, si chiar putini doctori isi dau seama de acest lucru.
Cand omul se imbolnaveste trebuie sa inteteasca rugaciunea, atat el cat si cei apropiati lui, dar mai ales trebuie sa ceara sa vina duhovnicul sau preotul. Trebuie sa-i faca Sfantul Maslu, sa se spovedeasca si sa se Impartaseasca. Dupa aceea, duhovnicul, daca considera oportun, o sa-l trimita la doctor neincetand sa se roage pentru bolnav in tot acest timp.
Poate unii se intreaba de unde stie duhovnicul sa-i puna diagnosticul ca sa-l trimita sau sa nu-l trimita la doctor. Stie! Cu ajutorul lui Dumnezeu stie. Insa acum, chiar daca vede bine ca nu e nevoie sa mearga la doctor, el tot il trimite pentru consult, ca asa sunt vremurile acum, si nu strica sa fie lamurit si omul...
Repet dar, asa cum harul lui Dumnezeu lucreaza prin preot ca sa vindece sufletele si trupurile oamenilor, tot asa, acelasi Har, poate lucra si prin mainile doctorului ca sa vindece un bolnav. Deci lucrarea doctorului asupra trupului dat de Dumnezeu nu este ucidere, cum abereaza cel cu articolul, ci este pentru viata. Cine stie de ce un bolnav a ajuns sa fie tratat de un doctor, care este tot om? Poate pentru binele bolnavului, poate pentru binele doctorului, poate alta iconomie a lui Dumnezeu. Dumnezeu stie.
Nu conteaza daca bolnavul moare sau traieste dupa interventia doctorului, ci important este ca doctorul sa-l fi tratat cu iubire. Viata si moartea este numai in mana lui Dumnezeu.
Iar doctorul daca trateaza cu iubire bolnavul mare rasplata de la Dumnezeu va avea, ca ce poate fi mai placut in fata lui Dumnezeu decat sa salvezi (sau sa incerci sa salvezi) o viata de om?

Pare a fi un conflict de interese daca analizam un pic ce pozitie ar fi ocupat doctorul si preotul in cadrul triburilor primitive am observa ca trunchiul lor este pe undeva comun, vraciul. Acesta se ocupa si de suflet si de corp, cu timpul se pare ca activitatea vraciului s-a transformat acesta ocupandu-se din ce in ce mai mult de corp spiritul ramanand apanajul preotilor. Sa fie un domeniu pe care biserica vrea sa-l recucereasca, avand in vedere ca prin secolul XIX-lea marile spitale fiintau pe langa marile asezaminte monahale.

Are libera-cugetare o parte constructivă?
de Robert Ingersoll
http://blog.secularhumanism.ro/2009/05/are...re-o-parte.html

Scopul liber-cugetătorului este de a afla adevărul – condiţia fericirii – cu ţelul ca această viaţă să dobândească valoare. Aceasta este partea afirmativă, pozitivă şi constructivă.

Fără libertate nu există fericire adevărată. Este posibil să existe o mulţumire ca cea a unui sclav – a unuia care este fericit că a trecut o zi fără să fie bătut – cineva care este bucuros că a avut destulă mâncare – dar ideea supremă de fericire este libertatea.

Toate sistemele religioase înrobesc mintea. Anumite lucruri sunt cerute – anumite lucruri trebuie crezute – anumite lucruri trebuie făcute – şi individul care devine subiectul sau sclavul acestei superstiţii trebuie să renunţe la orice idee de individualitate sau de speranţă a dezvoltării şi progresului intelectual.

Cei religioşi ne informează că undeva în univers există un Dumnezeu creştin, care se străduieşte să guverneze lumea şi care, în acest scop, recurge la înfometare şi la inundaţii, la cutremure şi la boli – şi care, în ultimă instanţă, pregăteşte o revenire a religiei. Aceasta se numeşte „afirmativ şi pozitiv”.

Omul cu raţiune ştie că un asemenea Dumnezeu nu există şi, astfel, afirmă că doctrina religioasă este total absurdă. Aceasta se numeşte „negaţie”. Dar, pentru mintea mea, este o afirmaţie şi face parte din latura pozitivă a liber-cugetării.

Un om care constrânge această Zeitate să renunţe la tronul ei aduce un însemnat şi minunat serviciu rasei umane.

Atât timp cât oamenii vor crede în tiranie în rai, ei vor practica tirania pe pământ. Cei mai mulţi oameni sunt deosebit de imitativi şi nimic nu este la fel de plăcut pentru credinciosul obişnuit ca a fi asemeni Dumnezeului lui.

Tot aceşti creştini ne spun nouă că aproape oricine este sortit pedepsei veşnice, în timp ce câţiva creştini norocoşi, care au fost aleşi cu miliarde de ani înainte de a se crea lumea, vor fi fericiţi. Asta numesc ei „veşti de mare bucurie”. Liber-cugetătorul denunţă această doctrină ca fiind ruşinoasă dincolo de puterea de exprimare a cuvintelor. El spune, şi o spune limpede, că un Dumnezeu care ar crea o fiinţă umană, ştiind că aceasta va fi etern nefericită, trebuie, prin urmare, să fie de o răutate neţărmurită.

