Am vazut in seara asta un apartament care ne-a placut mult, tuturor. E la ultimul etaj, adica 8. Doamne apara si pazeste ca tare mi se mai face frica de inaltime numa' cat ma gandesc! Mai ieftin ca aici. Am zis ca-l luam, ca ii dam maine o parte din bani iar agentul: "Pai mai astept niste raspunsuri." WTF?!?!? Daca iti spun ca-l inchiriez, ca te fericesc cu peste o suta de euro - tocmai amu cand euro a crescut de ma rupe rata la banca, tu imi spui ca mai astepti niste raspunsuri??!?!
Zona in care se afla acest apartament e... e.... Habar nu am cum e ca nici prin cap nu mi-a trecut vreodata ca m-as putea muta aici. Din contra as fi zis "pas" din prima. (eh... parerile astea preconcepute!) Se numeste Crangasi si arata foarte bine. Uimitor de bine. Am in spatele blocului o terasa d-aia... d-aia unde scaunele de plastic si umbrelele sunt decolorate de la soare iar berea pun pariu ca e foarte ieftina. Si pot vedea de la geam cand e o masa libera. Erau niste dubiosi p-acolo dar pareau a fi inofensivi. Caini comunitari nu prea am vazut iar in ce priveste piata... nici p-aia n-am vazut-o inca dar mi s-a spus ca e frumoasa. Maine se presupune ca ma vad si cu propitarul de aici sa-mi dea din bani inapoi. Oh, abia astept sa ma mut!

Azi am fost cam chiauna de oboseala. Nu i-am trimis profului nimic dar poate reusesc s-o fac in noaptea asta. Am dormit vreo ora in seara asta si cred ca a fost cea mai odihnitoare ora din ultima vreme. Eh... cat s-a putut ca tare ma mai simt framantata de griji si de intrebari legate atat de licenta cat si de mutat... Imi tot vine sa-mi bag picioarele in ea de licenta, s-o dau naibii in februarie dar simt ca innebunesc de pe acum cand ma gandesc ca as mai putea trece o data prin asta. Imi dau vreo "doo" palme in gand si iar ideile de genul asta sunt inlocuite cu: ok, mai am putin. you can do it!
Daca nu m-or exmatricula astia pentru plagiat, n-are cum sa n-o iau. Si da, exista aceasta mica posibilitate avand in vedere ca n-am fost tocmai cminte iar profii astia de la facultate parca-s nebuni cu asta...
Eu inca mai am dilema: daca scriu niste lucruri, fara sa le pun intre ghilimele, dintr-un raport de tara al CE - doc mai public de atat...- si la bibliografi scriu numele raportului, unde se gaseste etc., se numeste plagiat? S-ar putea sa raman cu ea ca pe prof n-am de gand sa-l intreb d-astea...

Corpul meu iar da semne de scadere a imunitatii. Tocmai acum si-a gasit cand chiar nu am deloc grija de mine... hm creca si asta e o cauza.... In curand nici n-o sa mai pot manca daca se agraveaza. Been there, done that. Am fost la medicul de familie care mi-a dat reteta pentru urmatoarele 3 luni... sunt sute de pastile care cred ca ma vor costa... Bine macar ca acum sunt la doza intermediara iar daca e sa mi se faca rau, din nou, se va intampla peste vreo doua uichenduri. Eu sper sa nu se repete dar constat ca am cam acelasi semne ca data trecuta... it sucks! Asta e acum. N-am ce sa fac. Ma epuizez acum, o sa bolesc iar vreo doua zile mai incolo, o sa-mi treaca si gata. Nu cred ca-s dispusa la alta varianta. Nu, daca vreau sa le fac pe toate.

Gata. Back to work. And coffee.

fluturasule, sa ai spor la munca si bafta la licenta, imi place tare ca nu te lasi!

Suna f necunoscut afectiunea asta de care tu suferi? Are si nume? (please ignore if...) Ceva remedii naturiste, bai, ceaiuri, regim, alifii etc n-ai aflat?

@Felina: Multumesc pentru gandurile bune si urari! E multa nevoie!
Tot ma gandesc daca este vorba de o problema psihica care sa-mi fi declansat boala - si daca da, care ar fi aia, caci fizico-medical cica nu se stiu cauzele. Adica se stiu doar unele cauze care ar putea sa o declanseze dar m-am cautat de d-alea si n-am nimic.
Alfred Adler is guilty as charged de astfel de ganduri. O sa investighez mai incolo.

