exceptional, nimic mai adevarat.

Traim pe fuga si tributari sistemului in care ne nastem facem din ce in ce mai mult abstractie de propria viata, de acumularea reala ca indivizi.
Sistemul ne educa sa fim astfel; ne invata ceea ce este necesar sa cunoastem pentru a supravietui respectand regulile sociale dar ne dezvolta mai putin capacitatea de analiza si de dezvoltare in armonie cu mediul natural din care facem parte. Analizam superficial semenii, la nivel de imagine. Incercam din ce in ce mai putin sa trecem de 'carcase', sa avem rabdarea de a revela ceea ce e bun in ceilalti. Relatiile interumane au devenit de un conventionalism atroce, nu avem rabdarea, curiozitatea si dorinta de a comunica real cu ceilalti.

De altfel si natura incepe sa ne sperie, traim in medii din ce in ce mai artificiale si ne oferim din ce in ce mai putine bucurii spirituale in favoarea acumularilor materiale.

La asa un tablou de sumbru nush zau ce-ar mai lipsi... Poa' fo' citeva bombe de alea atot-distrugatoare de Pamint ( ) care sa fie ciresele de pe tort... sau bomboanele de pe coliva...

Leonardo, ce spui tu e o "realizare" recenta sau oamenii au fost dintotdeauna asa?

probabil ca au fost mereu asa din moment ce ne izolam din ce ince mai tare de natura. Ne-am temut de ea desi facem parte din ea. Nu am incercat prea tare sa o intelegem si sa ne integram, am preferat sa ne izolam in 'caverne de otel'. Lupta pentru supravietuire ne-a marcat si in trecut si acum, forma de manifestare difera. Pare cam putin pentru un animal inteligent, poate singurul.

Te zbati ca sa traiesti, incerci prea putin sa intelegi de ce si te bucuri prea putin de faptul ca traiesti, asta e tot. Lupta pentru existenta materiala preocupa prea tare societatea ca sa mai ramana mult timp pentru existenta spirituala. Nu avem rabdare pentru asa ceva. Dar nu e nimic sumbru, e un mod de viata acceptat si convenabil pentru majoritate. De aceea si functioneaza in continuare.

Acest topic a fost editat de Leonardo: 5 Feb 2008, 01:55 PM

[quote name='milimetru' date='5 Feb 2008, 01:42 PM' post='610093']
La asa un tablou de sumbru nush zau ce-ar mai lipsi... Poa' fo' citeva bombe de alea atot-distrugatoare de Pamint ( ) care sa fie ciresele de pe tort... sau bomboanele de pe coliva...

Tabloul nu este deloc sumbru, si nici distructiv. Dimpotriva.
La dolce vita a existat si ea dintoteauna, fara contributii majore .

@Leonardo
Pai daca nu vezi nimic sumbru in ce spui eu cred ca era bine sa te faci chirurg, ori militar de cariera ori... killer profesionist... ceva

Sau sa-mi pun eu o pereche mai potrivita de ochelari, hm?!

Oricum, in exprimarea:



mie imi sare in ochi cuvintul... POATE...

Acest topic a fost editat de milimetru: 5 Feb 2008, 02:08 PM

e ceva in neregula ca am dubii? deocamdata e singurul cunoscut, nu am dovezi definitive ca ar fi singurul existent.

nu vad nimic sumbru, e o situatie pe care trebuie sa o gestionam. Unii incearca sa o remedieze in sensul discutiilor de aici, pentru altii e ok. Unii simt ca pierd ceva, altii doar constata starea de fapt, altii nu sunt nicidecum interesati de subiect si-si continua drumul. Nimeni nu moare in final, e happy end pentru toti.

Personal incerc sa am 'rabdare' cu viata mea (mi-a placut extraordinar asta) si chiar daca mi se pare un pic trist nu pot spune ca mi se pare chiar sumbra situatia. E de remediat

Dar poate ca ai dreptate si trebuia sa merg la facultatea de killeri. Din start am refuzat o cariera militara, am preferat un sistem mai liber si mi-a placut sa am parul lung. Ca si chirurg ar fi trebuit sa accept deasemenea o viata riguroasa. Killer...nu sunt prea documentat in domeniu dar pare totusi o meserie mai liberala.

