Uite ca si-a revenit... ca dovada "[...]" din textul de mai jos...

Supun aici discutiei cartea lui Hierotheos Vlachos, Pshihoterapia Ortodoxa, in ideea ca prezinta Elemente Dogmatice si de Crez Ortodox, prin prisma unei persoane care pare a fi unanim acceptata in Cercurile Ortodoxe.

Vlahos pleaca de la premiza bazata pe Sfintii Parinti, ca exista Trei Trepte ale Vietii Duhovnicesti: Curatirea, Iluminarea si InD-zeirea. Motivul pentru care el scrie cartea este "acestea sunt prezentate intr-un mod abstract si nefondat. Nu exista stradania de a fi clarificat in censta acestea... care sint marturiile care dezvaluie in ce stadiu se afla Omul..."

Intentia este buna dincolo de indoiala, dar problema care se ridica este aceasta: cum se poate ca la peste 1000 de ani Ortodoxism, problemele duhovnicesti sunt inca "abstracte" si chiar "nefondate"? Este Ortodoxia la inceputul definirii Dogmei si a aplicarii ei? Dupa 1000 de ani de Sistem Statal si Sistem Politic, Ortodoxia are nevoie de un calugar sa faca lumina in chiar esenta sistemului? [...]? Si apoi, chiar considerind ca aceasta carte va avea vre-un fel de impact, poate fi Sistemul [...] Ortodox miscat din nemiscarea lui milenara?

[...]

Normele Spirituale pot fi totusi definite, crede Vlahos, daca se merge dupa Maxim Marturisitorul "care cred ca este Teologia Bisericii Ortodoxe". [...] Aici nu este vina lui Vlahos, el vrea sa stie, dar [...]

Autorul apoi jongleaza intre doua Dictoane Ortodoxe, "inapoi la Parinti" si "inainte impreuna cu Parintii". Nu este clar in ce context primul a fost emis, o perioada de Criza Ortodoxa fara indoiala, si nici al doilea, dar cu siguranta o alta Criza Ortodoxa care a urmat primei Crize Ortodoxe. Primul, este descalificat in virtutea faptului ca nu Parintii creaza Biserica ci Biserica creaza Parintii, al doilea in virtutea arogantei implicate, noi adica, am putea aprofunda pe Sfintii Parinti. Din pacate, Vlahos cade aici in Critica Distructiva, deoarece nu alege intre cele doua dictoane, nu are o preferinta si nu sugereaza unul nou. In final, este critica de dragul criticii.

Acum, Vlahos isi spune adevarata durere ..., pe care vine si incearca sa o aline si sa o vindece... si anume: "Suntem martorii ideologizarii Ortodoxiei. Marile Adevarului... au devenit simple Idei... astfel Crestinismul (Ortodox! nementionat de Vlahos!) se prezinta fara succes, insuficient si nepunticios... Poporul Ortodox detesta aceasta ideologizare..." Vlahos a realizat si el [...] El nu o pune in cuvinte clare, dar intuieste ca Spiritul Crestin [...], si el, cu intentii bune, vrea sa restructureze o Biserica ajunsa in [...]. El isi asuma o anumita aroganta cind vorbeste in numele Poporului Ortodox, care departe de a detesta ideologizarea, din toate aparentele, nici nu o intuieste macar, Mireanul [...] afindu-se intr-o situatie tragica. Daca un calugar este extrem de ingrijorat de situatia Sistemului [...], ce poate exprima un sinplu Mirean, [...]?

In continuare, vom aborda diverse capitole din aceasta carte, din punct de vedere Spiritual, pentru a intelege Limitarile Findamentale [...] in implinirea Legii Iubirii: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau." 38. Aceasta este cea dintii, si cea mai mare porunca. 39. Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Aceste eforturi nu sint indreptate impotriva a ceva, fie aceasta Denominatie, Ritual sau Religie, ci pentru ceva, si anume implinirea Legii Iubirii. Daca aceste discutii ne apropie macar un pas de implinirea Legii, nu au fost zadarnice!

Dam mai jos ideile principale extrase din prefata cartii, si care explica scopul acesteia:

I. Viata Duhovniceasca este inca abstracta si nefondata, fiecare mergind in legea lui proprie
II. Norma si Teologia Ortodoxa nu este inca bine definita
III. Disputa despre Invataturile Patristice: sunt ele incheiate si inchegate, sau sint deschise si perfectibile?
IV. [...]
V. Parintii recomanda Calea Ascetica, treptele desavirsirii fiind: Curatirea, Iluminarea si In-D-zeirea

De remarcat, ca primele sase pagini ale cartii, Introducerea si Capitolul I, contin referirea la "Hristos" doar de 3 ori (intr-un singur paragraf) si aceasta intr-un context emotional, si nu de referinta! Vom vedea pe parcusul cartii ca [B]exista capitole fara [...]/B], ca si cum [...], un sistem poruncit nu de Isus Cristos ci fundamentat de catre Om [...]. Din acest punct de vedere, [...].