The final countdowns have started:
1. 3 zile pana la predarea licentei;
2. 5 zile pana la predarea apartamentului;

De dimineata m-am tot certat cu propitarul de aici. Zilele trecute a zis ca ne da avansul si juma de chirie inapoi, bani pe care urma sa-i completam si sa-i facem avans pentru noua casa. Dar... intre timp, el a zis ca nu ne mai da atatia bani ca-si pastreaza vreo 200 de euro sa plateasca intretinerea, de parca sta intr-un palat si are ditamai intretinerea. I-am explicat ca nu costa atata, ca suntem la zi, ca, si ca... M-am enervat mult prea tare si cu asta! 100 de euro tot si-a pastrat dobitocul!!! Dupa ce ca ne da afara intr-o saptamana mai face si d-astea! Dupa-amiaza, cu o ora inainte sa "arunc" cu un porcoi de bani in viitoarea gazda, am primit un telefon de la agentul minune: doamna cu pricina s-a razgandit si nu-l mai da. Cand vedeam si eu o luminita acolo la capatul tunelului... jbaf! Nada! Parca n-am voie!
Ma si vad cu catrafusele si matza prin toate colturile Bucurestiului, la cunostinte. Matza nu. P-aia s-ar putea s-o ducem direct la Ploiesti, la mama lui J. sa ne-o gazduiasca pana gasim ceva. Ala de sus siiiigur are ceva cu mine. Cu noi! Eu nu-i mai cred bunele intentii si sunt convinsa ca deja am inceput sa platesc anticipat pentru toate starile de bine de amu inainte.

M-a distrus telefonul ala azi. Ma doare capul in continuu si-s cumplit de obosita. Numa seara de la 10 la 11-12 apuc sa dorm si eu ca in rest... licenta lu' peste.
Amu mi-s ok. Oricat as incerca sa dau vina pe entitati ca mi-e oribila viata acum, nu ma pot opri din gandit ca exista ceva, undeva mai bun care ma asteapta si trebuie doar sa ajung acolo. Sa rezist pana acolo. Nush de ce traiesc cu impresia asta. Cre'ca de nevoie...

Acest topic a fost editat de fluturas: 9 Jun 2010, 01:03 AM

asa si e!

sa nu-ti mai fie ciuda de apartamentul pe care l-ai pierdut pentru ca era prea bun ca sa fie adevarat. te asteapta pe tine alt apartament in alta parte.

In principiu, daca nu scrii fiecare cuvintel din raport, daca reformulezi cumva si dai sursa, nu e plagiat.

@jude: pooooi, eu traduc din engleza ca nu intereseaza mai pe nimeni in Romania "EU Progress Report on Georgia's ENP Action Plan" gen, ca sa fie disponibil in romana. eu asa zic daca cei de la DGT nu s-au ocupat de asta pana acum. aaa! si iau numa fragmente de ici, de colo O sa dau si sursa, normal, numa sa ajung eu pana acolo sa fac bibliografia aia...
Bun asa. Multumesc frumos! You just made my day a little bit brighter!

Azi n-am scris nimic. M-am culcat la 5 azi dimineata, m-am trezit la 9 din nou cu durere de cap si cand am ajuns la munca m-am pus pe cautat apartamente. Iar imi asum astfel de lucruri si nu-mi vine sa ma las in baza altora precum J. sau I. N-am deloc incredere in ei sau in gusturile lor. Nici nu ma las sa am...
I., actualul si viitorul nostru coleg de apartament, este singurul care nu are examene, licente sau altceva mai grav pe cap acum. Si-a luat concediu azi si maine ca sa caute casa sa ne mutam. Azi s-a intors acasa de la serviciu pe la 10 si a dormit pana la doua. Am zis ca mor de nervi si din cauza astuia. Eu am tot cautat, am dat telefoane, am primit telefoane, am programat vizionari... si el doarme. btw, nu mai suport agentii imobiliari. Ma simt hartuita de ei Sun sa intreb de un apartament "Da, sigur, anuntul e inca valabil dar mai avem unul care cred ca v-ar placea mai mult." Nici nu termin cu intrebarile despre cel pentru care am sunat ca ei isi incep discursul despre altul.

Am sunat din nou, la ambasade. Cat le-o fi de greu sa raspunda la 17 intrebari? OK, greu nu e desi am fost tare bitchy... Cat de mult iti ia sa raspunzi superficial la niste intrebari? Mai ales ca se presupune ca stii cate ceva despre ce intreb eu acolo... In fine.
Sunt cam praf de oboseala iar gandul ca stau cumplit de prost cu licenta parca incepe sa ma descurajeze. Dar NU! Bah, tata, da' repede mai trece timpul asta!

Acum ma duc sa vad apartamente. Sper sa iasa ceva ca nu mai suport. Si cred ca nici telefonul meu...


Rod Stewart & Amy Belle- I Dont Want To Talk About It



Niciodata nu mi-a placut Rod Stewart. De fapt... imi placea aia cu "I am sailing..." de o ascultam la orele de engleza prin clasa a sasea. Dar in rest nu-mi place. Mi se pare ca arata ca un pitic intr-o camasa de forta.
Anul asta am aflat ca profa de engleza din generala a murit. RIP

Gata, m-am trezit. Am dormit si eu vreo ora si jumatate pana acum si de acum inainte intentionez sa bag mare atat cafea, cat si scris la licenta.
Ne-am gasit casa. Este un apartament foarte frumos, la un pret rezonabil intr-o zona opusa fata de cum stam acum dar este liniste. Si in fata scarii miroase a tei si trandafiri. Si am un troleu care ma duce la serviciu fix in fata blocului. E grozav!!!
Rasuflu usurata acum. Am dat banii, am facut contractul. Sambata ne mutam.
Si sor'mea si-a gasit apartament.
Iar tatei i-a fost facuta o oferta pentru casa pe care a acceptat-o. Sa vedem daca se tine ala de cuvant si chiar o cumpara.

