De mult timp ma aflu intr-o mare dilema...Abia acum m-am gindit sa deschid un subiect in care sa dezbatem aceasta problema.
Sint crestina ortodoxa ca marea majoritate a celor din Romania. Asta nu inseamna ca sint mai buna sau mai rea decit cei care au alte religii si de altfel nici nu pun prea mare pret pe religie...dar pe Credinta in Dumnezeu pun mare pret si de aceea dupa ce am citit de citeva ori Biblia si mai ales Cele Zece Porunci care sint singurele cuvinte spuse, scrise si inminate de Insusi Creatorul unui muritor am inceput sa ma gindesc serios ca poate noi gresim sau sitem dusi in eroare. Acestea sint Legile pe care Dumnezeu ni le-a impus noua muritorilor si dupa cum a afirmat El si Fiul Sau - Isus- cerul si pamintul vor trece dar aceste Legi vor ramine vesnic. Parerea mea e ca sint cel putin doua Legi pe care noi crestinii ortodoxi le incalcam si anume: Legea a doua, care ne cere sa nu ne inchinam la nici o reprezentare materiala a unui lucru sau fiinte, si legea a patra care ne cere sa respectam Ziua Domnului, adica ziua a saptea cind El s-a odihnit dupa Creatie...
Oare nu e o greseala ca noi tinem Dumineca in loc de Simbata? Si nu e o greseala ca adoram niste icoane si uneori chiar nu sintem in stare sa vedem mai departe de ele?

Acest topic a fost editat de flori: 21 Mar 2006, 11:43 PM

Oare chiar conteaza daca este Sambata sau dumineca? Cine isi mai aminteste inceputul timpului ca sa spuna ca este una sau alta? Si daca nu, de ce nu ar fi vinerea? Oricum, Dumineca isi ia numele de la "ziua Domnului", nu?
Cat despre icoane... chiar exista cineva care "adora" icoanele?

Da. Cred ca Legile Lui Dumnezeu conteaza foarte mult mut mai mult decit legile omenesti. Pe asta se bazeaza toata existenta noastra!

Şi care-s Legile lui Dumnezeu?

CELE ZECE PORUNCI

Exod 20: 1-17 (Biblia Cornilescu)
Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, si a zis:
Eu sint Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.

1 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.

2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor cari sint sus in ceruri, sau jos pe pamint, sau in apele mai de jos de cit pamintul.
Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sint un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pina la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc, si Ma indur pina la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele

3. Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.

4. Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.
Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau.
Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta.Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamintul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvintat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

5. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentruca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.

6. Sa nu ucizi.

7. Sa nu preacurvesti.

8. Sa nu furi.

9. Sa nu marturisesti strimb impotriva aproapelui tau.

10. Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau.

Acest topic a fost editat de flori: 22 Mar 2006, 12:16 PM

Şi de unde ştii că le-a spus Dumnezeu?

De la Moise care le-a primit pe muntele Tabor de la Insusi Dumnezeu Tatal.

Erai acolo?

Nu nu eram acolo dar eu cred ca e adevarat si mai ales cred in Dumnezeu cel care ne-a creat si care a dat aceste porunci sa le respectam...Tu in ce crezi?

În viaţă!

Si cand vei muri? E un lucru efemer.

Ps. Tin sa iti amintesc ca mesajele cu caracter ateist sunt interzise aici in acest subforum.

Acest topic a fost editat de abureala: 22 Mar 2006, 02:17 PM

Nu spun ca nu conteaza legile Dumnezeiesti. Dar care este punctul zero? De unde incepe numaratoarea? Cum stim ca nu s-a pierdut ceva?

Cate degete ai la maini? Ti-ai pierdut vreunul? Asa ca daca cu mainile lucrezi cu cele 10 degete pentru tine, lucreaza si cele 10 porunci , pentru Dumnezeu.

Draga Flori,

Ce voi scrie acum, e in special pentru ca ai spus ca esti crestin ortodoxa.... Si este foarte bine ca intrebi, caci e de importanta capitala sa ne intelegem credinta si sa avem raspunsurile corecte la intrebarile noastre... Eu te felicit pentru intiativa, si din putinul pe care il stiu, si cu ajutorul altora, sa lamurim problemele..
Tin sa-ti precizez ca ortodocsii nu incalca nici una din porunci, ba din contra, le respecta pe toate si sunt in dreapta credinta...
Icoanele nu incalca nicidecum vreo porunca a lui Dumnezeu, aceea cu inchinarea la idoli, din simplu motiv ca noi nu ne inchinam la icoane, in sensul ca ne inchinam materiei din care sunt facute, asa cum gresit cred ereticii si sectarii... Aici sunt mai multe lucruri de spus si cu temei biblic, iar daca doresti sa lamurim asta, te rog sa deschizi un topic special caci aici discutam altceva...

In ceea ce priveste sambata si duminica, acum, pe scurt, pot sa-ti spun urmatoarele:
Sambata a fost desfiintata in Noul Testament ca zi de odihna:
Noul Testament a "invechit" pe cel Vechi, si a inoit toate vechile asezameninte, intre care desigur si sambata:
Iata cateva citate:
6 Acum insa, Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atat mai osebita, cu cat este si Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este intemeiat pe mai bune fagaduinte.
7 Caci daca (testamentul) cel dintai ar fi fost fara de prihana, nu s-ar mai fi cautat loc pentru al doilea;
8 Ci Dumnezeu ii mustra si le zice: "Iata vin zile, zice Domnul, cand voi face, cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda, testament nou,
9 Nu ca testamentul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului; caci ei n-au ramas in testamentul Meu, de aceea si Eu i-am parasit – zice Domnul.
10 Ca acesta e testamentul pe care il voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie, si voi fi lor Dumnezeu si ei vor fi poporul Meu.
11 Si nu va mai invata fiecare pe vecinul sau si fiecare pe fratele sau zicand: Cunoaste pe Domnul! – caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare al lor;
12 Caci voi fi milostiv cu nedreptatile lor si de pacatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
13 Si zicand: "Nou", Domnul a invechit pe cel dintai. Iar ce se invecheste si imbatraneste, aproape este de pieire.(Evrei 8)
Iar prin NT, toate cele ale VT au trecut, iata toate s-au facut noi (II Cor 5,17)
Sfantul Apostol Pavel zice celor ce mai tineau sambata:
16 Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambete,
17 Care sunt umbra celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos. (Col 2)

