Ar trebui sau nu sa facem tot ce putem pentru a impiedica sfirstul lumii asa cum e el descri in Apocalipsa? Daca da, nu ar insemna ca ne interpunem cu Marele Plan lui Dumnezeu? Daca nu, e normal sa acceptam pur si simplu moartea a milioane de oameni in "foc si pucioasa"?

Ce parere aveti?

parerea mea este ca "sfarsitul lumii" este o salvare a noastra de noi insine.

adica Dumnezeu intervine nu pentru a distruge lumea, ci pentru a mai salva ce se mai poate din ea.

este apogeul independentei umane - dezastrul final, impiedicat de Dumnezeu.

altfel am muri cu totii, de mana noastra. asa, mor doar cei rai.

cine sunt cei rai, asta e cu totul alta discutie...


ps.
'marele plan al lui Dumnezeu' este de a salva lumea, iar nu de a o distruge.

Da, dar eu ma intrebam ce s-ar intimpla daca am interveni pentru a impiedica evenimentele care ar culmina cu sfirsitul lumii? Ar fi bine sau rau?

Te doare ca vine sfarsitul... Ai vrea sa mai tina lumea, imparatia lui Satan, Calomniatorul Lui Dumnezeu. E bine aici, caci aici nu e "focul care nu se stinge si viermele care nu doarme". Aici ai supusi, oamnii te asculta si nu se supun lui Dumnezeu. Nu va fi asa. Trei vorbe aruncate pe internet nu pot opri Sfarsitul Lumii. Daca nu exista Sfarsit, nu exista Iisus Hristos. Daca nu exista Iisus Hristos, nu exista Dumnezeu. Daca nu exista Dumnezeu, atunci nu exista Adevar. Va veni si Ziua Judecatii, in care Universul va reveni la starea de dinaintea caderii lui Adam. La nemurire. Pentru asta a fost facuta de la inceput lumea. Sa fie populata de oameni care nu fac raul. Fie ca il cunosc, fie ca nu. Caderea lui Adam nu il va impiedica pe Dumnezeu sa isi populeze Universul cu fiinte care nu fac raul. Asta e judecata. Asta fost de la inceptul Bibliei pana la sfarsit. O lume fara rau. Biblie incepe cu lume fara rau si se sfarste cu o lume fara rau. "Eu sunt Alfa si Omega Inceputul si Sfarsitul" . Laudat sa fie Dumnezeu!

Acest topic a fost editat de abureala: 12 Sep 2003, 06:40 PM

Anticristul

În discursul său din 15 noiembrie 1972, Papa Paul al VI-lea punea această întrebare: "Există indicii ale prezenţei activităţii diabolice? Care sunt?" "Răspunsul la această întrebare, spune Paul al VI-lea, impune multă precauţie, deşi semnele Celui Rău par uneori să se arate cu evidenţă (Cfr. Tertulian, Apol. 23). Putem presupune acţiunea lui sinistră acolo unde negarea lui Dumnezeu devine radicală, subtilă şi absurdă, acolo unde minciuna se impune cu ipocrizie şi forţă împotriva adevărului evident, acolo unde iubirea este stinsă de un egoism rece şi crud, acolo unde numele lui Cristos este atacat cu o ură conştientă şi rebelă, acolo unde spiritul Evangheliei este falsificat şi dezis, acolo unde disperarea se afirmă ca având ultimul cuvânt şi aşa mai departe. Este el, seducătorul perfid şi viclean, cel care ştie să se infiltreze în noi pe calea simţurilor, a imaginaţiei şi a concupiscenţei."

Mobilul tuturor manevrelor Satanei este unul singur; cel care l-a împins la păcatul său de revoltă, şi anume, dorinţa de a se aşeza în locul lui Dumnezeu. De aceea Diavolul poate fi numit maimuţa lui Dumnezeu sau sosia, dublura lui Dumnezeu. Acest lucru îl descrie foarte bine scriitorul rus P. Evdokimov: "Mincinos şi tată al minciunii, prin esenţă, Cel Rău îşi atribuie o vocaţie redutabilă, aceea de a perverti cu bună ştiinţă adevărul. Diavolul se erijează în dublură pentru a-l evacua pe Dumnezeu din creaţia sa, pentru a face lumea creată insensibilă la prezenţa divină şi a opera astfel o uriaşă substituire: "Îngâmfat în inima sa şi-a zis: Eu sunt Dumnezeu şi şed pe tronul lui Dumnezeu" (Cfr. Ez 28,2).

