Caci flamând am fost si Mi-ati dat sa manânc; însetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;
36 Gol am fost si M-ati îmbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; în temnita am fost si ati venit la Mine.


Iti raspund maine la asta.

Flamand-dar nu de paine, ci de Cuvantul lui Dumnezeu
Insetat -dar nu de apa, ci de Apa Vietii
Strain-dar nu de lume, ci de Dumnezeu
Gol-dar nu de haine, ci fara Christos
Bolnav-nu fizic, ci sufleteste
Inchis-spiritual, "legat" de pacat, eliberat de Christos

Asa am inteles eu , si atunci revin. Care fapte se cuvine sa le faca crestinul? Cele fizice sau cele spirituale ? Voi ce zice ? Impletite ? E lesne de inteles ca doar spirituale, adica doar propovaduirea Evagheliei celor flamanzi, insetati, straini si goi, bolnavi sau prizonierii propriei lor vieti ?

Clar ca apa, mancarea sau paltonul nu te umplu de bucurie ca eliberarea sufleteasca, ca si vestea ca ti-s iertate pacatele, ca esti dragostea si acceptarea lui Dumnezeu , ca esti fericit cu adevarat pentru prima data in viata, ca-ti vine sa canti, ca n-ai nici o grija, ca nu-ti mai este frica ......

Si-atunci, ca o completare vine si ajutorarea.Fiecare cat il lasa inima, ca posibilitati ar fi. Cat despre dragoste adevarata....."vinde tot ce ai si imparte saracilor, apoi vino si slujeste-mi Mie".

Fiecare cum crede de cuviinta.

Spune asta preotilor imbracati in haine imparatesti. Cand apar in anvon stralucesc mai tare ca si biserica. Daca nu-i face fericiti de ce poarta hainele acelea care sint foarte scumpe. Si mai imi vorbesc ei de smerenie si pacate.
Crede-ma ca un palton face fericit un om. Si nu numai. Daca preotii bun atata valoare doar pe cele spirituale de ce cer zeciuiala pentru a face pomeni in bunuri pentru nevoiasi ? pentru ca considera ca aceste pomeni ii face fericiti, normal.E un cerc vicios al naibi de bine pus la punct.

Pai cum ramane cu "NU DA SPAGA!!!" ?

Iubita mea, ma refeream la hainele date milostenie, in Numele Domnului, celor nevoiasi.N-am eu grija altor "paltoane", ca ma apasa "blanurile " mele destul.

Ioana, cu tot respectul, daca se merge numai pe cele spirituale, ce nevoie mai are cineva de haine ? il punem pe bietul om sa se roage si gata.
Zeciuiala asta e o forma de inselatorie prost mascata dar bine exploatata.

Draga Ioana,

Foarte frumos! Sunt impresionat de talentul tau poetic/filosofic Este un mod elegant insa de a-ti justifica inactiunea, de a nu face de fapt ce a zis Iisus... Caci ce este mai usor: sa ajuti efectiv omul in nevoie (aproapele) sau sa stai comod in scaun si sa te gandesti ca de fapt ajutorul este ceva simbolic, metaforic... E un frate de-al tau flamand in fata ta, iar tu de gandesti ca de fapt e, te citez, "fara Cuvantul lui Hristos"... Atunci probabil te gandesti sa-i ti o mica predica despre Hristos, si pleci multumita ca l-ai "hranit"...
Draga mea Ioana, inainte de a trece la chestiuni filosofice/metaforice despre poruncile clare, trebuie sa le punem in practica efectiv...Daca citeai mai la vale versurile vedeai ce zice:
40 Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
Asta pentru cei ce au facut efectiv, nu pentru ce-i ce doar mediteaza la fapta cu mainile in buzunar...
Pentru acestia zice:
45 El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
Si mai mult, le spune si care sunt consecintele actiunii sau inactiunii lor:
46 Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.Si crede-ma draga mea, ca atunci cand spune "vor merge" nu trebuie inteles in sens metaforic, sau osanda vesnica si viata vesnica nu sunt niste notiuni metaforice/filosofice...