Mantuitorul nostru a tinut toate poruncile, mai putin una singura: aceea a sambetei...
Cand a calcat sambata Mantuitorul a zis: "Sambata a fost facuta pentru om, nu omul pentru sambata. Astfel ca Fiul Omului este Domn si al sambetei" (Marcu 2, 27)
Deci Mantuitorul practic era cautat de iudei sa-L omoare ...pentru ca dezlega sambata (Ioan 5,18)

Chiar in Ps. 117 psalmistul vorbea de ziua de duminica, ce va fi sa fie:
20 Aceasta este poarta Domnului; dreptii vor intra prin ea.
21 Te voi lauda, ca m-ai auzit si ai fost mie spre izbavire.
22 Piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceasta s-a facut in capul unghiului.
23 De la Domnul s-a facut aceasta si minunata este in ochii nostri.
24 Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.
Apocalipsa i s-a descoperit evanghelistului Ioan in zi de Duminica:
10 Am fost in duh in zi de duminica si am auzit, in urma mea, glas mare de trambita,(Apoc 1)
Duminica se mai numeste in in Sfanta Scriptura si "una a sambetei" sau "ziua intai a saptamanii" sau "ziua Domnului"
In ziua de Duminica a Inviat Mantuitorul..
Tot in zi de Duminica s-a facut prima Liturghie dupa Invierea Domnului:
30 Si, cand a stat impreuna cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor.
31 Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de ei.(Luca 24)
Tot in zi de Duminica S-a aratat mantuitorul ucenicilor Sai si lui Toma (Ioan 20 26)
Tot Duminica S=a aratat in Galileea (Marcu 16,14)
Duminica S-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli (Fapte 2,1-2)
Duminica savarseau Sfintii Apostoli Sfanta Liturghie:
7 In ziua intai a saptamanii (Duminica) adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii. (Fapte 20)
In Evrei 4 se vorbeste clar despre o noua zi de odihna:
8 Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna.
9 Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu.
10 Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s-a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11 Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii,
Inca de la inceput, adevaratii crestini intru Hristos au tinut Duminca si nu sambata...
De ex. Sfantul Ignatie Teoforul, Episcop al Antiohiei, mort in 107, ucenic al Sfintilor Apostoli, zice asa in scrisoarea trimisa crestinilor din Magnesia:"Asadar aceia care au vietuit dupa randuiala cea veche (adica evreii) au venit la nadejdea cea noua si nu mai tin sambata, ci isi intocmesc viata potrivit zile Domnului"

Asadar draga Flori, zic eu ca este suficient de lamuritor de ce acum Duminica este adevarata zi de odihna, pentru crestinii adevarati, cei care-L urmeaza pe Iisus Hristos...
Ce am spus e foarte putin, dar cand o sa am timp sa sa mai scriu

Pai tocmai asta e dilema. Cred ca s-a pierdut. Cel putin legea 2 si legea 4 sigur nu sint respectate de multi crestini. Acum nu stiu exact de ce, dar sigur exista pe undeva pe drumul incilcit al razboaielor religioase, al orgoliilor si al luptei pentru putere dintre biserici si capii lor, motivul pentru care au fost schimbate aceste legi. Cert este ca aceste doua porunci in esenta lor asa au fost date, dovada ca evreii care se straduiesc de mii de ani sa mentina vechiul testament (Tora) in forma lui originala, respecta aceste doua legi. Si daca tinem cont ca Domnul Nostru Isus Hristos a fost trimis de Tatal tocmai in mijlocul acestui popor pe care El L-a iubit si L-a considerat poporul Lui si Insusi Domnul nostru Isus Hristos afirma ca el nu a fost trimis sa schimbe legea data de Tatal ci sa o intareasca, atunci pe undeva ar trebui sa ne dea de gindit...Eu personal consider ca cele 10 Porunci ale Domnului sint foarte importante si ar trebui sa ne gindim foarte serios daca le respectam sau nu...

Nu e o greşeală. Duminica înseamnă în primul rînd sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos. Creştinii au trecut de la sărbătorirea sîmbetei ca zi sfîntă (în perioada Vechiului Testament) la sărbătorirea duminicii ca zi sfîntă. Un articol util, zic eu, pe această temă poate fi citit aici: http://biserica.org/Publicatii/2001/NoX/02_index.html. Sau aici: http://www.geocities.com/levitki/ghidul/duminica.htm

Obligat trebuie să vedem dincolo de materialul din care sînt făcute icoanele. Pe subiectul ăsta se pot obţine lămuriri aici: http://biserica.org/Publicatii/2001/NoX/03_index.html

Draga Flori,

Din ce am scris eu pe prima pagina si din ce vad ca ti-a scris si Caa, tot nu esti lamurita?
Iti repet: noi ortodocsii respectam toate poruncile, inclusiv ziua de odihna, numai ca acum Iisus a instituit o noua zi de odihna: Duminica... Dar pe aceasta trebuie sa o respectam, evident...
Daca tu tot mai ai vreo indoiala, intreaba... o sa incercam sa lamurim, caci nu e bine sa ai dubii...

