Desi nu m-am gandit si nu mi-am dorit sa fiu cea din prezent se poate spune ca sunt o persoana realizata din punct de vedere material . Nu acelasi lucru il pot spune din punct de vedere spiritual . Nu sunt o persoana fericita din pacate iar refugiul in fata acestor insatisfactii mi l-am gasit in munca . Ce puteti spune despre voi ?

Minunat cum ai prezentat subiectul asta. Da, putem fi din punct de vedere material realizati, insa daca partea spirituala nu este la acelasi nivel suntem intr-o cautare continua. In ce ma priveste simt ca sunt pe acelasi plan cu amandoua. Gandesc insa ca se poate mai mult din punct de vedere spiritual

Nici vorba.

[Edit]. Mi-am dat seama ca n-am voie sa trantesc un reply, asa, ca o placinta fara argumente. Detaliez, deci. Nici material, nici spiritual, nici sub vreun alt aspect nu sunt acolo unde mi-as fi dorit. Este motivul pt care nici nu ma simpatizez asa tare. Ma asteptam la mai mult de la mine insami. Ciudat este ca lumea ma considera un om relativ fericit.

Acest topic a fost editat de Moira: 4 Jun 2004, 10:43 PM

MI-am dorit sa ajung cu bine acasa ieri si am nimerit in sfarsit si usa apartamentului meu. Hai ca m-am descurcat!

Voiam sa zic si eu asta si nu stiam und: BNauuuuu!!! ;lol:

Ecou, esti noua printre noi asa ca la Han!

Ca sa iti raspund intrebarii tale, (care, mi se pare f adinca), iti pot spune, ca eu am lucrat f mult sa ma ridic spiritual, asta a fost tinta mea. Am stiut sigur ca daca ma concentrez pe acest aspect prima data, celalalt (implinirea materiala) se rezolva de la sine. Eu asa cred, ca asa scrie in Biblia mea.
Acum, sint cum nu se mai poate de implinita in ambele aspecte.

Eu inca sunt intr-o continua cautare...Nici material nici spiritual nu sunt multumita de mine....Dar inca sunt tanara si sper sa nu vorbesc la fel si peste 10 ani

Eu nu sunt multumit de mine. Trebuie sa fac ceva in privinta asta. Chestia e ca nu stiu inca ce.

O vorba buna este....Fii atent la ce iti doresti!!

E f bine sa nu fi multumit de tine si sa cauti mereu, dar ar fi intelept sa apreciezi si ceea ce ai realizat. Nu??

Sunt multumit de mine si de ce am realizat pana acum, atat pe plan material cat si spiritual, dar asta nu inseamna ca ma opresc aici. Mai am inca multe de facut si de invatat, dar toate la timpul lor...

Nici vorba . Inca nu iau virajele asa de rapid pe cit ar trebui si nu ma inclin destul pe curbe

Ai condus vreo data una cu atas , care este? ( Vanghi a fost reales. Bravo bre, care este! )

Nu, ca n-am avut ocazia care este, dar mi-ar place sa fac o incercare, care este

Oftez ... Nici material, nici spiritual nu am ajuns acolo unde imi doresc. LUPT, insa uneori sunt atat de pesimista, incat nu mai stiu pe ce lume traiesc. Daca am cazut, ma ridic si merg mai departe.

Mami , si eu procedez la fel ... Si sunt la fel de pesimista !

Eu mi-am realizat cam toate visele (in afara de visul de a avea un salariu decent). M-am dus in Canada, dar o duc mai prost decit in Romania. Asa cum erau apartamentele la bloc, tot erau mai bune decit chichineata mea de aici. Am facut o facultate dar am datorii mari fata de venitul meu. Mi-am gasit un barbat nemaipomenit de frumos care era cam golan (nu unul gen betiv si care isi bate nevasta sau prietena, dar unul care nu lucreaza, are o masina rablagita, se imbraca prost si a disparut fara sa mai raspunda la telefon dupa ce mi-am pierdut timpul cu el ani de zile). Am ordinator acasa, dar mi l-au cumparat parintii si acum e cam vechi si n-am bani de altul. Lucrez in domeniul meu dar sint exploatata (aproape ca m-am mutat la servici, unde am si saltea cu plapuma si perne) si am un venit sub limita saraciei. Deci, am ajuns acolo unde mi-am dorit, numai la un venit decent nu (la peste 30 de ani si cu o facultate), si vedeti cum am reusit si din celelalte puncte de vedere.