Bun. Daca nu e nimic sumbru si trebuie doar sa gestionam "situatia" atunci poate ca ar fi nimerit sa subliniem si faptul ca rabdarea nu e ceva la indemina oricui (bine, ca pe unii nici nu-i intereseaza chestiunea... e problema lor). De asemenea ca poate fi usor confundata (cu incapatinarea, de exemplu). Ca se obtine cu efort si se pierde usor, ca si cum n-a fost. Ca trebuie exercitiu si vointa de a persevera intru rabdare. Ceea ce e destul de dificil de pus in practica...

Parerea mea: printre celelalte calitati umane rabdarea ar fi cam ca un diamant valoros intr-o montura de pietre pretioase...

ps: nimeni nu moare in final, spui, happy end pt toti? Ok, ok, fie precum graiesti. Nu vreau sa te contrazic mereu si cu orice pret!

Poti sa o faci, intamplator chiar am rabdare.

La dolce vita a existat si ea dintoteauna, fara contributii majore Perfect adevarat:thumb:
Pacat ca sunt unii pesimisti insistenti nevoie mare...

Ma gandesc ca pozitionarea "cu rabdare" in fata situatiilor de zi cu zi-ora de ora-inseamna a pasi pe puntea care trece peste trecut, prezent si viitor. (punte de legatura-in fine, eu am in minte imaginea ). Si poate nu e gresit deoarece aceasta virtute iti aduce un fel de echilibru premergator luarii unei decizii, mentine speranta in realizarea/materializare acelei decizii si ajuta la optimizarea lucrului asumat. De exemplu, pentru a merge cu metroul ai nevoie de rabdare in luare deciziei(fara sa spui de-odata: da, aleg metroul, sau nu, nu renunt la masina mea confortabila...), rabdare in calatoria cu metroul(...) si o viziune optimista a urmatoarei calatorii(...). Ciclul se repeta cand esti pus in fata unei noi situatii de a alege (ce sa vorbesti/cum sa actionezi, ce sa conchizi).

Nu stiu cum o fi rabdarea aceea "in vederea a tot".
Tocmai asta incerc sa spun, ca nu exista rabdare "in sine", fara asteptare cum zici tu. Daca vrei, este precum diferenta dintre iertare si intelegere. Daca intelegi, nu te simti ranit, si nu exista rana pe care sa o vindeci. La fel, rabdarea e necesara atunci cand deja esti prins in jocul asta al scopurilor....Vii cu un scop mai "inalt" care sa iti dea forta sa rezisti.

Una peste alta, mi'a placut postul tau (initial). . Ce bine ar fi daca ar face si alti oameni ca tine...(ma refer la faza cu masina).

Daca intelegi, nu te simti ranit fals! dar poti uita...
Daca intelegi, nu te simti ranit etc Linica. prea complicat vezi o secventa simpla. Nu e un experiment al unui bogatas, care renunta la o masina pentru a merge cu un tren, e doar o revelare simpla.

răbdarea e aşteptare... aşteptarea poate fi plăcută, dacă în loc să baţi din picior şi să te enervezi îţi petreci acel timp de răgaz gândind pozitiv, la ceva cu totul deosebit de lucrul pe care-l aştepţi, mintea se eliberează de chinul aşteptării, poţi să asculţi muzică dacă altceva mai bun nu ai, să studiezi oamenii din jur dacă stai la o coadă sau în mijlocul de transport, e o chestiune de comportament corect în faţa unei situaţii stresante... am experimentat ambele feluri de aşteptări şi chiar dacă sunt conştient că varianta a doua e cea mai bună, tot mi se întâmplă uneori să-mi pierd răbdarea...

...mai ales daca e vreo gagica misto prin zona

... ar fi si culmea sa nu fie observata ( a se subintelege "analizata" )

Da. Numai asteptare? Uite, Erwin, eu as spune ca rabdarea mai poate fi si... digerare. Ce spui?...

Ma uit la ce s-a scris (in special gypsyhart: "nu exista rabdare in sine, fara asteptare") si chiar ma intreb: asa sa fie?...