Poruncile 2 şi 4 sînt respectate de creştini. Cine nu le respectă din varii motive pune sub semnul întrebării "statutul" său de creştin. Acum, după părerea mea, din cele 2 porunci ar trebui să nu uităm esenţialul, anume:

- idolii de care se vorbeşte acolo nu se referă neapărat la icoane (de fapt nu se referă deloc la icoane!); oamenii îşi fac tot felul de idoli. Dau un exemplu la nimereală: cade unul în patima jocurilor de noroc; sacrifică totul pt patima asta. Se cheamă că se închină la un idol...
- adu-ţi aminte să cinsteşti Ziua Domnului. Asta este esenţial: cinsteşte Ziua Domnului.

Părerea mea

@flori :

Si eu la fel. Am vazut acum cateva saptamani o emisiune TV care trata acest subiect.

Asta e extrem de important.

Corect. Decalogul e imuabil.

Daca in privinta primei pareri (porunca 2) n-am nici un dubiu ca materia (creatura) nu are ce cauta in actul inchinarii travestit(a) intr-o forma sau alta, de curand inteleg si eu ca multe confesiuni stau prost si la cea de-a doua (porunca 4).

Conform faptelor lui Isus, a apostolilor si a bisericii primare, da. Parerea mea.

Fara dubii.


@clopotel :

Unde scrie asta ?

Esti nebun ? Tu-ti dai seama ce enormitati afirmi ? Adica pe de o parte vine si spune ca Decalogul e vesnic iar pe de alta il incalca ? Isus a "incalcat" prescriptiile fariseice si nu vreo porunca a Lui. E o mare MARE diferenta.

Si de ce el n-a tinut-o ? Unde numeste Biblia ziua intai a saptamanii ca fiind Ziua Domnului ?

Traducerea e tendentioasa. Acolo scrie CLAR - ziua D-lui si nu Diminica. Ioan era evreu si sa nu zici la nimeni ca el nu stia care-i ordine zilelor.

Ce are asta a face cu specificatiile poruncii a 4-a. Acolo spune ca omul sa se odihneasca pt ca : " Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o" Textul spune clar ca odihna omului e articulata odihnei divine si si a binecuvantarii Lui. Ce are asta a face cu tot ce scrii tu acolo. Eu vin cu propunerea sa ne odihnim Vineri. De ce ? Uite asa, pt. ca atunci a murit Isus pe cruce sa ne salveze. Dar ce are acest lucru a face cu specificatiile poruncii a 4-a ? Nimic.

Acolo e vorba de odihna pocaintei si intrarea in odihna (pacea) lui D-zeu. Ori odiohna lui D-zeu n-a fost in prima zi ci in a 7-a. De unde ai dedus tu ca-i vorba de Duminica si nu Marti ? Daca scrie doar o naua zi si nu spune care atunci putem alege orice.

Fals. Sambata iudaica (pardon, biblica) a fost tinuta de crestini pana in anii 400.

Desi imi este destul de nou subiectul acesta, eu te sfatuiesc sa mergi pe faptele lui Isus. Asa voi decide eu.


Acest topic a fost editat de Bolt: 22 Mar 2006, 07:35 PM

Draga Bolt,

Nope.. Putintel ratacit esti tu ca nu citesti Biblia dar vorbesti despre ea... Intre timp a venit Iisus... Sorry ca-ti dau noutati... Citeste ce-am scris mai inainte, mai ales:

8 Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna.
9 Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu.
10 Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s-a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11 Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii,
(Evrei 4)(ai vazut, zice clar de o alta zi de odihna, care era sambata, deci nu mai poate fi tot sambata...etc etc)
si daca ai intrebari le lamurim...

@clopotel :

Facem un test si-i lasam pe altii sa decida ? Lasa arogantele si dezbate subiectul serios.

Si dupa "intre timp" tu faci altceva decat ti-a zis El.

Pasajul din Evrei 4 nu are absolut nici o legatura cu porunca a 4-a. E vorba de odihna ascultarii de D-zeu.

CARE-I AIA SI DE UNDE STII CA-I DUMINICA ? Eu zic ca-i Marti, unde gresesc ? Acea alta sarbatoare este o alta ocazie de ascultare si supunere fata de D-zeu a poporului Sau.
Retine - orice porunca divina se inlocuieste tot printr-o alta porunca divina. Iar asta se specifica in mod special.
Intrebare : unde si cand a rescris D-zeu alte table de piatra ?

Acest topic a fost editat de Bolt: 22 Mar 2006, 07:52 PM

Draga Bolt,

Bravo... acum ti-ai mai revenit... Deci ti-ai dat seama ca este vorba de o noua zi de odihna si nu de cea veche... Cea veche fiind sambata.... Ce-ti spune logica ta... Ca nu mai poate fi sambata ci alta...

Crestinii imediat dupa Inviere, care a fost intr-o Duminica, au sarbatorit Duminica ziua Domnului, a Inviererii... Ce motiv mai mare de odihna avem decat sa sarbatorim Invierea Domnului... dar mai sunt si alte motive...

A...am uitat... tu te uiti in traducerea protestanta.... Duminica inseamna ziua Domnului...

Ai ghicit... Duminica, ziua de odihna, nu inseamna ca sa staui cu burta in sus, ci sa o dedici Domnului... Tu-i spui odihna ascultarii, si bine-i spui, dar de ce nu-L si asculti, caci spune clar - alta zi de odihna - adica exclus sambata care era deja...

Pentru tine e marti daca vrei... Pentru mine si pentru cei ce vor sa-L asculte pe Domnul e Duminica, ziua Domnului, ziua Invierii, a vietii vesnice intru Hristos...

PS...

Daca te crezi la concurs, da-i drumu' ... Eu ma multumesc doar sa indeplinesc cuvantul Bibliei...

Eu dezbat serios, caci Biblia e serioasa..., vad ca tu esti cel ce apelezi la cuvinte grele, cand te vezi in ofside...

