Pentru mine Sfantul Duh este o energie personala a Lui, energia de a fi Atotpatrunzator si prin asta Atotcunoscator. Dar sa nu uitam ca Sfantul Duh este si o persoana. Deci, oriunde patrunde poate si interactiona cu nivelul la care se afla sufletul nostru, asa zis local. In felul asta Sfantul Duh este cel care da inspiratia din interior.

Iar, ca sa introduc ceva in plus, corpul nostru, asa zis material, este tot o energie a Lui: capacitatea de a fi Inert, Inconstient. Dumnezeu trebuie sa aiba si acest atribut daca este Absolut. Aceasta este puterea Lui suprema. De a crea impresia ca etern constientul este inconstient. Dar acest punct de vedere este numai al nostru,al sufletelor care treiesc in mijlocul materiei, nu si al lui, care nu e supus niciodata caderii.
Caci de fapt in nici o clipa vreo particica din Dumnezeu nu este imperfecta. Chiar si noi . Noi nu suntem imperfecti in natura noastra. Dar, din cauza ca suntem liberi trebuie sa putem sa alegem orice si in momentul in care alegem non-prezenta lui Dumnezeu, alegem de fapt non-prezenta Persoanei perfecte. iar non-prezenta Lui este aceasta lume care pentru noi pare imperfecta si pare asa din cauza ca nu-l vedem pe El in ea. In momentul in care realizam ca noi suntem in El si ca lumea asta este in El ne vom da seama ca de fapt si noi, si lumea suntem de fapt perfecti.

Totul este de fapt vina viziunii noastre, nu a lui Dumnezeu.

hai ca deja am schimbat subiectul
cineva sa ma aduca inapoi

Acest topic a fost editat de dharmapurusha: 25 Jan 2007, 07:52 AM

Nu te-ai abatut deloc de la subiect. Ai afirmat ca:
- Sf. Duh este o Persoana, dupa cum sustine invatatura crestina;
- Dumnezeu interactioneaza cu Creatia, prin energia divina. Contrar conceptiei deiste, conform careia D-zeu a facut lumea, pe care a inzestrat-o cu niste legi de functionare (precum un motor), pe baza carora aceasta evolueaza, fara sa mai fie nevoie de prezenta divina. Cu alte cuvinte, D-zeu e acolo sus, intr-un clopot de sticla (sacrul) si lasa creatia (profanul) sa progreseze/sa se autoguverneze dupa regulile naturale. Si, bineinteles, nu va avea niciodata acces la sacralitate. Adica, vezi Doamne, lumea/societatea cu socotelile ei, iar divinitatea cu treaba ei. Nu e de mirare ca, pt. occidentali, conceptul de energiil necreate, cristalizat de Grigorie Palama, a parut insolit secole de-a randul. Energiile necreate, spune teologul si filosoful crestin-ortodox, sunt tocmai energiile Duhului Sfant. Nu se confunda cu Persoana divina, dar provin de la Aceasta. Precum soarele patrunde in fiecare celula vie, hraneste plantele, animalele, oamenii prin razele sale, fiind distinct de formele de viata terestra, asa si Dumnezeu, prin energiile divine, intervine in creatie, o transfigureaza, se afla in fiecare particula din univers, fara a se confunda cu acesta. Aici ma delimitez de conceptia ta:

- Dumnezeu ne-a lasat intr-o lume perfecta pe care, noi, oamenii, prin proasta utilizare a libertatii cu care am fost inzestrati, am facut-o mizerabiala. Si, bineinteles, vom da socoteala de aceasta;
- putem atinge perfectiunea. De acord cu tine, dar prin ce cale? Eu sunt de parere ca tocmai prin recunosterea imperfectiunii, a limitelor noastre si prin relatia cu divinitatea;
- ca o viata fara D-zeu este, de fapt, o iluzie, un castel de nisip care se prabuseste la primul val.

Foarte interesanta conceptia lui Grigorie Palama. Probabil ca a avut o realizare personala. Ai vreo carte ceva de el?

Nu mi-am expus toata conceptia in post-ul de dinainte. Si eu sunt de acord ca o viata fara DUmnezeu este o iluzie. Mantuirea (la crestini) sau eliberarea(la vedicii vaisnavi) sunt posibile numai prin Gratie Divina nu prin proprie straduinta. Eu ma aliniez acestei scoli care include si filosofie si practica si care are o conceptiu personala asupra a Lui Dumnezeu si a energiilor Sale.