Acest topic a fost editat de edinide: 28 Jun 2006, 05:42 AM

Ortodoxia: Ideologie sau Vindecare?

Vlahos face o analogie lumeasca: asa cum Medicul duce la vindecarea Trupului prin recomandarile lui, tot asa fac si Poruncile lui Cristos, reflectate prin Ortodoxie, care arata modalitatea vindecarii pentru a ajunge la Sanatate Duhovniceasca. De aici deducem ca titlul cartii se refera la Terapia Sufleteasca in viziunea Ortodoxa.

Ce este interesant, Vlahos nu vede nici un fel de relatie intre Sanatatea Duhovniceasca si Sanatatea Trupeasca, lasind cumva sa se inteleaga ca sunt notiuni disjuncte, sau cel putin, necorelindu-le in nici un fel. Aici Vlahos esueaza in a se relationa la Isus Cristos, care spune Ologului ce s-a vindecat "du-te si nu mai pacatui", facind o legatura directa intre Sanatatea Trupeasca si Sanatatea Sufleteasca. Aceasta este o prezenta continua de-a lungul cartii, Trupul vazut desprins cu totul de Suflet ca si cum nu s-ar conditiona de fel.

In cele din urma, Vlahos analizeaza numai Sanatatea Duhovniceasca in viziunea Ortodoxa.

Vlahos face nenumarate referinte la Patristica, fara a face referintele asteptate la Isus Cristos. El vede valoarea Operei Patristice in "conduita terapeutica pentru pastrarea credintei si salvarea metodei de vindecare" Cu toate acestea, el este impotriva dictonului "inapoi la Parinti", deoarece nu Parintii au creat Biserica, ci Biserica a creat Parintii, ca dovada, zice el, ca "si astazi exista oameni care au ajuns la Iluminare", desi nu face precizari, raminind in domeniul abstractului. Concluzia care se degaja de aici este ca nu Parintii detin Metoda, deci nu trebuie a ne reintoarce la ei, ci Biserica detine Metoda, motiv pentru care ar exista Iluminati si azi.

Incercind sa sincronizeze Vechiul cu Noul, Vlahos scapa din vedere o alta posibilitate si anume ca Iluminarea nu este patrimoniul nici al Patristicii (pe care el o neaga) si nici al Bisericii (pe care o afirma din lipsa de altceva), ci este Patrimoniul Omului in cautarea lui D-zeu. In acest fel, Vlahos devine exclusiv pe Plan Religios: "cind este denaturata Credinta (Ortodoxa) atunci este denaturata si Metoda Vindecarii", presupunind implicit ca Ortodoxia este unica Cale. Desi el face analogia dintre Medic si Ortodoxie, sare peste evidenta multiplelor Metode Medicale, afirmind Unicitatea Metodei Duhovnicesti, nu numai ne-confirmata vre-o data, ci infirmata din plin in aceeasi perioada istorica prin Catolicism. Aici Vlahos sufera de viziunea limitata la Patristica Ortodoxa.

In final, ultimul paragraf, Vlachos recunoaste si Evanghelia ca fiind Text Vindecator... dupa Textele Patristice: "sa vedem Operale Patristice, precum si Noul Testament, ca si Texte Vindecatoare"... Voluntar sau nu, orbit de Dogma sau nu, Vlachos aseaza pe Sfintii Parinti inaintea lui Isus Cristos. De altfel, acest capitol contine o singura referinta la Isus Cristos, penultimul paragraf, "nu pun vin nou in vase vechi... ci pun vin nou in vase noi", in contextl citirii Operei Patristice din modul de viata occidental (cumva lipsit de D-zeu, cum bine el observa). Chiar si acest citat, nu este vazut in contextul Terapeutic, ci in opozitia Occident-Patristica.

