Se spune că ucenicii trăiau în zilele acelea cu impresia că era iminent sfârşitul ăla definitiv al lumii (cel până azi încă "multcăutat"?! unora); ei credeau că finalul era foarte aproape, iar apostolul Ioan avea sa-l apuce cu ei împreună; pentru că el ajunsese la o vârstă neobişnuit de înaintată şi din pricina cuvântului de tine citat s-au gândit aşa, că el n-avea să treacă din viaţa pământească înainte să revină Domnul !
Iaca, se mai înşeală şi credincioşii veritabili câteodată, mai ales când se bagă la cele oprite lor, cum ar fi pronosticurile de vremi şi zile precise, însă aceia nepăgubitor sufletelor lor s-au înşelat şi ăsta este cel mai important lucru până la urmă - poate... poate e cu neputinţă să nu greşim în multe feluri şi chipuri, oricât ne-am ţinea, dar DE IEI SEAMA ŞI VEGHEZI CA NICI MĂCAR CÂND FACI O GREŞEALĂ SĂ NU TE ÎNTINEZI, CA PÂNĂ ŞI EVENTUALA GREŞEALĂ SĂ FIE ÎN "ZONA ADMISIBILĂ" ÎNAINTEA LUI, atunci drumul până la cer nu-i împiedicat de nimeni şi nimic, căci iată pilda lor: chiar greşind ei de fapt n-au greşit cu nimic în faţa Sa, căci aşteptându-L fals din zi în zi doar îşi sporeau râvna, iar nu se repezeau să stoarcă ce se poate din viaţă şi să bată toba a 'bau-bau!' sau fiarele până nu se-ncălzeau de totală-topire !

- aceasta exacerbare a amenintarii cu bataia daca nu urmezi calea lor este lipsita de bun simt si inspiratie divina. Deci unii te ameninta si mai tare: "te voi distruge cu totul ... daca nu ma urmezi!"

- evident, nu va urma distrugerea, dar nici alegerea duala iad-rai (ambele fiind referiri la anumite lumi astrale, deci sint mai multe tipuri de iad si mai multe tipuri de rai). Mai sint si alte multe multe lumi intermediare acestora. Fiecare iti primeste rasplata pt. ce a facut si va avea acces in lumea (astrala) pe care o merita.

geriA3e

Mersi pentru reaspuns, dar ma intreb ce a vrut Iisus sa spuna prin aceste cuvinte :

Evident, nici apostolii nu au inteles prea bine atunci de ce Iisus a spus despre cel mai tanar dintre ei ca o sa "ramana"... si au interpretat ca va fi nemuritor pe pamant. Insa noi cunoastem adevarul istoric, stim ca, desi Ioan a ajuns la varsta cea mai inaintata dintre cei 12, tot a murit. Asadar, ce a dorit sa spuna Iisus, unde a "ramas" Ioan, pana la viitoarea venire a Sa?
Asta e nedumerirea mea.

Încerc să raspund.

