asta incerc sa fac. Ma feresc cat pot de mult de curent si aer conditionat. Mai greu e cu stresul si oboseala.

Sincera sa fiu am nevoie de sfatul vostru. Am un baiat de 21 ani si ameteste , il doare capul si are uneori o stare proasta. Am fost la n medici : neurologie, cardiologie, oftalmologie, analize ....si totusi mai ameteste din cand in cand .Magneziu este la limita de jos si uneori tensiunea 14 cu 8 , in rest toate sunt bune . Doctorii i-au spus ca este stare de panica . Sincera sa fiu , nu stiu ce sa mai spun.

Bine ai venit printre noi edittha !

Lipsa magneziului indica un consum nervos intens sau o alimentatie deficitara in asa ceva (sanse mai mici).

Daca doctorii au spus asta, atunci incearca sa vizitezi un psiholog si sa-i ceri parerea. Poate ca are si el ceva de zis.

Am fost si la psiholog si mi-a spus ca totul se intampla din cauza ca este o fire mai sensibila si sta toata ziua la calculator.Sper ca acum de cand a inceput cursurile la facultate si un serviciu sezoner sa isi ocupe timpul si sa nu se mai gandeasca la ,, frica".Multumesc mult ptr raspunsurile voastre.

Frica trebuie inlocuita cu curajul si increderea in sine, nu uitata. Oricum, ocupatia este o metoda foarte buna de a nu lasa creierul sa o ia razna (prea multa gandire striaca uneori ). Parerea mea e ca trebuie sa faca terapie cu un psiholog bun, dar pentru asta trebuie sa vrea el singur sa mearga. A fost si el cu tine la consult?

Da, am fost cu el. Asa sunt mamele care isi cresc copii singure(tatal lui a murit la varsta de un an). Poate si asta e unul din motivele fricii lui. Viata ne-a oferit mai mult necazuri decat bucurii , dar am trecut amandoi prin toate . Prietena lui i-a spus ,, totul depnde de tine " Acelasi lucru i l-am spus si eu si medicii.

Cu tot respectul si toata intelegerea, cred ca aici este problema! Spui "totul depinde de tine!" dar te duci cu el la medic. Gandeste-te ce faceai tu la 21 de ani si lasa-l si pe el sa faca la fel. Singur, chiar daca greseste. Micile esecuri il pot pregati sufleteste pentru viitare mari esecuri, pe care viata, invariabil, ni le scoate in cale. Nu il mai proteja in exces. Stiu ca este greu, dar lasa-l sa iasa singur in lume, sa rada si planga singur, sa cada si sa se ridice singur!

Multumesc mult pentru vorbele tale, acelasi sfat l-am primit si de la colegele mele. Am deja doua saptamani de cand tratez totul cu indiferenta, desi sufletul ma doare. Ii spun,, lasa draga totul trece" si se ia cu alta problema si uita . Cred ca la el autosugestia se manifesta foarte bine .

Sfat mai bun ca asta nu cred ca exista.

edittha, nu trebuie sa bagi indiferenta la inaintare, ci trebuie sa intelegi ca fiecare om in parte trebuie sa fie propriul lui stapan si total responsabil de actiunile lui. Acorda-i fiului tau respect si trateaza-l ca pe un om matur, nu ca pe un copil. Asa cum zicea si mariusc2, unui om matur nu-i este straina nici bucuria si nici necazul...

Perioada de capatare a independentei va fi mult mai lunga si va avea parte de multe conflicte (interne, dar si externe). S-ar putea sa se si razvrateasa fata de tine. Trebuie sa te gandesti ca e spre binele lui. Totusi, 21 de ani de control ultra-protector nu pot fi depasiti peste noapte! Nu ai garantia ca isi va putea capata independenta, dar macar incerci. Astea sunt doar opiniile mele, nu sunt avizate de stiinta. El acum are multe intrebari la care tu nu ii poti oferi raspunsul, pentru ca marea majoritate te vizeaza pe tine si atitudinea ta fata de el. Cu siguranta are nevoie de cineva de specialitate pentru a se asigura ca drumul spre independenta va fi incununat de succes. Ar trebui sa il convingi de utilitatea consultatiilor psihologice. DAR sa NU te duci tu cu el!

Sa revin cu actualizarea: dupa o luna de dureri zilnice am decis sa ma caut la capatana (stiu, tardiv ) si dupa diverse perindari pe la diversi medici am fost diagnosticata cu migrena comuna. Iupiii! Tratament nu prea mi s-a dat (intuneric, liniste, paracetamol la nevoie), iar partea buna este ca de cand am fost la neurolog nu m-a mai durut capul. Tare bine mai e!