Acum pe ultima suta de metri trebuie sa termin cu licenta asta. Nu mai suport. Ma gandesc intr-una la somnul din noaptea de vineri spre sambata. Va fi unul mai lung de 4 ore... nu mai vorbesc despre el ca ma apuca somnul.

Si acum. Cafea, maestro!

Spor, draga mea!
Nu te lasa infranta de nimic, pana la urma exista o solutie pentru toate problemele. Ti-o spun din experienta, te sustin si ma rog sa izbandesti!
Numai bine,
Dasca

Si de la mine un gand bun si sa fii curajoasa!

Nici nu va puteti imagina cata tona de zambet si voie buna au scos la iveala mesajele de la voi. E frumos ce mi se intampla aici la Han si va multumesc pentru asta!

Cafeaua e pe foc (adica la cafetiera mea broscuta verde) caci nici la ora asta nu am terminat de scris. Mai am putin de tot doar ca e partea cea mai importanta si e nevoie de inspiratie maxima.

Bad news: ambasadele din Romania sunt cam slab dotate dpdv al personalului... Nu-mi va raspunde nimeni la interviuri - ca n-are cine - in mai putin de o luna, doua. Sau naiba stie cand... Asadar un pilon de baza al lucrarii mele s-a dus.
- o gura de cafea -
Even more bad news: Desi nu obisnuiesc sa cer ajutor, i-am scris profului si l-am intrebat cam ce as putea sa fac ca am simtit ca a picat cerul pe mine. Si de teama ca nu-mi va raspunde, ca n-are timp omul sa scrie prea mult, am inaintat ideea de a-i pasa lucrarea completed in noaptea asta si sa dea el verdictul asap: merge sau nu merge? o sa fiu si eu licentiata de maine intr-o saptamana au ba? am fost niscaiva mai diplomata si mai miloaga in mailul catre el...
Extremely bad news: profu' n-a zis nimic. Nu de alta dar maine voi avea 4 ore la dispozitie sa fac toate cele necesare inscrierii + sa-l caut pe prof sa dea cu subsemnatu. daca o vrea...

Asadar... pana una alta mi-am ros unghiile de la o mana de emotie ca deh, aveam vreo juma de an si de cand m-am lasat de viciul asta. Acum ma dor degetele.
Eu as cam vrea sa dorm. Ba nu. Vreau sa dau naibii licenta asta si sa scap de ea. Sa stiu si eu o treaba. Am 44 de pagini de text - fara prima pagina, cuprins, etc. Trebuie cel putin 50 si mai am de scris un capitol si introducerea. Cantitativ, stau bine. Calitativ, cred ca puteam sa fac o lucrare mai buna de atat.
Indeed e cam vina mea ca m-am apucat tarziu de ea dar mi-ar parea rau sa n-o dau amu pentru ca in primul rand e munca mea... de la idee la implementare. N-am modificat alta lucrare asa cum mi s-a recomandat sa fac. Apoi, sunt orele de nesomn si de somnolenta pe care le-am infruntat saptamana asta cu atata stoicism si cafea. Si mai e si noaptea asta.
Daca inchid ochii acum, in afara de faptul ca as adormi in secunda doi, in secunda unu ma vad la facultate, stand la coada la secretariat cu lucrarea in mana, numai buna de predat. Nu vreau sa concep ca situatia ar putea sta altfel.
Ma dezobisnuisem de ore intregi de studiu tarziu in noapte. Now, I think I'm back. Incepe sa-mi placa...
Maine noapte imi promit solemn ca ma voi culca inaintea gainilor si ma voi trezi dupa-amiaza. Ba nu ca tre sa ma mut.

Am descoperit intamplator aseara ca majoritatea pastilelor pe care le iau intr-o zi sunt imunosupresoare. Bah tata, da' oare cand avea de gand medicul sa-mi spuna si mie treaba asta?!?!? Mi se pare incredibil... Si e misto tare ce mi se intampla acum:
in primul rand, parca m-am intors fizic in perioada pubertatii: orice cos, zgarietura se infecteaza; in al doilea rand, o scadere brusca a imunitatii determina aparitia aftelor. multe. atat de multe ca abia mai mananc si-s nevoita sa recurg la pastile pentru gat, pe canicula; durerile sunt in continuare ca la ele acasa, ba putin mai rau de cand am inceput tratamentul.
Oare de ce nu m-am facut eu medic?

Cafea si batut in taste amu.