Am citat din acest scriitor rus. De fapt, scriitorii ruşi din secolul trecut şi de la începutul acestui secol (XX) au avut o intuiţie profetică extraordinară şi au demascat manevrele şi tacticile Satanei prezente în lume în vremurile pe care le trăim. Toate aceste manevre sunt prezente în discursul lui Paul VI. Paul Vi îi cunoştea pe scriitorii ruşi. Să nu uităm că Dostoievski a fost autorul preferat al lui Paul al VI-lea.

Iezuitul Tomas Spidlik, în cartea sa Calea Spiritului, notează că la scriitorii ruşi Anticristul timpurilor noastre este un Anticrist cu trei feţe (Anticristul, adică potrivnicul lui Cristos, este Diavolul chiar dacă acest nume se dă şi celor care sunt instrumente în mâinile Diavolului). Cele trei feţe, reprezintă trei tipuri de seducţie.

Mai întâi este Anticristul carnal, senzual care operează în lume prin nebunia plăcerilor, prin beţia simţurilor, făcând ca Dumnezeu să fie uitat. Acest Anticrist este prezentat de N. V. Gogol în nuvela sa Portretul în care vorbeşte de un pictor care l-a făcut prezent pe Diavol în lume prin intermediul artei sale. Ca să-şi ispăşească păcatul, pictorul intră în monahism, hotărât să realizeze icoana lui Cristos în propria fiinţă prin viaţă ascetică. În arta iconografică pictorul trebuia să ofere ochiului numai ceea ce slujeşte la exprimarea ideii şi a sensului spiritual. În momentul în care arta prezintă o frumuseţe care stârneşte plăcerile simţurilor - Eve goale, Marii Magdalene senzuale, frivole, - sacrul devine diabolic: te face să uiţi de Dumnezeu, nu te mai conduce către Cristos, ci către Anticrist.

Anticristul carnal a câştigat o bună parte a omenirii şi continuă să o câştige prin această formă de seducţie: beţia simţurilor: erotism, amor liber, pornografie, nudism, droguri, alcool, (americanii sunt pe punctul de a pune şi ţigara în rândul drogurilor). Anticristul deţine o uriaşă industrie prin care propagă beţia plăcerilor: filme porno, imagini, televiziune, discoteci. La unele secte, mai ales la cele satanice, consumul de droguri şi orgiile sunt mijloace de a realiza extazul, unirea cu divinitatea. Evident, cel ce se dă drept divinitate e Satana.

În cartea lui Ernetti, Cateheza Satanei, Duhul necurat nu-şi poate ascunde mulţumirea pentru extraordinarele succese pe care le are cu televiziunea şi discotecile, în special reuşind să corupă clerici, călugări, maici, seminarişti pe care îi împinge gata corupţi în preoţie făcându-i să creadă că, de fapt, ei reprezintă avangarda şi progresul în Biserică. Citez din cartea lui Ernetti: "Televizorul... ah, televizorul... e aparatul meu, eu l-am inventat... pentru a distruge sufletele şi familiile... pe care le dezbin, le distrug cu programele mele atât de subtile şi penetrante... ah, televizorul este centrul de seducţie spre care atrag de asemenea atâţia preoţi, călugări, călugăriţe, mai ales la orele târzii, făcându-i apoi să nu se mai roage, (urmează un hohot de râs prelung). Într-o clipă mă prezint lumii întregi... mă ascultă şi mă văd toţi...

Discotecile... ce frumos... sunt palatele mele de aur unde atrag cele mai bune speranţe ale societăţii, pe care pun stăpânire, distrugându-le sufletele şi trupurile... mii şi mii de persoane câştig cu alcoolul, cu drogul, cu sexul... ah, ce recoltă neîntreruptă... Eu sunt regele adevărat al lumii şi nu Dumnezeul vostru pe care eu l-am răstignit". Satana, în continuare, nu ştie cum să-şi exprime bucuria văzând şi persoane consacrate lui Dumnezeu în discoteci.

