pe scurt despre "Cum a început?":

Cândva credeam că orice lucru din lumea asta are început şi sfârşit, inclusiv Universul, al cărui "început" ar fi Big Bang-ul. Totuşi, ipoteza asta nu-mi dădea pace, aşa că mi-am imaginat un scenariu despre apariţia materiei din... informaţie. Care este totuşi ceva, însă în cazul începutului nu putem să ştim nimic despre conţinutul ei, aşa că ne apare ca o înşiruire aleatoare de biţi, pe scurt haos... Aceşti biţi primordiali, neordonaţi, prin asocieri întâmplătoare au format şiruri, unele şiruri rămânând stabile formând o perturbaţie locală în haos. Dezordinea iniţială am presupus că se datora fie unei entropii extreme, fie unei temperaturi enorme. Procesul de agregare al biţilor duce la scăderea entropiei sau la răcirea locală a unei părţi din Universul nediferenţiat. Am presupus că înainte de apariţia particulelor elementare aşa cum le cunoaştem azi trebuie să fie deja fundamentate toate legile fizicii care stau la baza lor. Fiecare agregare de biţi poate căpăta o semnificaţie, unele dintre acestea fiind chiar legile de agregare ale şirurilor de biţi, legi care se perpetuează şi dau naştere la sisteme. Primele lucruri fundamentale ar fi spaţiul şi timpul, şirurile de biţi corespunzătoare ar exista în orice lucru din Univers, ca legi proprii la care aceste lucruri se supun. Ar fi apoi câmpurile, gravitaţional, tare, electro-slab, electromagnetic... toate sunt subordonate într-un şir ontologic ce merge până la biţii primordiali despre care nu putem spune nimic, doar că există. Informaţia stabilă, condensată în lucrurile pe care le defineşte am numit-o informaţie legată, cealaltă, haotică, am numit-o informaţie liberă. Informaţia legată poate fi cunoscută în cazul în care avem mijloacele potrivite de a o detecta. Informaţia liberă nu, totuşi ea coexistă cu materia deja formată, undeva prin Univers, ar putea fi de pildă ceea ce astrofizicienii numesc dark matter/dark energy. Ceea ce înseamnă că procesul de formare al materiei vizibile continuă şi azi şi ne întoarcem de unde am plecat... Concluzia poate fi că nu există un început şi nici un sfârşit al Universului, ci că totul e în mişcare, totul se transformă, totul curge...

Interesanta ipoteza ta cu biti si aceste siruri formate de acestia. Conform teoriilor emise de cercetatori (in mare parte neverificate) in afara punctului initial nu exista nimic, absolut nimic. Spatiul si timpul au luat nastere in urma exploziei primare, asta deoarece de atunci a inceput sa "curga" totul. Deci daca nu exista nimic, spatiul, timpul, cu atat mai putin sirurile de biti. M-a preocupat chestia asta dar nu am reusit sa-i dau de cap, ce ma intereseaza este ce este dincolo de marginea Universului. Judecand ca acesta este in expansiune, inseamna ca acolo spatiul si timpul abia se formeaza, dar pana cand, pana unde? Infinitul nu ma satisface, parca cineva la creat special pentru a limita dorinta de cunoastere.



Consider ca premisa de la care plecam in aceasta judecata este ceea ce cunoastem pana in prezent, asa stand lucrurile, campurile gravitationale au aparut dupa momentul zero, la fel si toate celelalte forte, materia, etc. Sa presupunem ca totusi in afara acestui sistem au ramas acesti biti, sirurile formate de ei, trebuie sa existe o forma de energie care sa-i sustina sa-i ajute sa creeze sirurile, sa mentina informatia. Am cochetat cu tot timpul cu ideia ca in afara punctului, ar fi trebuit sa mai ramana "ceva" care sa defineasca pana la urma macar marginile universului. In acest caz daca exista definita o margine, ce este dincolo de ea?

Acest topic a fost editat de marduk: 29 Sep 2007, 11:13 AM

Ar fi fost ok daca ar fi fost asa. Numai ca marginile nu exista.

Totusi universul este in expansiune, deci in secunda urmatoare, cand tu o sa termini de citit aceste randuri, aceasta margine va exista, cel putin teoretic. Macar pentru o miliardime de secunda va exista o limita intre materia in expansiune si acel "ceva" care este dincolo.

universul a aparut ca urmare a perfectionarii telescoapelor. pina atunci exista doar orizontul

Un punct de vedere, nostim. Afirmatia este legata de realitate, felicitari.

