Întotdeauna am crezut că barbaţii înşeală diferit de femei. Şi nu spun asta doar pentru că n-am cromozomi XX şi vreau să iau apărarea bărbaţilor, ci pentru că aşa este.
De aceea cred că o femeie n-ar trebui să se enerveze aşa mult pe un bărbat dacă o înşeală.
Un bărbat când înşeală o femeie cu alta nu o face datorită unei seducţii venite din partea amantei, ci pentru că aşa-i vine. Pe scurt, el nu trebuie “aburit” pentru a-şi înşela iubita.
Pe când o femeie înşeală mai greu. Iar când întâlneşte o ispită, dă tot ce poate să se abţină. Şi chiar dacă, calcă strâmb a dat tot ce-a putut.
Un bărbat revine foarte uşor la iubita lui. Pentru că la urma urmei ea rămâne perechea lui pe veci.
În ultimul timp n-am avut ocazia să înşel pe nimeni, aşa că n-am scris tot ce-am scris pentru a mă dezvinovăţi. Chiar şi fetele mi-au confirmat asta: ca femeile pur şi simplu înşeală diferit de bărbaţi.
Aşa că madmuazelelor, în caz că aflaţi că am călcat strâmb, (orice bărbat calcă strâmb, e chestia dacă aflaţi sau nu) mai daţi-ne o şansă ce naiba!
Am sau nu dreptate?

Nu!

Da.


Nu.


Preciiiis !!

Da, sansa de a dormi pe presul din fata usii, dar nu stiu, intotdeauna eu am fost asa, mai fraiera, si ma tem ca fac si acum concesii prea mari...

Te legeni in iluzii. Si femeile, si barbatii inseala exact la fel: cu neobrazare si nepasare.

Nu ar trebui sa se enerveze deloc. Ci sa-i dea papucii si sa-si vada de viata.

In acelasi timp, femeile percep inselatul in mod diferit. Daca pentru un barbat, inselatul este doar o aventura de-o seara, daca el vine cu scuza asta la iubita lui, "iarta-ma, celalalta nu inseamna nimic pentru mine", in schimb femeile (sau majoritatea lor) vad asta ca pe o tradare fara scuza. Ai inselat, platesti, nu conteaza ca cea cu care te-ai culcat este o necunoscuta, o prostituata, fosta. Nu e ceva ce se iarta (usor). Uite, de exemplu, cea mai buna prietena a mea era impreuna cu un golan de cartier, un bun de nimic care o insela mereu. Evident, si eu si ea vedem asta ca pe o tradare cumplita, chiar daca dupa aceea (adica odata ce ea afla) el spunea ca ea este femeia vietii lui, ca a fost doar o aventura, s.a.m.d. Noi (si din nou, subliniez ca prin asta inteleg majoritatea, caci evident exista femei care gandesc altfel) consideram ca daca barbatul ne iubeste, nu are nici un motiv sa fie atras de alta femeie. Cand iubesc, eu nu mai vad alti barbati in afara de el. Ceilalti devin cumva de genul neutru, nu ma atrag fizic, nu-i mai percep ca pe barbati. De aceea, cand iubesc, nu pot sa insel.

Deci, barbatule, inainte sa-ti spui "eh, e doar o aventura, iubita o sa inteleaga", gandeste-te si ca iubita ta gandeste cu totul altfel. L-am parasit pe primul meu iubit (cel despre care credeam ca e cel cu care aveam sa-mi petrec restul vietii, cel pentru care as fi facut orice, in fine, povestea e lunga) pentru ca m-a inselat. M-a durut atat de tare, mai ales gandul ca "credeam ca sunt femeia vietii tale, pe cand tu nu ma pretuiesti nici macar cat sa eviti sa te culci cu alta" incat, oricat de mult l-am iubit, l-am parasit pe loc.

Acest topic a fost editat de Gavrochette: 26 Nov 2007, 05:10 PM

Poti fi atras de cineva pe care nu-l iubesti. Motive exista cu duiumul.

