Nu am mai stat demult io cu mine aici de vorba. Iar nu-s in stare de om happy. Oricum, ma bucur ca am puncte de reper...io le-am facut . Maine am examen...mai am un pic de invatat, terminat proiectu' si io sa iau 10, ca pot. La ala de joi m'am picat singura, ca daca luam 5 imi strica media. Ma gandeam sa incerc sa iau bursa d'aia de merit, da' as pierde o prietena...si nu vreau. Las' ca e buna si asta de studiu. Poate-mi iese draq media din greseala! Eh, am io grija...
Iar sunt confuza. Imi lipseste ceva. Nu, nu o doaga ), bine, si aia, da' la altceva ma refer. Am ajuns la concluzia ca am gandit prea mult in unele cazuti..si eu am cazut in capcana cliseelor. Deh, om sunt si io. Acum ce fac? Nu stiu sa-mi raspund...Pacat ca nu-mi pot scrie aici cu detalii prin ce trec, m-as simti mai bine. bine mi-ar mai prinde sa am cui spune, care sa si inteleaga. Asa, degeaba vorbesc, ca am ami zis io, da' nik nu am rezolvat. Vreau sa am tina cineva in brate ca pe copii si sa ma asculte mult si bine. Pana obosesc io sa vorbesc. Eventual sa ma mai intrebe una-alta din cand in cand. A, si mai vreau si sa inteleaga. OAre fac bine ca selectez oamenii in functie de asemanarea lor cu mine? What is love?

Nu mai mersesem demult cu ei in oras.Am fost azi si m-am simtit bine. Am citit poezii, am desenat si...mi-a facut masaj . Mor dupa masaj. Sunt prietenii mei, chiar daca niciodata nu o sa pot sa fiu apropiata de ei asa mult incat sa le spun orice, pentru ca nu ar intelege. Oricum, sunt colegii mei, prieteni cu mine si tin la ei. Era sa uit ca sunt prietenii mei, ca tin la ei, chiar daca nu sunt perfecti si nu semanam.
Acum ascult Ovidiu Lipan Tandarica. Zuperb mai canta . Nu-nteleg io ce zice, da' imi place. Noraml, doar e de la Phoenix. Niste genii muzicale . Multa suferinta mai e in muzica lui...Multi oameni sufera de dor, din cauza iubirilor neimplinite...dar e...necesar.
O sa citesc io cartea aia. Nush cum o fi reusit sa scrie ceva care se otriveste 90% cu ce gandesc io. Mi-a amintit ca nu-s chiar asa "speciala" cum ma cred...ca incepusem sa ma cred...eh, mai cad si io in pacatul mandriei, da' incerc sa remediez Inca lucrez la a corecta impulsul ala existent in mod constient sau nu, existent in om, de a i se recunoaste meritele. Meritele, nu drepturile, ca e diferenta. Succesele personale trebuie facute publice doar daca ajuta pe altii, altfel, nu prea are rost. Asa. Am stabilit. Acum trebe sa aplic .
Am un drum lung de parcurs. Un drum de aur, legat la Viata, la toate alea, un drum cu obstacole care intaresc. nu mai e drumul initial. L-am schimbat. Am ales.
Iar m-am lasat cuprinsa de delasare...si am luat un 6 la un examen. Io vroiam sa-l pic, sa iau 10 in februarie, cand il dadeam iar. N-am reusit ) . Acum trebe sa lupt sa iau note cat mai mari, sa iasa media. Daca s-ar vinde menta gata frecata, m-as imbogati , ca am cam frecat menta. Eu nu mai sunt lenesa , delasatoare. Eu lupt pewntru ce vreau, actionez. Nu o sa mai las inertia sa ma duca unde o fi. Mai stau 2 ore pe net si dup'aia ma apuc de invatat

Doamne, da-mi rabdare..chiar ACUM!!!

Acum un an, parca, eram la tara. Am gasit o vrabie si am luat-o in casa, vroiam sa-i dau apa, manare...era avra, ea era ranita cred. Nu mai tin minte. Stiu doar ca am pus-o pe masa de pe sala. Ma mai uitam al ea din cand in cand. Am luat-o in mana si incercam sa-i alin cumva suferinta...stateam cu ea asa...deodata, s-a incordat, s-a intins si a murit. In mana mea. Am simtit cand sufletul ei s-a dus, dar am simtit si ceva rau de la ea. Am avut un set de senzatii stranii, mi-a fost frica fo cateva secunde. Desprinderea ei de corpul ala a produs si un ecou negativ...sau nu? Ce-mi veni sa scriu despre vrabii? A, cartea aia...