Exista e adevarat si ramuri vedice si non-vedice care incearca procese pe cont propriu care este sunt foarte foarte grele si se atinge o eliberare partiala (in sensul ca cei care reusesc ajung sa se confunde in efulgenta luminoasa a corpului spiritual al lui Dumnezeu,--care este asa zisa "lumina de la capatul tunelului"). Ei sunt cei care zic ca "se cufunda in Absolut", sau "se contopesc in Brahman" sau devin una cu nimicul (sunya odata ce au obtinut nirvana) (budistii). Eliberarea lor este partiala in sensul ca, din cauza ca nu au o conceptie personala despre Dumnezeu nici nu sunt calificati sa se intalneasca cu Persoana respectiva. Si atunci vor ramane suspendati in acea stare pana cand lipsa de activitate si diversitate ii va face sa-si doreasca o noua forma si apoi se vor incarna din nou aici si o vor lua de la zero. Insa cei mantuiti de Gratia Lui Dumnezeu niciodata nu vor mai avea atractia de a mai reveni aici pentru ca vor ajunge in lumea spirituala care este plina de diversitate si activitati.

Deci cand am zis ca : "In momentul in care realizam ca noi suntem in El si ca lumea asta este in El ne vom da seama ca de fapt si noi, si lumea suntem de fapt perfecti" ma referam la faptul ca atunci cand vom ajunge la El vom realiza ca si noi si el si lumea suntem perfecti si ca de fapt ratacirea noastra a durat numai o clipa. Se zice ca e ca si cum te trezesti dupa o serie de cosmaruri (milioane si milioane de vieti) dar de fapt in realitate n-au trecut decat 20 de minute.

Versete din Sri Isopanishad (una din cele 108 upanishad care contine esenta teologiei vedice):

mantra 1:"Everything animate or inanimate that is within the universe is controlled and owned by the Lord. One should therefore accept only those things necessary for himself, which are set aside as his quota, and one should not accept other things, knowing well to whom they belong"

mantra 5:"The Supreme Lord walks and does not walk. He is far away, but He is very near as well. He is within everything, and yet He is outside of everything."

mantra 6:"He who sees everything in relation to the Supreme Lord, who sees all living entities as His parts and parcels, and who sees the Supreme Lord within everything never hates anything or any being."

mantra 7:"One who always sees all living entities as spiritual sparks, in quality one with the Lord, becomes a true knower of things. What, then, can be illusion or anxiety for him?"

mantra 8:"Those who are engaged in the worship of demigods enter into the darkest region of ignorance, and still more so do the worshipers of the impersonal Absolute."

mantra 14:"One should know perfectly the Personality of Godhead Śrī Kṛṣṇa and His transcendental name, form, qualities and pastimes, as well as the temporary material creation with its temporary demigods, men and animals. When one knows these, he surpasses death and the ephemeral cosmic manifestation with it, and in the eternal kingdom of God he enjoys his eternal life of bliss and knowledge."

mantra 15:"O my Lord, sustainer of all that lives, Your real face is covered by Your dazzling effulgence. Kindly remove that covering and exhibit Yourself to Your pure devotee."

mantra 18:"O my Lord, as powerful as fire, O omnipotent one, now I offer You all obeisances, falling on the ground at Your feet. O my Lord, please lead me on the right path to reach You, and since You know all that I have done in the past, please free me from the reactions to my past sins so that there will be no hindrance to my progress."


http://isopanisad.com/en

Acest topic a fost editat de dharmapurusha: 31 Jan 2007, 10:18 PM

De fapt, intrebarea comporta doar doua raspunsuri: e un Dumnezeu personal (o persoana , Cineva anume) sau impersonal( o forta )? De fapt, intr-un anumit sens, e si una si alta : adica e o Forta, dar personala . De ce spun asta? Pentru ca ne-a dat legi si porunci, ne poarta de grija in indeplinirea lor, ne asculta, ne cearta, ne mangaie. Pentru ca Iisus L-a prezentat ca pe un Tata, deci o Persoana . Pentru ca insusi Iisus a fost Dumnezeu si om, deci o Persoana . Pentru ca ne vorbeste fiecaruia dintre noi in diferite chipuri , deci e o Persoana . Intr-un cuvant, pentru ca se implica activ in vietile noastre, ceea ce numai o Persoana poate face . O Forta poate doar sa fie si sa aiba anumite proprietati .
Aceasta nu este filosofie, ci realism, realitate traita .
Va sarut pe toti!