Monica, eu in locul tau mi-as da demisia. Inainte de asta mi-as face o lista cu absolut tot ce stiu sa fac fara sa omit nimic si as lua-o aiurea prin tara dupa altceva. Pune STOP intr-o zi la ce faci ca nu-i bun nici ptr inima, suflet sau trup. Te distrugi mai omule simpatic.

Hai, iesi din vizuina aia de servici si fa altceva. Vezi lumea. Viata este frumoasa. Crede-ma

Nu pot, ca nu as avea din ce trai. Locuiesc intr-o camera mica si nu am masina si cu toate astea salariul meu abia imi ajunge sa traiesc de pe-o luna pe alta. Nu pot sa traiesc din ajutorul de somaj, pentru ca in primul rind daca imi parasesc eu serviciul, nu am dreptul sa primesc de loc, si in al doilea rind, acel ajutor e un anumit procent din salariu. Or, procentul acela din salariul meu mic e o nimica toata. Dealtfel, ca sa imi pot cauta servici si sa ma concentrez cind muncesc (aici sau la noul servici), trebuie sa imi mentin energia, si in momentul de fata sint nevoita sa platesc cam mult pe mincare, pentru ca sint grasa si tocmai mincarurile pe care si le poate permite orice sarac, gen piine si cartofi, sint interzise. Stiu ca pare ciudat, dar ca sa maninci mai putin, trebuie sa platesti mai mult, cel putin daca nu vrei sa rabzi prea mult de foame (ceea ce nu pot, ca daca mi-e tare foame, nu ma mai pot concentra). Daca incep iarasi sa imi prajesc niste cartofi sau sa maninc macaroane ca sa ma coste mai putin mincarea, nu mai slabesc niciodata si pierd si rezultatul eforturilor si cheltuielilor din ultimele saptamini, in care am mai slabit eliminind complet piinea si dulciurile (maninc carne, oua, peste, brinza si ceva legume dar fara piine, cartofi, paste fainoase, deserturi, zahar, etc.). S-ar putea sa revin la un regim alimentar mai normal, ca nu cumva sa ma imbolnavesc de guta, de pietre la rinichi sau de mai stiu eu ce (tocmai de asta am inceput sa maninc mai multe legume decit la inceput), dar numai dupa ce slabesc mai mult, si chiar si atunci o sa trebuiasca sa maninc mai putin zahar si mai putine fainoase ca sa nu ma mai ingras. Trebuie sa fac asta acum, ca daca amin si mai mult o sa fie mai greu si in plus o sa mai am si dezavantajul de a avea o virsta la care o cura de slabire e mai periculoasa pentru sanatate decit la virsta mea. Dealtfel, trebuie sa o fac atunci cind am totusi un salariu, pentru ca nu cumva sa ajung sa nu imi mai permit asa ceva din punct de vedere financiar. Nici nu e bine sa iti cauti serviciu cind esti gras din cauza discriminarii si pentru ca unii patroni cred ca s-ar putea sa nu fii in stare sa muncesti prea mult din motive de sanatate (sau daca esti femeie, ca s-ar putea sa fii gravida).

MOnica, unde locuiesti??? Fratele meu este in Toronto. Poate , dc esti in zona, sa miscam ceva...ce zici???

O zi buna!!

Ce vrei sa miscam? In nici un caz nu imi caut barbat! Sint foarte independenta si vreau sa fiu la casa mea si sa fac ce vreau fara sa am pe cineva pe cap.

Poate arunc o vorba..de servici, daca nu, imi vad de treaba mea.

Monica, sunt oameni care vor sa te ajute, dar nu te arunca pe ei cu vorbe fara sa stii ce vor sa zica. Nu crezi ca ar fi mai bine??? Gandeste-te!!