Stiu, atractia fizica e independenta de iubire, dar eu si majoritatea prietenelor mele consideram ca daca el ne iubeste, nu trebuie sa ne insele, oricat de atras ar fi de alta, ca trebuie sa se gandeasca la cat de mult ne-ar rani fapta lui, si sa cantareasca ce-i mai important pentru el: sa se culce cu cealalta si sa-si faca iubita sa sufere sau sa-si tina pofta in frau, respectandu-si astfel iubita si evitand s-o raneasca.

(m-am exprimat gresit in propozitia pe care ai citat-o, ar fi trebuit sa zic "nu are motive sa se culce cu alta")

Acest topic a fost editat de Gavrochette: 26 Nov 2007, 05:23 PM

Pai incearca sa nu-si faca iubita sa sufere, si de asta face tot posibilul ca ea sa nu afle ca o inseala.

Unii considera (era sa zic "eu si majoritatea prietenilor mei consideram") ca barbatii sunt niste fiinte extrem de lenese si comode, care nu ar cauta niciodata in alta parte ceea ce au deja acasa. Faptul ca unii inseala nu inseamna, in unele cazuri, ca nu gasesc acasa ceea ce le lipseste? Asta se aplica si la barbati, si la femei.

Acest topic a fost editat de abis: 26 Nov 2007, 05:29 PM

Astea-s blabla-uri care nu scuza cu nimic tradarea si minciuna.
In schimb denota o crasa lipsa de fantezie

Doamne ajuta sa reziste iubirile impartasite la inselaciuni! Ca daca sunt lovite de infidelitati putin probabil sa mai fie vorba despre iubire impartasita... Omul inseala la fel cum se poate insela. Sau poate uneori inseala tocmai pentru ca se inseala...
Diferit sau nu, habar n-am! Nu sunt barbat

Aici intra in discutie o alta chestie: cum inseala persoana respectiva? Daca e doar o aventura, gen o data si gata, nu cred ca e vb de ce ii lipseste acasa. Daca in schimb e vorba de o relatie... da, aici se schimba treaba. Ca sa incepi o a doua relatie, iti trebuie motive serioase, dintre care cel mai des este chiar faptul ca amantul/ amanta chiar suplineste ceva ce iubitul/ iubita n-are.

Adevarat barbatii inseala altfel decat femeile, dar nu intodeauna o fac altfel............
Barbatii au fost, sunt si vor fi intodeauna vanatori, pur si simplu nu se pot abtine sa nu calce stramb, mai ales daca si vanatul o cam cere......Femeile in schimb sunt mai sufletiste si, in general, atunci cand inseala o fac pentru ca in bratele amantului gasesc afectiunea,atentia si pasiunea pe care partenerul de viata nu le-o mai ofera, si se implica, ele isi iubesc amantii.(repet in general) si binenteles e doar o parere

Sunt de acord cu tine

Pai asta ziceam si eu.
Fiecare cauta in alta parte ceea ce nu gaseste acasa. Deci in mare parte din cazuri atunci cand unul inseala, celalalt este adevaratul vinovat. De asta si cei inselati sufera atat de tare, pentru ca actul respectiv le arata propriul lor esec.

Lasa ca unii sufera mai mult din orgoliu ranit, ca unii barbati pe care-i stiu eu... gandind in genul "cum a putut sa ma insele, pe mine, cel mai ... si mai ...." si sufera chiar mai tare.

Eu sunt complet de acord
Cand barbatul e un fustangiu incurabil, femeia inselata e de vina ca sta cu el in aceste conditii
Abis, inteleg ca te distrezi incercand sa ne enervezi, dar nu exagera chiar asa

Gavrochette,
Pai de-asta sufera, ca nu sunt cei mai nu stiu cum si altcineva i-a intrecut.

Albina,
Ti se pare ca tin partea masculilor?