Asta era marea dilema: cum sa procedez?: sa fac efectiv sau doar sa meditez ca fac...???!!! Cu teoria asta ai multi sustinatori pe aici...Este si comoda... Practic nu trebuie sa faci nimic concret... Ala flamand poate sa moara de foame efectiv in fata ta, caci tu il hranesti spiritual, nu-i asa, doar o privire ii arunci, si omul s-a si saturat...

E lesne de inteles ca buna ziua! Succes la cele spirituale, caci de aproapele care chiar e flamand sau gol sau ce mai zice acolo Iisus, se ocupa altii... Desigur fara suportul tau moral le-ar fi aproape imposibil sa actioneze...

Eu as zice ca e clar ca cristalul, nu doar ca apa... Sa vezi ce mai canta si danseaza unul in suferinta, cand ii vorbesti de nemurirea sufletului in loc sa-l ajuti sa iasa din suferinta...
Dar intreb si eu, ca prostu', oare nu-i mai simplu sa-l ajuti efectiv fizic, si apoi sa treci la "propovaduirea" celor spirituale, daca asta a fost cauza suferintei?

Asa ma gandeam si eu... Dar cui?! Caci in timp ce noi filosofam, cautand chiar cuvintele potrivite momentului, omul deja a ajuns la Domnul!
Iarta-ma draga mea, dar ce spui e foarte periculos... Nu te lua dupa cei ce zic ca toata Biblia e metafora, caci aproapele nu are nevoie de metafore si filosofie ci sa fie ajutat efectiv...Nu doar mental...
16 Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. (Matei 5)
Ai vazut ce zice Iisus? Tu ca si crestin, fa-i fapta buna, si din fapta ta, cel necrestin sa inteleaga si sa se minuneze si sa dea slava lui Dumnezeu...
Te rog sa ma ierti, dar sunt foarte contrariat de sustinerile tale, mai ales ca zici ca esti ortodoxa... Iti spun ca ortotoxul nu alege partea usoara a credintei, aceea caldicica, ci pune tot sufletul si trupul in slujba lui Dumnezeu...

PS... Nu zic sa nu ne gandim si la cele spirituale, cele cu sens metaforic....Insa Cuvantul trebuie implinit efectiv si abia implinirea lui vadeste si sensul metaforic.... Daca totul e metafora, putem spune ca suntem gata salvati, nu trebuie decat sa asteptam avionul sa ne duca direct in Rai, dar pe gratis, ca cica au platit altii pentru noi dandu-ne un bilet in alb si putem face ce ne taie capu'...
Si ca sa nu te superi pe mine prea mult, iti voi satisface si placerea pentru pilde, rugandu-te sa te gandesti putin la vorbele lui Iisus:
46 Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi.
47 Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.
48 Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. (Luca 12)
Inchei, special pentru tine, cu un cuvant al lui Iisus, pe care sustinatorii metaforicului nu pot sa-l comenteze sau sa-l exprime nici macar in vorbe ticluite:
27 Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. (Matei 16) Aici ce metafore crezi ca se ascund?

Clopotel, esti nemaipomenit , pe onoarea mea !!!!!

Te-am prins intr-o pasa buna asa jovial, sau in onoarea mea ai facut-o ? Oricum, apreciez, sa stii, m-ai facut sa rad cu lacrimi.( Nu de subiect, Doamne fereste, trebuie sa precizez, ca pe-aici se interpreteaza multe ), ci modul tau de exprimare.

Ok, nu dau , cum ai zis ? Teorii, ca sa ma sustinatori, eu am deschis un subiect, si citesc parerile voastre. Vrei sa-ti spun cum procedez eu ? Nu cred ca te incalzeste cu nimic.Dar , sunt ortodoxa, si la noi, faptele se impletesc cu credinta. Asa stiu, si asa fac ? Multumit ?

Cata credinta ? Cate fapte ? Numai Domnul stie !Dar iti spun la ureche :sunt de acord cu tine, sa nu mai spui la nimeni,bine ? Ca daca ne-aud astia ......