In acest capitol Vlahos face o scurta observatie interesanta, prin prisma lui Maxim Marturisitorul: "nepatimirea naste dragostea", intr-o suita ascendenta: "Credinta in Cristos naste Teama, Teama naste Cumpatarea, Cumpoatarea naste Virtutile, adica nadejdea-rabdarea-ingaduinta, nadejdea in D-zeu naste nepatimirea", care apoi ar aduce Dragostea. Prin prisma lui Maxim, insusita si de Vlachos, lepadarea Jugului Somatic ar aduce Jugul Spiritual, desi relatia nu este nici pe departe atit de simpla. In aceasta ecuatie, Vlachos pleaca de la Fiul Tatalui, trece prin Transformari Umane, si ajunge la D-zeu, adica la Dragoste, intr-un fel de amalgam in care nu se stie ce loc are Fiul si nici Tatal, doar ca sunt cumva prezenti acolo. Vorbind din interiorul Ortodoxiei, Vlachos constata ca "daca se denatureaza Credinta (Ortodoxa), ... Omul nu poate dobindi Nepatimirea, si nici Dragostea". Aici se contrazice singur, deoarece in ecuatia de mai sus, el pleaca de la Cristos si ajunge la D-zeu, fara a mentiona Ortodoxismul...

In concluzie, Vlachos vede Ortodoxismul ca fiind unica Cale Terapeutica spre Vindecare Sufleteasca, in ignorarea Sanatatii Trupesti, bazat prima data pe Operele Patristice si mai apoi, si pe Evanghelia lui Isus.

Un om serios, cind face afirmatii despre cineva le documenteaza, precizind cu exactitate sursa (volumul, editia, pagina).
Eu am citit o buna parte din aceasta carte si am tras concluzii diferite. Paginile indicate sunt la editia din 1998 la Editura Invierea -Arhiepiscopia Timisoarei.

In primul rind, cartea Psihoterapia Ortodoxa are subtiltlul Stiinta Sfintilor Parinti. Asa incit nu mai inteleg cum ii reneaga autorul din moment ce prezinta invataturile lor.

In capitolul I vad pe fiecare pagina vorbndu-se de Hristos, de Duhul Sfint, nu mai rasfoiesc acum si restul cartii. Oricum autorul precizeaza ca acesta "cuprinde principalele teme ale celorlalte cinci"." Numai Hristos este cel care poate vindeca intru totul mintea intunecata de patimi" pg. 47 "In concluzie, remediul cel mai indicat pentru bolile de care suferim este purificarea mintii, a sufletului si a chipului, redobindirea frumusetii primordiale prelapsariene si comuniunea noastra cu Dumnzeu" pg. 51
"Cei mai multi dintre crestinii contemporani nu sunt constienti de starea duhovniceasca in care se afla. Suntem "morti in pacatele noastre" Efeseni 2,5 -si nu numai ca nu percepem acest lucru dar avem chiar impresia ca suntem impodobiti de virtuti si plini de darurile Duhului Sfint. Din nefericire aceasta autosuficienta care ne bintuie distruge opera mintuirii noastre: cum sa-i vorbeasca Hristoscelui care se justifica pe sine? Suntem intocmai fariseului contemporan cu Mintuitrul, care nu credea ca are trebuinta de doctor" pg. 53
"Iata cum se aplica zicerea Mintuitorului: "Doctore, vindeca-te pee tine insuti"(Luca 4,23). Numai cel care a cunoscut viclesugurile diavolului isi poate calauzi fii duhovnicesti."pg. 54

Exemple care vin in contradictie cu concluziile lui edinide pot fi gasite la tot pasul. Dar citind partial sau ignorind cu buna stiinta anumite lucruri putem face dintr-o lucrare altceva decit este.

Sigur ca autorul cartii nu a scris-o cum ar vrea colegul care o analizeaza, dar e dreptul lui de autor sa isi organizeze informata cum vrea, in functie si de publicul tinta, telul urmarit etc. Stie clar ca se adreseaza unor crestini de aceea unele lucruri binecunoscute nu sunt subliniate in mod deosebit dar sunt totusi amintite.

Cred ca am tot editia 1998 (sunt mentionate editiile originale IV si III) ISBN 973-99692-9-1. In ultimul mesaj m-am referit numai la Cap.I. "Ortodoxia: Ideologie sau Vindecare?" Eu zic sa discutam cite un capitol la rind, altfel ne pierdem in afirmatii disprsate prin carte, analizind a) problema identificata b) scopul urmarit c) metoda preconizata d) baza evanghelica a metodei. In acest fel nu vom discuta mai multe de citeva pagini de-o data.

Nu cred ca publicarea a vut loc fara aprobarea lui Vlachos. Pe coperta interioara, verso, se citeste:

Multumim I.P.S. Sale Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos

Presupun ca inseamana Inalt Prea Sfintiei Sale Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos care vorbeste de Legea Iubirii, data noua de Isus Cristos.

Pe de o parte, avem pe

Isus Cristos,

in singular, pe de alta parte, avem pe

Inalt Prea Sfintiei Sale Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos,

in plural... Bogatia de Titulatura trebuie sa fie invers proportionala cu Bogatia Spirituala...

Acest topic a fost editat de edinide: 29 Jun 2006, 08:21 PM