Mesajul din Epistola lui Pavel catre Coloseni (2:16-17) este unul dintre cele mai controversate din Biblie. Biblia este foarte clara în privinta Sabatului (sâmbata, zi libera). Sabatul a fost dat la creerea lumii (Geneza 2:1-3), Isus l-a sustinut (Luca 4:16) iar Pavel l-a recomandat (Faptele Apostolilor 13:42-44). In Epistola lui Pavel catre Coloseni (2:16-17) Pavel afirma: "Nimeni sa nu va judece cu privire la zilele de Sabat care sunt umbra lucrurilor viitoare".

LEGEA DUMINICALA A IMPARATULUI ROMAN CONSTANTIN CEL MARE
(înlocuirea sâmbetei cu dumineca)



Din timpul apostolilor pâna la imparatul roman Constantin cel Mare, crestinii au serbat Sabatul (sâmbata) ca zi sfânta, in timp ce duminica (prima zi a saptamânii) era privita doar ca o zi de lucru. In anul 321 d.C. Constantin cel Mare a emis o decizie care impunea odihna in prima zi a saptamânii (dumineca) in toate localitatile si orasele, in timp ce oamenilor de la tara li se permitea sa lucreze totusi pamântul. In anul 538 d.C. Conciliul de la Orleans a indepartat si aceasta derogare, impunând dumineca ca zi libera, in timp ce sâmbata devenea o zi de lucru oarecare. In tot cursul timpului a existat tendinta de a se face diferentierea de ceeace era evreiesc. Pentru crestinism a fost un proces treptat de trecere de la sâmbata la duminica. Evreii tineau si tin si acum Sabatul sâmbata. Isus a tinut sâmbata si ucenicii sai au tinut sâmbata. Biblia nu vorbeste despre vreo schimbare a zilei de odihna ordonata de Isus. Crestinii au inceput sa foloseasca si duminica ca zi de odihna pentru a aminti de invierea lui Isus (desi nu este vreo indicatie expresa in Biblie). Asa ca au inceput sa tina si sâmbata si duminica. Romanii ii prigoneau pe evrei. Crestinismul se raspandise in tot Imperiul Roman. Unii dintre crestini, ca sa nu fie confundati cu evreii, au preferat sa tina duminica. Acest proces a durat cam vreo 2-3 secole. Probabil ca imparatul Constantin cel Mare a avut in vedere si acest lucru. Dar motivul principal a fost ca sa uneasca pe necrestini si crestini, si apoi sa foloseasca aceasta pentru a-si atinge scopurile politice. Necrestinii au fost crestinati in masa. Ziua Soarelui (Sol Invictus, duminica la necrestini) a fost elementul de legatura. Dar, de-a lungul istoriei au fost mereu crestini care au pastrat Sabatul zilei a saptea.
Legea data de imparatul Constantin la 7 martie 321 cu privire la ziua de odihna suna astfel: "Toti judecatorii, orasenii si meseriasii trebuie sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui (Sol invictus). Locuitorii satelor insa pot sa se ocupe liber de cultivarea campului, pentru ca deseori se intampla ca nici o alta zi nu este mai potrivita pentru semanarea graului in brazde sau pentru plantarea vitei de vie. In felul acesta câstigul dat de providenta cereasca nu trebuie sa se piarda din cauza aceasta". Originalul latin al acestui text se gaseste in Codex Justiniani.