Vreau dovezi concrete, dar poate asta e miracolul, ca nu le am si...sa cred in ele. Eu cred. cred ca orice e posibil, ca orice om poate face orice. totusi, unde au luat-o oamenii pe aratura? Ce i-a facut sa-si uite originile, sa uite cine sunt si sa ajunga...asa cum sunt azi? Am gasit mai multi care merg mai departe, care au invatata despre ei, care si-au dat seama ce puteri au. Toti au responsabilitatea de a-i ajuta pe ceilalti. Oare asa o fi planul? Sa evolueze cativa, apoi ei sa-i ajute pe altii, si tot asa, din ce in ce mai repede? Nu sunt in masura sa ma gandesc la asta, inca nu sunt pregatita sa-mi raspund la asemenea intrebari. Am citit in cartea aia despre unul care vedea ce gandesc oamenii si aparea un fel de karma instant, ii pedepsea el fara sa vrea pentru ce gandeau, daca gandeau rau. Am vazut si eu chestia asta. La mine. Am vazut cum se declanseaza mecanismul, numai ca ce am vazut eu se petrece la nivel mult mai subtil decat cele descrise, nu am observat nici o manifestare in plan fizic. Nu imi e frica de gandurile mele. Evit sa mint, indiferent de situatie; nu reusesc mereu, dar, in mare parte, sunt sincera. Asta e necesar pentru ca a nu fi sincer e una dintre cauzele ce au dus la coborare. Ascunderea, deformarea...au scricat echilibrul.
Nu stiu de ce mi-oi dori eu sa mut muntii. La propriu. Sa vad ca pot? Nu e asta, stiu ca se poate, oricine ar putea...Constat ca scriind asta am cateva milisecunde de indoieli. Trebuie sa recunosc ca si eu cred 99,9%ca totul e posibil. Nu e de ajuns. Trebuie sa cred 100%, mai bine zis, e nevoie sa ma educ in sensul asta. Mi-a fost greu sa-mi recunosc chestia asta. Ce conteaza 0,1%, nu? Conteaza, ca de aici apar toate incuracturile.
Am mai constatat ca sufar de un mic complex pentru ca nu pot materializa unele lucruri. Vreau sa indoi si io o lingurita, in puii mei, ca pot! Nu as spune la nimeni, nu as vrea sa vada nimeni, numa' eu. De ce oi vrea io sa fac chestia asta? Am nevoie de confirmari, incep si io ca Toma, vreau semne , dar eu cred, cred si fara ele, numai ca....nu ar strica Eu sunt ca ala care vrea rabdare...chiar ACUM! Simt ca ma indrept spre ceva...toate se leaga si se duc spre acel ceva. Invat multe...poate astea sunt fazele necesare prin care sa trec ca sa stiu ce sa fac cu puterea, ca sa stiu sa o folosesc, ca sa stiu sa ajut prin ea. De ce vreau eu putere? Nu vreau sa controlez pe nimeni, nu vreau sa fac rau, nu vreau sa conduc lumea. Atunci de ce? Si asta imi e greu sa recunosc: ca vreau sa am putere. Ete-asa. Trebe grija cu sinceritatea asta, ca pot sa apara idei care nu sunt ale mele si sa mi le insusesc, din exces de zel...parca mai observasem asta candva.
Important e sa cred. Si sa lupt. Si o sa reusesc, pentru ca vreau. Drumul e lung, e cu obstacole...eu l-am construit, il construiec pas cu pas. Si totusi, am ajutoare. Mereu am avut atunci cand aproape am pierdut speranta. Mereu a fost "cineva" care m-a ajutat sa continui, care m-a sfatuit. Sa scriu aici despre ei? Hm, nee. Las' ca stiu io la ce ma refer. Ideea e ca..nu-s chiar de capu' meu, am ajutoare, da' am tendinta sa apelez la ei de cate ori ajung in impas. Nu asa se face...singura trebuie sa gasesc, ca numa' asa cresc.
Ma apuca teama cateodata...teama sa nu ma impotmolesc si sa raman suspendata, teama sa nu ajung precum q, care nu mai stie care ii e drumul. L-am ajutat eu cum am stiut, dar e refractar la unele lucruri. Ma gandesc ca io pot sa ajung ca ala cu podu' daca o sa am vreodata perioada de declin asa abrupta cum si-a descris-o el pe a lui ....ma gandesc la multe, dar orice ar fi, o sa inteleg si o sa depasesc. Frica nu duce la nimic..eventual mai pazeste pepenii, dar asta rareori. Hihi, si mai am si ajutoare, ce naiba! Indiferent ce si cum, sunt invincibila. Si una dintre treburile mele, probabil, e sa fac pe cat mai multi sa inteleaga ca si ei sunt....

Acest topic a fost editat de leirn: 18 Jan 2008, 09:33 PM

Mda, am reusit sa ma educ, am dus munca de convingere cu mine, stat 3 ore pe zi sa invat si luat 10 la ultimele doua examene. Poi era cazu', ca ma lenevisem.
Mi-s trista. Vreau si io...ceva ce nush daca am avut sau daca am deja, bine ar fi de -as sti macar atat, ca sa am habar daca sa mai caut sau daca sa ma uit in jur. Da' nu e numa' dupa mine, depinde de multe...si iese cum vreu eu, da' io vreau acum . Sa astrpt...asta trebuie sa fac, dar nu asteptare pasiva, fac io ceva care sa ma conduca unde trebuie. Iar m-am jucat cu focul, iar am ranit pe cineva...sau o sa ranesc. Noah, io cum sa ma impart?!

Bravo pentru 10-le la examene Dar asta iara ma face sa ma rusinez ca am invatat pe naiba pana acu am invatat sa ma fofilez de la invatat

Afro
Poi trebuie sa-nvat, ca am dat-o n bara la primul,aproape striat mediile...la naiba Nu am vrut sa-nvat, iac-asa, si acum recuperez. Lenea e treaba urata, nu-mi place de ea...evit sa alimentez starea de lene.
Asa...io vroiam sa-mi scriu ceva p'aci, da' uitai ce, m-au ametit retelele policristaline si tehnologiile de presare. Ma simt ca fermecata, sa mor io...o fi fost fun deja-vu. Nici io nush ce vreau, si asta e rau, ca ar cam trebui. Tre sa stau sa astept, da' cum sa astept asa, fara sa fac nik? E cazu' sa fac si io ceva, ca nu vin toate alea singure la mine...ma duc sa ma culc, sper ca nu mai visez iar trenuri si alte alea, si la oameni care sunt in pericol de nush ce. Macar mi-am facut norma pe ziua de azi..aproape, ca nu am invatat cum ar trebui...damn, io tot cer, da' nu merge asa...tre sa iau singura.