Partea asta din ultimul capitol al Evangheliei după Ioan, este explicată (explicabilă) cam aşa:
după pescuirea minunată de la Marea Tiberiadei,
după ce ucenicul Ioan ÎL recunoaşte prin rezultate/prin fapta-I şi-L vesteşte celorlalţi,
după ce neliniştea şi neîmpăcarea celui care se mai chema încă Simon şi nu încă pe deplin Petru, l-a determinat pe acela să se arunce în apă să-L ajungă cât mai repede,
după prânzirea tămăduitoare a lor toţi împreuna cu EL,
după Cuvântul vindecător repetat adresat celui mai grav "bolnav" dintre ei în mod public, pornind totodată pregătirea-împuternicirea pentru sfârşitul martiric al vieţii pământeşti pe care avea să-l înfrunte cândva,
iată că Simon-Petru tot nu era "gata" şi Domnul L-a luat de-o parte cu Sine să-i mai spună ceva numai pentru urechile şi inima sa;
aici urmează episodul de interes pentru tine şi mulţi, dar poate nu-i atât de misterios cât pare, căci citind Scriptura până aici şi mai departe, se poate observa "grupul" celor deosebiţi dintre apostoli, cei pe care Domnul în mai multe ocazii îi lasă mai aproape de Sine decât pe ceilalţi apostoli şi ucenici (cum pe aceştia îi lua mai aproape de Sine faţă de popor), anume Simon-Petru şi fiii lui Zevedeu, Iacov şi Ioan, iar din aceşti trei mai deosebiţi, după episodul cu vindecarea ologului din naştere de la poarta templului de pilda si încă alte indicii, ne putem da seama că Ioan după o vreme nu făcea pereche atât de strânsă cu fratele său de sânge şi de credinţă Iacov, cât cu Simon-Petru, pe Ioan şi Simon-Petru unindu-i o prietenie cu totul deosebită;
iată de ce, atunci când Domnul pleacă de-o parte cu Petru să-i spună ce trebuia să-i spună, toţi ceilalţi respectoşi stau la locurile lor, afară de Ioan, care depăşind într-un fel respectul, urmează Lui si lui Simon-Petru, neputând să rămână de-o parte la distanţă nici de Domnul, dar nici de prietenul său mai vârsnic... nici nu se mai poate deosebi/separa precis care imbold/grijă a fost mai mare în sufletul său, de vreme ce în corabie a stat liniştit, cu toate că pescar fiind şi el, ştia şi putea să înoate cât Simon dacă nu mai bine (căci la alergarea spre mormântul gol îl întrecuse), deci din corabie a aşteptat să ajungă la mal ca să-L întâlnească de aproape, însă acum n-a mai putut sta locului - deci mai ales pe Domnul lui şi Dumnezeul lui L-a urmărit ? sau mai ales pe prietenul său ?!
de cealaltă parte, Simon-Petru, tot din aceiaşi prietenie totală care-l lega de Ioan, IL întreabă pe Domnul Isus ce va fi cu Ioan - prietenul şi poate protejatul său, de vreme ce i se spusese cum va fi cu sine şi-şi ştia deja finalul că va fi dureros,nedorit, firesc s-a interesat ce are sa fie cu cel pe care-l iubea ca pe sine;
ce era Domnul să-i fi răspuns decât un cuvânt adevărat şi liniştitor? cel de care te întrebi: i-a răspuns pe limba noastră că Ioan nu va mai trece prin chinul morţii, prin care Petru avea să treacă gustându-l - măcar că viu era duhul lui Petru şi viu avea să rămână de-a pururi, ci Ioan avea să "adoarmă în Domnul", avea să "nu moară până la venirea Lui" sau "să nu moară niciodată", adică nici măcar simbolic ca şi Petru, nu avea ca la moartea trupească să guste trecerea în moartea cea îngrozitoare care le e rânduită tuturor celor ce nu cred până la capăt în Dumnezeu - rânduită de EL, dar după faptele omului, în răspundere personală revenind îngrozitoarea destinaţie finală!

Ce se poate înţelege de aici, după mine, e că se poate lega între oameni deosebiţi, ca între Petru şi Ioan sau între Ionatan şi David, un soi de prietenie complet neobişnuită, unică, o dragoste mai mare şi mai totală decât toate celelalte soiuri de dragoste, iubire, relaţie de rudenie... un legământ atât de strâns că nici pe Domnul nu-L lasă cei doi să se interpună între ei şi să-i separe - bineînţeles, nu că EL ar intenţiona vreodată aşa ceva, căci El nu poate fi împotriva dragostei, a prieteniei, a bunei înţelegeri; ce s-a întâmplat mai apoi şi cum de viaţa i-a dus pe cărări diferite pe acei doi împreună apostoli şi prieteni mai mult ca fraţii, nu se ştie exact, fel de fel se întâmplă în viaţa asta şi toate trebuie să le ducem, indiferent care sau câte ar fi...însă acesta ştiu eu a fi semnificaţia cuvintelor de care întrebi tu Thelma şi e o pildă de urmat aici !

Intr-adevar. Fiecare gest, fiecare actiune a Mantuitorului si a celor care L-au urmat se constituie intr-o pilda folositoare.

Acest topic a fost editat de Thelma: 17 Jun 2005, 05:19 PM

thunder, de unde stii tu de aceste lumi? cum poti vorbi asa usor de ele, le cunosti ? sau stii de asa ceva doar din vorbele altora.