O EPOCA DE INTUNERIC SPIRITUAL

Dupa intemeierea papalitatii, in mod aproape imperceptibil, obiceiurile necrestinismului si-au croit drumul in biserica crestina. Spiritul de compromis si de conformare cu necrestinismul a fost tinut in frâu pentru un timp de persecutiile crude pe care le-a suferit biserica sub necrestinism. Dar cand persecutia a incetat si crestinismul a intrat in palatele demnitarilor si a imparatilor, el a parasit simplitatea umila a lui Cristos si a apostolilor lui, in schimbul pompei si mandriei preotilor si conducatorilor necrestini; el a inlocuit cerintele divine cu teoriile si traditiile omenesti. Din acel moment fenomenul de coruptie a progresat repede. Una dintre doctrinele principale ale Catolicismului sustine ca papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Cristos, investit cu autoritate suprema peste episcopii si preotii din toata lumea. Mai mult decat atat, papei i-au fost atribuite chiar titlurile Dumnezeirii. A fost numit Domnul Dumnezeu Papa si a fost declarat infailibil. El pretinde inchinarea tuturor oamenilor. Dumnezeu niciodata n-a lasat sa se inteleaga in cuvântul sau ca el a desemnat vreun om sa fie capul bisericii. Doctrina despre suprematia papala se opune direct invataturilor Bibliei. Papa nu poate avea nici o putere peste biserica lui Cristos decat prin uzurpare. Catolicii au acuzat insistent pe protestanti de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Pentru ca papa sa-si poata mentine dominatia asupra oamenilor si pentru a consolida autoritatea uzurpatorului papal, trebuia sa-i impiedice sa cunoasca Scripturile. Biblia ar fi inaltat pe Dumnezeu si ar fi asezat pe oamenii marginiti in adevarata lor pozitie; de aceea adevarurile ei sfinte trebuiau ascunse si suprimate. Aceasta logica a fost adoptata de Biserica Catolica. Timp de sute de ani raspândirea Bibliei a fost interzisa. Oamenilor le-a fost interzis sa o citeasca sau sa o aiba in casele lor si preoti si prelati neprincipiali interpretau invataturile ei pentru a sustine pretentiile lor. Astfel, papa a ajuns sa fie aproape universal recunoscut ca vicerege al lui Dumnezeu pe pamant, inzestrat cu autoritate peste biserica si stat. Pentru a oferi convertitilor de la necrestinism la crestinism un inlocuitor pentru inchinarea la idoli, si a-i incuraja astfel sa accepte de forma crestinismul, in serviciul crestin de inchinare a fost introdusa treptat inchinarea la icoane si relicve. Decretul unui conciliu a statornicit in cele din urma acest sistem de idolatrie. Pentru a completa aceasta profanare, Roma a scos din Decalog porunca a doua, care interzice inchinarea la chipuri si a impartit porunca a zecea in doua, pentru a pastra numarul de zece. Spiritul de concesie fata de necrestinism a deschis calea pentru o alta desconsiderare a autoritatii cerului. In primele secole adevaratul Sabat fusese tinut de toti crestinii.
In prima parte a sec.4 imparatul Constantin cel mare a emis decretul care facea din duminica o sarbatoare publica in intreg imperiul roman. Ziua Soarelui era venerata de catre supusii lui necrestini si era onorata de crestini; politica imparatului era sa uneasca interesele contradictorii ale crestinismului si necrestinismului. El a fost indemnat sa faca acest lucru de episcopii bisericii care, inspirati de ambitie si insetati de putere, au inteles ca daca ar fi venerata aceeasi zi, atat de crestini cat si de necrestini, aceasta va favoriza primirea de forma a crestinismului de catre necrestini si astfel puterea si influenta bisericii vor creste. Dar in timp ce multi crestini au fost convinsi treptat sa considere duminica ca avand un anumit grad de sfintenie, ei inca tineau adevaratul Sabat ca ziua sfanta. Din timp in timp, au fost tinute mari concilii (sinoduri) in care erau convocati demnitari ai bisericii din toata lumea. Aproape in fiecare conciliu Sabatul era coborât din ce in ce mai mult, in timp ce duminica era in aceeasi masura inaltata. Astfel sarbatoarea Soarelui Invincibil (Sol Invictus) a ajuns in cele din urma sa fie onorata ca o zi divina, in timp ce Sabatul biblic a fost declarat o relicva a iudaismului, iar pazitorii lui au fost declarati eretici. Protestantii sustin ca invierea lui Cristos in ziua duminicii a facut din dumineca Sabatul crestin. Dar, dovada nu se gaseste in Biblie. Cristos si apostolii sai n-au dat o asemenea onoare acestei zile. In sec.6 papalitatea ajunsese puternic consolidata. Scaunul puterii ei a fost stabilit in cetatea imperiala, iar episcopul Romei a fost declarat cap peste intreaga biserica. Necrestinismul cedase locul papalitatii. Crestinii au fost obligati sa aleaga, fie sa accepte ceremoniile si inchinarea papala, fie sa-si petreaca viata in temnite sau sa sufere moartea pe roata, pe rug sau de securea calaului. Persecutia s-a dezlantuit asupra celor credinciosi cu o mai mare virulenta decat oricand mai inainte, iar lumea a devenit un imens camp de lupta. Ridicarea la putere a bisericii Romei a marcat inceputul Evului Intunecat. Pe masura ce puterea ei crestea, intunericul se adancea. Credinta a fost transferata de la Cristos la papa de la Roma. In loc sa se increada in Isus pentru iertarea pacatelor si pentru mantuire, oamenii priveau la papa, la preoti si la prelati. Oamenii erau invatati ca papa era mijlocitorul lor pamantesc si ca nimeni nu se putea apropia de Dumnezeu decat prin el; si mai mult, ca el sta in locul lui Dumnezeu pentru ei si de aceea trebuia in mod implicit sa i se dea ascultare. O abatere de la cerintele lui constituia un motiv suficient pentru ca cea mai aspra pedeapsa sa vina asupra trupurilor si sufletelor ofensatorilor. Astfel mintile oamenilor erau intoarse de la Dumnezeu catre oameni supusi greselilor, rataciti si cruzi. Pacatul era mascat intr-un vesmant de sfintenie. Cand Scripturile sunt suprimate, iar omul ajunge sa se considere suveran, trebuie sa ne asteptam numai la inselatorie, amagire si nelegiuire josnica. Acelea au fost zile primejdioase pentru biserica lui Cristos. Purtatorii traditionali de steag erau, in adevar, putini. Evanghelia a fost pierduta din vedere, in schimb formele religioase deveneau mai numeroase si oamenii erau impovarati cu obligatii riguroase. Oamenii nu numai ca erau invatati sa priveasca la papa ca mijlocitor al lor, dar si sa-si puna increderea in propriile lor fapte ca ispasire pentru pacat. Pelerinaje lungi, fapte de penitenta, inchinarea la relicve, inaltarea de biserici, altare si morminte "sfinte", platirea unor sume mari bisericii (indulgente) - toate acestea si multe alte fapte asemanatoare erau impuse pentru a potoli mania lui Dumnezeu sau pentru a asigura favoarea sa. Ca si cand Dumnezeu ar fi ca oamenii, ca sa se manie pentru lucruri de nimic sau ar fi fost impacat prin daruri sau fapte de penitenta ! Cu toate ca viciul domina, chiar si printre conducatorii Bisericii Romane, totusi influenta ei parea sa creasca