Acest topic a fost editat de Florina R.: 23 Feb 2007, 08:32 AM

Problematica se situeaza la granita dintre filosofie si teologie.
Crestinismul face diferenta intre fiinta, esenta divina si energiile divine necreate (lucrarea divina) prin care Dumnezeu personal Se comunica, Se lasa a afi impartasit, Se manifesta si indumnezeieste, innoieste toata creatia. Lucrarea nu poate fi despartita de fiinta divina, dar este diferita de aceasta. Cu toate ca fiinta divina este inaccesibila, ea devine participabila prin lucrarea Sa, aceste energii necreate. Desi lucrarea este nedespartita de fiinta, ea se diferentiaza de aceasta. Energiile acestea, unice, indivizibile, eterne si stabile, iradiaza din fiinta divina neimpartasibila. Au suport in Persoana divina, dar exista deodata cu Persoanele. De aceea Sf. Grigorie Palama le denumeste necreate. In acelasi timp, energiile nu sunt independente de Persoane, nu constituie ele insele o persoana.
Sursa: crestinortodox.ro

Acest topic a fost editat de andra_v: 24 Mar 2007, 03:27 PM

Axel, in vremurile contemporane au muririt, mor si vor muri foarte multi oameni tineri, nu datorita lui Dumnezeu, ci datorita rautatii umane. Poluarea, mai ales cea radioactiva, razboaiele, e-urile din alimentatie vor face din ce in ce mai multe victime. Ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca nu Dumnezeu/religia sunt responsabile pt. atatea victime, ci exclusiv rautatea si lacomia omeneasca. Homo homini lupus.

Andra, si cand ne gandim ca D-zeu stia dinainte ce spui tu si a permis asa ceva, cum ramane cu asa-zisa sa mare dragoste, mare grija, mare bunatate etc ? Nu observi o contradictie intre aceste pretinse calitati si ceea ce se intampla pe Terra chipurile sub observatia sa ? Eu personal nu vad doar o contradictie ci si o imoralitate crasa din partea unuia care ar putea rezolva lucrurile si nu o face. Ce parere ai ?

Acest topic a fost editat de Former: 31 Aug 2007, 05:49 PM

Te salut, former!
Si ce-ai vrea? O pasare de otel din cer care sa imparta dreptatea? Libertatea omului unde mai este? Daca am fi niste robotei care actioneaza la comanda ce farmec ar mai avea viata?
Din punctul de vedere al unui om religios, suferinta are o multipla semnificatie:
In primul rand, ea are rolul de a incerca in ce parte se indreapta omul cu liberul-arbitru pe care i l-a sadit divinitatea in suflet. Ce alege individul? Sa fie generos, sa manifeste mila fata de aproape, dragoste, sau ura, indiferenta, avaritie? Dragoste cu de-a sila nu este dragoste, ci o actiune pur mecanica. Din aceasta perspectiva, razboaiele, catastrofele ecologice, bolile, moartea timpurie, inegalitatea sociala apar ca o consecinta a exacerbarii pacatului: consumismul ingemanat cu petrodolarii, soia modificata genetic, e-urile cancerigene, poluarea, etc. E limpede ca bogatia extrema genereaza si saracie extrema, conflicte armate. Intr-un cuvant, egoismul este mama tuturor chinurilor. Dar Dumnezeu nu apare ca un dictator care sa impuna omului o conduita. El ne-a lasat niste porunci, rugaciuni, arme spirituale si, cel mai important, Trupul si Sangele Sau pentru a ne cladi sufleteste. Adica noi sa nu luptam cu pacatul, cu viciile, cu lacomia, sa nu ne mai rugam pt. a scapa de rau, ci sa facem ce avem chef, iar El sa ne scape de necazuri? Asa vezi rezolvarea problemei?
Te-ai rugat vreodata pt. cei ce iti fac rau? Pt. cei care te cearta, te-au nedreptatit?
In al doilea rand, suferinta are rolul mantuitor primordial. Prin boala, necaz, saracie, nedreptate avem ocazia de a progreasa spiritual. Si iarasi vorbesc din punctul de vedere al tuturor religiilor, nu numai cel crestin. Cum ne putem curata de egoism, cum putem exersa rabdarea, cum ne putem vedea pacatul propriu fara incercari? Iar daca privesti lucrurile din perspectiva eternitatii, o suferinta trecatoare ti se pare intepatura de tantar.
Trei: daca un superman ar pedepsi promt nedreptatea si ar rasplati pe loc binele, oamenii ar face binele din interes si ar evita faptele reprobabile de frica pedepsei, nu din dragoste. Se leaga de problematica liberului arbitru.
In alta ordine de idei, tu cum lupti, la nivelul tau, pt. ca lucrurile sa mearga asa cum trebuie? Inteleg din intrebarea ta ca nu esti guvernant, sau alt factor de decizie, dar iti dai seama ca starea de fapt a omenirii reprezinta rezultanta actiunilor/inactiunilor noastre din fiecare minut? Ti-ai pus problema: "Ce fac eu pt. cei din jur, familie, vecini, colegi, rude bolnave, prieteni, necunoscuti care au nevoi de ajutor material, rugaciune, un sfat, o vorba buna?".