Referitor la postarea lui thunder din 3 iunie 2005 orele 5:27 a.m. ( pag 6 ).
Desi nu se refera strict la tema topicului, anumite idei de acolo imi par a fi important de dezvoltat :

Pornind de la ipoteza de mai jos:

Sa analizam putin urmatoarele:

Daca acest Dumnezeu este asemenea noua, atunci aceasta manifestare a sa va cunoaste un sfarsit - o clipa zero, asemanatoare cu moartea noastra fizica, nu-i asa ?
Care anume "forma" a lui Dumnezeu este ETERNA ? Nu cumva Nemanifestatul ?
In noaptea lui Brahman, infinitul se absoarbe in SINE insusi in TOTALITATE ( din ciclu in ciclu, in care mai raman reminiscente ale creatiilor anterioare - din yuga in yuga, cum apare in vechile scrieri -, va fi odata si acea "resetare" TOTALA, acea retragere in NEMANIFESTAT. Numai NEMANIFESTATUL poate fi ETERN. In rest, sunt diverse manifestari ale Sale.
Orice creatie este supusa jertfei, sacrificiului, este efemera. Creatia pare a fi un "joc" (lila) de idei in SINELE Sau.
Sa facem un exercitiu de imaginatie: Infinitul poate fi "apropiat" gandindu-l altfel decat uzual ( ca o continua expansiune spre nemarginit): si anume dinspre exterior spre interior. In Nemanifestatul Infinit apare prima delimitare - prima proiectie, prima raza: sa fie lumina. In prima delimitare apare a 2 delimitare s.a.m.d.
"Din DAO apare Unul din Unul apare Doi din Doi apare Trei. Din Trei apar cele Zece Mii de lucruri care formeaza lumea."
- Dao De Jing
Paradoxul unitatii dispersate in multiplicitate poate fi conciliat: totul este Dumnezeu.

- stiu si din vorbele altora si din propria mea experienta. Ce stiu, spun si am experimentat eu insa e de o mult mai mica valoare fata de ce a spus si experimentat fiinte (invatatori) spirituale precum, de ex. Sri Yukteswar.

ne povestesti si noua de propria experienta re rog ? n-as putea crede altfel

nu cred ca poti sa sustii ca adevar ceea ce ai auzit despre altii, inclusiv despre Sri Yukteswar

hmm, nici un raspuns. reactualizez intrebarea, poate nu ai mai intrat pe aici

Pai io sper si ca nu va da un raspuns.
Caci ar fi off-topic.
Si ar fi sters.

Lamuriti-va un pic asupra titlului threadului: Nelamuriri din Biblie!

Multumesc.

- in biblie se vorbeste de un asa zis "nou cer si nou pamint". Ce intelege crestinul din asta ? Ce intelege un initiat din asta ?

- vezi raspunsul in topicul: Lumile Paralele In Cuvintele, inteleptilor si din experienta proprie

Acest topic a fost editat de thunder: 26 Jul 2005, 01:12 AM

Voi mentiona pe scurt, pentru ca, cu referire la acest subiect sint multe de spus...

Expresiile „ceruri noi” si „pamint nou” apare in mai multe locuri in Biblie – Isaia 65:17; 66:22, 2 Petru 3:13 sau Apocalips 21:1
Cum ar trebui sa intelegem expresia „pamint nou” ?
In Biblie cuvintul „pamint” nu este folosit intotdeauna cu privire la globul pamintesc. De exemplu Ps. 96:1 spune: „Cintati Domnului, tot pamintul”. Poate pamintul cinta ? Nu ! Clar expresia s-a referit la oameni, la societate.
Ce indica expresia „ceruri noi” ?
„De fiecare data cind este mentionat intr-o viziune profetica, cerul simbolizeaza ansamblul puterilor conducatoare care stau deasupra supusilor si ii guverneaza, asa cum cerul fizic sta deasupra pamintului fizic si il domina. Cerul este suveranitatea, pamintul sint oamenii de rind, condusi de superiori” (conform enciclopediei lui McClintock si Strong).
Daca luam ca exemplu profetia din Isaia 65:17 sa observam ce a insemnat implinirea ei cu privire la „cerurile noi” si „pamintul nou”: dupa ce evreii s-au intors in tara lor (din exilul babilonian), ei au putut sa se bucure de un sistem nou de conducere: guvernatorul Zorobabel ajutat de marele preot Iosua, putem spune ca ei a reprezentat „cerurile noi”. „Pamintul nou” era reprezentat de noua societate de oameni purificata.
Profetia lui Isaia are o dubla implinire, una ce tocmai am mentionat-o mai sus, iar ce-a de-a doua, la care face referire si Petru in a doua sa scrisoare cit si Ioan in Apocalips cu privire la viitor.

