Cand cineva afirma ca Adevarul este in noi nu se raporteaza la persoana ca trup. Adevarul, acela de factura existentiala..., asa cum afirma Tudy:

...poate fi atins numai ca absolut, iar rationamentele logice nu au nici o valoare.
Cunoasterea de sine se rezuma, la nivel spiritual, la atingerea Adevarului absolut.

Salutare la toata lumea
Am citit in linii mari ce s'a scris aici.
Mi'a placut ce a scris Tudy. Am totusi o observatie pentru el. Fii mai scurt! Sau cum ar spune Miguel Ruiz "fii impecabil cu cuvintele!":)
Imi dau seama ca ai trait ceva care ti a schimbat felul in care te simti, in care actionezi samd. Insa nu anticipa finalul calatoriei. Pentru ca am avut senzatia ca preiei limbajul celor care au ajuns la final. Fii creativ! Foloseste cuvinte noi, coloreaza cuvintele vechi prin experientele tale.
Oricum dintre toti cei care au scris Tudy a fost cel mai pertinent.

Bine ai venit la Han, gypsyhart!

Din punctul meu de vedere accesul la adevar depinde in intregime de alegerea personala. Cat esti pregatit sa primesti atat vei primi. Insa tu esti cel care stabileste "cantitatea" de adevar pe care o accepti.
Pacatul religiilor organizate, (crestinism, islamism, iudaism, hinduism) este acela ca au incercat sa stabileasca o "cantitate standard" de adevar pe care cei care fac parte din acea comunitate sa o accepte. Si pentru asta s'au folosit de cuvintele si faptele Maestrilor (Isus, Mohamed, Buddha...) transformandu'le din instrumente in scopuri in sine. Asa am ajuns de exemplu eu ca si crestin sa ma simt vinovat daca nu dau bani celor saraci, sau daca nu intorc celalt obraz cand sunt lovit, sau daca imi mint parintii...pentru ca, vezi doamne, nu sunt in stare primesc acea "cantitate standard" de adevar stabilita de preoti. Si astfel, din teama de nu fi singur, de anu fi separat de ceilalti, ma conformez si fac pe ipocritul.
Intrebarea retorica este: Pana cand mai pot sustine acest joc?

Parerea mea este ca adevarul este unul singur si fiecare ajunge la el pe propria-i cale. Iar prin cunoastere iti poti descoperi adevaratul potential si iti poti deschide drumul catre Gratia Divina ! Este adevarat ca nu este suficient, dar este un inceput. Chiar si indienii din America, nescoliti si necultivati, trebuiau sa asimileze experientele strabunilor, pe diverse cai, sa faca dovada ca pot duce povara si abia apoi sa devina samani . Deci este vorba tot de cunoastere, nu cred ca te poti intalni cu Gratia Divina fara cunoastere, aceasta nefiind singurul element in drumul spre desavarsire.

In cazul in care dau raspunsuri scurte, complete si la subiect, de cele mai multe ori mi se cer explicatii, detalieri, argumentari, definiri... Am incercat ca macar de data asta sa nu mai fie nevoie de foarte multe adaugiri...

Acest topic a fost editat de Tudy: 19 Jan 2004, 05:47 PM

Iti respect opinia Tudy, insa eu raman pe pozitii cu afirmatia mea. Consider ca este partinitoare. Un exemplu relevant este acela ca pe baza de cunostinte tu ai putut gandi, conceptualiza si apoi scrie ideea si nu pe baza interventiei "Gratiei Divine". In acelasi timp se poate percepe faptul ca exista anumite chestiuni neinteligibile omului inca ori poate niciodata, insa aceasta este de domeniul teologiei ori al altor stiinte de gen.
Ceea ce am afirmat reliefeaza ideea potrivit careia adevarul din orice domeniu informativ, din natura ori din studierea de atare fenomene, nu poate fi inteles decat daca este strecurat prin sita ratiunii, bazandu-ne pe cunostinte si cercetari empirice, deductive. Nu exista un sistem 'a priori' in aceasta chestiune. In ceea ce priveste aspectul divinitatii, intr-adevar suntem in prezenta anumitor forte cat si fenomene neelucidate, care insa sidereaza prin mesajul si amploarea acestora. Eu cred in Dumnezeu, insa nu fac un studiu fanatic din increderea doar in cuvantul parintelui Popescu ori al pastorului Ionescu. Uneori, trebuie sa ne detasam de ceea ce am invatat ca sa observam lucrurile din jurul nostru. Astfel ne-am putea completa golurile ori corecta potentialele erori. Si, bineanteles, cand ratiunea esueaza in a da explicatii apelam cu credinta la Marele Anonim al religiilor, interpeland prin rugaciuni traditionale si ceremonii specifice Arhitectul tuturor celor vazute si nevazute.
Toate cele bune.