Andra

Buna Andra.

Manifestarea calitatilor prezumate in dreptul lui D-zeu. Adica omnidragoste, omnigrija, omnibenevolenta etc. Tu nu gasesti firesc asa ceva ?

Nu, ci interventia directa si irefutabila a celui inzestrat zice-se cu calitatile susnumite. Nu e normal si moral asa ? Tu, daca poti, nu-ti ajuti semenul la nevoie ?

Intrebarea corecta e alta - unde mai e dragostea lui D-zeu ? De ce libertatea unui asasin in serie e respectata de D-zeu in timp ce libertatea de a trai a unui inocent e ignorata de D-zeu ?

Cred ca ai inteles un pic gresit problema care o pun eu. La randul meu te-as intreba - care a fost farmecul bombardarii Hiroshimei si a frigaruilor de la Auschwitz ?

Acest topic a fost editat de Former: 31 Aug 2007, 06:57 PM

Former,

Dar tu ce crezi, Dumnezeu te-a facut cu minte sau fara minte? Daca ti-o fi dat minte, oare ti-a dat-o ca sa ai cu ce critica "aia imi place, aia nu-mi place" sau... pentru ce oare ar fi putut sa ti-o dea?

Merlina, multumesc pt salut.

Eu am bunul obicei ca intotdeauna cand incep o discutie, sa stabilesc definiile termenilor, pt a ma asigura ca am un limbaj comun cu interlocutorii. Ce intelegi prin D-zeu ? Care D-zeu ? De unde stii ca el m-a/te-a/ne-a facut ?

Cum ai dedus ca interventiile mele sunt motivate de placere/nonplacere ? Multumesc.

Pai atunci pentru ce mai intervii? Esti bagat in priza pur si simplu?