A, am uitat. Unde ai vazut tu talent poetic ? Ti s-a parut poezie? Te inseli.Tot Iisus spune:omul nu traieste doar cu paine, ci si cu Cuvantul lui Dumnezeu. Nu stiu par-coeur si nici capitol,nici verset, ci e sapat in inima si minte.

Draga Ioana

Era sa o fac in onoarea ta, dar .... n-am avut succes
Acum ca tot am trantit-o, sper sa nu mai ma ia nimeni in seama...

Pai eu sunt mai de la tara, ma exprim mai bolovanos...

Ba ma incalzeste, cum sa nu?! Eu chiar vreau sa aflu cum procedeaza fratii si surorile mele, ca poate asa, imi vine mintea la cap, si ma indrept si eu... Macar de rusine daca nu de frica....

Acum foarte multumit... Totusi, din nu stiu ce motive, unele sustineri ale tale, difera de ale mele... Cred ca eu am ramas in urma...

Lasa-i si pe ei sa auda... Acum dupa ce le-ai gadilat orgoliul spunadu-le o poezie frumoasa...
Auzi ce versuri gingase:

Si eu, ca un narod, ma gandeam chiar sa-i dau mancare aluia flamand si apa celui insetat... Asa insa, mi s-a largit orizontul... Fac economie ....
Dar merit criticile ce vor urma... Stai sa vezi...
Uite cuvantul "zeciuiala" - cum facem din el un vers? Cum, si in cate feluri, il putem dezvolta metaforic?!
Acum gandind intelectual, e banal si deplasat sa-mi inchipui ca aia chiar dadeau efectiv a 10-a parte, trebuie sa fi fost ceva mult mai inteligent... Ce anume?! Nu ma duce mintea sa zic...

Stiu draga mea... Am facut si eu pe interesantul ... Oricum poezia nu mai e la moda... Acum se face proza metaforica...

Acest citat il gasim si la Matei 4, cand Iisus ii raspunde lui tangalachi care-l tot ispitea: 4 Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".
Dar e o fraza cu prea multe cuvinte, asa incat ma abtin de la comentarii ...
Te rog doar sa ma ierti pentru anumite observatii... Nu le-am facut din rautate, ci m-a luat gura pe dinainte...

Acest topic a fost editat de Clopotel: 26 Jan 2007, 07:53 PM

Vreau să vă spun ceva despre zeciulală, o consideraţie proprie şi personală.

Acest "10%" oamenii îl înţeleg a se calcula "din toate veniturile", însă eu socot că nu ar putea să fie chiar aşa, cel puţin nu în toate cazurile !
Să iau două cazuri ipotetic-realiste:
- o persoană are un câştig lunar, un salariu real şi legal şi cu toate impozitările pe el plătite, ...omu primeşte în mână 1000 de dolari (dar în lei!!!);
- o altă persoană, desigur că nu la fel de calificată şi capabilă, încasează o remuneraţie pentru munca depusă de circa 6 milioane lei(în dolari...nu mai are rost!!!).

Oamenii, drepţi aşa cum sunt ei, credincioşi nevoie-mare şi pricepuţi peste poate,(...mai ales unii!!!) cu matematica-n mână îi altoieşte "după dreptate" pe ambii cu "rigla de calcul" şi primului îi calculează c-ar datora o zeciuială de 100 de doar_li, iar celui de-al doilea o taxă rânduită de 600 mii lei învechiţi, respectiv 60RON.
Este ? Corespunde? Aşa-i sau nu socotitura "zeciuielii"?

Să vedem însă cum e şi cu cheltuielile celor două persoane avute în vedere :
- întâiul cheltuieşte curent,normal, pe cele uzuale şi necesare de plătit/achitat&cheltuit lună de lună într-o existenţă normală, circa 500 de dolari în 30 de zile, aproximativ jumate din salariul său, iar restul...la discreţie;
- al doilea cheltuieşte şi el pe mâncare, intreţinere, igienă, chirie, alte cheltuieli&dări, transport, curent, tv, tel....toate cele uzuale, normale, necesare traiului... aproximatiiiiv...circaaaaa... aproape tot! aproximativ întreaga suma exorbitanta de 600RON.