Acest topic a fost editat de abis: 26 Nov 2007, 06:39 PM

Dar femeile nu de asta sufera, sau nu numai de asta... eu m-as gandi si la ce nu i-am dat de a simtit nevoia sa ma insele.

Eu nu as zice ca poate fi vorba de o competitie in toata puterea cuvantului, ci o nevoie a momentului, ca celalalt sa fie... altcineva; este posibil sa fie un moment de ghinion pentru cel inselat si unul de prostie pentru cel care inseala ( increderea pierduta se castiga destul greu inapoi). Bineinteles ca este o greseala ca cineva sa se creada cel mai nu stiu cum, locurile de pe "podium" se pot schimba oricand...

Ex-ul prietenei mele de care ziceam mai sus se credea "cel mai", desi e un ratat fara nimic de capul lui, si nici acum n-o lasa sa fie fericita, o suna mereu si-i zice lucruri urate, are un comportament de genul "daca nu-i cu mine, sa fie singura si nefericita" Dar asta e o alta poveste

Mda, poate ca acum se poarta cu totul dezagreabil, dar poate ca pur si simplu au avut amandoi ghinion sa se intalneasca...

Ma tem ca nu inteleg ce vrei sa zici

Ma gandeam ca nu s-ar fi ajuns la situatia asta daca prietena ta nu i-ar fi acceptat avansurile de la bun inceput. Daca le-a acceptat inseamna ca atunci l-a placut; intr-un anume fel poate chiar ea l-a facut sa se creada "cel mai".

Baiatul respectiv se poarta foarte frumos la inceput, daca face un efort are ceva sarm, iar cand isi da seama ca il iubesti, isi da arama pe fata, cu gandul ca "acuma ca nu mai poate fara mine, o sa-mi ierte orice"

astea sunt urban legend.
fa ochii roata pe strada si o sa vezi ca e plina de pradatoare, foarte probabil cam in acelasi numar cu vanatorii.
eu cred ca barbatii si femeile inseala identic, doar ca sunt mai multe tipuri de inselatorie si exemplele date difera functie de cazurile cunoscute de fiecare.

E drept ca exista multe "vanatoare" care se amuza facand barbatii sa-si insele iubitele/ sotiile, probabil ca asta le ajuta cu increderea in sine, nu stiu. Totusi, cineva care-si iubeste si respecta partenerul/a n-ar trebui sa-l/o insele. Parerea mea.

Eu nu stiu cat de diferit inseala - ca raspunsul ar fi da, daca ne gandim ca pentru masculi e treaba pur fizica, iar pentru femei e vorba de sentimente - insa...

Am fost inselata si am inselat la randul meu. Nu e bine de nici o parte a baricadei. Prea multa bataie de cap. Insa sunt de acord cu Gavrochette la ceva: cand iubesc - nu mai vad alti masculi ca fiind interesanti. Daca incep sa vad pe altii in jurul meu si sa-mi doresc sa ma tina in brate si sa ma sarute - atunci e clar ca nu mai simt mare branza pentru partener...

Scuze se gasesc cu duiumul. Dar, bottom line, a insela e lipsa de respect si bun simt. Si cand nu mai ai nici macar chestiile astea doua de baza... E de jale...

Mie mi se pare ca este o rezolvare mult prea facila sa arunci totul in carca "nesimtirii" celui care inseala...

Fidelitatea nu inseamna neaparat respect pentru partenerul de cuplu. Uneori partenerul este fidel nu atat sotiei sau prietenei, cat mai ales propriilor sale convingeri. El in fapt nu vrea sa se "tradeze" pe el insusi, incalcand o norma importanta lui, personala, etica sau religioasa. Partenera sa in acest caz se situeaza intr-un plan secund sau chiar nu intra la socoteala.