Subject: Licenta

Vineri, ora 14 - finalul inscrierilor. Eu am terminat licenta de scris, dupa o noapte in care nu am dormit deloc, vineri, la ora 13. I-am trimis-o profului rapid pe mail si sperand ca il voi gasi la facultate sa-mi semneze lucrarea, am alergat intr-acolo. Nici n-am mai apucat s-o recitesc, i-am facut un cuprins "vai mama lui", am "tras-o in spira" si direct la secretariat cu ea. Desigur ca nu aveam nici lichidarea la biblioteca facuta sau vreun act legalizat. Am intrebat de prof, nimeni nu stia nimic. Am incercat sa-l sun, nu raspundea. Deja incepusem sa tremur.
Am nimerit o secretara diferita de restul secretarelor din UB si anume una extrem de draguta. Mi-a dat diploma de BAC si mi-a zis sa revin luni pana in ora 16. Adrenalina inca era la cote ridicate asa ca la 3 dupa-miaza nu simiteam nici foame, nici somn. De la scoala am plecat la serviciu iar pe drum m-a sunat profu. L-am pus in tema cu ce s-a mai intamplat si a ramas sa se uite pe lucrare a doua zi, adica sambata.
Duminica, gasesc mail de la el in care imi spune ca lucrarea e slaba si ca el considera ca ar fi mai bine s-o lasam pe toamna. Eu i-am zis ca am maaaare nevoie de licenta acum, indiferent de nota si ca sunt dispusa sa-mi asum riscul de a fi "picata". Inca un schimb de mailuri iar seara pe la 7 vine si ultimul in care imi spune ca va incerca sa ajunga luni la facultate.
Luni ma duc la munca si astept pana pe la 14.30 un semn de la prof. Nimic. Ii scriu si ii spun ca ma duc eu dupa el numa sa-mi spuna unde e. Nimic. Ma duc la facultate iar pe drum il sun. Telefonul inchis. La facultate intreb de el, nimeni nu stie nimic. Se facuse 15.30 deja. Iar ma luase cu tremurat ca n-or sa-mi mai primeasca astia lucrarea desi stiam ca au mai fost si altii care au depus lucrari in ziua aia.. Am dat iarasi de acea secretara draguta care mi-a spus ca ea o sa ia dosarul asa cum e dar neaparat sa-i transmit profului sa vina la secretariat si sa semneze lucrarea.
A venit ziua de marti in care am zis ca nu sun la facultate ca e prea devreme si ma gandeam ca poate mi-o da profu' vreun semn.
Azi, miercuri, am sunat la pranz sa intreb daca a semnat si daca are rost sa ma prezint maine dimineata la sustinere iar femeia de la celalalt capat al firului mi-a zis sa ma prezint indiferent de situatie. Bineee. Am vazut eu pe site ca vor pune astia pe usile salilor niste foi cu studentii repartizati la fiecare asa ca am decis sa ma duc la facultate. Am ajuns la momentul potrivit caci tocmai atunci se afisau notele pentru partea scrisa a lucrarii de licenta. Caut comisia din care stiam ca trebuie sa fac parte, ma uit pe liste si SOC: in dreptul numelui meu scria PLAGIAT.
Instant am inceput sa plang. Am zis ca nu e adevarat, ca nu vad bine... ca mai erau cateva ore si eu trebuia sa fiu licentiata. Dar nu, de fapt, ma paste exmatricularea.
Am plecat plangand ca un copil mic. Atat de mare imi e dezamagirea ca se intampla asa cand eu credeam ca ce-a fost mai greu a trecut... of!
M-am intalnit cu J. am venit pana aproape de casa impreuna si am decis sa ne intoarcem la facultate sa ma mai uit o data ca tot nu-mi venea sa cred iar din plans chiar nu ma puteam opri. Bah, tata, da' am avut 3 pagini de bibliografie. Am scris absolut toate sursele din care am luat si altele pe langa.
Ma simteam oribil fata de prof; am tras de el atata pe ultima suta de metri ca sa scrie "plagiat" in dreptul numelui meu... cam nasol. I-am trimis sms in care mi-am cerut scuze, asa in general.
Dupa ce am mai vorbit cu J. si cu sor'mea am decis sa fac contestatie. Cand am depus foaia mi s-a spus ca pe lucrari se uita 3 profesori, din care unul e coordonatorul, si ei isi dau cu presupusul si puncteaza lucrarile. Sa iau foc si nu alta cand am auzit astea!
Am venit acasa cu J. si am rulat lucrarea mea printr-un soft de recunoastere... in afara de o publicatie pe care am notat-o si la bibliografie, restul linkurilor gasite sunt numa tampenii iar printre sintagmele "recunoscute" in cazul unui site este: "in ceea ce priveste".
1. Recunosc ca am copiat dar am dat sursele si e cercetare, documentare.... n-avea sa scriu eu din capul meu ce crede UE ca ar trebui sa faca Georgia, gen.
2. Recunosc ca e o lucrare mediocra dar da-mi o nota proasta pe ea, nu baga bullshituri d-astea cu plagiat...
3. De vineri-luni dupa-amiaza de la ora 4, sa zicem, pana azi aproape ora pranzului... au avut timp profii sa se uite atent pe zeci de lucrari? Si-au sacrificat ei week-end-ul sa faca asta? cate 3 profi pe o lucrare si sa discute pe seama ei or smth?
Sunt tampiti rau de tot astia si tare imi e ca ei au o norma de "identificat plagiatori" pe care trebuie s-o indeplineasca an de an. Eu cred ca nici nu au citit lucrarile alea. Anul asta, cred ca profului nu prea i-a placut de mine. Nu-l condamn la cat l-am stresat dar e stupid. Oribil!
Si eu care credeam ca sunt la o facultate normala, cu oameni inteligenti si normali. Aproape uitasem ca si ei fac parte din sistem.
Ma pun sa-mi recitesc acum lucrarea sa nu ma prinda cumva cu garda jos dar maine le voi cere sa-mi arate exact paragrafele pe care ei sustin ca le-am plagiat.
Sunt obosita iar chestiunile legate de licenta ma obosesc si mai tare si chiar nu mai vreau sa mai trec o data prin asta.