F.'.

@Minerval: Cum ai vrea ca eu sa ma manifest pe acest forum altfel decat prin intermediul conceptualizarilor, al abstractizarilor, al transpunerii in Rational a cunostintelor mele, sau prin folosirea limbajului (scris)?... Cum crezi ca ar fi mai eficient ca eu sa iti transmit tie, de exemplu, un mesaj?... Asta mai ales in situatia in care acel mesaj provine de undeva de "dincolo de Ratiune"...

Da, dar cel putin vei merge din aproape in aproape.
Si la urma urmei daca cer ce? Fii si tu precum cainii aceia de rasa care nu se sinchisesc de maidanezii care latra ca nebunii:)

Unii dintre cei care pun intrebari cauta intr-adevar raspunsurile, si nu o fac doar de dragul conversatiei...

Eu sper ca ma vei accepta si pe mine in inimioara ta bruneta, cu toate intrebarile si raspunsurile mele.

F.'.

Cum de mi-a scapat acest topic....? In sfirsit!
Multumesc lui Trudy pentru efortul lui de a deschide acest topic si celorlati pentru raspunsurile date. Am trecut destul de repede printre ele, dar am retinut cateva chestiuni demne de a fi combatute.
Lupta cu egoul este o experinenta care, o data ce se naste, se va sfirsii o data cu moartea. Egoul sau importanta de sine este principalul factor care ne impiedica sa ajungem la adevar, principala cauza a meschinariilor si actiunilor nedemne de atributul de OM. Daca se aprofundeaza aceste aspecte veti fi surprinsi de vastitatea si interdependenta pe care mintea a creat-o cu acest ego. Este o relatie simbiota dar in totalitate FALSA.
Trudy ne-a impartasit din experintele unor guru care analizau numeroasele aspecte ale eului ("eu" care fac asta sau cealalta), insa concluzia va converge pentru cel care intelege ca, inteleptul va nega toate aspectele legate de eu, nu pentru ca ele nu exista in perceptia ordinara, ci pentru ca sunt false potrivit perceptiei absolute. Vezi vestita formula "NETI, NETI!", sau daca vreti ceva mai recent: "There is no spoon" (MATRIX).
Ajungand aici vreau sa atrag atentia asupra unui mic detaliu adus in discutie de Fericita. Sunt de acord ca intr-un anumit stadiu al dezvoltarii noastre, mintea este limitata, si incapabila sa perceapa vastitatea universului, dar acesta NU ESTE INFINIT. E mare, ce-i drept, dar nu infinit. Si adevarul poate fi inuminator, si poate avea caracter infinit, dar cat de iluminator poate fi un mare adevar pentru un subiect plin de el insusi? ZERO. Chiar si pentru cele mai luminate minti, gasesc ca sarcina de eliminare a eroului si de rafinare a experientelor este imperios necesara pentru a lasa loc de mai mult si mai bun.

Bralgei

Da, odată cu moartea Ego-ului...

Iar legat de partea cu "experienţa iluminatorie" a Adevărului, cred că se pretează a fi amintite aici cuvintele lui Buddha: "I gained nothing at all from Supreme Enlightment, and for that very reason it is called Supreme Enlightment."

[Off-Topic]
P.S. Nickname-ul meu e Tudy (mă cheamă Tudor, dar prietenii îmi spun Tudy)...
[/Off-Topic]

[Off-Topic]
Imi cer scuze. dar era o figura de stil, ca sa ii spun asa..."Trudy" de la faptul ca ai "trudit" ceva pentru post-urile alea. Am uitat sa pun ghilimelele.
[Off-Topic]

Din pacate abia astazi am dat peste topicul asta ...
Tudy felicitari ca ti-a venit ideea asta ... imi place ....
Am sa incerc sa scriu si eu vreo doua cuvinte ca nu prea am timp acu' sa scriu mai multe...