Omul liber, în al cărui creier şarpele superstiţei nu s-a furişat, ştie că dogma chinului veşnic este o minciună fără margini. El mai ştie că – dacă dogma ar fi adevărată – orice om ar trebui să urască, din fiecare fibră a fiinţei lui, pe creatorul universului. De asemenea, el ştie – în puţinul pe care îl cunoaşte – că nici un om cumsecade nu ar putea fi fericit in rai dacă majoritatea rasei umane se află în iad. El ştie că o mamă nu s-ar putea bucura de societatea lui Hristos dacă fiii ei ar fi sortiţi pierzaniei; şi el ştie că, dacă s-ar putea bucura, acea mamă ar fi, pur şi simplu, o fiară sălbatică. Omul liber ştie că gazdele angelice, în astfel de circumstanţe, nu s-ar putea simţi bine în pielea lor decât dacă ar avea inima unui boa-constrictor.

Aşadar, se poate vedea că există o parte afirmativă, pozitivă şi constructivă a liber-cugetării.

Care este partea pozitivă?

În primul rând: o negare a tuturor minciunilor religioase – o demascare a tuturor superstiţiilor. Aceasta este doar curăţarea solului, pentru ca seminţele valorii să poată fi sădite. Este necesar, mai întâi, să fie distruse toate buruienile otrăvitoare, să fie gonite fiarele sălbatice. Apoi vine altă etapă – alt fel de muncă. Liber-cugetătorul ştie că universul este natural – că nu există loc, nici măcar în spaţiul infinit, pentru miraculos, pentru imposibil. Liber-cugetătorul ştie, sau simte că ştie, că nu există un suveran al universului, care, ca un rege sau un tiran neînsemnat, se desfată dovedindu-şi autoritatea. El simte că toţi cei din univers sunt făpturi condiţionate şi că doar cei ce trăiesc în conformitate cu premisele fericirii sunt fericiţi, iar acest fapt sau adevăr ori filosofie acoperă toţi oamenii şi toţi zeii – dacă ar exista zei.

Partea pozitivă este aceasta: orice acţiune bună are consecinţe bune – dă roade bune întotdeauna – iar orice acţiune rea are consecinţe rele şi dă roade stricate. Liber-cugetătorul mai afirmă şi că orice om trebuie să suporte consecinţele propriilor fapte – că trebuie să culeagă ce a semănat şi că nu poate fi scuzat de bunătatea altuia sau condamnat pentru răutatea altcuiva.

Mai există încă o parte, şi anume aceasta: liber-cugetătorul ştie că toţi preoţii, cardinalii şi papii nu cunosc nimic despre supranatural – nu ştiu nimic despre zei ori îngeri, raiuri sau iaduri – nimic despre cărţi insuflate sau Spirite Divine, reîncarnare ori ispăşire. El ştie că toate acestea sunt, pur şi simplu, superstiţii. El ştie şi că aceşti oameni – de la papă la preot, de la episcop la paroh, nu fac nici cel mai mic bine în lume – că trăiesc din munca altora – că nu câştigă nimic de unii singuri – că nu contribuie cu nimic la fericirea, la bunăstarea sau la bogaţia omenirii. El ştie că ei fac comerţ şi trafic de ignoranţă şi de teamă, că din speranţă şi durere ei fac marfă – şi mai ştie că în orice religie preotul insistă asupra a cinci lucruri – Primul: există un Dumnezeu. Al doilea: şi-a făcut cunoscută vrerea. Al treilea: m-a ales pe mine să îi explic mesajul. Al patrulea: acum vom face o colectă. Şi al Cincilea: cei care nu contribuie vor fi, cu siguranţă, osândiţi.

Partea pozitivă a liber-cugetării este a afla adevărul – faptele naturii – pentru a putea beneficia de aceste adevăruri – în scopul de a hrăni, de a îmbrăca şi de a educa omenirea.

În primul rând, dorim să găsim acel lucru care va prelungi viaţa oamenilor – care va preveni sau va ucide boala – care va alunga durerea – care ne va da sau ne va păstra sănătatea.

De asemenea, vrem să colaborăm cu aceste forţe ale naturii, în scopul de a ne fi bine hrăniţi şi îmbrăcaţi – de a avea case bune care să ne protejeze de căldură şi de frig. Şi dincolo de acestea – dincolo de aceste nevoi simple – mai exista dorinţe şi aspiraţii, iar libera-cugetare ne va da ce este mai înalt posibil în artă – ce este mai frumos şi mai captivant în muzică – cele mai valoroase tablouri, sculpturi dintre cele mai sublime – cu alte cuvinte, libera-cugetare va dezvolta creierul la capacitatea lui maximă. Libera-cugetare este sursa artei şi a ştiinţei, a moralităţii şi a fericirii.

Suntem acuzaţi de adulatorii mitului evreiesc că noi distrugem, că noi nu construim.