Al doilea Anticrist la scriitorii ruşi e Anticristul ideologic, care îndepărtează lumea de Cristos prin seducţia ideologiilor sau, mai exact, a teologiilor transformate în ideologii, în teorii omeneşti, care se îndepărtează de persoana lui Cristos şi de puterea lui divină. Acest tip de Anticrist apare în romanul lui Dostoievski, Idiotul. La sfârşitul secolului trecut mulţi intelectuali erau fascinaţi de scrierile lui L. N. Tolstoi care păreau să propage creştinismul în forma sa cea mai pură. Creştinismul, susţinea Tolstoi, trebuie eliberat de elementele sale mitologice. Minunile lui Isus şi chiar misterioasa sa persoană aparţin mitologiei. E teoria demitizării atribuită lui Bultman. Replica vine de la Dostoievski. Personajul principal din Idiotul, prinţul Mîşkin, pare a fi un Cristos care seduce tot anturajul cu sfinţenia şi cu idealul său creştin, dar care, în cele din urmă, se dovedeşte a fi un impostor şi un criminal, adică un anticrist. Îşi încheie viaţa într-un sanatoriu de boli mintale.

În cartea lui Ernetti, Satana nu-şi ascunde bucuria de a fi pus stăpânire pe o bună parte din omenire şi prin aceste ideologii sau pseudo-teologii: "Teologii mei, cu învăţăturile inspirate de mine... Ah, ei sunt trupele mele de elită! Ce teologi inteligenţi! Ei au înţeles că acele dogme foarte rigide, dictate de anumiţi capi neghiobi ai Bisericii, în realitate sunt nişte copilării false, care se prăbuşesc la simpla confruntare cu realitatea zilnică... Cât sunt de cumsecade... foarte cumsecade... Teologia morţii lui Dumnezeu eu am inspirat-o... De când domnesc eu, Dumnezeul vostru e mort, nu mai există. S-a terminat cu orice lege: toţi pot şi trebuie să trăiască liberi, aşa cum învăţ eu: libertatea de idei, libertatea de gândire, libertatea de acţiune... fiecare e, în sfârşit, absolut liber să acţioneze şi să facă ce crede şi ce vrea... Nu mai există normă, nici lege... fiecare e stăpân ca şi mine peste tot şi peste toate. Iar dacă Dumnezeu a murit, e clar că toate celelalte dogme au dispărut. Şi, iată, sute şi sute de teologi ai mei, care au curajul să-l înfrunte chiar pe preotul în alb (Papa) cu scrisori şi semnături... Foarte cumsecade aceşti teologi, aceşti preoţi şi... atâţia episcopi! E serviciul cel mai bun pe care mi-l pot face: să mă lase să lucrez în linişte, fără să ia câtuşi de puţin atitudine împotriva prezenţei mele şi a vicleniilor mele... Sunt foarte cumsecade... Teologii mei neagă dogmele Bisericii voastre şi unii teologi stupizi neagă existenţa mea... Ce triumf!... (hohote de râs). Şi atunci unde mai sunt ereticii de altădată? Nu mai e nici unul! Nu mai e eretic nici cine nu mai crede în dogme, nici cine nu mai crede în mine... Am învins Biserica voastră!"

În sfârşit,la scriitorii ruşi, avem Anticristul filantrop sau, dacă vreţi, Anticristul masonic, sau Anticristul ecumenic; e marele reformator social de tip New Age, care realizează pacea şi armonia universală prin toleranţă fără limite, proclamând toate religiile lumii, toate principiile morale la fel de bune şi de inspirate. Oamenii vor trăi, în sfârşit, în pace, neavând pentru ce să se certe. Acest tip de Anticrist îl găsim în Povestirea despre Anticrist, cartea scrisă de V. Soloviov spre sfârşitul vieţii sale. Soloviov, marele teolog ortodox rus, care a murit catolic. Cartea conţine elemente profetice care se realizează incredibil sub ochii noştri. În viziunea scriitorului, pregătirea imediată pentru venirea lui Anticrist trebuia să fie secolul XX, epoca unor teribile războaie. Aceste dezastre au un efect bun: căderea ideologiilor pentru care oamenii se omorâseră între ei. Oamenii nu mai cred în nimic, nu mai vor nimic decât să trăiască şi să-i lase şi pe alţii să trăiască în pace. Pentru realizarea acestui deziderat umanitarist apare Anticristul, om genial, frumos, bun orator, filantrop. La început nu e împotriva lui Cristos, dar apoi îl consideră un idealist utopic şi îşi propune să realizeze ceea ce nu a realizat Cristos. Se declară adevăratul fiu al lui Dumnezeu. Publică lucrarea "Calea deschisă spre pacea şi bunăstarea universală". Succesul e enorm. E ales şeful parlamentului european, apoi împărat al Romei şi, în sfârşit, împăratul lumii. În cele din urmă îşi stabileşte capitala la Ierusalim. Papa se stabileşte la Petersburg şi i se interzice să facă prozelitism. Convoacă un conciliu ecumenic la Ierusalim la care i-a parte şi Papa Petru al II-lea. Un rol important îl are un prelat al c*rţii, episcop catolic ex partibus infidelium care a studiat magia şi ştie că aşa-zisele miracole şi viziuni mistice pot fi explicate şi reproduse în mod ştiinţific, precum şi magul Apollonius care deţine toate secretele magiei, spiritismului, astrologiei, parapsihologiei şi ale ştiinţelor oculte. Cu ajutorul lor, Anticristul poate săvârşi minunile pe care le săvârşea Cristos şi să deţină puterile pe care le-a refuzat Cristos în pustiu când i le-a oferit Satana.