O nedumerire majora: de ce se zice ca evreii sunt poporul lui Dumnezeu cind e clar ca Dumnezeu a creeat si pe ceilalti oameni nu numai pe evrei ?

Pai crestinismul deriva din iudaism ... primi care au creat ideea de dumnezeu si asa mai departe au fost evreii , dacii erau poporul lui Zamolxis , Iisus Hristos s-a nascut evreu , biblia e scrisa de evrei ... asadar vazand ca "dumnezeu a vorbit" numai prin , si cu ; evrei ... cred ca putem spune ca evreii sunt alesii lui Dumnezeu. Nu e vb de propaganda ; pur si simplu daca noi am fi fost destul de inteligenti sa dezvoltam o ideologie si o filosofie precum cea crestina ... atunci dacii ar fi fost poporul lui Dumnezeu.

Dat fiind ca dacii au primit Legea inainte de evrei, prin intermediul Belaginelor, mai vechi si continand aceeasi informatie ca Tablele Legii nr. 1, se poate spune ca primul popor ales de Dumnezeu a trait odata pe aceste meleaguri.
Daca n-o mai fi traind, cumva.
Ideologia crestina n-au dezvoltat-o evreii. AltCineva.

Da pai bine ca noi acum ne apucam sa cautam nodul in papura ca sa fim siguri ca am facut si o contrazicere astfel duscutia merge inainte. Ideea de Dumnezeu care o ai astazi de unde vine ??? Biblia cine a scris-o ??? Actiunea din biblie , locatia , numele proprii folosite etc unde se gasesc ??? ISTRAEL , lasa deoparte faptul ca dacii semana putin , cultul lui Mitra seamana putin ... budhismul semana putin , tribul x din africa are si el o legenda asemanatoare .... nu asta e ideea . Problema care a pus-o Lucifer este de ce in BIBLIE istrael este poporul lui Dumnezeu , nu .. hai sa vedem daca crestinismul este cea mai corecta si originala religie.

Pai strict vorbind, ambele afirmatii sunt corecte. Doar daca "se zice" ca "numai evreii sunt poporul lui Dzeu" se comite o greseala. Ideea intaietatii "poporului evreu" poate fi evaluata prin prisma consecintelor sale: separarea (de cei "nealesi"), trufia (suntem superiori), controlul (celor "inferiori", "nealesi").

Pai bineinteles ca se subintelege ca se considera ca numai evreii sunt poporul lui Dumnezeu, pentru ca daca "toate erau popoarele lui Dumnezeu", ce rost ar fi avut sa se afirme ca (si) evreii sunt poporul lui Dumnezeu ? Ar fi fost ceva evident si absolut banal.

Intr'adevar, evident si banal

Pentru ca nu am raspuns la intrebarea "DE CE"....
Din ignoranta.

.. este vorba de casa, tara, muntii lui Israel, poporul lui Israel este un popor ales.

Acest topic a fost editat de saldora: 31 Jul 2005, 11:35 PM

Mt 13:15 Căci inima acestui popor s'a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.`

- poporul ales a fost de fiecare data un alt popor neintimplator ales de Dumnezeu. Vremea poporului iudeu a trecut.

thunder .. eu n-am zis nimic de poporul iudeu ci de poporul lui Israel (la fel ca poporul lui Brahma, asta nu inseamna ca daca mai multi oameni isi spun brahmani ei sunt obligatoriu alesi )
ce-ar fi sa spun acum ca 'poporul roman este un popor ales' si restul sunt nealesi??

cuvantul 'ales' presupune o mai mare responsabilitate, nu o triere sau un beneficiu

Acest topic a fost editat de saldora: 1 Aug 2005, 11:02 AM

- ma rog ...

- as zice ca ai intuit bine adevarul.

- de acord cu tine. Dar trierea se face oricum, dupa cum ni se mai spune de trierea griului de neghina la venirea seceratorilor.

trierea griului de neghina .. asta daca vrei sa faci paine , dar ca sa admiri campul, neghina nu-ti sta in ochi