Mai intai de toate va multumesc ca v-ati aplecat atentia si asupra gandurilor mele...Trebuie sa va atentionez ca nu prea sunt consecventa in scris, adica intru pe net cand am timp si-mi pot permite. In alta ordine de idei, Sarbatori fericite! ca tot stau ele pitite dupa usa.
Acuma, stiu ca viata nu are cum sa fie mereu roza, alba sau neagra. Exista o multime de nuante de gri si multe, multe alte culori. Incerc sa fiu optimista, adica tot ceea ce nu am fost pana acum. Cat despre tupeu, nu prea sunt de acord. Consider ca te poti impune si prin diplomatie, sobrietate, politete si respect. Este adevarat ca tupeul deschide usile (in sensul ca prima impresie, aceea de persoana descurcareata, dezinvolta conteaza), insa tupeismul in sens peiorativ mai poate insemna si proasta crestere, pana la urma nesimtire....Parca va vad cum imi veti sari in cap spunandu-mi ca nimeni nu te lauda degeaba, ca trebuie ca tu singur sa-ti vinzi marfa (adica persoana ta). Aveti si voi dreptate, insa sincer mie nu-mi place aceasta mentalitate in care sa asteptam recompense pentru toate lucrurile bune facute de noi. Ar trebui sa ne ajunga multumirea sufleteasca, insa ea nu ne tine nici de cald nici de mancare... Grea problema pe care cred ca fiecare o descurca si in functie de situatie, dar si de constructia interioara...
Chatonel, sorry ca ti-am furat imaginea insa mi-a placut din prima (este verde si este linistita).
Si da, tata fuma cam 2 pachete de carpati zilnic pe o mare bucata de timp.
Acum, nici macar nu stiu unde voi face rev-ul. Sunt ceva probleme: sau cu sora-mi care nu se va simti prea bine sub ochiul meu ager de big sister, sau cu colegele, insa! se pare ca este invitat un boy (cam pig-ulet) care avea el niste ganduri cam vesele cu mine asta toamana (nu, nu este prietenul in chestiune, cel eliberat din bratele mele!). Problema este ca boyul mai avea aceleasi ganduri si cu alte 4-5 vulpite in acelasi timp (!?) si ma gandesc serios sa zic pas la oferta. Nu merita sa incep anul in compania unui...pig-ulet...Ha-ha!
bye!
pup u!