Sincer, cred ca nu ar strica o discutie fata in fata cu proful tau. Incearca sa-ti pastrezi calmul. Sper din toata inima sa treci cu bine peste asta si peste cativa ani sa ai puterea sa razi de " cum a fost la mine la licenta"

2 luni au trecut de cand n-am mai scris. jeez!

revin. quite busy now.

Acum am revenit. Am treaba dar mi-e sila de ea. Tocmai ce mi-am lasat toata inspiratia pe o pagina de word... care saptamana asta se va transforma intr-un advertorial.
Da, m-am intors in agentie. Ca junior al unui account. Sa vad si eu, dom'le, cum se face PiaRul asta... Am terminat-o cu Centrul si cu partea de media. Asta o zic doar eu caci sunt niste unii pe acolo care inca imi mai cer sa fac lucruri care implica solicitari de la Rep, nume de jurnalisti sau publicatii. Din ce am vazut pana acum se pare ca e prea ipocrita meseria asta pentru mine... Mda, mi-a luat doi ani sa-mi dau seama de asta...
Vara asta mi-am mai pierdut vremea prin Vama, Bulgaria (Balcik si Albena), la tara, putin la munte si o sa mai plec o data la Roma saptamana asta. O mini-vacanta mai tarzie...
In Vama a fost naspa din cauza oamenilor cu care am fost. Oribil! Ma intreb si acum de ce am ramas sa suport toate alea...
Albena este groaznica dar acolo am gasit un camping ok. Da, am fost cu cortul in Bulgaria si a fost bine. Ba chiar niste polonezi ne-au lasat struguri in fata cortului cand au plecat. Cute!
Balcik - in afara de castelul reginei Maria... multi stavilopozi. Prea multi. Am prins un sarpe acolo. L-am lasat putin sa mi se incolaceasca pe degete si apoi l-am eliberat.
La tara a fost grozav. A fost si J. Doamne, trecuse atata timp de cand n-am mai vazut un botic de vaca atat de aproape. Chiar imi plac vacile... au un bot extrem de... pupabil. Am prestat si putina munca pe "Dealu' Morii" - am fost la intors lucerna... he he... suficient cat sa fac o batatura. S-a vazut ca n-am mai manuit de mult o furca. Am mancat seminte de floarea soarelui direct din palarie. J. a preferat sa faca munca de femei. Si acum imi vine sa rad de el...
Mai am putin si incep de un cursul de Java. O sa ma fac programator ca asa nu mai merge. Am zis! Meditatii la mate fac de vreo 2-3 luni si cred ca le voi sista pana dupa licenta din februarie ca nu ma pot ocupa de toate. Licenta va fi alta, cu un nou profesor. Mai bine zis o "ea". Presimt ca de data asta va iesi ceva frumos, mai ales ca m-am intalnit cu ea la concert la Rammstein
Eu si J. ne-am despartit. De vreo saptamana. De data asta de tot, in liniste si pace. Fara certuri, tipete, plans... Nici unul din noi nu-si mai doreste relatia asta (deja era cam mult: putin peste 3 ani jumate...). Suntem ok. Eu... incredibil de ok. Uneori. Alteori nu-s atat de bine.
Deja dormim in camere separate iar cand ne vom intoarce de la Roma, sper s-o rarim si mai mult cu petrecutul timpului impreuna. Ma surprinde si pe mine calmul cu care abordez situatia.
Peste 2 zile se fac... 8 luni de cand nu am mai fumat. Ma simt ciudat cand imi amintesc ca anul trecut pe vremea asta ori dormeam, ori fumam. Am mai pufait cand si cand dar atat.

Sa dorm sau sa lucrez? Trebuie sa fac ceva pentru un pitch.... why?!???!??

Mi-am facut buletin nou. Inca nu l-am primit dar abia astept!
Imbatranesc.
Somn ca mi-au inghetat picioarele.

Fluturas
Ma bucur ca esti ok.
Felicitari pentru cele 8 luni fara tigari. La cat mai multe inainte. Plamanii tai iti multumesc, poti fi sigura de asta, iti spune o fosta fumatoare.
Bafta la cursul de Java. Si sa stapanesti sanatoasa noul buletin.
Iti doresc o saptamana superba.

Thanks

Back from Rome.
A trebuit sa ajung pana acolo sa imi dau seama ca despartirea de J. e mai degraba un castig decat o pierdere.

Plimbare acum.

