Inspirat de de un topic interesant din ultima vreme ("ce ati face in ultima zi de viata") lansez si eu o intrebare: daca ar fi posibil, ati vrea sa va cunoasteti data exacta a propriei morti? Ca argumenbte ar fi, si pentru DA, si pentru NU...

DA!
- as stii pana cand trebuie sa imi ajunga banii
- as stii cand trebuie sa fac un copil si sa il ajut sa creasca
- as stii daca mai am timp de calatorit prin lume
- as avea timp sa imi iau adio de la cei dragi, de la lume
- as stii unde sa fiu cand imi vine sorocul.

etc....deocamdata atatea mi-au venit in cap... dar stiu ca mi-ar place sa imi cunosc ziua mortii. tocmai pentru ca mi-e teama de moarte. mi-e teama defapt ca nu traiesc la maxim viata...

of...



edit: mi-ai amintit de filmul "meet joe black"

ps. cum de am uitat sa il trec la filme preferate?

Acest topic a fost editat de secunda: 3 Nov 2003, 11:20 PM

NU
As trai probabil planificind totul in functie de acea data, gindul l-a ea m-ar obseda oricit as incerca sa-l ignor, prefer sa traiesc si sa ma bucur de fiecare clipa prezenta (si chiar o fac ), de prieteni, de soare, de nopti cu stele, de pisicii mei, de flori .... si nu in ultimul de rind, de omul din viata mea.

Oscilez intre Da si Nu..
Moartea este o notiune pe care o scoatem din gandurile noastre. Este ceva care noua nu ni se poate intampla..cu toate ca stim ca nu suntem nemuritori.
As vrea sa stiu cand se va intampla..poate ca asa voi reusit sa nu mai pierd vremea si timpul..
Daca ar fi foarte aproape clipa..probabil as face eforturi disperate de a-mi rezolva problemele..astfel incat ele sa nu afecteze pe cei dragi mie..
Si totusi..a stii..cred ca induce prea multa disperare care este imposibil sa nu te afecteze..
Pana la urma..moartea nu este decat un somn ceva mai adanc...aducator de uitare..

Mi-e indiferent! E si asta un raspuns, nu?

Daca ai afla :
E un cutit cu doua taisuri si unul dintre ele tot te va atinge , indiferent cat de bine stai cu psihicul.
Cei labili , banuiesc ca vor trai intr-o depresie continua , ceilalti vor incerca sa nu cada in ea . Orice am face , ne-am aduce de fiecare data aminte de acesta "data". La un revelion , vei spune ca mai sunt x ani , la o zi onomastica , a mai trecut un an si tot asa ... Cred ca e doar o chestie de timp pana inclusiv si un om cu un psihic foarte stabil ar lua-o razna.Mai exista si cei care in urma unor boli , stiu cu aproximatie anul sau lunile.
De exemplu un om bolnav , sa spunem leucemie ,stie ca mai are de trait 3 ani , se manifesta altfel . El nu stie data exacta , doar cea aproximativa . Sunt unii care cad intr-o depresie totala si trebuie ajutati de un psiholog pana la data x . La alti pacienti apare aceasta depresie doar temporar , timp in care se pune infinita intrebare "De ce eu ?" . Apoi apare un sentiment de furie , care de data aceasta este chiar facil , in care persoana respectiva declara "razboi" situatiei si aici incepe lupta , lupta pentru viata , lupta pentru cateva luni , lupta pentru cateva zile ...

Eu personal nu vreau sa stiu .

De cand am constientizat ideea morti mi s-a parut tare interesant faptul ca fara sa stim in fiecare an trecem intr-o anumita zi sau noapte prin momentul viitoarei noastre morti,fara sa stim,fara sa simtim nimic,sau poate ca ignoram vreun simtamant daca o fi.
Cineva zicea ca atunci cand vom accepta ideea mortii noastre,vom fi liberi cu adevarat ca spirit.Oricum nu mi-e teama de moartea mea tot ce imi doresc e sa fie repede si cat poate fi acest eveniment--frumos.Si nu,nu vreau sa stiu acea clipa pentr ca m-as comporta aiurea.

Mie nu imi e teama de perspectiva mortii, deci nu ar avea absolut nici o relevanta daca as sti sau nu momentul in care voi muri...

Nasterea noastra este o condamnare la moarte . Este un bilet de tren cu diferite statii , dar cu o singura destinatie.

Acest topic a fost editat de Zed: 4 Nov 2003, 01:00 PM

Cam tot in aceeasi tema, as putea spune si eu ca moartea e ereditara...

Ti-am daruit viata de fapt inseamna ti-am daruit si moartea . Ce macabru suna

Probabil ar suna mai putin macabru astfel: "Ti-am daruit viata, acum descurca-te..."

Nu , pentru mine suna si asa rau .
Prefer Ti-am daruit viata , traieste-o din plin
Daca nu eram sigura ca nu vreau sa stiu data x , acum as fi fost . Cu cat te afunzi mai mult in acest subiect , cu atat devine mai sinistru .