Pai ... daca e sa folosim un rationament normal, si fara cuvinte savante, cred ca o cunoastere de sine cu mijloacele de perceptie pe care le are omul la indemana este imposibila. De ce? Pentru ca sunt sigur ca asa trebuie sa fie. Aceasta este vointa lui Dumnezeu. Cum?! .... de ce-L bag pe Dumnezeu in chestia asta ?! Pai sinele implica ideea de Dumnezeu ... pentru mine este evindent acest lucru. La o introspectie, chiar si foarte avansata, tot nu poti ajunge la esenta. Dumnezeu a facut astfel incat oamenilor sa nu le fie revelat propriul Eu, ca esenta. Prin Eu, sau sine, eu inteleg spiritul, si acesta atat timp cat este inchis in acest corp material, este foarte limitat in perceptii. Atat de limitat incat nu se poate cunoaste nici pe sine. Dar cativa oameni au reusit sa parcurga un anumit drum in aceasta cunoastere, dar prin aceasta eu nu inteleg ca au "vazut" totul, dar pot aprecia ca au "vazut" destul, mult peste posibilitatile omenesti, dar nu fara aprobare de sus. Nu aveau cum altfel... Dar ei meritau aceasta "aprobare" fara doar si poate...
Cu Isus este altceva ... El era Fiul lui Dumnezeu ... cu siguranta avea "Cunoasterea de Sine", dar asa cum spunea, nici chiar Lui nu-i era ingaduit orice....

Totusi, drumul cunoasterii de sine trebuie inceput de fiecare. Mergand pe acest drum capeti anumite abilitati, cum ar fi de ex. o anumita siguranta, sentimentul ca nu esti singur, ca Eul tau are o misiune de dus la capat, ca tu contezi in lumea asta mai mult decat un individ din gloata. Poate ca o sa mai vorbim si de senzatiile pe care le ai parcurgand acest drum ...
Ar fi interesante de spus cat mai multe experiente personale pe care le-am avut noi... cei de aici...

Acu' va las ... sa aveti har si voie buna !

A reusi presupune Credinta , spune Tudy

Eu zic ca a reusi presupune Cunoastere. Cind cunosti, nu se mai pune problema de
renunta sau nu la ceva( din subconstient) caci necunoasterea mama erorii, este automat eliminata, nu se
mai pune problema de a crede sau nu, caci stii si actionezi dinamic, in consecinta.
Credinta - A crede in ceva ce nu stii ce este si cum se comporta (definitia mea).
Actul de a reusi, presupune de asemenea si dinamism, a angrena VOINTA, The WILL, care este calitatea
primordiala ce declanseaza si inchide cu succes un act de creatie. Este puterea
care misca lumi si stele. A reusi nu presupune Pasivitate- a astepta ca cineva( oricinear fi Acela)
sa se indure ca prin gratia sa ( citeste- Puterea sa,) telul propus de tine pentru tine, sa fie realizat.
Ca o paranteza, aceasta Gresita ideie de face parte dintr-un sistem de credinte defectuos, a dus la
manipularea ( sub toate formele posibile) a miliarde de oameni de-a lungul a mii de ani, in favoare a
citorva Alesi, care Cunosc Adevarul.


A rosti de 108 ori Tatal Nostru si a astepta cu Credinta ca sa-ti porneasca masina, fara a face apel la cheia
( Key) care este in mod vadit /vizibil "in contact" inseamna a te comporta precum "parintii nostri" de acum
3000 ani, la vederea "carelor de foc" ale fiintelor venite pe Pamant pt. a ajuta omenirea...spre a sti.


Calfa, pune punctul pe I cind vorbeste despre Ratiune, despre a intelege, referitor la actiunea de a
Reusi, ilustrind bine in context conceptul - Sistem de Credinte.