A trecut mai bine de o luna de cand J. si cu mine ne-am despartit. Nu mi-e dor de el doar ca... imi lipseste. De fapt, imi lipseste o persoana la care sa vin acasa, sa ma ia in brate si sa ma sarute din cand in cand. Trebuie doar sa ma reobisnuiesc cu ideea de "single". Pe J. nu-l vreau inapoi. Ne intelegem bine. Atat.
Cu toate astea, cea mai mare problema cu care ma confrunt in prezent e sentimentul de singuratate. Trebuie sa recunosc ca am trait un soc: m-am trezit deodata SINGURA. Fara iubit, fara prieteni... fara nimeni. Fiecare dintre noi a avut la inceputul relatiei niste prieteni. Din varii motive - lipsa de timp, comoditate, nu-i erau lui pe plac etc. - eu m-am indepartat de toata lumea. Bad thing! Iar acum, mi-ar prinde bine o viata sociala mai activa dar nu prea mai am cu cine sau cu ce.
Oricum, sunt bine. Sunt intr-o perioada de reconstructie emotionala si ma simt pe drumul cel bun. Am cu ce sa imi tin mintea ocupata: trebuie sa ma apuc acus de scris la licenta, m-am oferit voluntar la SMURD (inca astept raspunsul si da Doamne sa fie "da") iar la munca am muuuulta treaba.
Intre timp sefii ne-au micsorat salariile iar eu am stat cam mult timp sa ma gandesc daca am sau nu cu ce sa-mi achit cursul de Java. Pana m-am hotarat ce cheltuieli sa sacrific, se ocupasera toate locurile. M-am trecut pe o lista de asteptare in cazul in care se mai organizeaza anul asta vreun curs... De nu, la anul!
Iar am o neliniste in suflet pe care nu o pot descrie. Vreau sa plang si nu pot. Nu ma pot lasa sa plang. Imi tot spun ca n-am de ce dar parca in fiecare zi traiesc cate o dezamagire sau vad ceva ce ma intristeaza/infurie. Azi asa, maine asa...
Iar sunt obosita. Acum sunt singura, doar eu cu mine asa cum mi-am dorit. Se pare ca nicicum nu e bine.
Somn.

I will never forget your healing hands my love
I thought my heart had stopped
I swore I had given up

Mi-am amintit... Cand am calatorit prima oara la Roma am fost, desigur, la Fontana di Trevi unde am aruncat un ban si mi-am pus o dorinta. Pana a doua zi am si uitat care mi-a fost dorinta. M-am tot chinuit sa-mi reamintesc in astia trei ani dar nimic. Ei bine, cand am fost recent la Roma am mers cu J. sa vada si el Fontana di Trevi. M-am asezat pe marginea fantanii, ma pregateam sa arunc banutul pentru o noua dorinta cand mi-am amintit-o pe prima. Si mi-am dat seama ca se indeplinise. Asta da surpriza placuta.

searching for a place to crash...

Ma simt extrem de... intr-un fel urat. Un soi de disperare incepe sa incolteasca in mine si vorbele "Eu ma simt liber!" imi rasuna in minte iar si iar.
Si eu vreau sa ma simt libera. Si bine. Si frumoasa. Si desteapta. Dar imi e prea greu avand in vedere ca in ultimii aproape patru ani am gandit toate astea referindu-ne la noi.
Prea greu imi vine acum sa vorbesc la singular. "Voi veni/merge..." in loc de "Vom veni/merge..."
Iar tu te simti liber. Bravo tie! Eu nu. Eu ma simt prinsa in relatia aia care s-a terminat. Nu stiu cum sa merg mai departe. Odata cu notiunea de noi s-au prabusit multe altele in jurul meu, aparent fara nici o legatura. Elementul comun sunt eu.
Iar acum... acum ce?
"Trebuie sa gandesti pozitiv!"
Du-te, mah, ca nu te cred! La ce mama dracului sa ma gandesc si sa ma faca sa fiu optimista, sa ma simt bine? La ce? Ma amagesc in fiecare zi ca mi se intampla ceva extraordinar si poate chiar se intampla doar ca apoi imi vine sa impart acea bucurie iar prima persoana la care ma gandesc esti tu. Dar tie nu-ti mai pasa, tu te simti liber. Inevitabil, bucuria mea paleste.
E a doua noapte saptamana asta in care plang de-mi ies ochii si ma tot gandesc sa las naibii tot si sa ma intorc la ai mei.
Dar nu voi face asta.

Ma bucur ca am discutat.

O sa caut sa ma mut de aici cat mai curand.

Azi sunt mai linistita.
Poate chiar mi-a prins bine discutia aia aseara. Sau doar pentru ca e soare afara... oricum, e de bine. O sa-mi pun niste ochelari cu lentile roz caci se pare ca am nevoie. Incep sa cred si eu ca-s cam pesimista/negativista/deprima(n)ta si deja exagerez.


Am dat de o melodie... bah, tata! ...si asta e de bine
La Vie Cajun cantata de Feloche


Acest topic a fost editat de fluturas: 22 Oct 2010, 11:32 AM

Numai maine nu-i poimaine! Adica ziua in care ma voi muta. Ne vom muta. Eu si pisi.
Mi-am gasit o camera intr-un apartament la 5 minute de aici. Acolo mai locuiesc 2 persoane, necunoscute mie. Deocamdata.
Intre timp... mi-am revenit, sunt foarte ok si... dezvolt noi obsesii.
Una dintre ele e pentru Melody Gardot. Alta... nu spun.

Ma simt grozav! (hmm.. chiar se poate si fara motive intemeiate!)

Pentru Melody Gardot.