Eu simt dragostea, omnipotenta si omniprezenta divina. M-am simtit ocrotita in prigoana, suferinta si I-am simtit ajutorul cand m-am rugat din inima. Chiar nemeritat.
"Interventia irefutabila"...ar insemna negarea libertatii omului. Dumnezeu mi-a lasat libertatea de alegere intre bine si rau, nu ma constrange. Repet, binele facut cu forta nu reprezinta decat o actiune mecanica. Daca as face binele si as evita raul de frica bau-bau-lui din cer nu as mai fi o persoana iubitoare, ci un maimutoi programat. O clocitoare mecanica. Iar Dumnezeu ma ajuta la nevoie mult mai mult decat imi ajut eu semenul. Chiar daca de multe ori nu apreciez. Prin insasi faptul ca ma rabda...Faptul ca imi da Trupul Sau pentru a atinge Dumnezeirea nu este cel mai mare ajutor?
Un inocent moare. Din punctul de vedere ar oricarei religii, moartea unui inocent reprezinta o trecere spre Viata Vesnica. Iar viata neindreptata pana la final a unui asasin, moarte sufleteasca, cel mai groaznic lucru posibil.
In alta ordine de idei, faptul ca un om a ajuns asasin reprezinta efectul proastei educatii oferite de familie/societate/comunitate/scoala. Stai ca in vechime obstea sateasca din care facea parte un asasin era condamnata sa plateasca o amenda, deoarece se presupunea ca infractorul reprezinta "produsul" comunitatii respective? Asasinul este educat de noi.
Bombardamentele, genocidul sunt efectul pacatului. O societate fara Dumnezeu, consumista genereaza inegalitati sociale, expansiune, deci razboiae, bombardamente, chinuri. Asa vrea omul. Pentru cei care rabda fara cartire: Raiul. Pentru cei morti in deznadejde: ...
Iar pentru criminali?
Precum zecile de mii de martiri din inchisorile comuniste, care numeau temnita "Jurnalul fericirii", un loc de innobilare sufleteasca.
Repet, Comunitatea Credintei este un subforum care se adreseaza exclusiv oamenilor credinciosi, pentru intrebari de genul "De ce Dumnezeu omni...ingaduie suferinta?" ai la dispozitie suforumul Fliosofie.
Toti care activam pe acest subforum pornim de la premisa existentei Lui Dumnezeu si nu-L judecam.
La intrebarea de ce un inocent moare de tanar, se imbolnaveste grav, traieste in saracie eu ti-am dat cateva explicatii prin prisma logica: pentru a se curata de pacate (de unde stii tu ce nedreptati a savarsit?, pentru a evita suferinte mai mari, sau moartea sufleteasca (daca ar fi trait paote ar fi ajuns un criminal, avar, hot, etc.), sau chiar pentru a se sfinti. Se mai zice ca Dumnezeu ii ia la El pe cei mai buni, pe cei curati, pentru a-i rasplati si a-i feri de (alte) pacate. Daca pentru un credincios scopul vietii este mantuirea, ce alt lucru ne-am putea dori decat sa murim curati sufleteste? Si ce putem considera mai rau decat a muri in deznadejde, patimi, ura, egoism, mandrie, etc? Dar raspunsul este unul: ratiunea mea e limitata, asa a ingaduit Dumnezeu pentru scopuri bine stiute. Pe care nu le inteleg si nici nu vreau sa le inteleg. Ceea ce ma procupa pe mine este sa-mi fac ordine in "ograda mea", adica in sufletul meu: sa-mi fac datoria, sa fiu corecta, sa respect poruncile, sa-mi ajut si sa-mi iubesc semenii, sa nu nedreptatesc, sa ma rog, pt. mine si pt. toata lumea, in ciuda necazurilor, a lipsurilor. Adica sa-mi vad de treaba mea, apoi de a omenirii.

Merlina

Te intrebasem cum ai dedus ca interventiile mele sunt motivate de placere/nonplacere. Nu mi-ai raspuns dar prin intrebarea ta ultima, inteleg ca daca nu as fi motivat de ceea ce ai spus tu, nu ar trebui sa mai scriu nimic. Am inteles corect ? De asemenea, nu-ti inteleg impolitetea din partea a doua a ultimului tau post.

Tu poti recunoaste ce ai scris acum cateva minute in urma? Cum iti autocaracterizezi modul tau de exprimare? Este sau nu este la modul critic?

Si daca tu te contrazici de la un post la altul, cum vrei ca altii sa aiba rabdare cu tine?

Andra

Nimic mai eronat. E ca si cum parintii tai s-ar ascunde toata viata de tine dar in acelasi timp ar pretinde ca exista cine se pretind a fi. Interventia irefutabila ar fi suprema expresie a dragostei si a dorintei de comuniune. Eu nu cred ca tu nu ti-ai dori o relatie, nemijlocita doar de procesele mintale, cu D-zeu.

Stiam ca D-zeu e imaterial.

Nu. Asasinul e un produs complex. Dar nu asta conteaza ci faptul ca tatal Iubitor si grijuliu asista la actele asasinului fara sa intervina. Cum gasesti morala asta ? Cum se numeste cel care poate sa faca un bine si nu-l face ?

Sunt orori permise de D-zeu care afecteaza viata unor inocenti. Cum ti se pare morala asta ?

Am inteles ca-mi sunt interzise mesajele ateiste dar eu chestionez un aspect moral.

Am inteles premisa existentei Lui dar repet, eu pun intrebari legate de identitate, legate de morala si nicidecum legate de existenta/nonexistenta.