Anticristul carnal, Anticristul teolog, Anticristul umanist.

Având în faţa ochilor cele trei feţe ale lui Anticrist, cele trei forme de seducţie, putem realiza ceea ce maeştrii vieţii spirituale numesc "discretio spirituum" - discernerea spiritelor -, adică putem să ne dăm seama a ce ţine în viaţa noastră şi în jurul nostru la Cristos şi ce vine de la duşmanul lui Cristos, de la Anticrist.


PS:
Sunt mai multe de spus, dar e mai bine sa nu fie stiute de laici din motive lesne de inteles (panica desigur), am gasit acest paragraf care trateaza aceste lucruri si contine destule amanunte pentru laici (prigoana Papei si numele)...poate cand va veni moentul vor afla cu totii, pana atunci sunt sub cheie.

Rog iubitii crestini sa se roage cat mai mult pentru manuirea lor si a celorlalti, aveti grija mare de sufletul vostru si paziti-va!!!

Si daca Satan se va aseza in locu lui Dumnezeu,ce va obtine?Ce va face dupa aceea?Si,oare,este posibila o asemenea substituire?Sau totul nu e decat un mare joc, in care noi suntem papusile iar Dumnezeu si Satan sunt cei care ne manuiesc sforile?Din cate stiam eu ,Dumnezeu(presupunand ca exista)este Atotputernic si nimic nu-l poate infrange.In fond,El l-a creat pe Satan,nu?Inainte ca acesta sa se razvrateasca....

Iar ca raspuns la intrebarea topicului,cred ca ar trebui sa incerc sa ne schimbam noi insine,nu sa asteptam sa vina cineva/ceva dinafara sa ne schimbe/judece;nu cred ca daca doar stam si ne rugam pentru iertarea pacatelor vom rezolva ceea ce urmeaza sau ceea ce gandesc/simt oamenii....

Si tot El ne-a dat liberul arbitru ca sa putem alege, nu sa fim niste papusi pe sfori.

Oare?Si chiar daca ar fi asa,cum se face ca de cate ori ne manifestam "posibilitatea de alegere" inacalcam perceptele Bibliei,intr-un fel sau altul?

Numai daca de fiecare data alegi gresit. Si nu litera, ci spiritul legii e important. Dar ne indepartam de subiect.

Acest topic a fost editat de denise_d: 5 Mar 2004, 07:07 PM

Orice ai alege,e gresit!!!!
Sfarsitul lumii e aproape sau departe,in functie de ceea ce vor marile puteri ale lumii(mai bine zis,puterile nucleare).Noi,cei marunti,nu putem decat sa stam si sa vorbim.Suntem doar marionete...

Ce ti-e si cu interpretarile astea.

Intr-o recenzie se spunea ca printul Miskin ar fi putut sa-i fie apostol lui Isus.
Chiar si Nietzsche, pornind de la romanul Dostoievskian l-a descris pe Christos ca "idiot".

Sa nu ajungem la o discutie despre roman, dar totusi ... Miskin antichrist

Acest topic a fost editat de Wluiki: 5 Mar 2004, 08:09 PM

Decat cu discutiile astea despre interpretari...ma gandesc ...ar fii bine sa ne putem stabili noi soarta,nu sa stim ca orice am face tot la finalul arhicunoscut vom ajunge...nu prea e corect!

Legat de subiectul asta ce e atat de putin palpabil fata de altele care pot fi cat de cat verificate daca conceptia corespunde realitatii,am o intrebare personala adresata tie,adica oricui binevoieste sa-mi raspunda.Observand cat de felurita este intelegerea problemei sfarsitului precum si cat de hotarate sunt pozitiile,intrebarea mea este cum ai ajuns la convingerea ta personala,care au fost etapele de la auzirea atator versiuni la alegerea uneia pe care s-o nuantezi in mod propriu,care au fost pasii de la nestiinta la opinie?Solicit ceva simplu ca o schita logica daca va mai amintiti cum s-au petrecut lucrurile.In completare te intreb daca procesul s-a incheiat,iar daca tema asta este delicata ma satisface descrierea mecanismului de adoptare al oricarui alt subiect iti convine.E o rugaminte si multumesc anticipat!