continuu. Catre sfarsitul sec.8, papistasii au ridicat pretentia ca in primele secole ale bisericii, episcopii Romei avusesera aceeasi putere spirituala pe care si-o asumasera acum. Pentru a intari aceasta pretentie, au trebuit sa fie folosite unele mijloace ca sa-i confere o infatisare de autoritate; si acestea au fost sugerate prompt prin falsuri si minciuni. Scrieri vechi au fost plasmuite de calugari. Au fost "descoperite" hotarâri ale unor concilii, despre care nu se auzise mai inainte, care stabileau suprematia universala a papei din perioada cea mai timpurie. Obositi de lupta continua contra persecutiei, a inselaciunii, a nelegiuirii si a tuturor celorlalte piedici, unii care fusesera credinciosi s-au descurajat; si de dragul pacii, painii, familiilor si vietii lor, au parasit temelia cea adevarata. Inchinarea la chipuri a devenit aproape generala. Lumânari ardeau in fata icoanelor si rugaciuni erau rostite inaintea lor. Predominau obiceiurile cele mai absurde si superstitioase. Mintile oamenilor erau atat de cu totul stapanite de superstitie incat judecata parea ca-si pierduse puterea. In timp ce preotii si episcopii erau iubitori de placeri, senzuali si corupti, nu se putea astepta decat ca poporul care privea la ei pentru calauzire sa fie scufundat in ignoranta si viciu. Un alt pas spre suprematia papala a fost facut cand, in sec.11, papa Grigore VII a proclamat infailibilitatea (perfectiunea) Bisericii Catolice, declarand ca biserica n-a gresit niciodata si nici nu va gresi vreodata. Dar aceasta pretentie nu era insotita de dovezi din Biblie. Orgoliosul pontif mai pretindea dreptul de a detrona pe imparati si declara ca nici o hotarâre pe care o pronunta el nu putea sa fie contestata de nimeni. O ilustratie evidenta a caracterului tiranic al acestui aparator al infailibilitatii a fost felul cum l-a tratat pe imparatul german Henric al IV-lea la Canossa (Italia). Pentru indrazneala de a ignora autoritatea papei, acest monarh a fost excomunicat si detronat. Timorat, Henric al IV-lea s-a simtit constrans sa faca pace cu Roma. A trecut Alpii in miezul iernii impreuna cu sotia si un servitor credincios, ca sa se umileasca inaintea papei. Dupa sosirea la castelul in care se retrasese papa Grigore VII, el a fost condus, fara garda lui, intr-o curte exterioara si acolo, in frigul aspru al iernii, cu capul descoperit si picioarele goale, intr-o imbracaminte mizerabila, a asteptat permisiunea papei de a fi primit in audienta. Pontiful nu s-a indurat sa-i acorde iertare pana cand n-a petrecut trei zile in post si marturisire. Chiar si atunci, iertarea a fost data numai cu conditia ca imparatul sa astepte decretul papei inainte de a-si relua emblema sau de a exercita puterea regala. Cat de izbitor este contrastul intre mandria aroganta a acestui pontif trufas si blandetea si amabilitatea lui Cristos ! Secolele care au urmat au fost martore la o crestere continua a ratacirii in doctrinele enuntate de Roma. Rataciri serioase au fost introduse, in felul acesta, in credinta catolica. Intre acestea era proeminenta credinta in nemurirea naturala si starea constienta a omului in moarte. Aceasta doctrina a pus temelia pe care Roma a instituit inchinarea la sfinti si adorarea fecioarei Maria. Din aceasta a izvorât de asemenea erezia chinului vesnic pentru cei care raman nepocaiti pana la urma, care a fost incorporata de timpuriu in doctrina papala. Apoi a fost pregatita calea pentru introducerea unei alte inventii a necrestinismului, pe care Roma a numit-o purgatoriu si a folosit-o pentru a ingrozi multimile credule si superstitioase. Prin aceasta erezie se afirma existenta unui loc de purificare si tortura, in care sufletele acelora care n-au meritat condamnarea vesnica trebuie sa sufere pedeapsa pentru pacatele lor si din care, dupa ce sunt eliberate de necuratie, sunt primite in ceruri. Pentru a face Roma in stare sa profite de pe urma temerilor si viciilor adeptilor ei, a fost necesara o alta aberatie. Aceasta a fost realizata prin doctrina indulgentelor. Iertarea tuturor pacatelor trecute, prezente si viitoare si eliberarea de toate durerile si pedepsele ce decurgeau din ele, erau promise tuturor acelora care se inscriau in razboaiele pontifului pentru a-si extinde stapanirea vremelnica, pentru a-si pedepsi vrajmasii sau pentru a extermina pe aceia care indrazneau sa-i conteste suprematia spirituala. Oamenii erau de asemenea invatati ca prin oferirea de bani bisericii ar putea sa se libereze de propriile pacate si de asemenea sa scape sufletele prietenilor lor decedati care erau predate flacarilor chinuitoare. Prin asemenea mijloace, Roma si-a umplut tezaurele, si-a sustinut maretia, luxul si viciul pretinsilor reprezentanti ai aceluia care nu avusese unde sa-si plece capul. Randuiala biblica a Cinei Domnului fusese inlocuita cu jertfa idolatra a liturghiei. Preotii papali pretindeau ca prin ritualul lor ridicol si lipsit de sens transforma, de fapt, pâinea si vinul in trupul si sângele lui Cristos. Cu o incumetare hulitoare, ei pretindeau ca au puterea de a crea pe Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. Crestinilor li s-a cerut, sub pedeapsa cu moartea, sa-si marturiseasca credinta in aceasta grozava erezie ofensatoare a Cerului. Multimi de oameni care au refuzat au fost dati flacarilor. In sec.13 a fost infiintat cel mai teribil din toate instrumentele papalitatii: inchizitia. Trupurile mutilate ale milioanelor de martiri strigau la Dumnezeu cerand razbunare asupra acelei puteri apostate. Papalitatea devenise despotul lumii. Regi si imparati se plecau in fata decretelor pontifului roman. Destinele oamenilor, pentru prezent si vesnicie, pareau a fi sub stapanirea lui. Timp de sute de ani invataturile Romei fusesera primite pe scara larga si fara rezerva, riturile ei fusesera aduse la indeplinire cu respect, sarbatorile ei fusesera pazite peste tot. Clerul ei era onorat si sustinut generos. Niciodata de atunci nu a atins Biserica Romana o demnitate, maretie sau putere mai mare. Dar miezul zilei papalitatii a fost miezul noptii lumii. Sfintele Scripturi erau aproape necunoscute, nu numai poporului, ci si preotilor. Ca si fariseii din vechime, conducatorii papali urau lumina care le descoperea pacatele. Legea lui Dumnezeu ca masura dreptatii, fiind indepartata, ei exercitau o putere nelimitata si practicau viciul fara retinere. Inselatoria, avaritia si desfraul domneau. Oamenii nu se dadeau inapoi de la nici o crima prin care puteau sa castige avere sau pozitie. Palatele papilor si ale prelatilor erau scenele celor mai detestabile dezmaturi. Unii dintre pontifii care domneau erau vinovati de crime atat de revoltatoare, incat conducatorii pamantesti s-au straduit sa detroneze pe acesti demnitari ai bisericii ca fiind monstri prea josnici pentru a mai fi tolerati. Timp de secole Europa n-a facut nici un progres in stiinta, arte sau civilizatie.

O paralizie morala si intelectuala cazuse peste crestinatate...

Pasajul ăla cu întunericul spiritual, datorat în special catolicilor eretici, este extrem de tendenţios. De asemenea prezintă selectiv şi într-o lumină nenaturală lucrurile. Se simte cineva mai bine după ce îngurgitează un text ca ăla? Probabil că da!...

@clopotel :

Tine-ti pantalonii pe tine si lasa hip-hop-ismele.

Adevarul nu e vechi. Decalogul e vesnic.

1. Nu logica mea e relavanta ci ceea ce a scris D-zeu cu mana Lui.
2. Pavel a fost evreu si a tinut ziua poruncii a 4-a. Nu putea sfatui pe altii altfel.

Adica Marti sau mai bine Joi.

Povesti vanatoresti. Ia uite ce au facut primii crestini si inca cei apropiati lui Isus :
Luca 23.56 : "s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege."

Daca ar fi ca invierea sa fie argumentul, nu mai vorbesc de faptul ca nu exista nici o porunca divina in acest sens, dar ar fi un car inaintea boilor. Pt. ca nu poti sa sarbatoresti o inviere daca nu sarbatoresti mai intai o moarte. Personal consider ca prima fapta a Lui Isus (moartea ispasitoare) are greutate mai mare. Fara aceasta, invierea nu si-ar gasi menirea. Deci ? Sarbatorim Vinerea. Eh, aici se ajunge (la haos doctrinar) cand se pierde din vedere textul poruncii. Acolo spune clar ca omul sa se odihneasca pt. ca asa a facut D-zeu si ca El a binecuvantat aceasta ca urmare a actului Sau creativ. Ori asta n-are nici o legatura cu alta sarbatoare indiferent de eveniment. Nu incurcam merele cu perele.

Mda, da, zi-o asta unui evreu.

Nu, eu ma uit in manuscris. Acolo scrie ziua D-lui. Ori Ioan ca evreu nu stia de alta zi a D-lui sau.

Parerea ta. D-zeu spune ca e alta.
Eu iti spun sincer ca am abordat de curand acest subiect si am ramas uimit cat de simplu este daca esti consecvent Biblie.

1. Pt. ca-i vorba de o alta zi (e metafora si nu zi de 24 de ore) a pocaintei si a odihnei fata de pacat.
2. Unde spune ca acea alta zi e Duminica si nu Luni ? Eu vrea Miercuri, are ceva ?

Daca te-ar citi Pavel... Unde a exclus D-zeu ziua poruncii a 4-a din Decalog ?

Pai vezi ce se intampla cand faci aplicatia gresit ? Daca spune "alta zi" poti alege orice. Asta sa fi fost intentia lui D-zeu ? In nici un caz.

Domul a fost consecvent poruncii lui si a tinut Sambata. La fel si apostolii.

Daca te crezi la catedra, abtine-te.

Conform ei, ziua corecta e cea pe care o tin evreii pana azi. Noi suntem urmasii lor spirituali iar porunca a fost data catre intrega omenire si nu doar vreunei biserici. Exact cum spune Isus - cuvantul nu va trece.

Esti si nesincer (eufemistic zis). Ia uite cum ai debutat :

Ai topicul tau pt. aere si etichete diletante. Aici ar trebui sa urmezi alte reguli, dom' moderator. Eu nu-mi amitesc sa-ti fi spus tie nici ratacit nici necititor de Biblie.

Acest topic a fost editat de Bolt: 22 Mar 2006, 08:27 PM

Flori, felicitari.
Ma bucur ca ai discernamant si uzezi de el in mod responsabil. Nici eu n-am manifestat pana acum interes pt. acest subiect dar e fascinant.

Iar incepe doctorul Bolt cu metaforele...

Ia vezi cine a inceput "cu esti nebun"

Cel care a vorbit ca un nebun :

Acest topic a fost editat de Bolt: 22 Mar 2006, 08:36 PM

Draga Flori,

Nu este adevarat.... Mesajul este foarte clar, dar protestantii care trebuie sa fie contra, zic ca de fapt nu-i asa ce spune foarte clar Pavel ci trebuie sa fie cu totul altceva... Orice altceva numai la ziua de odihna NU... caci ei sunt aia care pun NU la tot cuvantul Bibliei...
Spune tu ce ti se pare necalar acolo....

In VT asa este...

Da, ziua a saptea...

Nu, n-a sustinut nimic acolo...Pasajul exact este:
16 Si a venit in Nazaret, unde fusese crescut, si, după obiceiul Sau, a intrat in ziua sambetei in sinagoga si S-a sculat sa citeasca. El a venit acolo in zi de sambata, nu pentru ca sa serbeze sambata, El fiind Domn si al Sambetei, ci pentru ca atunci erau adunati iudeii acolo.... Iar El a venit sa predice adunarii.... El a mai predicat si in alte zile, nu numai sambata...

Nu e vorba de nici o recomandare a lui Pavel acolo... Acel text spune:
42 Si iesind ei din sinagoga iudeilor, ii rugau neamurile ca sambata viitoare sa li se graiasca cuvintele acestea. De ce pentru ca inca aceia erau dupa legea veche, iar Pavel abia venise acolo in calatoria misionara... E firesc ca aceia sa-i roaga sa vina sambata viitoare, caci atunci se strangeau ei acolo, fiind inca in legea veche...