Am invatat in ultimele zile. Mult. Am stat dimineata, dupa-amiaza..daca trebuia, chiar si seara. E adevarat ca oamenii care invata intens, daca stiu cum sa invete, isi pot creste randamentul/IQ creierului.Materie multa si grea, aproape imposibil de retinut...aproape. Am vrut sa stiu, sa iau 10 si la asta, sa vad io cat de posibil e...si e! Am vrut sa-mi dovedesc mie ca sunt in stare sa rezist pornirilor de a sta la calculator, de a lenevi de a face orice altceva decat ce trebe. Am stat o zi si nu am facut nimic...e genul de examen la care chestia asta conteaza. In urmatoarele zile a trebuit sa recuperez...simteam ca nu mai pot retine nimic, ca nu mai rezist...dar nimic nu e imposibil. Si am facut in asa fel incat toata oboseala mentala, tot stresul, sa se transforme in energie, care sa fie apoi canalizata spre acele parti ale creierului nefolosite inca. Deh, aproape toti oamenii folosesc in medie cam 6% din capacitatea creierului si m-am gandit io ca se poate si mai mult. Dupa ce am facut chestia asta, nu am mai obosit asa repede invatand si...am inteles si retinut o demonstratie nasoala, care a luat 4-5 ore din timpul colegilor mei, in fo 2 ore. Si iar am visat cum o sa fie la examen, dar am invatat tot...sa vad io ca sunt capabila. Asa ca o sa iau 10...de data asta il merit din plin. Unde vroiam sa ajung? A, da. Simt ca sunt pe un teren periculos. Ma joc cu lucruri pe care nu le cunosc, nu le inteleg. M-am trezit ca ma gandeam cum se desfasoara procesul de invatare sau ce mecanisme sunt folosite ca sa adorm. Eu nu gandesc in ecuatii, mecanisme si variabile. Nu gandesc in formule matematice, desi as putea. Refuz sa ma limitez la a gandi ca un inginer. Eu sunt mai mult decat parte fizica, formule si legi. Imi e un pic teama...Imi e teama din nou sa nu ma pierd pe drum. Am vazut un film cu un tip care era un geniu...numai ca, in genialitatea lui, era si nebun. Nebunia nu inseamna incapacitatea de a distinge binele de rau sau lipsa logicii...Mie mi se pare ca nebunia e mai degraba o pierdere de sine, o incurcare in propriile idei ca-ntr-o panza de paianjen din care nu se iese dacat mergand in spirala.
Fiinta trece prin diverse stari care dor...mai ales atunci cand trece de la o etapa la alta. M-a durut sa trec la un alt nivel...cred ca am fortat un pic lucrurile. Asa sunt eu, daca am atins un nivel, vreau la urmatorul. Trebe sa am mare grija. Nu vreau sa-mi pierd stralucirea si...logica. Logica e si ea relativa, nu explica totul, e pentru partile mai ...lumesti. Ce zic io n-are nici o logica acum Ideea e ca nu vreau sa-mi pierd controlul asupra mea, vreau sa observ ce se intampla cu mine ca sa pot evolua. Ce am facut eu a fost periculos...a dat rezultate, ce-i drept, dar...imie frica sa nu ajung ca q; nu stiu exact ce a patit, dar nu e mai regaseste, pur si simplu. Nu stie ce e cu el. E coerent, e destept, e de toate, dar/....ceva nu e in regula. Nu vreau sa ma suprasolicit si nuvreau sa ma mai gandesc la cum functioneaza una-alta. Nu stiu cum sa actionez. Am vazut ca pot sa-mi fac creierul sa lucreze cum vreau eu, cat vreau eu, pas cu pas, dar nu stiu daca fac bine. Nu vreau sa inebunesc la propriu, pentru ca sunt destul de periculoase treburile astea daca nu sunt cunoscute. Cred ca nu o sa-mi mai pun intrebari stupide, voi lasa pentru o vreme totul la nivelul asta si o sa adaptez. Apoi o sa inteleg...dup'aia nush, dar asa mi se pare cel mai potrivit. E deajuns un pas gresit pentru a strica multe. pentru o secunda m-am simtit de parca as merge pe o sarma. E, si ce-are?! Trec io dincolo cu bine. Am nevoie de o pauza.
Bine mi-ar mai prinde o pisica. Acum plang...pentru ca ma simt singura, pentru ca nu am cui sa-i povestesc despre chestiile astea si multe altele. Nu ar intelege. Mai am 2 examene si nu mai am chef sa invat si la alea. Am nevoie de o pauza la propriu. Am facut prea mult efort in ultimele zile. Am invatat multe, nu ma refer doar la cursuri, si imi trebuie timp sa inteleg.
Azi-dimineata am constatat ca de cate ori imi doream ceva, amestecam dorinta cu teama de esec. Mereu ma gandesc si la varianta rea, chiar daca o iau in calcul pe cea buna. Cumva, imi e frica sa nu fiu dezamagita. Insa azi a fost ca si cum as fi rupt niste lanturi. Nu mai era nici un obstacol intre mine si vointa mea. Nu am mai gandit "ce o sa fie daca nu.." . Pur si simplu mi-am vazut o dorinta implinita, fara sa ma gandesc la temeri, la esec.
Nu examenele sunt importante pentru mine, nu notele, ci modul in care ma autoeduc prin ele, ce invat eu de la ele, si iar nu ma refer la notitele de curs.
Toutsi, eu cred ca totul o sa fie bine, ca o sa inteleg unele chestii si ca o sa ma descurc in continuare. Si nu o sa inebunesc. O sa iau totul pas cu pas, unde nu o sa reusesc o sa trec mai departe si ramane ca "tema pentru mai tarziu". Am tot ce trebuie, numa' sa vreau...