Hmm...Sunt cam obosit si mi se inchid ochii(imi dau seama cat de obosit sunt dupa cate corecturi fac cand trebuie sa scriu);dar voi incerca sa dau un raspuns cat de cat inteligent.
Voi incepe prin a-ti spune ca nu stiu cu exactitate cand mi s-a format parerea anti-God;stiu insa cum s-a format!Stai sa vad daca imi aduc bine aminte;de cand ma stiu am fost un cititor infocat(acum mi-a venit ideea ca treaba asta s-ar putea datora unui defect de vedere avut in copilarie si pentru care am purtat ochelari de corectie iar medicul le-a recomandat alor mei sa ma puna sa citesc cat mai mult iar rezultatul a fost ca dupa cateva luni devoram cartile,nu alta!Dar m-am deviat de la subiect) si am citit cam tot ca puteam citi raportat la varsta mea mai putin Biblia,care nu m-a atras.Acest lucru s-ar putea datora si faptului ca una din bunici ma punea mereu sa spun rugaciuni si sa citesc pilde biblice si povestioare religioase,iar sufletul meu de copil independent s-a revoltat impotriva unei astfel de ingradiri,drept urmare incepand sa am o oarece aversiune fata de religie(nici la biserica nu-mi placea sa merg si nu-mi place nici acum).
Timpul insa a trecut si,la 14 ani,am descoperit, in mod constient,literatura SF.Iar asta pot spune ca a reprezentat un punct de referinta in viata mea,deoarece din acel moment 70% din cartile citite erau SF-uri(inca sunt).Aceasta atractie se datoreaza si faptului ca prima carte citita a fost "Soarele Gol" de Isaac Asimov.
Aceasta carte SF si cele ce au urmat mi-au stimulat imaginatia cum n-o facuse nici o carte pana atunci-imi dadeau posibilitatea mai mult ca orice sa visez,sa sper...
Timp de cativa ani(pana la terminarea liceului)SF-ul a reprezentat o parte importanta din viata mea si un stimulent foarte puternic,datorita lui fiind stimulat in incercarile mele literare(destul de apreciate de colegi)punctul culminant reprezentandu-l trimiterea unei povestiri spre publicare la revista Anticipatia(povestirea a fost refuzata,dar nu mi s-a spus sa ma las de scris).
Iti dai seama ca citind atata SF,dorinta de a face si eu calatorii in spatiu,de a jongla cu stelele si planetele m-a facut sa vreau sa traiesc un asemenea viitor,al explorarii spatiului(Star Trek-ul era singurul serial pe acre-l urmaream!).
Intre timp,pe langa SF,partial datorita scolii,am citit din nou Mitologia greceasca si cateva scrieri referitoare la mitologiile altor civilizatii.De atunci mi s-a parut ceva ciudat;ceva nu se potrivea.Am recitit si Biblia(cam 60 la suta din ea)ca sa vad de ce este cea mai vanduta carte din lume si am fost profund nemultumit;o multime de lucruri erau in contadictoriu,la doar cateva pagini distanta,ca sa nu mai spun cate nu se potriveau cu ceea ce mai auzisem de pe la unii preoti.Am inceput sa caut explicatii...Nimeni nu a putut sa mi le ofere si,citind mai mult,am descoperit ca multe lucruri erau minciuni(cum ca Biblia ar fi fost dictata de Dumnezeu;cele zece porunci,potopul etc.).Intre timp,am reusit sa ma imbolnavesc(nu foarte grav)si,apeland ca tot omul in momentele grele la ultima solutie,am inceput sa ma rog;degeaba!!!!Ba mai mult:cu cat ma rugam mai des si puneam mai mult suflet,cu atat aveam mai multe belele!
Am zis,bine!Daca nu pentru mine,atunci pentru ceilalti;mai rau!Ai mei au ramas fara servici,cei doi bunici au suferit atacuri cerebrale,iar unul din ei a si murit(tata lu' tata).In plus,pe masura ce trecea timpul,citeam si aflam tot mai multe despre lacomia si ipocrizia preotilor;si am si constatat-o pe pielea mea!
Iar o chestie tare interesanta a fost la ultima mea spovedanie:i-am spus preotului ca nu cred in Dumnezeu!Stii ce mi-a raspuns:nimic!!!!
A venit apoi o zi in care am primit si citit "Autobiografia" lui Asimov;din acel moment acea carte a devenit Biblia mea!Stimulat de unele idei de acolo,am revenit asupra Bibliei si am comparat-o atent cu celelalte mitologii;rezultat:egalitate!(da,Biblia aducea o noutate prin faptul ca nu erau mai multe zeitati ci doar una singura;dar existau ingerii,deci...).
Nu am mai intrat demult intr- biserica si nici nu cred s-o mai fac in curand(la nunta voi intra,desigur,de dragul sotiei).Imi dsplace tot ce tine de ea:ritualuri,preoti...
Consider ca ceea ce este acum biserica este cu totul diferit de ceea ce scrie in Biblie ca ar trebui sa fie!
Nu-mi place sa fiu controlat;nu cred in scenariul Apocalipsei deoarece nu vreau sa cred ca toti ne indreptam inconstienti spre un destin prestabilit si ca nu vom mai apuca sa exploram spatiul,sa ne conducem viata asa cum vrem noi.In plus,vreau sa cunosc civilizatii extraterestre!
Nu stiu daca te-am lamurit;daca nu,spune-mi ce nu ai inteles si voi incerca sa clarific.Imi cer scuze daca nu ti-am raspuns cum ai fi vrut tu!