Raspunsul lui Tudy - ca Divinitatea este mai presus de Ratiune, nu se incadreaza in contextul discutiei,
intrucit, conceptul de Ratiune in Teozofie, se refera nu la calitatea de a sti, de a discerne
a mintii, ci, se incadreaza in topica - RATIUNE= Cauza=Motiv primordial de a FI- EXISTA.( in engleza-

Reason- motiv, cauza)
Divinitatea ESTE Ratiune, ESTE Suprema Cauza, neputind fi, asadar mai presus de Ea insasi, creind
lumile din Ea insasi, RATIUNEA, fiind de fapt prima calitate a Divinului. Si nu Iubirea, asa cum arata
unele sisteme de credinte. Gindesc deci exist nu este semnificativ in contextul vietii si evolutiei omului.
Gindesc deci Creez, este. Vreau, Voiesc- este! In aceasta lumina ne asemanam "la chip" cu Divinul.

Bine ai venit la Han, adept!

Adevarul este in noi....adevarul nu este in noi.......
Plec la nani, trebuie sa fiu odihnita ca sa inteleg mai
bine, ce gandit fiecare.
Pe curand.

Clopotel spune ca nu avem mijloacele de perceptie necesare cunoasterii. Eu cred ca avem. Exista doua posibilitati : calea mintii si calea inimii . A doua este mentionata in Noul Testament si este accesibila si marilor mase , nu numai eruditilor .Se pare, de altfel, ca drumul spre cunoastere cu ajutorul mintii este mai sinuos si te poti rataci - pe cand rezultatul pe calea inimii este pe cat de instantaneu pe atat de coplesitor pentru fiinta .

Puteti incerca in caz ca aveti indoieli . E gratis !

Multam Tudy pentru ocazia oferita de a discuta despre acasta .

Nu am citit decat pe sarite prima pagina, dar promit ca-mi fac timp.

@calfa

Se pare ca-ti place mult site-ul asta

Dar pana la changing the mind o sa zic ceva despre changing the brain.

O reteta buna si completa pentru cunoasterea de sine, invatare si schimbare este (altfel eu nu vad la ce ar folosi cunoasterea):

1. Cine vreau eu sa fiu ? (Sinele ideal). Visul este permis. Dupa ce visezi cateva zile (nopti) poti trece la etapa 2. Cine sunt eu ? (Sinele real). Aici trebuie sa-ti bati capul cateva zile cel putin. Cu cele doua clarificate se cauta punctele de intersectie (atu-urile) si punctele mai departate (deficit). Urmeaza etapa 3. Cum pot folosi un atu ca sa elimin un deficit (planul de invatare) ? si etapa 4. Experimentarea - punerea planului in practica. Cu ajutorul exercitiilor se face si o reconfigurare a creierului (schimbare profunda a comportamentului). Ultima etapa are nevoie de un suport care poate fi cautat / cerut de la altii (dezvoltarea relatiilor). De fapt toate cele 4 etape au nevoie de suport extern.

Este o reteta care a fost invatata din practica si duce la schimbari profunde si de durata.

Cea mai dificila etapa este a doua - raspunsul la intrebarea Cine sunt eu ? Cere o auto-perceptie de exceptie. Raspunsul gasit poate fi neplacut; asta e un obstacol greu de trecut pentru ca uneori devenim exact ce ne dorim cel mai putin sa fim. Mai trebuie depasite si "minciunile vietii" cum le zicea Ibsen. Aici apare o problema ciudata. S-ar crede ca ne mintim mai ales in ceea ce priveste partile noastre proaste, dar multi se mint in ceea ce priveste partile lor bune. Problema poate fi depasita daca ne ajuta ceilalti, oferindu-ne un feedback. Dar uneori ceilalti sunt "draguti" si ne dau doar un feedback care sa ne placa. Daca pacalim putin creierul activand cortexul pre-frontal stang (in partea stanga a fruntii), capatam un sentiment de speranta, problemele pot fi depasite mai usor si se poate trece la urmatoarea etapa mai putin dureroasa si problematica. Acum stiu cum sunt. Cum ajung ce vreau sa fiu ?

Niciodata nu te poti cunoaste perfect, psihic ssau fizic, caci reactiile la stimuli vor fi diferite, asa dupa cum din 100 de veri traite, nici un nu va semana cu cealalta - ca exemplu.

Ribhu a transmis discipolului său Adevărul Suprem al lui Brahman (Supremul Absolut) Unic, fără egal. Totuşi, în pofida erudiţiei şi inteligenţei sale, Nidagha nu a simţit în el convingerea că el ar fi făcut pentru a adopta şi a urma calea Jnana (Cunoaşterii). El s-a întors în satul său natal pentru a-şi dedica întreaga viaţă respectării regulilor morale şi religiei rituale.