Mi-au trecut toanele de ieri. Am fo prin oras dupa ce mi-am luat carnetul de note , si am cumparat toate tampeniile, ca daca e mult, colorat si miroase misto, e bun! Ma simt bine si...am chef sa invat. Am inteles unele trebi, am acceptat si...merg mai departe...dincolo de limite, pentru ca limitele exista doar pentru cei care cred in ele. Eu nu cred Ma simt infinita si nemuritoare...si chiar sunt. Acum imi indic sa stationez si sa analizez ce am descoperit...mai bine zis sa fructific, ca analizele strica daca sunt prea multe. Ma apuc draq si de gatit, mare lucru la mine! M-as juca da' tre sa si invat....eh, am timp. O sa ma bag la cateva jocuri, totusi
Ascult muzica si ma gansesc...nici io nush prea bine la ce, important e ca ma simt bine, nu mai am starea aia nasoala de ieri. Inca mai simt nevoia unui schimb de opinii...Aseara am spus un pic mai mult cuiva, parea dornic sa sculte. L-am lasat sa ma traga de limba, i-am zis neshte treburi si zicea ca de ce nu i-am zis pana atunci. Daca am vazut ca e deschis spre subiect, am continuat. El nu. A trecut cu vederea si nu am mai insistat. Stiu instinctiv daca cineva intelege sau nu anumite lucruri...el parea sa inteleaga, dar...ori nu a vrut sa continue discutia ori...nu a inteles. Eh, a trecut... Oricum, imi pare bine ca exista multi care sunt, in anumite puncte de vedere, ca mine. Inca nu ma pot obisnui cu conceptul de picatura intr-un ocean. Nu-mi place sa fiu doar un pion, nu-mi place sa fiu controlata sau sa ma aflu la baza unei piramide. De fapt, nu e nici o piramida, nu-s sefi sau subalterni, dar eu am crescut in lumea asta, asta e sistemul pe care il vad in jurul meu si ...cu greu imi imaginez alte sisteme. Sunt si alte moduri de a armoniza, sunt si alte feluri de sisteme, numai ca noi, pamantenii, p'asta il stim, p'asta il aplicam. Chiar si scriitorii de SF, oricat de departe ar merge cu gandul, nu fac decat sa schimbe rasele si locul actiunii, in rest..acelasi sistem, aceleasi razboaie, aceleasi conflicte. E si asa, dar nu e numai asa. Se poate si altfel, numa' ca noi nu stim cum, ca daca am sti probabil civilizatia noastra ar fi fost la un alt stadiu, s-ar dezvolta altfel. Nu neaparat mai bine sau mai rau, dar altfel(eu inclin sa cred ca spre mai bine).
I'm pathfinder, observer, healer, messenger... So, treburile nu-s cum tind io sa le vad, mai ales ca atunci cand ma simt in armonie cu toate alea nu ma simt sub sau deasupra. Atunci de ce ma deranjeaza conceptul de picatura in ocean? Poate pentru ca eu, ca sa fiu puternica, trebuie sa ma simt deasupra? Hm, imi e greu sa-mi recunosc lucurrile astea, pentru ca mi se pare un pic urat sa vrei sa fii deasupra celorlalti(nu neaparat pentru a conduce!), sa vrei sa fii unic in unele puncte de vedere(stiu io care). Numai ca...eu ca sa fac unele chestii trebuie sa imprumut din anumite locuri si...pentru asta trebuie sa ma simt, nush sa-mi explic nici eu prea bine. Sau imi e greu sa recunosc? Da, imi e greu sa-mi recunosc, nu observasem chestia asta. Sa dezvolt, deci.
Sa plec de la sursa. Dupa cum ziceam , sursa lu' problemele care-s legate de aspectul asta e o imagine deformata despre cum stau lucrurile. Eu nu am cum sa-mi explic ce ordine si legatura e intre elementele din universul nostru, nu stiu legile, principiile de baza(care si asa, cica nu-s constante, nici uniforme). Si nici nu am voie sa ma gandesc al ele, sunt prea mica pentru ele. Cum sa fac io atunci? Cum sa stralucesc fara sa ma rup de neshte legaturi? Hm...oi vedea io Ieri am simtit(curios ca am scris "simtit" in loc de "inteles") de ce oamenii invata treptat, de ce nu-si folosesc toate resursele. Pentru ca, daca s-ar trezi intr-o dimineata ca stiu de 3 ori mai multe decat stiau cu o zi in urma, s-ar simti coplesiti. Nu ar mai sti de un' sa le descurce, cum sa aranjeze daca e nevoie. Ar avea prea multe date noi si, cum ei oricum le au p'ale lor de descurcat, daca ar mai aparea si alea, probabil nu le-ar putea duce. Asa m-am simtit io ieri. Coplesita de...propria-mi evolutie. O sa invat sa folosesc ce am aflat, dar...cu masura, treptat, ca sa sunt facuta, sa avansez pas cu pas, inca nu am teleport .
Acum am inteles de ce am tendinta sa ma repet...e ca atunci cand te roade o chestie si iti tot vine sa vorbesti despre ea...si te descarci. Asa si io cu repetatu' meu, numa' ca nu e estetic, neah.

Here I am, rockin' like a hurricane! Pentru o clipa m-am simtit ca un vas care se mareste ori de cate ori adaugi ceva in el.
Sub pasii care urca, treptele se inmultesc la nesfarsit. Intotdeauna m-au enervat jocurile prea scurte. Imi plac jocurile complicate, grele, incurcate si...lungi (femeie, deh ). Am alungat neshte omini de pe net care venisera pe la mine...nu am chef sa vorbesc cu ei. Nu ma simt bine vorbind cu ei, asa ca le-am zis ca am treaba. Chiar am treaba, de fapt, ca sunt la joc. Unu' vrea sa ma agate, celalalt vrea sa ma convinga ca e ca el...si unul, si celelalt, ma exaspereaza dupa un timp. Poate ca ar trebui sa-i ascult si pe ei, sa discut, dar...nu am chef. Le am io p'ale mele. Momentan am problemele mele de rezolvat. Ma simt egosita. Oi fi, neah, om sunt si io. Hm..ce scuza! Si cu 24 ce fac? Sunt intre ciocan si nicovala(sa mor de-am vazut vreodata cum arata o nicovala, da' io asa ma simt ) ). As usual, o scot io la capat...Asa mare nevoie am de liniste, de stat sa meditez singura...As mai avea io nevoie si de dragoste, dar...nu ma mai baga in seama. Al draq joc, pica-le-ar serverele!
Ieri am dormit fo 4 ore ziua...si am stat eu cu mine, aproape goala in patul meu cald si moale si ma simteam bine asa, dormind. Era de parca dormeam in iarba verde si soarele ma acoperea. Misto. Cred ca o sa plec la tara dupa sesiune...sa-mi pun ordine in idei...iar. Si sa ma joc cu pisicile. Pacat...mare pacat. Tocmai el sa nu ma bage in seama! Tocmai el sa nu ma asculte! Si se mira ca de ce ma departez de el..de aia. Ca se joaca toata ziua, ca evita sa vorbim despre ce trebuie, ca e lenes si delasator. Ce-i drept, si io ma joc cam mult, da' pot sa iau si pauze, daca vreau. Numai ca...nu prea am de ce sa iau pauze. Ma duc sa ma joc )

