Da, si revenind la topic, doamna aia s-a stins la Niemehrwiedersehen, e protejata de tot si toate.
Sper ca pe 7 ani, minimum

Moaama, mie mi se pare super tare ideea. Pai pana la urma casatoria este un contract ca fiecare altul. Nu vorbesc de dragoste si alte chestii sentimentale, astea pot exista si fara casatorie, la fel si copiii pot fi crescuti de mabii parinti si in afara casatoriei. Deci daca eliminam chestiile astea, casatoria ramane un contract in care sotii isi unesc practic "fortele" pentru a forma o familie, asta inseamna ca pun la bataie forta lor de munca precum si capitalul si eventualele proprietati funciare pentru ca face ceva in comun, ca intr-o firma. Sunt practic asociati.
Si atunci, daca este un simplu contract, de ce nu ar exista si casatorie pe termen determinat. Parerea mea este insa ca termenul ar trebui sa si-l aleaga sotii de comun acord. Si

Casatoria nu este doar un contract decat atunci cand se face cununie civila, dar mai importanta mi se pare mie cununia religioasa, in acest caz, ce facem....cerem acord de la Dumnezeu pentru o casatorie pe perioada determinata??? Mi se pare absurd, oamenii se casatoresc pentru ca se iubesc(sau asa ar trebui), pentru ca vor sa-si uneasca destinele la bine si la rau.... pentru ca doi oameni care se iubesc formeaza unul singur si nu le e teama sa-si asume responsabilitatea unei casatorii, si pentru ca sunt siguri ca iubirea lor va dura o vesnicie.

Cat dureaza dragostea? Nu pentru toti dureaza o viata intreaga.

Acest topic a fost editat de abis: 12 Nov 2007, 03:35 PM

Da, e adevarat nu pentru toti dureaza o viata intreaga, dar in afara de dragoste intr-o casnicie ar trebui sa existe respect, afectiune, compatibilitate etc....

Dar daca dragoste nu e, nimic nu e (spunea un cantec pe vremuri). Daca dispare dragostea, crezi ca acea casatorie trebuie sa continue neaparat?

Sunt mai multe forme de dragoste, spre exemplu dragostea fata de copii nu dispare niciodata, sigur ca dupa 10 ani de casatorie nu mai exista pasiunea si flacara de la inceput dar dragostea ramane, daca acea casatorie a avut ca fundament dragostea si nu pasiunea spre exemplu.

Poate, dar nu te casatoresti cu ei. Sigur ca exista diverse forme de dragoste, si in unele cazuri dragostea care i-a facut pe doi oameni sa se casatoreasca dispare, nu se transforma in alt fel de dragoste. In cazul asta de ce nu-i bine sa se desparta? Cineva spunea ca dragostea dureaza trei ani... De ce nu ar trebui sa facem casatoriile pe termen limitat, trei ani, de pilda, si sa le prelungim doar daca mai exista sentimente intre cei doi? Care ar fi neajunsul?

Daca doi oamenii nu se mai inteleg au tota libertatea sa se desparta, dar de ce sa te casatoresti in ideea ca te desparti peste trei ani? Parintii mei sunt casatoriti de 30 de ani, si sigur ca faptul ca sunt inca impreuna nu se datoreaza neparat iubirii de la inceput, dar totusi se iubesc, si nu e un caz singular, am vazut oameni varstnici care dupa 40 de ani de casnicie se tin de mana. Mie una mi se pare stupid sa-mi leg viata de cineva in ideea ca peste trei ani daca imi convine prelungesc contractul, daca nu.......oricum intr-un cuplu femeia investeste intodeauna mai mult decat un barbat, si tot femeia ramane cu copiii, pentru barbat e foarte usor sa-si refaca viatza in acest caz, si sigur ca pentru un barbat e foarte convenabila posibilitatea unei astfel de casatorii....asta in conditiile in care se casatoreste, pt ca din cate am observat barbatii se feresc de responsabilitati.

Te casatoresti in ideea ce peste trei ani evaluezi ce a mers bine, ce a mers rau, tragi linie si vezi daca merita sau nu sa continui... Nu esti legat pe viata de un gest facut poate intr-un moment de ratacire, de exaltare... Cate dintre deciziile luate la 20 de ani le pastram toata viata? Cate dintre lucrurile care ne plac la 20 de ani ne plac toata viata?



PS: Te tachinez si eu ca sa aflu cum gandesti... Nu inseamna ca sustin neaparat ca gresesti.

[quote name='abis' date='13 Nov 2007, 09:41 AM' post='595948']
Te casatoresti in ideea ce peste trei ani evaluezi ce a mers bine, ce a mers rau, tragi linie si vezi daca merita sau nu sa continui... Nu esti legat pe viata de un gest facut poate intr-un moment de ratacire, de exaltare... Cate dintre deciziile luate la 20 de ani le pastram toata viata? Cate dintre lucrurile care ne plac la 20 de ani ne plac toata viata?