Pavel, iata ce zice de fapt...:
16 Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambete,
17 Care sunt umbra celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos. (Col 2)
Adica el zice ca nimeni sa nu-i judece pentru mancare, bautura, sarbatori, sambete (care erau ale legii vechi), si ei nu le mai tineau, caci acelea sunt umbra celor viitoare...
Si asta o zice dupa ce chiar cu un citat mai inainte zice:
14 Stergand zapisul ce era asupra noastra (adica a legii vechi), care ne era potrivnic cu randuielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.
15 Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce.
Ai inteles acum...? Pavel, chiar atrage atentia ca randuielile legii vechi, le erau potrivnice si de aceea Iisus le-a biruit si le-a pironit pe cruce.... Altfel, daca Legea veche mai ramanea valabila, de ce-ar mai fi venit Iisus si S-a rastignit pe cruce...?

PS...Poti sa-mi spui de unde ai luat acel text lung, caci mie mi se pare ceva suspect la el...

caa nu te supara pe mine, poate tu esti catolic asa cum sint si eu ortodoxa, dar asta nu inseamna ca sintem noi vinovati pentru tot ce au facut capii bisericii noastre, eu nu am intentionat aici sa atac nici o biserica ci doar sa ma lamuresc in privinta dilemei care ma framinta de citva timp. Iar in ce priveste Inchizitia stim cu totii ca e adevarat si toate atrocitatile infaptuite de capii ei care nu erau alceva decit mari preoti catolici.
Dar nu acesta este subiectul acestui topic ci o incercare de a afla un Adevar...care poate sta ascuns de secole in acest intuneric.

Draga Bolt,

Povesti vanatoresti sunt doar explicatiile tale, caci ce spui tu acolo, era inainte de Inviere, si deci era inca valabila legea veche....
Ziua Domnului este dupa Inviere...

Problema ta, pe noi ne intereseaza Invierea nu moartea..., caci dorim sa fim vii intru Hristos...

E democratie, da-i drumu'... Crestinii adevarati sarbatoresc Duminica - ziua Invierii Domnului.... daca tu doresti sa-I serbezi moartea - e tipic protestant...

Clopotel, textul este de-aici, sub semnatura lui Radu Cerghizan

Draga Flori,

Tu ai spus mai inainte ca esti ortodoxa, remember:

Pana la urma esti sau nu esti, caci din convingeri nu prea se vede...
De fapt se intampla un lucruu interesant...incep sa apara tot felul de indivizi care se prezinta ca ortodocsi si sustin idei protestante, Riverdance e unul, tu esti altul....Bolt se lauda ca si el a fost ortodox, dar habar nu a avut de ea, dar el tine sa precizeze ca a fost ortodox...
Hmmm... cineva prin Biblie atragea atentia asupra deghizarilor - era ceva cu lupii si cu pieile de oaie...

Asta o fi tehnica protestanta de a acapara noi membrii... dandu-se ce nu sunt...., sau neavand curajul sa spuna raspicat ce sunt...

Clopotel eram sigura ca vor sari multi sa ma condamne de erezie pentru cele ce spun, cred ca daca m-ar auzi maica-mea sau preotul m-ar excomunica din biserica. Dar nu stiu de ce eu tind sa cred ca pe undeva ni se ascunde adevarul. In ce priveste textul e drept ca m-am documentat pe net inainte sa-l scriu dar mie mi se pare destul de relevant si la obiect.
Cit despre exemplele pe care le dai tu aici nu sint deloc relevante ba chiar cred ca interpretezi gresit Legea veche la care se refera Pavel. Eu sint sigura ca nu se refera la Legea Lui Dumnezeu adica cele 10 porunci sint potrivnice "si de aceea Iisus le-a biruit si le-a pironit pe cruce" .... ...Ar fi absurd daca ne gindim la toate cele 10 porunci atunci am avea dreptul sa facem orice chiar sa ucidem...

@clopotel :

Si-n NT.

S-i valabil si azi asa cum e tot Decalogul.

Ba da, era serviciu divind iudaic in sinagoga.

Si de ce serbezi o zi care nu-i a Lui ?

De loc intamplator. Daca vorbesti despre iudei sigur vorbesti despre Sambata. Deci ? Iudeii serbau Sambata in serviciul sinagogii iar Isus a participat fara nici cea mai mica sugestie de schimbare a acesteia.

Dar niciodata in sinagoga. E o mare diferenta.

Decalogul e vechi ? Oamenii aia erau conformi cu porunca 4.

Decalogul e actual. As avea o intrebare : tot la fel spui si despre porunca 6 ?

Faci confuzie cu celelate sabate ceremoniale din legea ceremoniala. Vorbeai de un test ? Ai vazut ce repede a venit rezultatul ?

Pai ZAPISUL cu randuieli, nu tablele Legii.

Cu alte cuvinte Isus a pironit pe cruce si porunca 6 si 7 si 8 ... Clopotel, tu citesti ce scrii ? Alea in ce "s-au schimbat" ?

Flori, asculta-l pe cel care stie Carte. Decalogul nu-i totuna cu zapisul (cartea legii data de Moise). O minuscula confuzie duce la o enorma eroare.

De unde ai dedus enormitatea asta ? Tu chiar nu intelegi ca-i vorba de Decalog care-i vesnic ?

Iar pe noi ziua din Decalog.

Iar esti parabiblic - ca sa traiesti cu El trebuie ca mai intai sa mori cu El.

Crestinii autentici sarbatoresc ce-a binecuvantat D-zeu, ziua creatiei si a odihnei, ceea ce a sarbatorit Isus, apostolii si cercul lor apropiat impreuna cu toata biserica primara pana la compromisul constantinian.

Daca tu doresti sa sarbatoresti ce nu ti-a poruncit El - e tipic eretic.


Acest topic a fost editat de Bolt: 22 Mar 2006, 09:20 PM