Va certati ?

Nu cred, e o neintelegere...Turcoaz ii intinde o mana de ajutor Monicai iar ea intelege ca vrea s-o marite...

Flower....exact asta e situatia.

Avand in vedere ca Monica sta foarte prost cu moralul in acest moment, e ceva mai suspicioasa cand vine vorba de un ajutor pe care cineva se ofera sa i-l dea dezinteresat.
De aceea sunt multe persoane care evita sa dea sfaturi si sa-i ajute pe semeni...pentru a nu fi prost intelesi...

da, ma gandeam ca pe langa ridicat moralul, ceva palpabil, o idee practica ar fi binevenita.

Cum ar fi sa o mariti cu fratele tau, care este?

- oare am zis bine? -

Acest topic a fost editat de Son of Osiris: 15 Jun 2004, 01:22 PM

Frati-miu nu-i bigam

Imi pare bine sa aud asta.

Acest topic a fost editat de Son of Osiris: 15 Jun 2004, 01:31 PM

Monica trece printr-o situatie critica. Nu cred ca e o tipa slaba de caracter. Nu asta pare. Cu siguranta nu poate accepta ajutorul tau ptr ca aici este libera de orice prejudecati, insa in realitate nu cred ca ar vrea ca cineva sa stie adevarata ei situatie. Turcoaz..daca cu adevarat vrei s-o ajuti, i-a legatura cu ea prin email sau prv

Sunt multi romani de treaba in Canda. S-au ajutat majoritatea intre ei. Deci e posibil Monica sa primesti un ajutor. Putin umor ajuta. Nu mai lua atat de in serios forma ta exterioara. Eu am observat ca toti oamenii supraponderali au un umor fantastic. E placut de stat in preajma lor.

iesi din casa, fati noi amicitii, ai incredere in oameni. Nu ai nimic de pierdut. Succes

Forma mea exterioara este o parte esentiala a identitatii mele, asa cum, bineinteles, eu ma vad ca pe o persoana tinara si nu doresc sa imbatrinesc. Cind eram mai tinara, chiar ziceam ca ar fi foarte bine daca as muri pe la vreo 40-50 de ani. Cind ma gindesc ca nu mai e asa de mult pina la 40! Nu zic ca o sa mor intr-adevar, dar gata, mi-a trecut tineretea si mi-am ratat viata. Pe vremuri, chiar se zicea ca o femeie de 30 de ani e batrina. As fi putut sa am si nepoti! Daca femeile moderne nu au nepoti la virsta asta, e pentru ca nu se mai marita foarte tinere. In plus, ma simt nedreptatita, ca muncesc mult si n-am bani si ca mi-a albit parul (nu de tot) mult prea devreme. Fata nu arata prea batrina, ce e drept, atita doar ca par mai in virsta de cind m-am ingrasat si bineinteles ca am inceput sa arat iar ceva mai bine de cind am slabit putin. Cu ce drept isi permite natura sa ma imbatrineasca inainte de vreme? Daca acum am cam mult par alb la virsta mea, bineinteles ca incepuse sa albeasca de mult. Eram la facultate cind am observat!

Draga Monica, esti ceva mai micuta ca mine si te simti batrana? Doamne, incearca sa simti varsta asta fantastica si energica care vine dupa 30 ani. Hai mai, chiar nu simti energia care ne inconjoara in special la varsta asta. Eu ma simt mai bine ca oricand.

Totusi, trebuie sa-ti spun ceva. Oricat de bine ai gandi, te-ai hrani....nu ajunge daca nu faci ceva sport. Nu trebuie sa faci sport cu gandul la slabit ci ptr ca mintea, inima au nevoie de asa ceva.
Dupa 30 minute de sport ai sa vezi lumea in roz

Incepe exact de acum cand citesti mesajul asta. Nu mai astepta nici un minut. Cateva genoflexiuni, cateva flotari, CEVA.

Hai please Monica, noi femeile trebuie sa ne depasim si avem cu ce :

Acest topic a fost editat de Crisse: 16 Jun 2004, 09:30 AM

subscriu si eu la ce a spus Crisse....