Dar înţeleptul îşi iubea discipolul tot atât de mult cât acesta din urmă îşi venera maestrul. În ciuda vârstei sale înaintate, Ribhu se hotărî să meargă în satul lui Nidagha pentru aşi găsi discipolul şi a vedea până la ce punct a reuşit acesta, în urma învăţăturilor primite, să transcendă ritualismul religios. Înţeleptul s-a deghizat pentru a vedea cu proprii săi ochi felul în care Nidagha se comporta atunci când nu ştia că este observat de maestrul său. Într-o zi, Ribhu, deghizat în ţăran, şi-a întâlnit discipolul care tocmai privea cu atenţie o procesiune regală. Fără a fi recunoscut de Nidagha, ţăranul a întrebat de ce este atâta agitaţie. I s-a răspuns că trecea regele.

„O, este regele! Este în faţa procesiunii!”
„Dar unde este?” A întrebat ţăranul.
„Acolo, pe elefant” i-a răspuns Nidagha.
„Spuneţi că regele este pe elefant. Da, îi văd pe amândoi, a răspuns ţăranul. Dar care este regele şi care elefantul?”
„Ce!” A exclamat Nidagha. „Îi vedeţi pe amândoi dar nu ştiţi că omul care este deasupra este regele şi animalul de dedesubt este elefantul? Înseamnă că îmi pierd timpul vorbind cu un asemenea om!”
„Vă rog nu vă pierdeţi răbdarea cu un ignorant ca mine, l-a rugat ţăranul. Aţi spus deasupra şi dedesubt. Ce vreţi să spuneţi cu aceasta?”
Nidagha nu a mai putut suporta: „Vedeţi regele şi elefantul, unul deasupra şi celălalt dedesubt şi vreţi totuşi să ştiţi ce semnifică „deasupra’ şi „dedesubt!” A exclamat el. Dacă lucrurile pe care le vedeţi şi cuvintele pe care le rostesc nu vă ajută deloc, doar acţiunea va putea să vă înveţe câte ceva. Aplecaţi-vă şi veţi vedea!”

Ţăranul s-a supus. Nidagha s-a suit pe umerii săi şi i-a spus: „’Acum veţi înţelege. Eu sunt deasupra, ca regele; tu eşti dedesubt, ca elefantul. Acum este clar?”

„Nu, nu încă” a răspuns ţăranul liniştit. „Spuneţi că sunteţi „deasupra” ca regele şi că eu sunt „dedesubt” ca elefantul. „Regele”, „elefantul”, „deasupra”, „dedesubt” până aici este clar. Dar vreţi să îmi explicaţi ce înţelegeţi prin „Eu” şi „Tu”?”
Atunci când Nidagha s-a găsit brusc confruntat cu o problemă atât de importantă, care consta în a defini pe „tu” în raport cu „eu”, în mintea sa s-a făcut lumină. El s-a aruncat imediat la pământ şi a căzut la picioarele maestrului său spunând: „Cine, dacă nu Ribhu, venerabilul meu maestru, ar putea smulge astfel mintea mea de la această existenţă fizică dezvelită de profunzime, pentru a o aduce la Existenţa adevărată a Sinelui? O, maestre binevoitor, îţi implor binecuvântarea!”

Căutarea Sinelui cu siguranţă nu implică o formulă goală. Este mai mult decât repetarea oricărei Mantra. Dacă cercetarea interioară bazată pe întrebarea Cine sunt eu? ar fi fost o simplă investigaţie mentală, ea n-ar fi avut o valoare prea mare. Scopul căutării Sinelui prin intermediul acestei întrebări constă în a focaliza întregul mental asupra Sursei sale. Deci nu este vorba despre un „Eu”. În final, Căutarea Sinelui înseamnă mult mai mult decât o formulă goală, deoarece ea implică o activitate intensă a întregului mental pentru ca el să rămână fixat asupra purei Conştiinţe a Sinelui.