Corect ce spui aici. Rabdarea de a trai se refera mai mult la 'digestie' vietii decat la asteptare. Daca astepti ceva de la viitor inseamna ca nu ai suficienta rabdare cu prezentul. De fapt asteptarea permanenta a evenimentelor viitoare si graba cu care alergam dupa ele ne priveaza sa digeram cum trebuie prezentul, este 'nerabdarea de a trai'.

freeman, aceasta secventa, intr-adevar, simpla(sa nu zic obisnuita - in sensul ca ni se intampla multora) a dat startul topicului si am luat-o ca pe o provocare la a medita/discuta pe baza subiectului. Imi pare rau ca nu sunt concisa si clara; dar sunt in etapa de invatare...

Cred ca atunci cand e vorba de a avea rabdare, fiecare situatie ce o cere reprezinta o situatie cheie in dezvoltarea unui gen de cumpatare in asteptare...
Am in minte doua exemple, pe langa cel al Mariei, mama lui Isus(vezi intr-un mesaj anterior) de personaje care "arata" ce inseamna sa ai rabdare si la ce rezultate duce aceasta. Primul este Toranaga din romanul Shogun(era chiar un citat reprezentativ pentru aceasta tema, stiu ca l-am notat undeva-sper sa il gasesc). Al doilea personaj este Michael din serialulPrison Break. Amandoi stiu sa aiba rabdare in a trai situatiile in care ajung(in genere, noi) si a utiliza toate informatiile ce apar - si pe care le culeg cu dibacie - spre finalizarea celor propuse. In antiteza cu celelalte personaje, care intra in panica si fac gafe(din care, ce-i drept, tot ei castiga de obicei ). Ideea e ca stiu sa isi pastreze calmul si, mai presus de privirea spre viitor, constientizeaza/traiesc fiecare moment prezentul, sau, vorba lui milimetru, digera...

Din filosofia orientala:

Karma este inceputul cunoasterii. Mai departe vine rabdarea. Rabdarea este foarte importanta. Sunt puternici cei care au rabdare. Rabdarea inseamna sa-ti infrangi pornirea catre cele sapte simtaminte: ura, adoratie, bucurie, neliniste, manie, tristete, teama. Daca nu te lasi cuprins de ele inseamna ca ai rabdare, ca esti linistit si atunci vei incepe sa intelegi tot mersul lucrurilor si vei fi in armonie cu Eternitatea.

annacrin, acesta era citatul ce apare si in Shogun. Multumesc!

O completare la cele spuse mai sus: Rabdarea este importanta nu doar in situatii previzibile, cu finalitate asteptata, ci si in contopirea cu creatia: admirarea unei flori, escaladarea unui munte, perceperea unui zambet, privitul unui copil care doarme. Si tot rabdare se numeste, cred, si starea dinainte de rugaciune.

Ar fi frumos ca din cand in cand sa impartasim fiecare cate un moment in care simtim "rabdarea" pe firul vietii noastre. Caci de la teorie la practica este un pas si poate fi mai putin facil decat cel de la practica la teorie.

Rabdarea de a trai exista atunci cand vezi viata ca pe o insiruire finita de momente de succes.

cred ca trebuie sa ai rabdare sa-ti traiesti si esecurile si sa nu le renegi; numai asa poti invata din greseli, disecandu-le cu rabdare si acceptand sa traiesti si momentele mai grele. A-ti trai suferinta inseamna a aprecia mai mult fericirea ce va veni, prin contrast.
Daca nu vezi viata ca pe o insirurire finita de succese nu inseamna ca n-ai trait-o cu rabdare. Nu exista persoana care sa fi trait numai succese, a considera asta e semn ca nu ai trait esecurile cu suficienta rabdare.

Acest topic a fost editat de Leonardo: 12 Feb 2008, 09:46 PM

De acord cu tine, sper sa nu ma repet: daca ai rabdare numai in asteptarea unui eveniment viitor fericit, inseamna ca nu traiesti prezentul. De fapt, nu TRAIESTI.