Intervine predestinarea, pt ca factorul uman este predestinat sa sfarseasca. Nu putem continua la infinit, trupurile noastre vor muri ca niste masini uzate. Asa cum lemnul este mancat de carii, asa trupul va muri. Tot ce putem face in privinta asta e sa prelungim durata de viata, adica o salvare de moment, dar nu o salvare definitiva. Trebuie sa nu uitam totusi ca uzarea materiei trupesti nu presupune si uzarea componentei spirituale, care PROBABIL va continua sa existe. Si iata intervine notiunea de EXISTENTA. Sfarsitul lumii asa cum e descris in Apocalipsa nu se refera asadar doar la sfarsitul materiei, ci mai degraba la sfarsitul lumii ca unitate: se va produce o schizma BINE-RAU in care Iisus va tine talerele balantei iar faptele noastre vor fi greutatile masurate.

Ahrimann, daca puterile nucleare vor distruge omenirea, asta nu inseamna sfarsitul asa cum e prevestit in Apocalipsa. Scriptura trebuie sa se implineasca deci nu omul decide cand va fi sfarsitul ci numai Dumnezeu! Daca Dumnezeu ne-a lasat posibilitatea de a decide in viata noastra, ei bine nu ne-a lasat si capacitatea de a decide sfarsitul. Componenta spirituala care acum e captiva in trup va continua sa existe.

Si raspunsul meu la dilema ridicata de Catalin: “Sfarsitul e inevitabil”.
Salvarea trupului e o amagire pt ca de fapt nu avem ce salva… trupul nu inseamna nimic… Ba gresesc, inseamna exact ce a spus aburealaold mai devreme.

Orice sfirsit e un alt inceput.
Tot ceea ce are un inceput are si un sfirsit.
Exceptie fac:
- proastia
- intelepciunea

Prostia nu are un inceput dar are un sfirsit.

Intelepciunea are un inceput dar nu are un sfirsit.

De ce "trebuie" sa se implineasca Scriptura?De ce trebuie ca un mit sa se implinesca?!!!!

Multumesc Ahrimann,cred ca am inteles ce ai spus,da ce mai cauti sau mai cauti inca ori ai pus cruce credintei?In paranteza vreau sa te asigur ca atunci cand am inceput sa-L caut am avut mari probleme,iar de la altii am auzit la fel;mi s-a parut a fi o regula aproape;numai cei care doar s-au "vopsit" crestini (cum altii in alte timpuri se faceu membrii PCR) mi-au spus ca n-au remarcat nici o schimbare in viata lor.Doar sa nu Il confunzi pe El cu organizatia care poti s-o respingi complet daca cu El esti si n-ai sa pierzi de fapt nimic si nimeni n-o sa fie pagubit din asta,daca bineinteles te mai atrage inca SF-ul,adica ceea ce nu se poate pipai,vedea,gusta,mirosi,auzi dar se poate spera si care ar putea fi chiar El!