Iata ce a spus un calugar benedictin :

\"Henry Le Saux, calugar benedictin, isi descrie astfel trairile: \"In acele clipe am trait ceea ce as putea numi eternitatea si aproape n-am mai stiut nimic, nici despre mine, nici despre aceasta lume, caci totul in jurul meu devenise Dumnezeu care ma imbratisa. Coplesit de aceasta stare, pot sa spun ca nu mai cunosteam decat aceasta stranie lumina stralucitoare, fara raze, fara reflectoare, fara profil si fara vreo forma oarecare pe care ochiul sa se poata odihni si astfel sa poata fi masurata\".

Abia acum am descoperit, draga Tudy, topicul acesta. Nimic nu e mai adevarat decat de ai scris tu aici, pentru a ne scoate din ignoranta. Nimic mai adevarat pentru mine, mai ales ca fiica mea de 16 ani a scris odata asa (am mai spus undeva pe Han):

\"Cateodata mi se face dor de casa. De adevarata casa. A mea, a tuturor. Ma uit in jurul meu si, dintr-o data, totul mi se pare strain si rece. Biroul la care imi fac lectiile, sifonierul si chiar patul in care dorm. Toate mi se par ciudate. Aici nu sunt la mine acasa. Mi-e dor si sufar. Mi-e dor de casa mea si de viata sufletului meu, mi-e dor de bunatatea cu care eram inconjurata inainte sa ma nasc, mi-e dor de iubirea care exista dincolo. Mi-e dor de viata adevarata. Toate acestea nu le pot gasi decat acasa. Aici pe pamant este greu. Nu poti gasi bunatate pentru ca oamenii sunt rai, nu poti gasi iubire, pentru ca oamenii te urasc. Nu poti gasi viata adevarata, pentru ca oamenii vad doar viata trupului, nu si a sufletului. Se ingrijesc numai de ea, iar de suflet au uitat. Dar sper ca intr-o buna zi o sa ajung acasa. O sa ajung acasa mai inteleapta cu o viata si Tatal meu o sa ma primeasca in casa Lui.\"

Asa sa fie !

Acest topic a fost editat de Tear: 3 Jun 2005, 07:45 AM

- eu pot spune ca se poate cadea si pe calea "inimii" (ohhoo, cit nu am intilnit). Multi confunda inima cu un concept mental, teoretic, de o credulitate, care nefiind insotit de o inteligenta pe masura, se ajunge la grave manifestari de fanatism, dogmatism si habotnicism.

- eu personal am incercat si confirm ce spui, insa aceasta stare dublata si de o intelegere a acelor realitati, face ca starea sa fie mult mai plenara, iar mai tirziu, sa fii si mult mai util celor din jurul tau, pt. ca nu numai ca le poti spune despre acesta stare, le-o si poti intermedia si chiar "explica".

- succes !

Poate fi vorba aici si de acceptarea iubirii unor oameni mai putin constienti de misiunea lor pe Pamant si fara dorinta de a evolua. Aceasta iubire a lor pur si simplu te trage in jos. Este greu sa rezisti, chiar daca esti inteligent, zic eu.

@Tear
Nu iubirea lor te trage in jos, ci inconstienta lor. Si e mult spus si asa, pentru ca e vorba de fapt de propria ta inconstienta. Ei decat "iti arata" aceasta inconstienta in care te scalzi. Legat de aceasta tema, imi amintesc un aforism de'al lui Gurdjieff, care spunea ca "Iubirea fara constienta e sclavie". Cat de adevarat!

Cel mai probabil, nu constientizezi ... inconstienta in care te scalzi, cu care ai acceptat iubirea lor si te-ai aruncat tu insuti in iubire. Iti trebuie, de cele mai multe ori, un sut puternic.

Tear
Mintea se pricepe sa raneasca.....si sa faca tot felul de calcule, de genul "sa accept, sa nu accept"......Insa iubirea nu e treaba mintii! Mi se pare foarte important sa lasi fiecare parte din tine sa isi faca treaba pentru care a fost creat.

"Insa iubirea nu e treaba mintii"

Ai perfecta dreptate. Dar ce faci daca vezi ca iubirea ce o porti cuiva te aduce in pragul prapastiei ? Aici ar trebui sa intervina ratiunea si sa zica stop, nu ? Sau te arunci cu totul...
Din pacate, insa, omul e limitat, nefiind capabil de iubirea perfecta, iubirea in care mintea si inima sunt unul si acelasi lucru, neexcluzandu-se una pe alta. Iubirea adevarata e a Divinitatii.