Infidelitatea in mare parte din cazuri efectul neintelegerilor din cuplu, nu cauza lor. In general, cei infideli cauta in exterior, in afara cuplului ceva ce lipseste in interior. De multe ori lucruri banale: pentru barbati, intelegere, sentimentul ca este valorizat, ascultat, apreciat; la femei, nevoia de a se simti dorite, curtate, importante, nevoia de a trezi pasiune sau de a gasi pasiune... Sunt nevoi care se cer satisfacute. Lipsa de receptivitate dintre parteneri, lipsa unui limbaj comun prin care aceste nevoi sa fie intelese, ignorarea sunt motive ce predispun la infidelitate.

Un exemplu ar fi satisfacerea fanteziilor sexuale. Astfel este suficient ca unul dintre parteneri sa rada sau sa condamne o incercare de punere in practica a unei fantezii sau simpla incercare de comunicare a acesteia, ca celalalt sa se simta refuzat, pervers si sa refuze alta data sa mai comunice ceva important lui in intimitatea cuplului. De fapt, el nici nu mai simte ca aceasta intimitate exista odata ce nu se mai simte confortabil cu partenerul de cuplu si chiar daca nu va cauta imediat in alta parte ceea ce nu gaseste "acasa", atunci cand se va ivi "ocazia" disponibilitatea sa de a insela va fi cu mult mai mare.

asta e o simplificare extrema si judecata unilateral. Acelasi lucru l-as putea spune si eu despre unele femei. Sa nu-mi spui ca toate femeile trateaza sentimental o relatie ca nu te cred. Ai exemple cu duiumul la teveu, 'lumea buna', celebritatile zilei...Monica Gabor-Columbeanu de ex. ca sa citez cazul 'fericit', casatorita cu visul vietii.




exact ce spuneam, nu e nicio diferenta. exact acelasi fenomen se intampla si la barbati: cand iubesc nu mai exista altcineva mai atractiv in jur. Daca nu e asa se cheama ca nu iubesc.

Abordarea stiintifica o gasesti in postarea de mai sus a lui Abis, subscriu si eu la cele spuse de el.

Acest topic a fost editat de Leonardo: 27 Nov 2007, 10:07 AM

Si eu. Dar totusi, daca pentru cineva partenera e pe planul doi sau nu intra la socoteala (?!), ce naiba mai cauta cu persoana aia? Nu mai e vorba de o relatie, doar de egoism crancen. Pai o relatie se duce in doi, daca vrei sa nu-ti schimbi cu un dram principiile si ideile, pai ramai singur! (vorbesc, cu un "tu" general, sa nu se inteleaga gresit).

o relatie stabila da un anume confort sufletesc si psihic si de aceea marea majoritate prefara sa o mentina chiar daca nu mai exista prea multe sentimente impartasite si inseala partenerul. E un mod de manifestare egoista a spiritului de posesiune in relatiile interumane, momentul in care este luat in calcul doar sentimentul de confort personal si nu mai exista sentimente puternice fata de partener, nu-ti mai pasa de fapt de el. E ca si cum ai spune ca te simti bine in orasul tau dar te fascineaza sa calatoresti si in alte zone de pe mapamond; e bine sa te intorci acasa, in locurile cunoscute. Poate chiar ai ramane la Paris sa-ti continui viata daca ai avea cum, ai renunta la Bucuresti daca ai avea ceva mai bun in schimb. Unii sunt nascuti a fi calatori si a se stabili acolo unde este mai bine. Asa si in dragoste.

Daca sa zicem barbatul X ii povesteste fanteziile sale partenerei sale Y, si acesteia i se par de exemplu scarboase sau umilitoare, ea ce ar trebui sa faca? Sa se execute suferind in tacere? Sau daca nu face asa, asta ii da lui X un motiv indreptatit de a o insela cand se va ivi ocazia? Unde raman chestiile alea demodate, cum ar fi dragostea si respectul, care teoretic ar trebui sa fie la baza cuplului?

Sa constate ca intre cei doi nu este o compatibilitate suficient de mare pentru a fi fericiti impreuna. Este o posibilitate.

Deci daca partenera isi doreste un Mercedez si el nu il poate oferii are libertatea si dreptul sa il insele in speranta ca poate de la altul v-a primi unul? :h mm: