Opinii, ganduri, amintiri din viata lui blackgirl pot fi citite in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Sunt cu adevarat impresionata de promptitudine... Se intampla mereu sau doar acum este noaptea insomniacilor?...

Mai intai ar trebui sa fac o scurta prezentare ( nu am putut sa-mi editez profilul...cred ca inca nu ma descurc pe aici...sper sa-mi revin curand ..)
Astfel, nu sunt din Bucuresti (evident!) ci din Brasov. Frecventez inca facultatea (deci n-am bani, studenta fiind!). Am o mami si o surioara (pe tata l-a rapus cancerul de plamani...aviz amatorilor de nicotina!). Nu am nici o perspectiva mareata in viata, ma simt de parca ma ia valul si nu pot face nimic sa stau in calea lui...Toti colegii gasesc ca spun lucrurilor prea pe nume (desi, din contra, eu consider ca sunt prea calcata in picioare de ceilalti). Nu am fost niciodata vreo norocoasa. Pentru putinul din viata mea a trebuit sa lupt cu multa, multa indarjire. Ma consider norocoasa in masura in care mami este sanatoasa, in putere, capabila fiind sa ma sustina pe mine si pe sora-mi. Nu cred intr-un viitor in Romania (nu cred ca trebuie sa spun de ce in cazul in care nu aveti (prea) multi bani sau parinti capabili sa va sustina!).
cam atat...(destul de pesimist si disperat tonul...stiu...sper sa mai am si zile bune...)
P.S. Peste toate: nu (mai) nici prieten... va voi povesti cum a scapat de mine altadata...
pup u!

si, colac peste pupaza, mai vin si eu sa te sicii, mi-ai furat imaginea

...se anunta un jurnal pe cinste...

blackgirl
Multor studenti le este greu, dar nu trebuie sa-si piarda speranta, trebuie sa lupte asa cum tu dai dovada de o luptatoare.
Si nu te mai lasa calcata in picioare, fii mai tupeista...si eu eram intr-un timp timid, dar datorita anturajului si bineinteles al grandiosului efect de turma in care fiecare tovaras are tendinta de a imita, la fel si si am procedat, iar in cateva luni nesimtirea si tupeul au pus mare stapanire pe modul meu de a gandi si actiona. Si-ti spun ca am avut succes datorita tupeului, nu lasa pe absolut nimeni sa "te calce in picioare", nu merita...

PS: Apropos de fumat: fuma mult tatal tau?(si eu sunt fumator si ... cam tusesc de la tigari)

Mai intai de toate va multumesc ca v-ati aplecat atentia si asupra gandurilor mele...Trebuie sa va atentionez ca nu prea sunt consecventa in scris, adica intru pe net cand am timp si-mi pot permite. In alta ordine de idei, Sarbatori fericite! ca tot stau ele pitite dupa usa.
Acuma, stiu ca viata nu are cum sa fie mereu roza, alba sau neagra. Exista o multime de nuante de gri si multe, multe alte culori. Incerc sa fiu optimista, adica tot ceea ce nu am fost pana acum. Cat despre tupeu, nu prea sunt de acord. Consider ca te poti impune si prin diplomatie, sobrietate, politete si respect. Este adevarat ca tupeul deschide usile (in sensul ca prima impresie, aceea de persoana descurcareata, dezinvolta conteaza), insa tupeismul in sens peiorativ mai poate insemna si proasta crestere, pana la urma nesimtire....Parca va vad cum imi veti sari in cap spunandu-mi ca nimeni nu te lauda degeaba, ca trebuie ca tu singur sa-ti vinzi marfa (adica persoana ta). Aveti si voi dreptate, insa sincer mie nu-mi place aceasta mentalitate in care sa asteptam recompense pentru toate lucrurile bune facute de noi. Ar trebui sa ne ajunga multumirea sufleteasca, insa ea nu ne tine nici de cald nici de mancare... Grea problema pe care cred ca fiecare o descurca si in functie de situatie, dar si de constructia interioara...
Chatonel, sorry ca ti-am furat imaginea insa mi-a placut din prima (este verde si este linistita).
Si da, tata fuma cam 2 pachete de carpati zilnic pe o mare bucata de timp.
Acum, nici macar nu stiu unde voi face rev-ul. Sunt ceva probleme: sau cu sora-mi care nu se va simti prea bine sub ochiul meu ager de big sister, sau cu colegele, insa! se pare ca este invitat un boy (cam pig-ulet) care avea el niste ganduri cam vesele cu mine asta toamana (nu, nu este prietenul in chestiune, cel eliberat din bratele mele!). Problema este ca boyul mai avea aceleasi ganduri si cu alte 4-5 vulpite in acelasi timp (!?) si ma gandesc serios sa zic pas la oferta. Nu merita sa incep anul in compania unui...pig-ulet...Ha-ha!
bye!
pup u!