Acest topic a fost editat de marduk: 29 Sep 2007, 12:41 PM

Nu materia este in expansiune, nu te gandi la o expansiune ca a unui balon.

Deci balonul este universul, iar materia preseaza marginile balonului care se extind odata cu balonul?

Tocmai, ca nu e chiar asa. Spatiul in sine se extinde, nu neaparat materia. Exista mai multe teorii, una dintre ele fiind aceea ca spatiul poate fi deschis (adica infinit), sau curbat in el insusi din cauza gravitatiei intr-o asemenea masura incat este inchis (practic in orice directie ai merge ajungi de unde ai plecat). Nimeni nu vorbea de niste margini ca ale unui perete.

Daca spatiul in sine se extinde, putem considera ca spatiul este efectul Big Bang-ului. Ceva in genul suflului unei bombe care explodeaza si impinge aerul! Nu, nu sunt de acord cu asta, din cate am citit galaxiile se indeparteaza de noi (punctul de observatie) cu o viteza foarte mare, asta inseamna ca materia se disperseaza in spatiu iar spatiul se extinde in infinit.


Nu pot sa accept asta atata vreme cat inainte de aparitia spatiului, infinitul deja exista, era acolo, dupa reactia initiala spatiul a inceput sa se extinda in infinit impreuna cu materia si timpul.


Curbat in el insusi, ca o cochilie de melc, pot fi de acord cu asta doar daca implica si existenta infinitului in care spatiul este "insurubat" si mai este ceva despre care chiar ca nu stim mare lucru, gaurile negre. Care este rolul acestor aspiratoare de materie, aspira ele si spatiul si timpul?



Nu, in niciun caz. Marginea este ipotetica, o frontiera dintre spatiu si infinit. Daca spatiul, timpul si materia se vor comprima din nou intr-un punct, infinitul va ramane.

Acest topic a fost editat de marduk: 29 Sep 2007, 09:53 PM

si infinitul cela nu e parte din univers?

Daca luam in considerare teoria existentei mai multor universuri atunci este clar ca infinitul nu face parte din univers. Asta deoarece universurile se pot dilata sau contracta in timp ce infinitul ramane.

atunci mi se pare mai fireasca intrebarea cum a aparut infinitul.

(am accesat de curand recom, si intradevar e pin de universuri. de ex editura univers, revista univers, o gramada de spalatorii auto univers, gradinita univers, etc)

Daca spatiul se dilata, atunci galaxiile pot sa stea si pe loc, ca tot se vor departa una de alta.



Nimeni nu stie ce era inainte de Big Bang.



Infinitul este o proprietate a unui lucru, zic eu, nu un mediu. Spatiul este mediul, si el poate fi infinit sau nu. Iar daca este curbat in el insusi, nu exista un punct de vedere extern. Suprafata unei sfere nu are margini. Gaurile negre nu sunt decat niste corpuri foarte masive, care au un camp gravitational atat de puternic incat atrag si lumina in ele (de acolo si denumirea de negre).