( da, sunt de acord cu voi că-şi cam face de cap ăsta... a doua persoană de pe listă, e ruşinos chiar cum de nu-i ajunge un salariu probabil că mai şi bea câte un pahar, altfel nu se explică unde se scurg atâţia bani!!! )

...totuşi, cu economie trăind, ca un "bun creştin" adică, persoana cu salariul ăla de... face ce face şi-i rămâne un milion întreg, o întreagă hârtie, din care are cu ce să achite şi respectiva sumă cuvenită, respectiv "zeciuiala calculată" lui (sau ei) de 60RON.
S-o plătească nene, s-o achite! Să dea 10% din ce ia, la fel cum cel cu 1000 de 'parai' îşi achită cei 10% ai săi ! Aşa e drept. Asta e socoteala. Asta e zeciuiala rânduită! Nu?


Aşa să fie oare? Aşa oare să "calculeze" EL în Cer? Or fi oare acolo "îngeri-contabili" care să ţină socoteala fiselor care trec prin buzunarele tuturor creştinilor? La fel pretenţie ar avea EL de la ăl de abia are cu ce trăi şi de la cel care are suficient pentru un trai îmbelşugat? Păi la unul care rămâne după achitarea tuturor cheltuielilor curente, cu bani destui, în exemplul ăsta cu 500 de...şi de la care a da 100 sau a rămâne cu 400 în loc de 500 nu mai e mare diferenţă, să fie tot aia cu amărăşteanul căruia 60ron, preţul a aproximativ 100 de pâini, de nu i-ar mai avea, i-ar da deja o gaură în buget, că nu va mai avea pe ce să-şi ia o pereche de papuci? tot aia să fie? Ce spuneţi prea-înţelepţilor?

De aia, de la concret plecând, am observat că la un salariu mare, respectiv cu cât este mai mare venitul sau veniturile, cu atât mai puţin "se simte" o scădere cu 10%, în schimb cu cât e venitul mai mic...spre cel de subzistenţă şi chiar sub!...cu atât mai semnificativă devine suma de 10% din total, dar cum adică să plăteşti 10 la sută din ce cheltuieşti? cheltuielile sunt necesare vieţii, întreţinerii vieţii, existenţei, sănătăţii, capacităţii...cum să nu ţi cont de ele? nu pot cheltuielile să nu fie scăzute, cheltuielile necesare, cele strict necesare,minimele cheltuieli!
Eu consider că "10% din câştiguri" a fost pus să se socotească nu pe toată suma care o are cineva în mână la un moment dat, ci numai pe ce îi rămâne după ce-şi achită toate datoriile + cele necesare traiului cotidian pe lumea asta!

Un negustor, în vremurile dării Legii lui Moise sau în vremea Domnului, daca vindea o marfă pe o sumă de bani, nu-şi socotea toată suma drept "câştig",ci câştig era numai profitul, diferenţa dintre cât cheltuise el cu achiziţionarea+transportul+desfacerea mărfii şi preţul de vânzare şi AIA era suma impozitabilă, iar nu totalul ! La fel este şi azi. (Este cum ar fi diferenţa dintre "brut" şi net".)

De aia eu consider că se calculează zeciuiala de către oameni cu o umană "riglă de calcul"(sau poate un abac?), însă în mod eronat , din pricina "bazei de calcul" care nu ţine seama "de neşte chestii" .