Da, e adevarat, tocmai din cauza asta nu e bine sa te casatoresti prea devreme.....In privinta evaluarii.....putem face o evaluare a relatie si fara a fi casatorie pe timp determinat

PS: Mi-am dat seama

In cazul asta de ce sa ne casatorim (nu noi doi... )? Nu-i mai bine sa ramanem burlaci, pentru ca in orice moment sa putem face o astfel de evaluare si sa decidem daca merita sau nu sa continuam impreuna?

Fiecare isi stabileste prioritatile in viata, ceea ce e bine pentru unii poate fi rau pentru altii...Si intr-o casatorie pe o perioada...nedeterminata... putem face evaluari si putem lua decizii.

Sigur ca putem. Insa te intreb cu ce-i mai bun un tip de casatorie decat altul?

Prin problemele si dificultatile generale pe care le...ridica...se presupune ca o casatorie nu este numai pe pamant, este un legamant sufletesc pe care doi oameni care se iubesc il fac in fata lui Dumnezeu, si atunci eu ma intreb pentru ce sa ma casatoresc pe o perioada determinata daca nu sunt sigura ca peste 3 ani voi mai simti ceva pentru persoana respectiva? Pentru ce sa-mi leg viata de a lui? daca dupa trei ani e posibil sa o iau de la zero cu altcineva? Cred ca tine foarte mult de personalitatea fiecaruia, de cat de stabil este fiecare in general si sentimental.Si pentru ce sa-mi schimb numele de 10 ori? )

Pai poti fi sigura ce vei face, ce vei spune, ce vei simti sau ce vei gandi peste trei ani?
Nu ai cum sa anticipezi, poti doar sa speri ori sa crezi ca peste trei ani vei face ori vei simti cutare si cutare lucru, dar siguranta nu exista.

In Romania, in primele 8 luni ale lui 2007, au avut loc 22.500 divorturi. In aceeasi perioada au avut loc 12.000 casatorii. La nivelul UE, circa jumatate din casatorii se termina cu divort (varful este atins in Belgia, unde 71% dintre cuplurile casatorite se destrama). Toti oamenii astia nu isi inchipuiau, la un moment dat, ca sunt siguri de sentimentele lor peste ani si ani?


PS: Argumentul cu schimbarea numelui e beton, m-a convins!

Acest topic a fost editat de abis: 13 Nov 2007, 02:41 PM

, da,probabil casatoriile moderne nu mai rezista ca in trecut din cauza ca femeile (care muncesc cot la cot cu barbatii, poate chiar mai mult decat ei) nu mai sunt dispuse sa accepte orice numai ca sa-si tina sotul langa ele....

Exact de asta exista casnicia pe perioada nedeterminata, ca sa-i apere pe membrii ei de toanele partenerului. Daca cei doi vor sa formeze o familie si sa aiba copii, e mai bine ca partenerii si copiii sa fie protejati in acest mod. Daca cei doi nu sunt siguri de ceea ce vor, nu-i pune nimeni sa se casatoreasca. Si in principal copiii sunt cei care ar suferi din desfaceri/incheieri repetate ale casatorei parintilor. Casnicia inseamna si responsabilitate asumata, nu doar distractie, inseamna "impreuna la bine si la rau", nu "impreuna doar la bine". Bineinteles, asta cere si o anume maturitate.

Deci atunci cand ceri pe cineva in casatorie de fapt ii spui "vreau sa fiu protejat de toanele tale"?

De ce casatorie pe timp determinat ? Cand e mai simplu sa fii partener de pat pe timp nedeterminat .

Iubirea poate dura o viata, dar este nevoie si de efort de ambele parti pt. a mentine dragostea. Am vazut la televizor o festivitate a Primariei in cadrul careia sute de familii isi sarbatoreau nunta de aur. Fiind intrebati cum au rezistat casniciile lor atatea zeci de ani, "mirii" raspundeau la modul urmator: "Cu rabdare, lasand amandoi de la ei, avand grija unul de altul".
Abis, nimeni nu te obliga sa te casatoresti, exista concubinaj de cand lumea, ma intreb de ce este nevoie de "casatorie pe timp determinat"? Chiar nu inteleg de ce pledezi impotriva institutiei casatoriei. E chiar bizar ca, desi nu ii duce nimeni cu forta la Altar si la starea civila, multi militeaza in spatiul public impotriva familiei.
Anca_M., dragostea cu sila este imposibila, nu ajung numai eforturle din partea ei. Asta e problema: amandoi trebuie sa faca sacrificii pt. a-si duce casnicia. Daca doresc, nu-i obliga nimeni. Iar daca ei vor, ce aveti voi impotriva?!