Nu te obliga nimeni sa-l bagi in seama la petrecerea de revelion...
Cat despre restu'...Daca ai citit jurnalul meu ai sa vezi acolo cum alterneaza pesimismul cu optimismul..Eu una am fost o pesimista de cand ma stiu..Insa, incet incet fac cunostinta cu optimismul si increderea de sine...Si mai stii ceva? In viata totul este posibil, numai sa vrei!!! Si cam atat ca-s obosita si nu mai judec limpede, drept dovada si faptul ca am uitat sa-ti urez bun venit!!!
PeSe: vezi ca cer drepturi de autor cu "pup iu" Eu i-am terorizat prima cu expresia asta,deja cativa o folosesc frecvent si in viata reala (ti-am zis, i-am stressat rau, le-am tocit creierasele cu "pup iu" si "iubi" )..So..Pup iu:d(pe se 2: nu-i bai ca o folosesti, glumeam si io, ma bucur sa aflu ca nu-s singura pupacioasa aici;) )

Cine zice ca viata nu este imprevizibila? Se pare ca voi merge la un concert (orga, cor, orchestra si etc.) in compania unui baiat destul de dragut. Si cine stie? Voi face rev-ul cu el? Intrebare-intrebatoare....Nu cunosc inca "marfa", dar pare OK! Si mai trebuie sa tin cont ca l-am vazut pana acum doar de 2 (doua!) ori, si asta in treacat...Important pare sa fie de retinut faptul ca si el a scapatat dintr-o relatie luuuuunga! Deci, nu mai trebuie sa-l "educ"!
Insa toata noaptea m-am foit , tot gandindu-ma daca nu cumva ar si cazul sa suflu si in iaurt...Ar trebui sa am incredere in el? Sau sa nu am prejudecati si ce-o fi o fi?
...Mersi Afrodita de dezlegare! Ce sa-i faci? Ii fur lui Chotonel imaginea, iar tie semnatura....Greu sa-mi gasesc identitatea pe-aici... Insa mi se pare optimista, chiar daca la propriu nu sunt chiar atat de "pupacioasa"!
see u next time!
si....pup u!

Babe, ce-ti faci atatea ganduri? Du-te, have fun cat poti tu de mult si de bine si ce-o iesi , o iesi..Si mie mi s-a intamplat ca dintr-o chestie absolut banala sa iasa ceva superb..Abia dupa ce-am vazut ca treaba-i buna mi-am pus intrebarile (asa, de prea mult bine, cred )..Stii are Black Ice o vorba pe care am adoptat-o si io: Let it go,let it flow si ce-o fi, o fi Asa ca, iubita, distractie placuta!! Pup iu..

Bata-l norocul sa-l bata pe Dalton. Se pare ca a incurcat verdele cu movul.

Acest topic a fost editat de gio19ro: 10 Jan 2004, 12:23 PM

Nu prea stiu ce simt acum, cred ca sunt cam amortita...nu-l vazusem, nu vorbisem cu el si speram ca lucrurile sa ramana asa...adica nespuse, pentru mine era mai bine sa stiu ca iesise cu totul din viata mea...dar....cineva, acolo sus, se joaca cu nervii mei, si-mi face o festa urata....si iata ca aud despre el...ma mai intereseaza? categoric nu! si-atunci de ce tremur ca proasta, rugandu-ma incet: Doamne, nu, nu mai vreau sa sufar!Nu acum, not ever!Nu mai vreau sa stiu de omu' asta vreodata, nu am ce povesti cu el, nu are ce cauta in viata mea...prea si-a batut joc de cine nu trebuia sau cel putin si-a ales un moment cel putin ciudat din viata mea...de ce acum? de ce? si-acum ca si atunci ma intreb de ce eu?cu ce gresisem asa de ingrozitor, iar trebuie sa sufar? De data asta, NU voi fi persoana aia...nu mai vreau sa stiu de el niciodata, ai inteles? PLEACA! fata pe care ai parasit-o acum un an nu mai locuieste aici pentru tine....God help my soul si poate ma ajuta sau cel putin eu...stiu, sunt puternica, acum sunt iubita de cineva foarte special...insa acea persoana, omu' negru din viata mea,,mi-a rapit increderea in oameni si, din pacate, nevinovati platesc.... nu mai pot spune cuvinte ca: te iubesc, mereu impreuna, famile, caci pentru mine ele sunt lipsa continut...si-atunci eu cu ce-am gresit in viata asta...de fapt, pe tine sa te-ajute Cel de sus...caci tu VEI PLATI intr-o zi, si da, eu voi fi acolo sa te "admir" in fericirea ta.........
cu dedicatie, subsemnata

Miss u ! Pentru DANUT cu dedicatie!
blonda