- aici intervine ratiunea si discernamintul. Nu ai asa ceva ... inseamna ca faci confuzii intre iubirea fata/pt. cineva si inconstienta si atasamentul pt. acel cineva. A iubit pe cineva nu inseamna si a-i accepta greselile sau deviatiile sau o eventuala cadere. Daca acela se indreapta inevitabil catre o cadere, catre o prapastie, ii aduci la cunostinta in mod DETASAT aceasta. Daca acela continua in caderea si orientarea sa, cel mai intelept este sa aplici proverbul: "ciinele moare de drum lung si prostul de grija altuia".

- tocmai d'aia trebuie cautata/regasita divinitatea din noi. Cunoasterea de Sine la asta se refera dpdv ocult. Cunosterea, trezirea si regasirea Sinelui Suprem Nemuritor din noi, esenta (spiritul) divin nemuritor, etern ... pus in noi de Dumnezeu, "usa" prin care ajungem la Dumnezeu, firul Adriadei, Imparatia Cerurilor din noi.

Hmmm....pai ce sa faci, sari in prapastie cu ochii deschisi:).
Pe de alta parte, mai bine sa fii "nebun din dragoste" decat "nebunul mintii".....Parerea mea.

Daca vrei sa sti ce e iubirea intreaba o femeie. Ea iti va spune si cate feluri de iubiri sunt. O femeie poate face orice pentru o iubire fata de oricine ar fi ea.
Cunoasterea de sine este diferita in functie de cine o percepe, femeia sau barbatul.
Daca nu ar fi asa ne-am inmulti prin inmugurire sau diviziune. Atunci poate suntem identici. Si asata doar la inceput.
Apoi nu mai putem fi identici. Nu cred ca exista lucruri identice in aceasta lume.

- cunoasterea de Sine implica si cunoasterea (demascarea) Egoului, cit si trecere pas cu pas prin nivelele ierarhice de trezire a constiintei, sau asa zisa atingere a starii de eliberare, sau cum o numeste (oarecum) simplist, crestinul mintuire.

Raspund aici unor intrebari ale unui coleg de forum. - topic - Exorcizarea, Alungarea duhurilor rele

- mintuirea este asociata cu denumirea de eliberare din invataturile orientale. Eliberare fata de ce ? Fata de lanturile karmei, ale legii actiunii si efectului. Aceasta eliberare se face pe trepte, pe nivele. Sufletul este inlauntuit in aceste "fire nevazute" ale karmei. Pt. a se elibera de aceste "fire" si a-si depasi anumite limite si nivele/praguri, fiinta (sufletul) trebuie sa scape de acele inlantuiri. Metoda "profana" este aceea prin a consuma acea karma, deci de a primi rasplata pt. actiunile tale, a "consuma" roadele actiunilor tale, iar varianta superioara este integrarea fiintei pe o cale spirituala autentica si vie si abordarea unor metode initiatice de ardere si consumare rapida a acelor "roade" si depasirea limitelor si saltul la un alt nivel de constiinta). Telul final este acel moment in care constiinta ta devina una cu a lui Dumnezeu, adica eliberarea de orice limite si de orice karma si trairea starii de libertate absoluta si integrare in voia si constiinta divina, sau starea de indumnezeire cum ii mai spun altii, iar orientalii eliberarea ultima. Spun ultima pt. ca mai sint si alte faze intermediare de eliberare pe nivele. Global vorbind, exista trei mari tipuri de eliberare. Eliberarea de lumea fizica si legile care o guverneaza, eliberarea de lumea astrala si legile care o guverneaza, eliberarea de lumea cauzala si legile care o guverneaza. De regula acesta eliberare se face in repte, pe rind, de la una la alta si doar in cazuri cu totul speciale se poate realiza impreuna, in acelasi timp, sau mai bine zis in aceiasi viata (ideea de reincarnare si vieti anterioare este indispensabila in cazul acelor invataturi si teorii).