O clipa, ce e logic in suferinta contra curatirii de pacate ?
Deci tie ti se pare moral ca o bestie asasina sa traiasca foarte bine in ciuda faptului ca are o sumedenie de pacate grave de curatit iar un nou nascut cu Progeria, sa se chinuie cumplit vreo 14-15 ani, el impreuna cu familia lui, pt ca are...pacate. Pai bietul copil asa s-a nascut. Este bolnavul nativ si suferind de-o viata mai pacatos ca un multimilionar traficant de droguri, sa zicem ?

Acest topic a fost editat de Former: 31 Aug 2007, 08:03 PM

1. Merlina, a aborda critic o chestiune nu inseamna a o aborda malevolent. Ci critic, criterial, investigativ. Critica nu e un lucru rau cum adesea pare deoarece e conectata la sensul peiorativ, aflat in larga circulatie, in limbajul de zi cu zi. Retine, critic e un lucru nu numai bun ci si absolut necesar atunci cand vrei sa-ti formezi opinii.

2. Unde e contradictia mea intre posturi ?

Acest topic a fost editat de Former: 31 Aug 2007, 08:05 PM

Bine, atunci nu are de ce sa te deranjeze ce face Dumnezeu, corect?

Uite, mai fac o incercare si-ti repet sub alta forma ce ti-am spus mai devreme.
Daca Dumnezeu a dat minte tuturor oamenilor, iar mintea asta trebuie sa foloseasca si la altceva decat la a critica (iar aici trebuie sa fii de acord cu mine ca sa nu mai zic iar ca te contrazici), inseamna ca intra in sarcina si responsabilitatea fiecaruia si a tuturor sa-si rezolve problemele care le au si care nu le plac. O opinie care ti-o formezi nu are nici un rost daca esti incapabil sa pornesti mai apoi pe o cale, nu-i asa? Probabil acum ai sa te intrebi care mai este treaba lui Dumnezeu daca tot a dat minte tuturor etc. Pai uite care este: daca observi fiecare din noi are niste limite si de fapt mare lucru nu putem face de unii singuri. Dar daca esti bine intentionat si Il apelezi, Dumnezeu iti vine in ajutor, si multe lucruri pe care le credeai de nefacut isi gasesc rezolvare. Dar pentru asta iti trebuie atat bune intentii cat si credinta, intelegi?

Merlina

Ce intelegi prin D-zeu, care D-zeu ? Recunoscand ca nu exista unanimitate, in mod normal ar trebui sa dai curs acestor doua intrebari, pt a sti si eu despre ce/cine discutam.

Sugerezi ca eu mi-as folosi mintea doar la atat ? Pana la urma intelegi corect verbul a critica ?

Unde ma contrazic ?

Ce legatura e intre acest raspuns al tau si ce am intrebat eu ?

Sunt extrem de bine intentionat, alaturi de alte milioane de oameni, il apelez pe D-zeu pt a-mi veni in ajutor si cu toate astea nu vine. Ce-i de facut ? O intrebara suplimentara. Ce parere ai, torturatii de catre Mengele, ii cereau ajutor lui D-zeu sau nu ? Ce crezi, raspundea sau nu ? Jurnalele supravietuitorilor spun ca in proportie covarsitoare raspunsul (ajutorul) era inexistent. Ce parere ai ?

De ce suspectezi buna mea intentie ? Si de ce sa prefer credinta, stiintei ? Nu e mai firesc sa-ti doresti sa stii sigur si nu doar sa te trezesti ca mergi orbeste pe a crede ?

Acest topic a fost editat de Former: 31 Aug 2007, 08:42 PM

1, 2, Eu sunt, in primul rand, spirit, creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ce e nefiresc sa tind la o relatie personala cu El si cu semenii mei?

3. De unde stii ca nu intervine? In al doilea rand, comunitatea trebuie sa intervina, politia, dar si cetatenii, spre exemplu, tu sa depui marturie cand vezi o crima. Iar daca nu ai nici o putere, te-ai rugat pt. cei nedreptatiti, pt. cei aflati in suferinta?

4. Ororile, opera oamenilor, consecinta pacatului, dpdv al oricarui om religios. Adica vrei ca omul sa faca rau, sa-si invete copilul ca nu exista Dumnezeu, sa-l educe in spirit materialist, egoist, sa-i dea libertatea sa consume droguri, iar Dumnezeu sa intervina?!

5. Adica de morala lui Dumnezeu...Cu alte cuvinte, eu, scoala comunitatea ne invatam progenitura sa traiasca pentru bani, iar Dumnezeu e de vina ca maine-poimanie da in cap, fura, delapideaza, arunca un oras in aer, lasa batrani, copii sa moara de foame, boala, etc? Ma mira logica asta.