Nue vreau sa par ironic sau insultator,insa spre deosebire de El,ceea ce se scrie in SF-ul de calitate,de obicei se intampla!Mia devreme sau mai tarziu,asa este!O buna parte din SF se bazeaza pe logica si stiinta si pe extrapolari destul de bine argumentate;in schimb,de partea cealalta,n-am primit nimic,nu exista nici o dovada!Pe cand era, copil credeam in povesti;acum insa....

Din cate am inteles, aici dezbatem apocalipsa sfantului Ioan. Daca am inteles gresit aduc scuzele de rigoare.

postul meu e offtopic, dar s-a prefigurat o directie de discutie interesanta.
Ahrimann, tu spui ca esti "anti-God". Aceasta afirmatie necesita o lamurire: esti inpotriva lui Dumnezeu (nu vreau sa trag concluzia asta doar din Nick-ul tau ) sau doar crezi ca "Dumnezeu nu exista"?
Citind postul tau, tind sa presupun ca nu esti agnostic ci esti contestatar. Tu ai cerut lui Dumnezeu anumite lucruri si el nu numai ca nu ti le-a dat, dar mai mult te-a lovit. Corect? Care crezi tu ca au fost motivele lui ca sa faca asta? Dupa ce imi raspunzi incearca sa citesti cartea lui Iov. Nu spun mai multe . Esti anti-creationist ? (nu am vrut sa spun "evolutionist" pt ca sunt si anumiti creationisti care sustin teoria lui Darwin in anumite limite). Consideri ca iti asumi o Lupta cu Dumnezeu? Spre ce final potential ?

Raspuns la intrebarea "TRebuie sau nu sa facem tot ce putem pentru a impiedica sfarsitul lumii?"
Eu sincer ma simt incapabil sa fac ceva pentru a impiedica acest ipotetic "sfarsit al lumii". Atata vreme cat nu ma stapanesc pe mine insumi, atata vreme cat nu pot sa fac lucruri minore, simple, mi se pare chiar stupid sa ma gandesc la lucruri marete. Ar fi ca si cum un orb ar incerca sa faca o operatie chirurgicala, cand el deabea reuseste sa treaca strada.

Cu siguranta ! In caz de sfarsit de lume spargeti geamul ! E bine sa actionam impotriva acestui sfarsit, nu trebuie sa ne facem griji ca reusim sa-l impiedicam si "stricam" planul lui Dumnezeu. Daca acest plan exista nu poate fi impiedicat. Oricum Pamantul va disparea in 5000000000 ani prin explozia soarelui, pana atunci lumea se poate "sfarsi" de multe ori si sa inceapa din nou.

Bine ai venit prin acest iatac al Hanului, Jet Li!

PRESUPUNAND CA DUMNEZEU EXISTA,SUNT IMPOTRIVA LUI;DACA NU EXISTA,CU ATAT MAI BINE.NU SUPORT SA STIU CA EXISTA "CEVA" CARE NE CONTROLEAZA SI DISPUNE DUPA BUNUL PLAC DE DESTINELE NOASTRE.PANA UNDE AS MERGE?CE URMEAZA ESTE DOAR O FANTEZIE!A NU SE LUA DREPT ATAC PERSONAL DE CATRE NIMENI!ESTE O PARERE PUR PERSONALA!AS MERGE PANA ACOLO INCAT,DACA MI S-AR DA POSIBILITATEA,L-AS OMORA!!!

DACA LUAM APOCALIPSA LUI IOAN IN CONTEXTUL BIBLIEI,SI CHIAR INAFARA EI,NU ESTE ACEASTA TOT UN BASM?IAR LA O ANALIZA MAI ATENTA,SE POATE DESCOPERI CA ESTE O POVESTIRE SF CHIAR BUNICICA!(AFIRMATIA DIN URMA NU-MI APARTINE).