Reusit termin de invatat...lucru mare .Acu' ma uit la filmulete pe youtube, la ada milea si la fara zahar. Vroiam sa zic:

Ruginesc albinele,
Ceru-i ca faina
Fluturii ramasi omizi
Rontaie gradina.

http://uk.youtube.com/watch?v=exWw21WjYvA&NR=1


Acest topic a fost editat de leirn: 4 Feb 2008, 04:55 PM

Azi-noapte am visat ca eram in scoala,nush ce faceam. Si o fetita blonda avea un pisoi foarte misto, corcitura intre mao egiptean si nu mai stiu ce. Deosebit, oricum. Am rugat-o s ami-l dea si mei un pic sa ma joc...si cum ma jucam io cu pisicu', aia nush un' se duce. Am inceput sa o caut...nu-i retinusem fata. Stiam doar ca e blonda. O cautam, nu dadeam de ea pe nicaieri.Am facut o greseala: am dat pisicul uneia care semana cu fata aia, dup'aia am realizat ca nu era ea, apoi am inceput sa plang de suparare ca am fost iresponsabila si neatenta si am lasat saraca fata fara matza... Nush exact ce inseamna, da' simt ca inseamna ceva. Mi-am scris ca sa analizez mai incolo, acum n'am timp, tre sa invat , la naiba, am "uitat" sa citesc unele treburi. Si maine am examen. Dupa maine, ora 11, o sa fie bine Am o senzatie ciudata ca dupa ce se termina sesiunea o sa fiu mai nelinistita ca acum. A trecut un an...eu m-am schimbat. Fix pe 6 martie se face un an . Da, si mie imi e frica. Stiu ca daca o sa cer ce vreau, o sa am...dar inainte de asta o sa fie nevoie sa sufar...poate mai rau ca acum 5 ani. Si mai rau ca atunci nu prea concep io cum e. Mi se pare un pret cam mare...Ce sa fac? Sa merg spre ce tind instinctiv sa merg, sa merg unde imi doresc, dar sa sufar, sau sa-mi continui viata mea linistita si normala, dar...neimplinita? Adica...io asa cred, poate ma insel. Uneori cred ca ma insel, de aia ezit sa cer. Probabil ca o sa aleg prima varianta. Prefer sa regret ce am facut, decat ce n-am facut...
Poate imi imaginez eu totul, poate am deformat imagini si acum ma impiedic de ele...sau poate nu. What IF?

Deci de aia nu e bine sa-i dau forma...Nu stiu sa disting unele treburi si e posibil sa ascult la dine nu trebuie. Acum ce ma fac? Nu stiu care al cui e. Si asa, la inceput au fost 2...eu am ales sa ramana doar unul, acum s-a intors..pentru ca eu am chemat. Si a mai aparut si lizardu', cu ochii lui albastri si..reci? Mi-am imaginat totul. Dau reset si se rezolva. Si de acolo pleaca totul, de la ideile mele un pic cam fixe cu pionii si lucruri facute degeaba. Nu trebuie sa uit cine sunt(atat cat stiu), nu tre sa uit ca imaginea pe care am creat-o e gresta. De unde idelie alea cu pionii si cu lumea care e ostila? Aste nu-s ale mele, dar sunt periculoase. Mda...tre sa invat sa nu las influente...sau macar sa le deosebesc. Sa mor daca stiu...Greu mai e sa fiu Eu, cateodata.
EU si numai eu hotarasc...nimeni alticeva nu are voie. Mai devreme sau mai tarziu, gasesc solutie. Cel putin 2...si poate ma supar si gasesc si verificarea solutiei(de preferat) Ntz, ntz, cate probleme..inexistente!

Se mai spune ca la orice problemă se pot găsi întotdeauna măcar cinci soluţii... Dintre care una poate fi şi "nu ştiu"...

Uşurare grabnică a EU-ului!...

Crearea si intretinerea unei iluzii cu scopul de a face bine e...OK? Nu tot minciuna se numeste? Oare fac ce trebe daca alimentez vise si iluzii care nu o sa se implineasca? Hm...poate e tot minciuna, dar...simt eu ca face bine, ca e ce-i trebe. Totusi..adevarul, crud insa, nu e preferabil unei realitati care nu exista? Nush...am facut ce am crezut io ca se potriveste, dar...ma gandesc daca am facut bine. Eu n-am nici o treaba, dar sunt "pierderi colaterale". Mai astept...si oi vedea io cum e cu iluziile create pentru alinare de suferinte... Pe de alta parte, daca ajut un fluture sa iasa din coconul lui, el nu o sa poata zbura...fiindca numa' daca iese singur i se intaresc aripile.