Acest topic a fost editat de unreal: 7 Dec 2010, 06:10 PM

Procrastinare... cuvantul asta ma obsedeaza. Si descrie exact comportamentul meu din prezent. Actiunea amanata este desigur, scrierea lucrarii de licenta. Nu inteleg cum dorinta de a ma elibera de acest stres ma poate inhiba atat de mult. Sunt exact ca in vara. Maybe worse...
M-am reapucat de fumat. De revelion. Cand altii se lasa (sau fac un scop din asta), eu ma reapuc. Pana pe 5 mai. Apoi pauza de un an. De ce 5 mai? Intr-o discutie cu J. l-am rugat dintr-odata si fara legatura, sa numeasca o zi si o luna din anul asta. Si a spus 5 mai. So... mai am cateva luni de fumat Nu pot fi fumator de ocazie iar cum toate bolile pamantului par sa traga la mine nu ar fi indicat sa fumez constant, o perioada indelungata. Iar imi justific gestul de a fuma ca un copil... sau de a nu fuma... whatever.
J. este inca in viata mea, mai mult sau mai putin. Ne intelegem foarte bine in continuare, mai facem sex din cand in cand dar in rest fiecare cu ale lui. Care "ale lui" s-au transformat subit in activitati pe care mi le doream sa le facem impreuna iar el tot refuza.
Si cum tocmai atunci cand iti doresti sa fii singur/a apare o persoana in viata ta, asa s-a intamplat ca de cateva saptamani sunt cu cineva. Vorba vine... cand colega mea de apartament l-a prezentat unora si l-a numit "prietenul" meu am simtit cum creierul meu s-a fisurat. Nu, nu, nu!!!
Amandoi stiu de existenta celuilalt si se pare ca n-au nici o problema cu asta (cel putin mie nu mi-au spus). Amandoi stiu ca nu vreau sa mai fiu intr-o relatie - vai, dar cum suna asta! - si ca nu voi suporta presiunile/obligatiile/implicatiile care apar intr-o astfel de situatie.
Pe J. l-a apucat dragostea mare la vreo luna dupa ce m-am mutat. Mi-a spus-o si a adaugat ca nu vrea sa strice "ce am in partea cealalta" L-am rugat sa faca in asa fel incat sa-i treaca fiindca nu mai e cazul ca noi sa fim impreuna. Cel putin nu in viitorul apropiat. I really think so!
Cum sa-l "botez" aici pe baiat...? Fk. Bun.
Fk. este incredibil, dar incredibil de non-egoist. E "baiat bun" cum ar spune multi. E inteligent, stie o groaza de lucruri si vorbeste niscaiva cam mult. Dar e ok. Unlike J. care nici acum nu prea vorbeste... Mdea, nu ma pot opri din facut comparatie... la un moment dat oricum voi fi pusa sa aleg. Daca acel moment ar fi acum, n-as alege pe nici unul.
J. a trecut in "the friendship zone" iar pe Fk. se pare ca nu-l pot scoate de acolo, cu toate ca abia ne-am cunoscut.
Cu J. discut fix aceleasi rahaturi deprimante/cotidiene care mai mult s-au mai putin au dus la plictiseala din relatia noastra - chhh!!! - iar cu Fk. vorbesc despre chestiile fix opuse, el neavand habar de grijile sau preocuparile mele zilnice. Intr-un fel, se completeaza reciproc...
Nu m-am mai "jucat" asa pana acum... nu stiu exact care sunt limitele si consider ca e destul de urat ceea ce fac. But I can live with that! And yes, I'm a selfish bitch but at least I'm being honest!
procrastinare... ma apuc de facut curat prin casa...

Incerc sa-mi pun ordine in ganduri si se pare ca primul pas ar fi sa scap de influentele celorlalti asupra mea. Daca acum cateva luni ma plangeam din cauza singuratatii, acum tanjesc dupa ea.

Am terminat-o cu Fk fiindca mi-a lasat impresia in repetate randuri ca simte mai mult decat simt eu si deja ajunsesem din nou sa ma simt stresata ca trebuie sa dau explicatii, sa merg colo, dincolo..., obligatii sociale si morale etc. Deja incepuse sa ma oboseasca si sa mi se para superficial comportamentul lui de "puber care incearca sa impresioneze o fata prin orice metode scalambaitice" pe care il afisa ori de cate ori ma vedea mai serioasa. Mi-a spus ca nu simte nimic, ca imi dau prea multa importanta dar am putea s-o luam de la capat, el, desigur, ajustandu-si din lucrurile care ma deranjeaza. A ramas ca-l caut eu saptamana viitoare. Enough about this.

J. a fost la ta-su in Anglia vreo 5 zile si urmeaza sa plece in Germania pentru vreo 3 saptamani, ca deplasare de serviciu. Oricum intentioneaza sa plece din tara cat de curand, luand chestiunea foarte in serios de cand a fost la ta-su. La fel ne intelegem bine, vorbim de agatat, Fk/tipe, ca m-a urat ca din cauza mea s-a maturizat dar acum i-a trecut ura, despre cat de ciudat e ca nu ma plictiseam cu el cu toate ca vorbea putin (asta in comparatie cu Fk) si despre faptul ca nu-i placea de mine, implicit nu se implica in activitati alaturi de mine ca eram "cheala si grasa"... Enough about this too.