Ahrimann,tu marturisesti o trauma adanca asociata cumva Lui.Parerea mea e ca trebuie s-o lasi o vreme de-o parte,trebuie sa iei putina distanta ca sa poti sa privesti un pic mai echilibrat problema;tu insuti ai spus-o ca nu chiar totul e de aruncat daca in privinta sfarsitului lumii ai gasit Apocalipsa "ca-si face banii" macar ca povestire de fictiune,dar pari sa numesti toate legate de credinta deseuri si nu e chiar asa - cel putin unele nu sunt precis.E cu neputinta sa-ti tratezi o masea cand te doare de urli si fara s-o atingi;pur si simplu se impune o anestezie,asa ca vezi ce faci (sti lectia:siringa si ac de unica folosinta,da nu in vena ca altfel grabesti sfarsitul lumii pentru tine si nu e cazul).Iti spun de detasare pentru ca in ratacirile mele am prins de pilda ura pe cineva,mi-era de nesuferit;m-am chinuit asa pana intr-o zi cand mi-am dat seama ca traversam strada doar ca sa nu ne intersectam si am realizat ca ura aia imi limiteaza grav libertatea de miscare,ma obliga sa fac ce nu-mi foloseste,risipa zadarnica,in conditii mai restranse ura s-ar fi facut usor puscarie,un drum infundat fara iesire;am evaluat-o si am aruncat-o - nu zic c-a fost usor dar am reusit si a prea meritat.Nu vad de ce te muncesti cu ce nu-ti convine daca chiar nu vrei sa faci o schimbare in tine;amana si revin-o!

[off topic] pentru Ahrimann...
Pana la Dumnezeu (whatever that means...) te controleaza lucruri mult mai marunte. Sunt acele lucruri pe care faci fara sa stii prea bine de ce. Mergi la un film, fumezi o tigara, te uiti la o emisiune tv, te enervezi cand vezi anumiti oameni, mergi intr un bar si te asezi fara sa vrei in acelasi loc in care te'ai asezat si data trecuta.....
Astea sunt cu adevarat importante. REstul e SF....

Vad ca am cam deviat de la topic;oricum,pentru pareri despre credinta( sau necredinta) mea,puteti scrie in Jurnalul lui Ahrimann sau prin PM.Sa lasam acest spatiu doar pentru Sfarsitul Lumii.

Sper sa nu va suparatzi pe mine, caci vreau sa va dau un citat din Biblie, din care ati putea sa trageti unele concluzii cu privire la sfarsitul lumii.

Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor, shi vor zice: "Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri,toate raman asa cum erau de la inceput zidirii?" Caci inadis se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri shi un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei, si ca lumea de atunci a pierit tot prin ele, inecata de apa. Iar cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate, prin acelas Cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de peire a oamenilor nelegiuiti. Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de marea caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiinca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului? Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea. De aceea, preaiubitilor, fiinca asteptati aceste lucruri, siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina, si in pace. Sa credeti ca indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire... 2 Petru 3:3-15.

In parerea mea, si credinta este un dar de la Dumnezeu... si cei ce o poseda, din cele scrise mai sus, stiu ce au de facut.

fpl

Hmm... nu-mi surade deloc ideea de a sta si astepta ca "ceva" dinafara sa vina si sa ne miste ca pionii pe tabla de sah, fara a avea nimic de spus. Sfarsitul lumii din Biblie, Ragnarok, batalia finala... Diferite scrieri, diferite credinte, acelasi lucru: mitologie!Povesti! Interesante, dar... ireale!

Cu toate ca Arhiman pare sa nu fie un crestin "sadea" gasesc ca atitudinea lui fata de sfarsitul lumii este in mod paradoxal absolut corecta (uite cum se intersecteaza lucrurile fara sa se ciocneasca!),adica in caz ca cineva nu crede in asa ceva nici n-are de ce sa-i fie frica,iar cel/cea care cu tarie crede in Cel de Sus iar nu are de ce sa se teama avand toata increderea ca n-o sa iasa din asta ciufuluit/a.Spaimele le raman celorlalti,"patura de mijloc",care cred da nu destul ca sa nu simta ca-i paste urgia;cel mai bun in cazul asta e un pas inainte.Acuma in incheiere vreau sa remarc amanuntul ca sfarsitul ala al lumii o veni n-o veni curand,da discutiile despre asta au inceput de mult de tot si par sa n-aiba sfarsit.Sfarsitul mesajului.end file

Multumesc! Absolut minunat ce ai spus!

Foarte adevarat ce spui. Considar ca e o gresala ca cei credinciosi sa se preocupe prea mult de sfarsitul lumii. Ar trebui ca mai decraba sa fim preocupati de sfarsitul felului nostru de vetuire. Ce rost are sa stiu despre cum se va sfarsi lumea, cand maine s-ar putea sa inchid ochii iesind din ea? Ce bine ar fi daca la capat am putea spune si noi ca Pavel: Caci eu sunt gata sa fiu turnat ca o jertfa de bautura si clipa plecarii mele este aproape. M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. Deacum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in ziua aceea, Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. 2 Timotei 4:6-8.

fpl