Am vazut...m-a durut. Pentru ca am inteles ca nu e locul meu acolo. Oricum, nici nu vroiam sa fie, dar...neah, eu credeam ca mi se cuvine totul, ceea ce e fals. Am momente in care sunt egosita, rea si...nush, alte calitati d'astea defectuoase. Nu-s perfecta. Imi recunosc defectele...dar si calitatile, ca am si d'alea. Imi prinde bine "starea" asta...nu intelesesem bine unele lucruri. Si ma bucur ca am sistelul de referinta din an 3, sem 2 , ca nush ce s-ar fi ales de capu' meu acum ) . A fost o experienta din care am invatat mult si...care ma ajuta aucm sa fac diferente intre lucruri. Hm...cred ca trebuie sa merg la tara...iar. Poimaine dau ultimul ex. Am avut de invatat 2 carti, terminat azi dupa ce frecat menta, as usual . Am vrut io sa vad cat de repede merge...si merge. O sa perfectionez procesul. De data asta nu am mai simtit cumulul ala de informatie, apasarea.,...totul se lega, totul se fixa rapid...
Ma gandeam... cum ar fi sa nu iau 10 la ex asta? Nu nota ma intereseaza, pot sa iau la fel de bine si alta nota(de trecere! ) ca sa-mi ating scopurile, dar sunt curioasa ce as simti daca nu mi-ar reusi ceva ce am vrut sa am, pentru care am luptat cum trebe si care nu face rau la nimeni(conditii esentiale pentru a obtine ceva, desi merge si altfel). Ce 'mnezei oi fi vrand sa-mi zic? Am vb cu Q azi-dim. L-am visat azi-noapte...murea si eu l-am sarutat, apoi asteptam mesaj de la el sa-mi spuna ca e bine. Si s-a facut bine. Imi pare bine ca stiu cat de cat sa-l ajut si ca a inteles ca eu am viata mea si el pe a lui... Nu ar trebui sa mai scriu despre alticneva pe aici. M-am ferit io cum am stiut, dar...neah.
Uneori ma speriu eu de mine. Stiu ca atunci cand vreau ceva, obtin, dar de multe ori doare. Si ce vreau eu o sa doara al draq de rau cand o sa vina vremea. Era sa scriu ca nu mi-e frica, sunt pregatita. Nu e asa, imi e si frica, nu sunt nici pe deparet asa pregatita cum ar trebui , dar o sa lupt si o sa reusesc. Nu ma intereseaza cat de greu e sau cat timp dureaza. O sa cad probabil...dar o sa ma ridic si o sa merg mai departe. Nee, io nu prea cad...decat rareori, da' bine.
Nu ar fi trebuit sa ma las prinsa. Nu am stiut, nu mi-am dat seama...acum stiu ce si cum sa fac, iar asta e bine, pentru ca situatii d'astea o sa tot fie.
Uneori cred ca sunt prea mofturoasa. Oi fi. Si..nu sunt rea, sunt doar a draq(bine, am si io doza mea de rautate, da' o folosesc in scopuri benefice. Sau nu... )) ).
Ce o sa fie? Voi vedea cand o sa fie. Cum o sa fie? O sa descopar.
Mereu am simtit ce am nevoie si m-am dus spre directia buna...intr-un final. Am vrut sa vad pozele alea si bine am facut. Mi-au confirmat ceva ce stiam deja. Lumea mea e alta. Vrajitoare cu nevoi diferite. Vreau ce am cautat de cand ma stiu. Si nu accept compromisuri si conformare. Nu vreau plafonare si renuntare.
Stronger, better, harder.

Mama m'a invatat LOGICA: "Pen' ca am zis io, d'aia!"

Imi pare bine ca exista locu' asta unde pot scrie toate prostiile si le pot citi dup'aia. Nu trebuia sa zic la nimeni de el. Un search bine dat pe google si gata, il gaseste oricine ma cunoaste. Eh, si ce daca? De fapt, ma deranjeaza ca nu pot io scrie concret ce si cum. N'are nik, am descurc si asa.
Cand mai intru aici sa-mi amintesc sa caut foile alea sa le transcriu, ca sa le arunc naiba, ca cine stie cin' le gaseste

Pfoaaa, ce de treaba am! Am scapat de sesiune si io daca am vazut ca nu am ce sa mai invat, mi-am dat singura teme: m'am apucat de bridge. Misto joc. Ma simt asa bineee Am de invatat o chestie esentiala: tre sa vad io cum trebe facute rapoartele intre oameni. Io nu cred ca se rezuma totul la a fi mereu in competitie unii cu altii, desi asta duce spre progres. Cred ca e mult mai mult de atat. De ex, invidia e o prostie...ca si gelozia. Ca oamenii gelosi mereu invidiaza, li se pare ca rivalul e mai bun ca el, incep sa-l urasca doar pentru ca exista. Am mai constatat ca gelozia se naste din complexe. Asta e o treaba despre care nu stiu io prea bine cum functioneaza, ca io nu-s geloasa de fel.
So, tre sa gasesc rezolvare la problema asta...hihi, mie-mi plac problemele, deci daca n'am , imi fac. De ce a murit cartea de matematica? Avea prea multe probleme. Eh, e o chestie care mie mi se pare critica. Daca reusesc sa trec peste ea(si o sa reusesc!), o sa urmeze alt nivel... Tre sa meditez mult si bine pana gasesc solutia. Numa' ca apar niste probleme(altele!): una dintre probleme este formularea problemei, cealalta e ca tre sa vad cam unde vreau sa ajung(asta e si solutie in acelasi timp). M-am incurcat, da' descurc io imediat. Ma duc sa ma joc! )

Am fost la tara pe la G. si mi=a pus o intrebare de mi-a stricat buna duspozitie pe ziua aia. Ceva de genul: "Ce-ti pasa tie, chip de lut, dac'-oi fi eu sau calul...ahm..altul?" Avea dreptate, m-as fi atasat de oricine ar fi fost in situatia aia, ca el...numa' ca s-a nimerit sa fie el acolo, atunci. Ce puii mei sa fac?! Asa si cu pisicile, si cu cainii. As fi iubit orice pisica sau caine care ar fi fost pe langa mine. Io ce sa inteleg de aici? Probabil ca nici nu conteaza prea mult...Tot ce ofer , ofer neconditionat sau, cel putin, asa incerc.
Mi-am luat parfum de frezii si mor dupa el. M-am dat de 4 ori in ultimele 4 ore

Acest topic a fost editat de leirn: 25 Feb 2008, 07:00 PM

As scrie, da' nu am cuvinte...Am multe de invatat acum...trebuie sa invat...hm..nu are rost. pur si simplu nu am cuvinte sa descriu. Mai bine ma duc sa dorm, sa-mi revin. De fapt, sa-mi revin nu e corect spus...ar fi mai bine zis : sa ma transform. Da, asta fac, ma transform, asa cum samanta devine lastar.