Ce am distrus noi? Am distrus ideea că un monstru a creat şi guvernează această lume – afirmaţia că un Dumnezeu cu o milă şi cu o compasiune infinită a susţinut sclavia şi poligamia şi a ordonat moartea bărbaţilor, femeilor şi copiilor. Noi am distrus ideea că acest monstru i-a creat pe câţiva dintre copiii lui pentru bucuria eternă şi pe marea lor majoritate pentru durerea veşnică. Noi am distrus infinita absurditate că salvarea depinde de credinţă, că cercetarea este periculoasă şi că torţa raţiunii luminează doar drumul spre iad. Din fiecare mormânt, am scos diavol rânjind, iar din moarte, blestemul – şi în locul acestor dogme, al acestor minciuni, am pus ceea ce este firesc şi se recomandă pe sine inimii şi creierului.

În loc să îl iubim pe Dumnezeu, ne iubim unii pe alţii. În loc de religia cerului – religia acestei lumi – religia familiei – iubirea soţului pentru soţie, a soţiei pentru soţ – iubirea tuturor pentru copii. Astfel încât, acum adevărata religie este: lăsaţi-ne să trăim unul pentru celălalt; lăsaţi-ne să trăim pentru lumea aceasta, fără să ţinem cont de trecut sau să ne temem de viitor. Lăsaţi-ne să ne folosim gândirea şi forţele în beneficiul nostru şi al altora, ştiind că dacă alta ar fi lumea, aceeaşi filosofie care ne oferă bucurie aici ne-ar face fericiţi acolo.

Nimic nu poate fi mai absurd decât ideea că putem face ceva care să mulţumească sau să nemulţumească o fiinţă infinita. Dacă gândurile şi acţiunile noastre pot scădea sau mări bucuria lui Dumnezeu, atunci, în această măsură, Dumnezeu este sclavul şi victima omului.

Energiile lumii au fost irosite în slujba unei năluci – milioane de preoţi au trăit din hărnicia altora şi nu a fost economisit nici un efort pentru a pentru a împiedica libertatea intelectuală a omenirii.

Ştim, în puţinul pe care îl cunoaştem, că religiile supranaturale nu au nici o bază în afară de minciună şi de greşeală. A dezvălui aceste minciuni – a corecta aceste greşeli – a clădi edificiul civilizaţiei pe fundaţia adevărului demonstrat – aceasta este sarcina liber-cugetătorului. A distruge indicatoare care arată direcţia greşită – a corecta hărţi care arată drumul spre stânci şi naufragii – a scoate demonul fricii din minte – a proteja leagănul de şarpele superstiţiei şi a goni bezna ignoranţei cu soarele ştiintei – aceasta este sarcina liber-cugetătorului.

Ce lucru constructiv a fost făcut de către biserică? Creştinismul ne-a dat o lume plată acum câteva mii de ani – un rai deasupra ei, unde trăieşte Iehova şi un iad sub ea, unde cei mai mulţi oameni vor locui. Creştinismul a susţinut că o anumită credinţă este necesară pentru salvare şi că această credinţă este mult mai bună şi mai importantă decât practicarea tuturor virtuţilor. A devenit inamicul cercetării – amarul şi neobositul duşman al raţiunii şi al libertăţii gândirii. A comis toate nelegiuirile şi a practicat toate cruzimile pentru răspândirea crezului său. A scos sabia împotriva libertăţii lumii. A înfiinţat şcoli şi universităţi pentru păstrarea ignoranţei, a susţinut că deţine sursa şi standardul adevărului complet. Dacă biserica ar fi reuşit, ştiinţa n-ar fi putut exista.

Libera cugetare ne-a dat tot ce avem de valoare. A fost marea forţă constructivă. Este unicul descoperitor şi toate ştiinţele sunt copiii ei.

The Truth Seeker, New York 1890.

În original: http://freethoughtlibrary.googlepages.com/...ht-constructive

Campanie in Chicago:




PS: In caz ca nu se vede bine mai sus, mesajul de pe autobuze este urmatorul:

Consiliul Europei a calificat hula împotriva lui Dumnezeu ca un drept al libertatii individului, ce nu poate fi calificat drept crima sau încalcare a legii.

Mda,... prostia, unul din drepturile fundamentale ale fiecarui om, asa incat pana si cuvantul crima isi pierde sensul...

Asa este - prostia nu poate poate fi calificata drept crima; oricine are dreptul de a fi prost. Cum ar fi sa inchizi, pe motiv de prostie, 86,7% din populatie?!

Adica pentru ce i-ai mai inchide? Oricum sunt "pedepsiti" sa traiasca impreuna... unii cu ceilalti.


LE: am socotit ca e mai corect sa pun ghilimele la pedepsiti.

Acest topic a fost editat de Rehael: 19 Jun 2009, 04:00 PM

citat din articol:



Ma intreb, cum fac ei deosebirea intre "hula impotriva lui Dumnezeu" si "ofensarea sentimentelor religioase" avnd in vedere ca prima nu e considerata crima, iar a doua este. Adica daca eu spun "Dumnezeu este o nascocire a mintii umane" ce este? Hula sau ofensare? Daca abureala sau rehael se simt "ofensati" in sentimente religioase de afirmatia mea, ar putea sa ma dea in judecata?