PS Nu inteleg ce te-a facut sa crezi ca barbatii fac mai putine eforturi si sunt inclinati sa-si asume mai putine responsabilitati? Eu am cunoscut multi barbati cu atitudine de-a dreptul eroica, harnici, devotati sotiilor si copiilor, in nici un caz niste muieruste asa cum ii descrii tu. De fapt, cine se aseamana se aduna. O fata/femeie serioasa, cu suflet mare se va cupla cu un baiat/barbat pe masura si invers. Atitudinea ta mi se pare un pic...misogina, inchipuie-ti ca bunicile, strabunicile mei, matusile mele care au sarbatorit nunta de aur/argint nu au inghitit de la sotii lor vrute si nevrute pt. a-si mentine barbatul langa ele. Poti sa-ti imaginezi ca toate au avut parte de iubire si respect?

Nu stiu, nu am cerut pe nimeni in casatorie pana acum
Serios vorbind: da. De toane de genul: azi ii spun "te iubesc", maine ma razgandesc si am chef sa divortez. Perspectiva tribunalului poate ma face sa ma mai gandesc un pic
Cred ca atunci cand ceri pe cineva in casatorie mai degraba ii spui "vreau sa imbatranim impreuna". Parca asta era sensul casatoriei pe vremuri? Divortand calci in picioare promisiunile facute tot de tine.

Daca luam in considerare ca femeia tine casa(in general).......si mai si mai face si cariera(profesional), atunci putem spune ca femeia depune mai multe eforturi in general.Eu spuneam ca in prezent femeile nu mai sunt dispuse sa accepte orice pt a-si pastra casnicia si aici intra mai multe lucruri:faptul ca barbatii insala, batai,betii si multe alte fapte de acest gen pe care le vad la TV, le aud la radio, le ascult in maxi -taxi.Daca ai fi citit toate opiniile mele ai fi vazut si exemplele date de mine: parintii mei care se iubesc si se respecte, oameni in varsta care inca se iubesc etc.Deci...nu e vorba de o atitudine misogina, dar cred ca nu ai inteles ce am spus eu

Pai intr-adevar nu m-a obligat nimeni, m-am casatorit pentru ca asa am vrut.

Nu pledez, ci doar pun intrebari.
Am vrut sa stiu care sunt motivele pentru care Anca_M. sustine o anumita pozitie; chiar i-am si spus ca nu sustin pozitia contrara, ci doar pun intrebari pentru a vedea cum gandeste. Poate sustine o poztie corecta, dar din motive gresite. Uite, de pilda: "Perspectiva tribunalului poate ma face sa ma mai gandesc un pic " . Este preferabil sa ramai intr-o casatorie pentru ca ti-e teama de mersul la tribunal?

Chestia cu tribunalul era urmata de un smiley Ceea ce inseamna ca nu trebuia luata mot-a-mot.
Nu frica de tribunal ar trebui sa te tina in casnicie, ci chiar constiinta si demnitatea ta de om care ti-ai dat un cuvant, care ti-ai luat un angajament. Daca ai copii, problema e si mai serioasa. Nu cred ca adultii ar trebui sa-si permita sa se joace cu viata si sentimentele copiilor lor.
Casnicia (stiu ca ma repet) nu e o distractie la care renunti cand te-ai saturat. Implicatiile sunt mult mai serioase. Urmarile nu le duci doar tu.

Sunt de acord cu tine ca problema copiilor este esentiala. Daca dintr-o casnicie a disparut dragostea, cei doi ar trebui sa ramana impreuna "de dragul copiilor"? Este mai bine pentru copii sa aiba doi parinti care nu se iubesc, dar raman casatoriti din obligatie? Cum simte si cum reactioneaza la asa ceva acel copil?

Depinde de la caz la caz, bineinteles. Depinde ce inseamna ca "a disparut dragostea". Sunt multe probleme care se pot depasi daca mai exista in acea relatie respect, sinceritate si prietenie. Dar daca partenerii se dispretuiesc, sau sunt violenti, agresivi, au probleme cu alcoolul, acolo intr-adevar copiii nu au de invatat si de trait nimic frumos.
Din pacate in jurul meu am vazut atatea cazuri in care "a disparut dragostea" inseamna ca tipul sa indragostit de alta mai "interesanta", si si-a parasit nu doar sotia, ci si copiii, ceea ce mi se pare pur si simplu... nu am cuvinte sa spun.

De unde ai scos ca femeia singura tine casa? Sau ca numai ele accepta situatii umilitoare, violenta? Am cunoscut multi barbati care inghit enorm de la femei demente, barbati care sunt un sprijin in casa, nu vin ca la hotel.
La radio am auzit multe, pe mama Omida, dar totul este 0 daca nu ai trecut prin asemenea experiente. Prietenii mei, barbatii din familia mea sunt Oameni, restul nu ma intereseaza. Uite sotii de pe Han, sunt barbati extraordinari.

Acest topic a fost editat de andra_v: 13 Nov 2007, 06:03 PM

vrobeam la general, am si spus ca in general........,in fine tu poate ai intalnit numai cazuri fericite, te felicit, dar ..... nu peste tot e numai lapte si miere