Maine se face un an de cand am descoperit jovu' ala, maine se face un an de cand indoielile au devenit si mai indoite, maine se face un an de cand...continui sa ma schimb. E bine asa.
Ma intreb si io: oare ma iubeste? Zice ca nu-i trebe altceva, ca are la mine tot ce are nevoie. Da' oare asa tre sa fie? Stam cu cineva doar pentru ca reprezinta cea mai buna optiune pe care am gasit-o? E adevarat, ne potrivim, de intelegem bine, totul e perfect, dar....e suficient?? Nu vreau sa ma conformez. Nu vreau sa stau cu cineva doar pentru ca exista portivire foarte mare, doar ca sa nu stau singura. Mda, nu mi-a placut ce mi-a zis. Si nu-mi place ca lui i se pare OK asa. Trebuia sa zica si el de iubire, alea alea, nu de potriveala... Sunt sanse foarte mari ca el sa nu ma iubeasca, de fapt, ci doar sa stea cu mine pentru ca sunt "o partida buna". Io cum sa afclu cum e de fapt? N'am decat sa astept...mai devreme sau mai tarziu, o sa aflu eu ce si cum, nu stiu sa trec la nimi cconcret. O discutie nu ar duce la nimic...el ar tine-o p'a lui, io p'a mea si nu s'ar ajunge la nici o intelegere. Daca citeste p'aci, cu atat mai bine, poate pricepe ce vreau sa zic. Ma simt singura. Da, prieteni, falilie, tin ei la mine, bla, bla, bla. Degeaba, nu ma ajuta...
Na, ca m-a intrerupt si instalatoru' ala, de nici nu mai stiu ce vrpoiam sa-mi zic...mi-oi scrie io maine. Azi am dormit si cand m-am trezit ma durea sufletul...O sa o rezolv io si p'asta

Trebuie facut echilibru intre vointa si iubire, intre ganduri si sentimente. Si nu are rost sa treci la niveluri mai profunde cdaca nu stii cum sa proiectezi asta in viata cotidiana... Am mult de munca

Iti sugerez sa incepi cu planul mental si sa te extinzi spre material, in final. Acolo incepe creatia!

Azi noapte am visat ceva cel putin ciudat. Tre sa descifrez ce inseamna, ca sigur inseamna ceva.
Se facea ca ma racolasera aia de la NA.SA si ma trimiteau in spatiu. PEntru asta trebuia sa semnez niste hartii,iar eu am semnat. a doua zi era lansarea navei. Dupa ce am semnat actele, am aflat ca tre sa stau in spatiu 5 ani, intr-un loc mic, eventual fara sa ma ridic de pe un scaun in care ma fixau ei. M-am speriat. Puteam sa si mor in conditiile alea. Nu mai vroiam sa plec. Ce naiba?! 5 ani? Fara sa misc? Fara sa citesc, fara net, fara nimic, da' nimic, de facut? Nu stiam cum sa fac sa mi se anuleze semnatura aia. In fine, aproape gasisem o solutie si m-am trezit. Ma simteam asa bine realizand ca a fost doar un vit...Adorm si visul se contunua. Plec cu nava in spatiu, intru pe orbita Pamantului si , de fapt, nava se atasase la o baza pe care era un oras. Aveam voie sa cobor acolo, da' nu prea aveam voie sa ating nimic pentru ca interiorul navei mele era steril si ardea microbii(asa era visu', ce daca e aberatie! ). Nu era ce-mi inchipuisem eu. Cand am vazut ca nu trebuie sa stau 5 ani nemiscata, ca pot sa comunic cu alte persoane si ca spatiul in care umblu e mult mai mare de 5 m2, m-am linistit, dar...totusi...5 ani... Mergand io prin oras am gasit o pisica si i-am dat sa bea lapte. Apoi am intrat in casa unui batran si sistemul de securitate de acolo a zis ca nu e voie, daduse un fel de alarma, da' pan' la urma s-a linistit. A trebuit sa platesc o mica amenda. Aia care ma trimisesera in spatiu ma platisera foarte bine, imi permiteam sa platesc amenda pentru fiecare casa in acre as fi intrat. A, si aveam un frate, parca, rocker adolescent, care se imprietenise cu o gasca de p'acolo. De fapt, el mi-a zis de oras. Nu-mi amintesc mai multe, dara fost un vis ciudat, cu multe detalii.
Acum sa descifrez:
Plecarea in spatiu pe o nava reprezinta o dorinta de-a mea de cand eram copil(inca mai vreau asta). Faptul ca am semnat confirma ca s-a facut cum am vrut eu initial. Aflarea conditiilor plecarii mi-a facut rau...Mda, ai grija ce-ti doresti, se poate implini. So, ce-mi doresc eu(de data asta nu plecarea in spatiu, ci dorinta mea aia care ma macina acum) nu cunosc. Si nu e chiar asa complicat cum pare. Faptul ca o data ajunsa pe nava lucrurile mergeau spre bine imi confirma ca totul o sa se rezolve....Nu mai stiu io cum sa descifrez mai bine, abia m-am trezit...da' o sa ma gandesc sa vad ce vroiam sa-mi zic in visu' asta.

Acest topic a fost editat de leirn: 8 Mar 2008, 11:35 AM

Ce-ar fi sa incerci tehnici de dedublare sau de deplasare a simturilor la distanta? In jumatate de ani te deplasezi unde doresti fara probleme!

Ehee, e poveste lunga cu tehnicile de dedublare...alea nu se fac numa' asa, de distractie. Nu e de gluma, se pot intampla multe prostii...Dedublarea se face daca ai un scop pentru ea, nu doar ca sa-ti demnstrezi ca stii cum sa faci sau ca sa ai mai multa putere. A te dedubla, a-ti deschide al 3-lea ochi, a citi ganduri fara a sti semnificatia acestor lucruri se aseamana cu a da unui nebun o grenada...

Albrech,nu prea nimeresc sa-ti trimit mesaje, tre sa incerc de fo 5-6 ori pana se trimite, eventual o sa-ti raspund aici.