La suprafaţa unei găuri negre se pare că timpul încetineşte, tinde la 0, conform indiciilor sugerate de un experiment cuantic.
Eu nu susţin ipoteza Big Bang ca fiind altceva decât o teorie temporară, în acord cu observaţiile şi predicţiile teoriei relativităţii, privind Universul Observabil Sunt de părere că Einstein avea dreptate când sugera că teoriile trebuie revizuite şi aprofundate mereu, că o singularitate trebuie până la urmă eliminată, în locul ei punând o altă teorie mai cuprinzătoare care să dea seamă de ce se întâmplă de fapt, acolo. Astfel, ipoteza mea face loc unei filosofii holiste, care nu este nici materialistă nici idealistă, ci cuprinde ambele aspecte ale lumii, când vorbesc despre informaţie nu mă refer strict la biţii din calculator, care sunt intr-adevăr lucruri materiale, ci şi la idei, la lumea lui Platon, la potenţialitatea unor legi încă nemanifeste, care ar putea exista în oceanul de biţi elementari aflaţi în stare liberă şi care circulă nestingheriţi prin Univers. Există o corelaţie clară între fizică şi informatică, legea lui Shannon şi a lui Boltzman au în comun constanta K. De ce n-ar exista atunci o ipoteză prin care lucrurile materiale ce le vedem sunt nimic mai mult decât ceea ce este reprezentat prin descrierea lor prin şiruri de biţi, adică tocmai ideea de lucru? Descrierea însă, trebuie să fie completă, la nivel subcuantic şi chiar mai profund, lucru pe care încă nu îl putem face din moment ce cunoştinţele actuale se opresc la quarci şi leptoni, aşa că (deocamdată) nu putem crea materia descriind-o şi nici n-o putem teleporta... Vreau să spun că eu cred că realitatea Universului, deşi este mai profundă şi mult mai vastă decât ne putem noi imagina, totuşi avem şansa să dezlegăm misterele lui în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Cred asta pentru că evoluţia ştiinţei o demonstrează, cunoaşterea progresează neîntrerupt, se clădeşte mereu pe baza a ceea ce se cunoaşte deja, astfel că azi avem o imagine mult mai realistă a Universului decât acum 100 de ani. Dificultatea este că pe măsură ce cunoaştem mai multe se ridică noi întrebări. Eu cred că la capătul lanţului ontologic nu este nimicul, vidul, ci necunoaşterea descrierii lucrurilor de acolo, în fapt o înşiruire de biţi nerelevanţi pentru noi, adică haosul, iar asta implică nici mai mult nici mai puţin decât că nu lumea este limitată în vreun fel ci cunoaşterea noastră!

Deci presupui ca spatiul se dilata inca de la explozia initiala, tragand cu sine galaxiile. Dar poti fi de acord ca spatiul se dilata in infinit? Daca da atunci sigur avem o margine adica locul unde se intalneste spatiul (care cuprinde: praf stelar, galaxii, roiuri de stele, materie in general) cu infinitul care este vid, gol.


Daca a fost Big Bang, se pare ca "ceva" cunostea, "stia" ca tot comprimand materia intr-un punct aceasta va genera o rectie, o explozie. Daca nu fost Big Bang atunci putem considera ca exista mai multe universuri independente care se autosustin si se departeaza unele de altele in infinit, generand in interiorul lor fortele care le sustin. Oricum ar fi sunt de acord cu opinia ta.


O proprietate a unui "lucru". Acesta fiind ce? Daca spatiul este mediul care exista si inainte de generarea universului, atunci inseamna ca la generarea respectiva s-au nascut doar materia si timpul spatiul existand deja. Aici cred ca mai este ceva!!!


Orice trebuie sa stea suspendat in ceva, pe ceva, trebuie sa existe ceva in afara lui. Gravitatie, materie neagra (90% sau 99 % din continutul universului) ceva trebuie sa fie in afara altfel trebuie sa schimbam logica.


Stiu asta, problema este ca atrag totul, galaxii intregi iar daca la un moment dat totalitatea gaurilor negre va fi inghitit intrega materie, atunci niversul, spatiul va arata ca o masa de biliard.

Acest topic a fost editat de marduk: 1 Oct 2007, 03:46 PM

Nici nu o sa putem face asta prea repede. Stiinta de abia a intrat in atom si incercand sa-l disece, a descoperit un adevarat univers. Inteleg ce vrei sa spui cu sirurile de biti dar nu-mi reprezint puterea informatiei in cadrul unei reactii nucleare. Ma refer la logica interna a atomului. Vrei sa spui ca de fapt informatia este generatoare de mase, forme, etc. adica ceea ce percepem de fapt sau ca informatia insasi se substitue materiei, iar noi de fapt vedem informatia o percepem efectiv ca informatie asa cum se aranjaza sirurile de biti. Interesant as putea spune ca am inteles ceva din ceea ce ai incercat sa explici, daca gresesc te rog sa ma corectezi.


Puterea noastra de cunoastere este nelimitata, problema este ca nu avem o memorie colectiva puternica, la care fiecare individ sa fie conectat iar lumea asa cum o cunoastem sa reactioneze in comun. Umanii inca se mai joaca, furnizand haos in loc de cunoastere. Insectele (albinele, furnicile, termitele) sunt cu mult inaintea noastra in aceasta privinta, avand o forma de organizare mult superioara umanilor.