Ideea generala de mintuire (crestina) se refera la o posibila, dar nu completa eliberare de lumea fizica. Asa zisa intrare in Rai ca si tinta finala a mintuirii este o mica mica parte din realitatea spirituala cosmica. Dincolo de faptul ca Raiul e de fapt Raiurile, iar Iadul e iadurile, care in esenta sint niste lumi paralele specifice lumii astrale, cu vibratii (rezonante) diferite, este evident ca nu este o eliberare completa si ultima a spiritului. Toti marii sfinti crestini care au atins starea de mintuire totala (eliberare ultima), au realizat ca Lumea Transcendenta a lui Dumnezeu, la care ajungi in acea stare de indumnezeire, e cu mult mai mult decit un asa zis Rai. Ajungerea in rai sau iad nu sint telurile finale ale sufletului si spiritului.

Acum, acea femeie, sau mai bine zis sufletul ei, era inlauntuit de puternice lanturi karmice, de suferinta, si de factura demoniaca. In alte vieti ea s-a preocupat de cele malefice, diavolesti, iar acum primea rasplata. Nivelul ei de constiinta este atit de limitat si "incorsetat" in acele puternice lanturi karmice incit ii era aproape imposibil sa se rupa de ele si sa se inalte chiar si in pic (1%). Fie ca a fost sau nu exorcizata, nivelul ei de constiinta nu s-a modificat, ci cel mult s-a mai eliberat de unele lanturi karmice, eliberare care daca nu a fost completa, va fi din nou posedata in urmatoarele (urmatoarea viata) vieti. Daca o asemenea fiinta cu grava greseli karmcie (pacate) s-ar elibera (mintui), atunci toti cei care au fost niste mielusei pe linga ea, ar trebui sa se aseze de-a drapta Tatalui in mod spontan, ceea ce cred ca si tie ti se pare o aberatie.

Ca sa ajungi la starea de mintuire/eliberare finala (ultima), sufletul munceste din greu multe multe multe vieti la rind. Sa nu crezi ca acum te-ai nascut prima data ca om, sau ca anumite invataturi spirituiale ale altor culturi existente de mii de ani pe planeta asta ti-au fost cindva straine. Acum te-ai nascut crestin si urmezi acesata cale datorita unor vieti anterioara ca si crestin, sau chiar anti-crestin, ca sa vezi si tu cum e sa fii in pielea celui pe care l-ai "ostracizat" sau "judecat" sau poate chiar omorit. Pe masura ce nivelul tau de constiinta se va rafina si eleva, vei intelege din ce in ce mai multe invataturi si aspecte de dincolo de cuvinte atit din biblie si textele crestine, dar si din altele invataturi spiritruale. Odata ce nivelul tau de constiinta urca, accesul tau la Adevar(ul Ultim) este mai mare si capacitatea ta de a-l intelege, simti si cunoaste si discerne este cu atit mai mare. Insasi capacitatea de a rationa e cu totul alta, superioara. Chiar si asa zisul "dincolo de ratiune" se refera la ideea de dincolo de anumite limite ale ratiunii limitate, lumesti, profane, obisnuite, deci e un salt la o ratiune superioara si nicidecum la ceva ce e "altceva" decit ratiunea, de alta "componenta".

Asta e secretul ocult al afirmatiei lui Iisus: "cine are urechi de auzit sa auda", De fapt este o referire la nivelul de constiinta al fiecaruia care ii deschide-inchide "auzul", adica optureaza sau nu intelegerea si cunoasterea. Buddha spunea cam acelas lucru prin: "puterea de intelegere si actiune depinde de karma", adica de limitele pe care le are constiinta ta.

Masura in care tu acum poti intelege, accepta si urma anumite invataturi, informatii si relatari este dat de nivelul actual al constiintei tale. D'aia sa stii ca acum nu vei putea intelege (plenar) anumite informatii pe care ti le expun eu sau se regasesc in diferite texte si traditii spirituale milenare ale acestei planete. Adevarul este baza tuturor acestor invataturi., Perceptia diferita a lui de catre discipolii unei cai/religii sau altele le face sa fie diferite (aceste adevaruri), insa ele in esenta sint UNICE si subordonate Adevarului Ultim.

Succes !

PS. De altfel insasi raspunsul tau la acest mesaj (din PM) a confirmat ce am spus in ultimele 2-3 pasaje.

Cunoasterea de sine este atemporala..

Tainele Egoului?! enigma, secret, mister.. incitant sau inaccesibil? Ce-ar fi Egoul fara temporalitate?

Acest topic a fost editat de saldora: 12 Jul 2005, 11:59 PM