Am decis ca la inceputul lunii martie s-o duc pe Pisi la mama. M-am saturat de par de pisica. E peste tot. Innebunesc! Ca sa nu mai spun ca o apuca o furie teribila uneori si ma ataca subit... M-a muscat intr-o seara de picior de mi-a rupt pantalonii iar ieri, a sarit dintr-odata la mana mea si m-a muscat pana mi-a dat sangele. Nu stiu nici cum s-o mai iau si ce psihologie pisiceasca sa mai folosesc cu ea. Alteori, cand toarce dormind la mine in brate e atat de gingasa si n-as da-o pentru nimic in lume... nu sunt foarte sigura inca...

Pastilele am incetat sa le mai iau de prin ianuarie. Mi-au ramas in minte vorbele unui reumatolog pe care l-am vizitat prin decembrie, care m-a intrebat ceva de genul: "Doar nu credeai ca iei pastilele 6 luni si apoi gata, scapi de boala?!?! Astea se iau in continuu, a la longue sau cum prefer eu sa spun pana apar efecte adverse, adica toata viata." Mda, mah, bine ca esti tu destept! Mi se parea aiurea sa iau pumnul de pastile in fiecare nestiind exact cand o sa ma mai vada si pe mine reumatoloaga mea. M-au luat din nou, usor durerile dar nu e grav. M-am incapatanat ca un copil prost sa nu le mai iau din simplul motiv ca nu vreau sa mai fiu bolnava. Minunata si matura logica, huh? Ma voi reapuca treptat cat de curand... preconizezn un 1 martie... or smth... Moving on!

Vineri s-a sarbatorit ziua firmei, ocazie cu care am fost aproape toti din firma la Laser Tag. Am iesit pe locul 1 din 29 la un joc. Am jucat vreo 7 jocuri iar acum ma asez prin aruncare. Am o febra musculara incredibila incepand cu spatele, in jos spre picioare precum si o serie minunata de vanatai pe maini si picioare. In cazul meu, am constatat ca nu se poate sa ies fara vanatai din jocul asta. Dar chiar imi place! In alta ordine de idei, am auzit de vreo 2 oameni ca vor pleca in viitorul apropiat iar eu urmeaza sa plec la Rep cel mai tarziu la 1 aprilie. Avand in vedere plecarea celor 2 precum si stiind ce ma asteapta acolo, intentionez sa vorbest cu managerul sa raman in continuare pe postul meu fiindca ma irosesc acolo, carand cutii si publicatii. Ma consider mai valoroasa de atat. Ar mai fi niste motive dar i'm not in the mood sa vorbesc acum despre ele. Eu am tot fost saptamanile astea la o serie de interviuri (4) la o companie - very corporate type - pentru un post de... o sa spun dupa ce primesc raspunsul, oricare ar fi el (raspunsul). Ideea e ca in mine se duce o lupta stransa daca vreau postul asta au ba: ar trebui sa-mi dau cercelul nelalocul lui jos, sa-mi vopsesc suvitele albastre, sa fiu imbracata office all day, everyday, multe ore peste program, foarte multa treaba si stres... dar as invata sa fiu mai cizelata si diplomata, este un post cu foarte multe perspective care imi ofera acces la informatii si persoane pe care altfel nu as avea ocazia sa le cunosc, voi avea un soi de pseudo-autoritate... Astept raspunsul saptamana asta. In continuare, nu stiu daca ma voi putea adapta dar ma voi duce daca imi vor spune ca ma angajeaza. Cel putin, in prima faza, din motive financiare.

Cred ca am nevoie de niste sedinte de psihoterapie. I'm really considering it... I should be more chill but I don't know how to do that... I'm taking everything.way too seriously

Am trecut prin multe bune si rele iar acest jurnal mi-a fost tot timpul cel mai ascultator "prieten". Am avut o perioada in care am crezut ca ma va ajuta sa ma vindec, sa imi ordonez gandurile... dar nu facea decat sa ma elibereze de amintiri sau stari... si ma simteam mai bine de cele mai multe ori. Poate ca asta chiar e calea pe care trebuie s-o urmez: eliberarea.

Cu cateva exceptii, mi-a adus numai bucurii. Era confortabil sa spun tot ce ma apasa pana cand m-am vazut nevoita sa ma ascund si aici. Am continuat sa scriu cu inima mai stransa, crezand ca pot dar cantaream indelung fiecare cuvant pe care il foloseam si simteam ca nu mai scriu pentru mine.
Or eu mi-am dorit sa-mi notez idei care nu ma lasau sa dorm, detalii despre oameni care la un moment dat au insemnat ceva pentru mine si un morman de intamplari ca sa recitesc peste ani, sa-mi reamintesc si chiar sa ma amuz pe seama mea. Sa retraiesc macar o infima parte din emotiile pe care le-am avut atunci cand tot ce am scris chiar s-a intamplat.
Dar trecutul a trecut, m-a transformat si consumat indeajuns. E timpul sa merg mai departe, sa ma lupt in continuare cu gandurile mele nebune dar pure si nefiltrate pentru a fi asternute.

Am decis, dupa o lunga perioada de cumpana, sa inchei acest jurnal aici. "Never the same" va ramane unicul si formidabilul meu jurnal timp de 6 ani, 5 luni si 4 zile la care voi reveni mereu cu sufletul deschis.

Multumesc tuturor celor care au trecut pe aici de-a lungul vremii!

Cu drag,
never the same fluturas