Nu asta e interpretarea obisnuita a expansiunii. Spatiul se creeaza el insusi odata cu expansiunea. Spatiul poate fi plin sau gol (vid). E impropriu sa vorbesti despre "infinitul care este vid" si in care se dilata universul. E o exprimare inselatoare.



Intr-un univers care se extinde la infinit exact asta se intampla. La un moment dat ajungi sa ai un set de gauri negre (intr-o supa de particule elementare - radiatia de fond).

Deci conform ipotezei pe care o propui. Inainte de Big Bang nu exista nimic, adica nu existau infintul, spatiul, timpul si materia, totul fiind concentrat intr-un punct. Odata explozia pornita s-au creat instantaneu, infinitul, spatiul, timpul si materia. Sunt de acord daca imi spui ce exista in jurul punctului in care erau concentrate, infinitul, spatiul, timpul si materia. Bine universul nu se dilata in infinit, atunci ce este dincolo de limita in care se extinde spatiul, vid, un alt spatiu care cedeaza locul spatiului creat in explozia initiala. Ce, trebuie sa fie ceva?




De acord cu aceasta observatie, dar in acest caz trebuie sa admitem ca aceste gauri negre, vor absorbi pana la urma intreaga materie neagra, infinitul, spatiul, timpul si materia, apoi datorita unei forte slabe sau tari (inca nu ma pot exprima) se vor absorbi intre ele pana nu va ramane decat un punct. Un punct situat in ce? Asa avem un univers pulsatoriu ciclic, limitat de extinderea spatiului in infinit si scaderea fortei gravitationale pe masura ce spatiul se dilata.

Pai asta e, ca nu exista un exterior al acelui punct. Nu e un punct situat in ceva, asa cum iti inchipui tu, ideea e ca spatiul si materia erau foarte concentrate.



Inca nu inteleg ce intelegi tu prin infinit si ce prin spatiu. Spatiul este vidul, este infinit sau nu, nu poate o gaura neagra sa absoarba spatiul, il poate doar indoi.

Citeste aici daca vrei sa stii mai multe:
http://en.wikipedia.org/wiki/Big_bang

Acest topic a fost editat de Blakut: 1 Oct 2007, 04:13 PM

Am inteles si sunt de acord, ma intereseaza ce era in jurul punctului. Ce? Un punct concentrat in ce..........



Infinitul ar trebui sa fie o matrice tridimensionala formata din striguri de "biti elementari" care contin informatie si care stau "agatati", "integrati" in materia neagra (care nu se stie ce este). Spatiul este suflul creat in explozia initiala care contine timpul, praful stelar, materia, galaxiile, etc. Spatiul se extinde ca un balon in toate directiile in acel infinit. Nedumerirea consta in simplitatea exprimarii infinitului. E ca si cum cineva ar spune ESTE si atat.


"According to the Big Bang model, the universe developed from an extremely dense and hot state. Space itself has been expanding ever since, carrying galaxies (and all other matter) with it."
Corect. Dar trebuie sa fie ceva in care se extinde. Un gol, vid, dar atentie nu orice fel de vid ci unul a carei temperatura are - 273 C exact, nici mai mult nici mai putin. Pana la urma iti trebuie ceva stiinta si consum energetic sa menti aceasta temperatura. Poate si temperatura s-a creat tot in momentul exploziei initiale?

Acest topic a fost editat de marduk: 1 Oct 2007, 04:37 PM

Nu ai inteles, spatiul este acel vid. Nu trebuie sa existe nimic in caer sa se extinda, intelegi? Acel ceva in care se extinde se cheama spatiu, si se extinde odata cu materia. Spatiul este suportul. De ce sa aibe -273.15? Temperatura este o masura a starii, nu inteleg cum s-ar putea crea.

Acolo spune foarte clar: universul se extindea, adica tot. Nu poti vorbi despre un exterior al universului. Universul se extindea in raport cu el insusi, get it?





Asta e o teorie a ta, care trebuie sa o demonstrezi tu, nu stiu unde ai vazut sa scrie asa ceva...de ce tridimensionala matricea? De ce biti, si de ce in stringuri? Si de ce in materie neagra?....Infinitul nu este un lucru, este o proprietate. O masura daca vrei sa zicem.