6. Ce este ilogic? Toti ne nastem cu pacatul stramosesc, dar cu aspiratia spre indumnezeire, innobilare sufleteasca. Din aceasta perspectiva poate o boala, un necaz, saracia ne apropie de Dumnezeu, ne face mai buni, mai rabdatori. Daca este liber-asumata si nu cartim. Daca insa ne aratam nemultumiti nu are, intr-adevar, nici un folos.

7. Asta este, daca parintii duc o anumita viata, copilul mosteneste niste tare genetice. Dar este chipul lui Dumnezeu si poate deveni asemanarea Sa. Se poate mantui. Chiar prin suferinta.
Ce e mai rau din perspectiva eternitatii? Sa mori la 100 de ani impietrit in vicii, sau tanar si curat sufleteste? Lasand la o parte ca multi ticalosi s-au intors in ultimul ceas de la viata pacatoasa. Uite-l pe regele David din Biblie, care, dupa ce l-a ucis pe capitanul sau, Urie, pt. nevasta lui, s-a intors cu lacrimi la Dumnezeu si a facut mult bine poporului evreu.

Iti pun si eu o intrebare: este moral sa-L judeci pe Dumnezeu?
Revin cu intrebarea: tu personal ce ai facut pt. a diminua suferinta semenilor? Material si sufleteste? Te rogi in fiecare seara pt. cei bolnavi, pentru cei in nevoie? Pentru apararea celor slabi, daca nu le poti oferi protectie? Ai asistat personal la o crima/nedreptate? Ai mers ani de zile sa depui marturie la Politie/Parchet, prin tribunale?

Si ultima: consideri ca meriti sa traiesti?

Acest topic a fost editat de andra_v: 31 Aug 2007, 08:51 PM

Da-mi voie sa te apreciez ca fiind deosebit de glumet.


Pai, ia povesteste, ce nevoie aveai? Pentru ce l-ai chemat?
Uite, eu cand l-am apelat mi-a trimis ceea ce aveam nevoie, nu ceea ce credeam eu in momentul acela ca am nevoie...

Andra

De unde stii ? Daca D-zeu seamana cu omul, inseamna ca-i supus materialitaii si temporalitatii ori asta e grav. Stiam ca el se sustrage acestor notiuni ceea ce face ca sa nu mai semene cu noi, sau noi cu el.

E perfect normal. Dar nu asta chestionasem eu. Intreabrea mea era de ce te multumesti cu periculos de putin si anume doar procesele tale imaginative, in loc sa soliciti prezenta incontestabila a celui pe care il adori, asa cum o faci cu semenii ? Cu semenii ai o relatie directa, nemijlocita. Nu la fel e cu D-zeu. Asa nu se cheama relatie. O relatie consista in mult mai mult decat participarea mea cu imaginatia. Asta iti atrag eu atentia.

Din mijloacele de informare in masa, din calitatea de martor la anumite evenimente, de peste tot aflu ca nu intervine.

Pai asta zic si eu, ca doar comunitatea intervine. Cunosc un caz de viol si asasinare a unei minore de vreo 7 ani, fetita unei familii foarte religioase. De orice puteau fi acuzati parintii ei, numai de lipsa credintei si a rugaciunilor, nu. Cu toate astea, D-zeu nu i-a bagat in seama. Fetita a fost violata si asasinata bestial. Sunt convins ca tu daca ai fi avut o putere, macar pe jumatea celei divine, ai fi intervenit. Eu la fel. El de ce nu a facut-o ? Unde e ajutorul, mila, morala ?
D-zeu trebuie sa intervina atunci cand omul face rau mai ales oamenilor buni, nu ? Nu se zice ca El e dragostea Insasi, dragostea neconditionata ? De ce nu o face ?

De unde stii ?

Atunci cand e injust efectul e contrar. Tu daca ai fi un pedagog ai pedepsi elevul bun ?

In cazul parintilor cu copii bolnavi de progeria, te asigur ca nu exista nici o problema in modul de trai al lor. Ti se pare moral sa raspunzi cu "asta e" ? Adica merge si asa ? Unde mai sunt bunatatea, mila si grija divina ?