Karma este inceputul cunoasterii. Mai departe vine rabdarea. Rabdarea este foarte importanta. Sunt puternici cei care au rabdare. Rabdarea inseamna sa-ti infrangi pornirea catre cele sapte simtaminte: ura, adoratie, bucurie, neliniste, manie, tristete, teama.
Asta poate fi adevarata integral, oricum e foarte inteleapta.
Totusi, bucuria exclude rabdarea?

bucuria si rabdarea nu se exclud si nici nu sunt conditionate una de alta.
textul citat se refera mai degraba la impulsurile extreme ale unei stari anume, sa nu te lasi dominat de starea de spirit ci sa fii capabil sa o controlezi.

altfel as putea spune ca te bucuri mai mult daca o faci pe indelete, cu rabdare.

Acest topic a fost editat de Leonardo: 13 Feb 2008, 04:53 PM

Intelegerea inseamna detasare, discernamant. Acuma, sunt nivele si nivele. Daca inca mai suferi inseamna ca ai pierdut inceputul.....Detasarea e completa cand o poti mentine in 3 timpi: inainte, in timpul si dupa un anumit eveniment.

Imi place topicul asta, filozofie amestecata cu poezie...

Mie imi pare ca radbarea este parte din relatia cu timpul... Cind stam mai asezati in noi insine avem timp sa vedem ce e in jur, etc. Cind suntem proiectati in viitor nu avem ochi decit pentru tinta urmarita ... Ea traieste in noi, noi suntem a ei, nu ea (tinta) e a noastra ... Da, radbare inseamna un strop de constiinta si constienta in plus. Cu cit mai multa rabdare, cu atit mai mult om, cu atit mai putina putere pentru timp ...

Acest topic a fost editat de IoanV: 14 Feb 2008, 09:25 PM

Superb spus, Ioane! Rabdarea, singura arma pt. a iesi invingatori in lupta cu timpul.

Acest topic a fost editat de andra_v: 14 Feb 2008, 09:22 PM

Mai usor Andra ca nu sunt obisnuit decit cu criticile ... .

contemplare,
digestie,
linişte interioară,
echilibru,
stabilitate,
tenacitate,
mirare,
ascultare,
aşteptare,
cugetare,
poză (la vals )
admiraţie...

standing humbling at the crossroad, slow decide to run

Acestea fiind spuse, as vrea sa atrag atentia asupra unui pericol: tocmai intr-o astfel de stare, in care "digeram" devenim mai relaxati, prin urmare foarte expusi. Am inteles asta din pacate prea tarziu. Este foarte important sa ne pastram vigilenta.

Pai atunci sa "mestecam"/"rumegam" pe indelete si cu rabdare mai inainte de a "digera"...
Impresia mea a fost ca la "rumegare" s-a gandit milimetru cand a facut asemanarea cu actul digestiei. Cand "rumegi" inca mai poti face alegeri, deosebiri... Cand "digeri" deja toate-s amestecate.

e pe dracu un castig.
da eu sunt disponibila sa-tzi dau un sut in cur. Uneori face mai bine decat o binetze. Pt. ca binetze si ipocritzii stiu a da. Sincer fii fericit ca tzi-o iei mereu. Prefer de o mie de ori dupacele decat ipocrizia, minciuna si falsa politetze.

In alta ordine de idei si eu ascult muzica, si nu numai in metrou. Dar asta nu inseamna ca ignor pe restul. Muzica face parte din viatza mea. Adeseori ascult muzica pentru a nu-mi strica ziua cu vreo manea rasunand din vreo masina ultimul racnet, sau de vreo remarca subtila a unor cuvinte care incep cu F, M, C si alte alea. Ascult muzica pentru ca ma ajuta sa ma concetrez mai bine, si sa fiu capabila sa observ ce e important din lumea cu care iau contact. Daca vezi pe una care face ca mitza din avatar .. sa stii ca-s mua.

Acest topic a fost editat de Vidra: 19 Feb 2008, 07:27 PM

In ce sens?

In alta ordine de idei si eu ascult muzica, si nu numai in metrou.
Daca-ti place muzica, inseamna ca oricum te concentrezi sa o asculti; dar in felul asta inchizi niste ferestre cel putin.

@ annacrin

Chiar, ce e aceea vigilenta? Are legatura cu timpul, cu constiinta, cu valorile, etc.?