Acest topic a fost editat de Blakut: 1 Oct 2007, 04:43 PM

Deci, punctul primordial se afla in vid, inaintea exploziei initiale nu existau decat punctul si vidul. Nu exista spatiul, timpul, materia, logic nu, doar un punct suspendat in vid. Dupa explozie au aparut notiunile de spatiu, timp, materie, univers. Din acel moment spatiul a incept sa se extinda in vid, vid care avea temperatura de - 273,15. Deci era (ceva) vid care avea deja o stare acel minus 273,15 nici mai mul nici mai putin. Pai in acest caz chiar avem ceva de pus la punct, ce era vidul si cine sau ce mentinea acea temperatura, esentiala unei reactii nucleare.

Buna intrebarea, nici eu nu inteleg cum s-ar putea crea din nimic aceasta temperatura, din vid? Pana la urma ce era vidul?


Prea simplu, universul se extindea in raport cu el insusi fata de el insusi, adica era static si deja existent? Ca sa te dezvolti si sa constati o dezvoltare trebuie sa te raportezi la ceva exterior tie, macar o oglida altfel nu-ti dai seama.


Nu pot s-o demonstrez singur.

Nu. Punctul initial era universul, si orice lucru, inclusiv vidul se gaseau in el. Nu exista exterior fata de acel punct, totul era inauntrul sau. I se spune punct pentru ca totul era mult mai dens decat acum, ca si cand ar fi fost concentrat intr-un singur punc. Deci spatiul nu a inceput sa se extinda in vid, pentru ca daca exista un vid inseamna ca exista si spatiu, ca spatiul este vidul, deci universul nu mai era un punct ci un punct + mult vid in jurul sau. Intelegi? Nu se poate vorbi despre ceva inafara punctului primordial, asa cum nu se poate vorbi despre ceva extern universului. Si nu stiu cine ti-a zis tie ca vidul avea vreo temperatura...Si de ce este acea temperatura esentiala unei reactii nucleare?

De ce? Daca maine iti mai creste o mana, crezi ca ai nevoie de oglinda? Sau daca iti mai creste un lob in creier?

Pai aici este problema: ce anume a generat acel punct initial? A aparut asa din senin? Mai ales ca nu exista nimic...

Si de ce un punct si nu doua sau 5?

Pai se pare ca unul a fost indeajuns.

Ce a generat punctul initial este o alta discutie, eu mai sus explicam ce s-a intamplat dupa punctul initial. Deocamdata nimeni nu poate spune ce a fost inainte, sau daca a fost ceva inainte, sau daca exista acel inainte.

De fapt "inainte" poate ca nici nu exista. Atunci a aparut si timpul.

Pai aici este topicul creat special ca sa discutam ce a fost inainte. Este singurul lucru ontopic ce-l putem discuta aici, caci trebuie sa intelegem cum este posibil ca in nimic sa inceapa ceva, fie si existenta unui punct.

Apropo de punct. Acesta avea coordonate? Ne putem intreba unde a aparut? Dupa ce in prealabil incercasem sa raspundem: cum a aparut?

De ce nu poate nimeni spune ce a fost inainte?! Nici macar filosofic?!

Ce se intampla cu mintea omeneasca cand incepe sa rationeze asupra nimicului aceluia?

Draga Abis

Devreme ce ai un punct, el inseamna ca a fost generat cumva. Putem spune ca odata cu generarea punctului apare si timpul, insa inainte de asta avem nimicul care este in afara oricarei notiuni de timp evident.

Ei bine, avem nimicul... Cum a inceput in acest nimic ceva, fie el si punct?!

Pai cu acest raspuns ne complicam. Deci initial exista universul care era comprimat intr-un punct, iar de jur imprejur era "nimicul" ca nu stim ce era, dar presupunem ca ceva ceva tot era. Io nu sunt de acord cu chestia asta, dupa parerea mea universul asa cum il cunoastem azi a aparut dupa explozia punctului.


Nu, chiar nu mai inteleg deloc, dar sa revenim la afirmatia ta. Spatiul = vid, universul=punct, deci existau inainte de explozia initiala spatiul-vid + universul-punct, dupa explozia initiala au aparut timpul si materia iar cele doua un incept sa se extinda in spatiu-vid deja existent care sutinea cumva universul-punct. Corect? Acum trebuie sa raspundem la o mica intrebare mare, ce era spatiu-vid si din ce era format el. Trebuie sa fi avut ceva forte gravitationale sa poata sustine universul-punct, deci nu era vid, nu avea cum sa fie vid.