Important e ca mori oricum iar acest lucru in virtutea dragostei si milei divine sunt lucruri grave. Un D-zeu care zice-se, stia dinainte ca omul va suferi si va muri, e greu de inteles din punct de vedere moral, in conditiile perpetuarii unei astfel de stari de lucruri. Cum ti se pare ?

Iti raspun tot c-o intrebare : e moral sa nu-l judeci pe D-zeu dat fiind raul, suferinta, injustetea si durerea din lumea lui ?

De ce sunt glumet ? Sau e doar un alt mod pe care-l folosesti pt a nu raspunde intrebarilor pe care ti le tot pun ?
Sa nu crezi ca nu observ ca mereu tragi discutia acolo unde te doare cel mai putin sau unde vrei sa nu ajunga.
Iti voi raspunde la intrebari atunci cand vei fi consecventa.

Aceleasi pretentii am si eu din partea ta.

Merlina, nici macar spalare pe maini sau fuga de raspundere nu pot numi ce faci tu.

Eu am initiat intrebarile, deci era firesc ca tu sa fi urmat ordinea dialogului raspunzand prima. Prin urmare raspunzi on-topic, iti raspund on-topic. Numai in penultimul meu post catre tine, ai cel putin 5-6 intrebari la care nu ai raspuns. Daca te mai intereseaza dialogul, consulta primele intrebari din posturile mele, raspunde direct la ele fara digresiuni si ai o nota bene. Ia exemplul Andrei. Desigur, daca gasesti discutia interesanta. Daca nu, cele bune si frumoase.

Asa este, nu-i nici una nici cealalta.

Nu fi suparat, poate nu o sa-ti raspund la toate intrebarile, din diverse motive, dar ai observat ca ma straduiesc, nu-i asa? Dar daca am si eu curiozitatile mele si iti pun si eu niste intrebari de ce trebuie sa te superi?

Merlina

Da dar nu ti-am spus ce este. O rusine.

Sa stii ca nu ma trece nici o emotie, asta legat de potentiala mea suparare. Nu vei raspunde din diverse motive ? Si cam care sunt motivele pt care nu vei raspunde la : ce intelegi prin D-zeu, care-i originea conceptului si care versiune de D-zeu ? Ai 3 intrebari simple de tot.

Nu, singura ta straduinta e in directia hazului, mistoului si deci a iresponsabilului.

Nu ma supar absolut deloc. Chiar te invit la a-mi pune intrebari dar nu atat timp cat le ignori pe cele care ti le-am pus eu mai intai.

"Cum Il Vedeti Pe Dumnezeu?, Ca pe O Persoana, Forta sau intr-un alt mod?"

Nu-L vad. Daca IL voi vedea, nu mai exist ca om...

S-a mai animat forumul

Nu cred ca putem sa ne-nchipuim chipul(sic) lui Dumnezeu. Doar in urma unei experiente mistice deosebite se poate percepe esenta divinitatii.
Totusi,sunt momente in viata cand ne apropiem de perceptia reala(atentie-ne apropiem). De cele mai multe ori spontan si in urma unor trairi puternice(fie pozitive sau negative).

As adauga: in urma rugaciunii, a faptelor bune, a unei vieti curate si a sinceritatii. La cunoasterea divinitatii avem acces prin traire, prin iubirea aproapelui, in nici un caz (numai) prin filosofie.
Bobo, sper ca nu te referi la perceptia senzoriala, ci la certitudinea interioara, la cunoasterea "cu ochii sufletului", nu cei fizici.

Asa zisa perceptie extrasenzoriala exista in noi dar nu e folosita. Nu stim s-o folosim la adevarata sa valoare. Cand m-am referit la perceptia Divinului m-am gandit la acea forma extrem de diferita de perceptie care o putem dobandi(sau reactiva) prin experiente mistice(inclusiv,sau mai ales, prin cele enumerate de andra)!

Cu alte cuvinte, "Imparatia Cerului inlauntrul vostru este" si "Fericiti cei curati cu inima, caci aceia vor vedea pe Dumnezeu"!

Te salut si pe tine, zen! Sedere placuta la Han!

Acest topic a fost editat de andra_v: 1 Sep 2007, 02:07 PM

Multam.

De fapt Dumnezeu este fiecare celula din corpul meu, precum noi suntem simple celule ce-L alcatuim...

Acest topic a fost editat de zen: 1 Sep 2007, 07:30 PM