This member has chosen not to be contactable by the board Messenger

This personal message has not been sent

Acest topic a fost editat de leirn: 8 Mar 2008, 12:50 PM

Daca i s-ar intampla unui ateu un asemenea fenomen sau unui incuiat care recita mereu versete biblice marar o data sa se dedubleze constient, iti imaginezi cate ar schimba in viata lui?

Cand are cineva scopuri egoiste, nu prea reuseste. Ex. sa-si vada iubita care e departe!

Dedublarea nu tine neaparat de Ajna(al treilea ochi). Se dedubleaza deseori cei de pe nivel afectiv sa sexual.
In momentl mortii, parasirea corpului fizic se face printr-n singur orificiu, corespunzator unui anme centru principal sau secndar de forta. Daca il parasesti prin Ajna corpul, s-ar putea sa stai in perioada de tranzitie in lumea zeilor!

Am dat un exemplu facand referile la ajna. Bineinteles ca dedublarea se poate face si fara a se folosi in principal aceasta chakra .
S-ar schimba multe in viata unui ateu care ar trece prin experiente inimaginabile pentru el pana atunci, dar...nu ar intelege prea bine fenomenul, nu ar sti sa faca fata. E coplesitor sa cunosti cat cunosti in secunda asta, iar peste o secunda sa stii dublu, de ex.... Noi, oamenii, nu prea avem rabdare...Vrem sa trecem la nivel superior, vrem sa stim mult, vrem sa fim puternici...vrem...dar astea se fac pas cu pas pentru ca e necesara o baza, o educatie corespunzatoare.

Nu am fost niciodata prea rabdator. Rabdarea nu ma caracterizeaza! Prefer saltul calitativ peste etape intermediare... Accelerarea karmei, trecerea directa la nivelele de sus, cu intoarcere spre cele de jos...(Ex. lucru pe Sahasrara cu legatura pe Muladhara) Fuga de rau, de oameni care imi dovedesc de 2 ori la rand ca nu merita...

Accelerarea karmei...Asta e o treaba delicata. E nevoie de intelegere, dupa cum ziceam, ca degeaba accelerezi daca nu stii sa vezi ce s-a intamplat, daca nu intelegi mecanismele si unde duc ele. Si...vrei sa treci la nivel superior pentru...? Eu zic sa inveti mai intai cum sa-i accepti pe cei mai slabi si sa nu-i invidiezi pe cei puternici. Orice om merita, indiferent de stadiul in care se afla el. Renuntarea la mandrie, la nevoia de a fi admirat, la egoism, la invidie, duce la nivele superioare. Imagineaza-ti un om care a ajuns intr-un stadiu superior, dar care nu stie cum sa se comporte cu ceilalti, nu stie sa-i inteleaga, sa-i invete. El, cu puterea lui nelimitata, nu intelege de ce omul rau e rau sau de ce prostul e prost, de ex. E de ajuns sa-l supere cineva care ii e mult inferior, ca se si gandeste cum sa-l distruga. Cum isi permite un "nimic" sa-l supere pe "marele om"?! Oare asa sa mearga lucurrile? Hm..nu cred.

Sunt cai si cai de evolutie. Cai individuale care te duc uneori mai rapid la tinta. Ce este bn pentru mine, poate fi rau sau lent pentru tine.

Asta asa e. La mine merge pas cu pas, nu sar etape..am mai facut io asa si nu mi-a placut. Nu-mi place sa ma intorc din drum.

Nu prea imi dau seama cam la ce te referi... Uite, cand se lucreaza pe centri de forta, spre exemplu. Unii lucreaza gradat cate 2 luni numai pe cate un centru(asane, meditatii, cromoterapie, respiratii etc), mergand din centru in centru.
Se sustine, in acest sens, ca daca n ai energie vitala nu poti sa sa ti-o sublimezi in procesl alchimic si fara vitalitate nu poti practica nici meditatia.
Altii incep cu centri de sus- Ajna si Sahasrara. Dupa ce obtin rezultate aici, se intorc pe nivelele de jos si merg din chackra in chackra. Daca ai Ajna, poti sa controlezi ceilalti centri.

Apoi, nu toti suntem egali. Unii avem mai multa inima, altii mai mlta energie sexuala, in functie de stadiul in care ne gasim. Nu are rost sa lucram pe ce avem, ci sa luam energia de acolo si sa o directionam spre locul unde e lipsa.
De cate ori am incercat metoda pas cu pas, ma intorceam la punctul initial mereu.

La ce etape te referi? Daca sunt cele din yoga - Yama, Nyiama....... etc E OK!

Acest topic a fost editat de Albrech: 8 Mar 2008, 04:30 PM

Eu am ales alta cale...de cele mai multe ori, nu lucrez direct cu caile energetice si cu chakrele. Eu vad unde sunt carente si gasesc cauzele acelor carente, apoi corectez...Exercitii yoga sau d'alea recomandate in cabala fac doar in cazuri speciale, cand nu gasesc singura o solutie. In rest, am propriile metode. Nu incerc sa-mi deschid chakre fara sa stiu ce o sa fac dup'aia si fara sa-mi fie clar de ce se deschid. La mine se deschid de la sine, fara sa depun efort deosebit, daca fac corectiile necesate asupra Mea, eliminand astfel blocaje din diverse zone. De exemplu, am lucrat la dezvoltarea vointei. in paralel, la a invata sa iubesc...ma refer la iubirea spirituala. Cand o sa aprofundez ce am invatat, ajna se va deschide de la sine, insa scopul meu nu e sa deschid ajna neaparat, ci sa invat ce inseamna a vrea si a iubi, la nivel profund.
Prin asane, meditatii etc. pot fi stumulati centrii de energie corespunzatori, pot chiar fi deschisi, dar ar fi o deschidere fortata si de scurta durata daca nu exista echilibru si cunoastere. Corpul astral poate fi upgradat, dar prefer sa lucrez mai in interior, ca de acolo sa se reflecte in corpul astral si in final in corpul fizic.