Am stabilit deja ca in afara punctului primordial se gasea spatiul-vid, care era ceva extern universului-punct. Daca vrei sa stabilim ca vidul nu avea temperatura, bine, sa spunem ca temperatura de - 273,15 C a aparut dupa explozia initiala. Dar dupa cum poate bine sti la nivelul la care s-a ajuns cu fizica nucleara pentru a sustine o reactie nucleara intr-un sistem inchis (vid) este nevoie de o temperatura extrem de scazuta si de "supergravitatie" doar asa stelele, plasma, nu se scurge pe "peretii" spatiului-vid ci sta suspendata. Atunci avem in afara universului-punct, spatiul-vid + gravitatia + temperatura -273,15. Acum parca ne apropiem de ceea ce stim. Ramanem totusi cu un raspuns de dat, poate doua, trei, etc. Ce este si din ce este format spatiul-vid, cine genera gravitatia, cine genera temperatura de minus 273,15 si mai ales de ce o genera.


Era doar o comparatie, nu o lua ca atare, desi daca esti de marimea universului s-ar putea sa nu-ti dai seama cat ai crescut nici cu o oglina in fata, chiar daca mai ai un lob in plus la creier.

repet. De jur imprejur nu exista. Nu era "nimicul", nu exista de jur imprejur, din moment ce universul era cat un punct. E nonsens sa vorbesti despre ce era in jurul punctului din moment ce universul era punctul.



Nu, nu asta am zis. Am zis ca spatiul este vidul respectiv, in care poate fi sau nu materie. Dar universul punct contine in el si tot spatiul. Practic tu puteai fi oriunde in momentul respectiv in acel punct, dar nu in exteriorul lui. Noi cand zicem punct ne gandim la un punct pe hartie, sau pe altceva, sau aflat undeva. Dar daca universul era acel punct, practic nu ai sa ai ceva inafara universului, pentru ca nu exista ceva inafara universului. Cand spun ca nu exista, nu inseamna ca spun ca acolo era nimic. Cand zici ca intr-un loc e nimic, mintea ta se gandeste la un spatiu gol (paharul e gol, nu are nimic in el. Gresit, are aer, picaturi de apa etc.) Cand zici ca un lucru nu exista, el nu exista si gata. Daca spun ca interiorul paharului nu exista, nu e totuna cu a spune ca e gol, sau ca e vid. Asa si cu exteriorul acelui punct. Din moment ce totul se gasea in punctul respectiv, inclusiv nimicul, sau vidul, nu poti vorbi de un exterior al punctului sau de niste coordonate ale sale.

Draga Blakut,


Ok, revin la obsesia mea... Putem raspunde la intrebarea: cum poate aparea un punct in inexistenta?

Nimeni nu poate raspunde argumentat la aceasta intrebare. De fapt, orice teorie sau ipoteza a fizicii si matematicii se opreste la sfarsitul erei Plank, adica atunci cand Unversul avea "venerabila" varsta de 10^-43 secunde

http://filer.case.edu/sjr16/advanced/cosmos_history.html

Asa, acum ca am clarificat partea cu coordonatele si cu exteriorul, ca nu are sens despre ele, sa trecem mai departe.

1. Nu se stie daca punctul a aparut din inexistenta, pentru ca nu se stie ce era inainte.
2. Daca a aparut din ceva, deocamdata nu se poate spune cu siguranta din ce si nici prin ce metode.

Draga Blakut
Cum nu se stie ce era inainte?! Inexistenta...

Pai din... inexistenta...
Ok... nu se stie, dar putem filososfa, nu-i asa?! Ce ne impiedica sa filosofam?! Hai sa auzim macar o idee...


Draga Artanis

Aici e minunea Ca nu numai ca nu poate cineva raspunde argumentat la asta, dar nici macar nu poate filosofa despre asta... Ce zice la Iov 5:13?!

simplu, conform cu filosofia holistă a lui David Bohm, totul există deja, manifestarea e urmarea trecerii materiei din starea potenţială nemanifestată în starea manifestă, o instanţiere concretă a ceva ce ar putea fi. Chestia asta rezultă dintr-o anume intepretare a mecanicii cuantice (controversată în unele cercuri) pe care o susţine Bohm.