NU, pentru ca nu gasesc nici un motiv pentru care as vrea sa stiu.
Argumentele secundei nu mi se potrivesc, de cand am realizat si acceptat faptul ca voi muri, de atunci viata si-a schimbat intelesul si am inceput sa descopar tot mai mult "frumos si bine".
Si daca iti traiesti viata ca si cand fiecare zi e ultima, atunci nu mai amani actiunile, pur si simplu traiesti.

Zed, mie nu mi se pare macabru, e normal ca viata si moartea sa fie legate, tot ce are un inceput are si un sfarsit. Iar in viata exista multe lucruri mai rele si mai urate decat moartea.

Oricum daca priviti in jur o sa vedeti ca viata triumfa. Cat de rar aveti ocazia sa fiti in prezenta mortii (cu anumite exceptii), pe cand viata o puteti simti in fiecare clipa palpitand in jurul vostru.

oricat de mult am zice ca traim clipa ca si cum ar fi ultima suntem constienti ca acolo, in noi, speram un maine, credem intr-o intalnire viitoare, amanam cate ceva pe maine.

imagineaza-ti cum te simti cand stii ca la o anumita data trebuie sa mergi undeva. iti programezi totul, iti faci ordine si pleci. iar in urma ta stii ca e ok.
asa e si acum. ai avea timp sa iti faci ordine in viata, in relatiile cu cei din jur. ai avea timp sa stii pana unde sa visezi, pana cand sa astepti implinirea.

eu as vrea sa am un copil la un moment dat. insa nu as vrea sa mor decat dupa ce el va ajung la 18 ani cel putin. sa il stiu ca se poate descurca si singur. de asta imi doresc cel mai mult sa aflu. daca as afla ca in 2 ani sau in 10 ani mor, nu as mai spera sa am un copil si nu as face vreunul. m-ar durea sa stiu ca in urma mea ramane un copil care nu intelege de ce mama a plecat si nu se mai intoarce. sau care nu poate accepta ideea mortii.

pana la urma acesta ar fi cel mai puternic motiv pentru care as dori sa aflu data mortii mele.



###
luati-l cum vreti: http://www.deathclock.com

Acest topic a fost editat de secunda: 4 Nov 2003, 05:37 PM

Doamne apara-ma si nu ma lasa, da' despre ce-ati ajuns sa vorbiti, oameni buni...Sunt de acord cu Zed ca daca ti-ai stii data mortii ai lua-o in scurt timp pe aratura. Si atunci sa vezi veselie.

PS: Dar daca tot e macabrul in floare pe aici, ma intreb ce-ati prefera: inhumarea sau incinerarea? Fiecare isi are "farmecul" ei...Plec de aici, pana nu-i prea tarziu...

Off topic..
Nicodim...asta cu incinerarea am dezbatut-o demult..la filozofie

Si inca n-ai vazut totul, a doua parte a intrebarii la care ma gindisem eu suna era ceva de genul :daca ar fi posibil, atri vrea sa stiti si cum veti muri" dar am scos-o, pentru ca intr-adevar parea super-macabra - desi, in fond, raspunsul la aceste intrebari nu face altceva decit sa "developeze" o fatzeta a personalitatii noastre; evident, asemenea probleme sint pur academice, niciodata n-o sa putem sti asa ceva.

P.S. Promit sa revin in curind cu raspunsurile mele.

N-as vrea sa stiu... de ce sa stiu cite clipe mai am de trait, cite rasarituri am sa pierd ,cite carti vor ramine necitite si citi oameni necunoscuti...
NU, NU VREAU SA STIU!

As vrea sa stiu pentru ca sa imi planific mai bine restul timpului si sa renunt la obiectivele inutile. De exemplu, daca as vrea sa slabesc sau sa invat o limba straina, nu mi-as mai pierde timpul daca as sti ca si asa o sa mor in curind sau numai in citiva ani. In loc sa imi rezolv problemele ca sa nu ii afecteze pe altii, dimpotriva, eu mi-as planifica activitatile si banii in asa fel incit eu personal sa ma distrez mai mult si dupa mine potopul. De exemplu, m-as distra mai mult in ultimii ani, sau as lua un imprumut stiind ca eu nu o sa il platesc niciodata, indiferent daca mostenitorii mei l-ar plati sau nu. Daca as vrea sa am un copil, l-as avea inainte sa fie prea tirziu sa ma bucur de el cit traiesc. Nu m-ar interesa daca o sa fie destul de mare cind mor. Dimpotriva, daca ar fi mic, as sti ca l-am facut la timp sa profit de el dar nu o sa am beleaua pe cap prea mult timp. Daca la virsta la care as muri as putea inca sa mai am copii mici, atunci i-as face (vreau sa spun, cu citiva ani inainte de moarte, poate chiar numai un an-doi) pentru ca sa am in sfirsit aceasta bucurie inainte de a muri fara sa imi asum obligatiile multa vreme.