( off topic : am scris la subiectul asta 10 paragrafe, cele de mai sus. mi se vor lua in considerare acolo unde se socoteşte zeciuiala? )

Eu cred ca a ajuta pe cei aflati in necaz nu depinde de bogatia materiala. Maica Tereza, Dalai Lama si multi alti oameni care nu dispuneau de bogatie materiala dar bogati spiritual au ajutat omenirea.
E adevarat ca unii (cum sint si eu din pacate) ar vrea sa ajute mai mult sau chiar sa dea totul si sa slujeasca pe Domnul dar pacatele noastre si frica de saracie materiala, ne face sa gindim de doua ori si sa dramuim (zeciuiala) milosteniile, ca nu cuma sa saracim, dar uitam ca nimic nu este al nostru si ca Dumnezeu este cel care are grija de noi, El a creat Pamantul si ni l-a dat noua in stapinire, ne-a dat si instructiuni prin sfinta Biblie cum sa traim ca sa ne fie bine in lume, si mai mult decit atit s-a intrupat si a suferit moarte, pentru a ne arata Adevarata Cale. Nimic nu este mai important decit bogatia sufletului care se vede in puterea noastra de sacrificiu pentru binele celorlalti. Domnul nostru Isus Hristos si-a dat viata pe cruce pentru a ne rascumpara noua pacatele dar cine este in stare sa urmeze exemplul Lui?

26Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strîngă şi s'adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

6Atunci Petru i -a zis: ,,Argint şi aur, n'am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!``

17Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

18vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu -i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.``

Bolnav-nu fizic, ci sufleteste

am fost, mai sunt, sper sa ma lase repede si sa nu ma mai "prinda" - chiar daca nu vorbesc strict d.p.d.v. al credintei

mihai_viteazu, Bine ai venit si conversatii placute la han...dar (fara suparare) te-ai uitat la titlul topicului inainte sa postezi? Daca da, poate-mi explici si mie ce-ai vrut sa spui!

Acest topic a fost editat de flori: 28 Mar 2007, 02:29 PM

Inclin sa cred ca este o metoda buna din urmatoarele motive:
- daca trece un timp dupa ce obtin un profit, fie uit sa dau, fie apar nevoi imaginare si, desi mi-am propus sa daruiesc mai mult, pana la urma, cand fac bilantul, observ ca n-am oferit nimic, sau am dat mai putin decat atat;
- desi doresc sa-i ajut pe toti cei nevoiasi, in functie de posibilitati, in cazuri concrete incep sa judec. Exemple clasice: X - ulescu e tanar, poate sa munceasca, batranul X este trimis de copii la cersit, cutarescu a adunat bani de la nu stiu cate persoane, etc. Dupa o vreme, aflu ca reprezentarile mele erau gresite, oamenii respectivi chiar aflandu-se in nevoi;
- cand imi reprim ezitarile de mai sus, ma asalteaza alte ganduri, de descurajare: ca tot nu realizez nimic, ca darul meu nu are nici o eficienta, ca nu-i rezolv problema omului respectiv si alte texte. Probabil ca si voi v-ati confruntat cu asemenea experiente.
In concluzie, daca n-am pus la salariu intr-o cutie banutul pe care mi l-am propus apar ulterior vari piedici in calea faptelor bune.

Andra, eu sunt de acord cu ceea ce spui tu, dar problema se pune asa:este important cat dai sau este important cui dai?

Ex:daca striga unu` "obosit"rau la poarta, si-mi cere bani, (ca de regula mancare nu prea vor, si barbati cand sotul meu nu e acasa nu primesc in curte), daca nu-i dau stiind ca -si ia bautura fac o fapta rea, sau sa-i dau neconditionat ,treaba lui ce face cu banii, dar se "pune " ca fapta buna?

In niciun caz bisericii, popilor etc.
Prefer sa ofer celor care au nevoie, nu fatarnicilor.

De acord, trebuie sa fii atent si cui ii dai, sa fie cu adevarat in nevoie. Am incredere in preotul de la biserica mea de cartier. Ofera hrana si adapost copiilor strazii, angajeaza oameni oameni saraci sa curete lumanarile, face dioverse fapte caritabile, fara sa se bata cu pumnii in piept.

Frumos, Andra, mi-ar placea sa fie multi asemenea preoti.
Ma bucur sa vad ca exista.