Grimoires, herbalism, arcane.... Magie neagra, magie alba, viziuni, profetii, comunicarea cu creaturile magice....Cautarea, aventira, dorinta....CHEMAREA.
Mereu m-a chemat dorul de vremurile alea, de tot ce am stiut, de obiceiuri, intalnirile in taverne si explorarea pesterilor.
Vine un moment in care vrajotorul stie tot ce vroia sa stie. Acum are puterea, cunoasterea. E momentul in care vrajitorul devine mag. Cel mai mare mag. A cautat toata viata magia in carti, in plante, in demoni si zane, in cristale si in stele. Acum e momentul ca cel mai mare magician sa uite tot ce stie. Toata stiinta, toata puterea, sunt lasate in urma. Cel mai mare mag va uita tot ce stie, va lasa in urma amuletele si ritualurile devenind un om obisnuit si nestiutor.
In acest fel va vedea locul din care vine magia. Va gasi sursa magiei si ce inseamna ea de fapt. Un om obisnuit se intoarce spre el insusi, caci nu mai are cunoasterea si puterea care il hraneau inainte. Omul obisnuit va cauta in interior ce vieti de-a randul a cautat in exterior. Sursa magiei e ascunsa in interiorul fiecaruia din noi.


Inca mai simt dorul, dar...ascult chemarea inimii. Am inchis ochii ca sa vad.

Acest topic a fost editat de leirn: 6 Dec 2009, 07:41 PM

Povestea magului....Mi-ar placea sa-mi amintesc detaliile. Pentru ce? Mi-a zis ca poate sa-mi arate istoria omului. Tot ce am fost...tot ce am stiut....poate disparea.
Acum raman doar eu.

Dorintele reprezinta modul in care eu incerc sa controlez realitatea, sa-i dau directia care cred io ca se potriveste. Dorintele sunt modul in care io ma creez pe mine.
Azi am renuntat la orice dorinta. Am vazut cum e cu dorintele, am vazut ca se implinesc, ca prin ele controlez. Simtii ca tre sa le las de-o parte. Le-am lasat. Am crezut ca fara dorinte nu o sa stiu incotro sa ma duc, ca o sa stau asa, nemiscata si nik nu se mai intampla. Am renuntat la doritne si am simtit cum sunt ghidata de viata insasi...nu-mi odream nimic, si totusi curgeam cu viata acolo unde e locul meu.
Hm...nu ma prea prinsai io, da' mai fac asa...sa vedem ce iese. Oare renuntarea la dorinte inseamna sa lasi viata sa fie asa cum este? Sa o accepti total? Intrebai si io, nu-mi bat capul...

Heh..

Acest topic a fost editat de leirn: 9 Dec 2009, 12:18 AM

Sub postul anterior reclama zice: "Ce iti DORESTI de la Mos Craciun?" Universu' are glume-n program. )

Dupa ce pescarul i-a dat drumul unui pestisor magic, asta zice:
- Spune-mi 3 dorinte si ti le implinesc. Prima care ar fi?
- Iat-o, zice pescarul. Vreau sa ma afci atat de intelept incat sa le aleg cum trebuie pe celelalte doua.
- Prea bine, zise pestele si ii indeplini dorinta pesacrului. Care sunt celelalte doua?
Pescarul a tacut o clipa, apoi araspuns:
- Multumesc, nu mai am nicio dorinta.

Initial, am crezut ca pot obtine orice daca lupt.Am luptat, m-am strofocat...si am obtinut. Dup'aia am descoperit ca doritnele mi se implinesc si fara sa fac eu ceva anume...doar sa am incredere. Fost bine.
"Cere si ti se va da." Mie imi plac surprizele. Ia sa nu mai cer io nimic, sa ma las in voia lu' viata...sa vedem... Am incredere. Nu situ de ce si nici nu-i musai sa stiu.
Prin dorinte imi controlam realitatea. Io decideam ce sa fie si ce sa nu fie...Ia sa iau picioru' de pe frana. Am senzatia ca mor, semn ca ma identific inca cu o iluzie.
Ete, treaba asta imi place...Si imi place ca descopar treptat, sa savurez. Totu' fu cu un rost...Chiar si ego-ul, si luptele, binele, raul, dorintele... Am trait viata, fu misto...Acu' sa las viata sa traiasca prin mine.

Ceva tot imi scapa, nu pricep, da' asa simt si am incredere. Mah, mi se pare ca mor si-mi place.

Imi place treaba asta...Cand cer ceva, primesc... Mah, da' confund lucrurile. Deci. Io zisei sa renunt la dorinte. Renunt, mah, renunt, le declar nule. Ce nu stiam eu e ca dorintele la care renunt si cu care ma identific sunt alea mentale. Eu le confundam cu ghidarea interioara...
S'ar putea totusi sa confund inca lucrurile si sa caut subterfugii pentru a fabrica inca dorinte...nush...Momentan procesez datele pe care le am..
Sa vedem...Io...Io nush ce vroiam sa scriu ) A...da..Vroiam sa dau un exemplu de dorinta si unu' de ghidare. Cateodata dorintele vin de la ghidarea aia, adica mintea le mai nimereste si ea din cand in cand.

Azi visai io ca nush cu cine vorbeam si vad o ceva care nu avea inca forma, dar care putea lua ce forma gandesc eu. Era un portal in care daca intram, luau forma chestiile pe care le froiam eu...nush sa explic, ca nu e tocmai cum am scris. Nu ma 'nteresa sa gandesc chestii si ele sa apara, da' am intrat prin portal ca eram curioasa ce-i acolo. Cel cu care vorbeam zice: "think".
Si asta fu...E unul din visele prin care mi se spune ceva, dar nu am avzut inca mesajul....sau nu vreau sa recunosc.
Una peste alta am primit, fara sa caut sau sa cer cuiva, o carte despre treaba asta cu dorintele...cel putin in primele pagini, ca atat am citit.
Io acu' ma bucur ca cer si primesc, imi plac coincidentele, sincronizarile...Ete, treaba asta tine de ghidarea interioara. Nu imi doresc mental sa fie sincronizari, ci simt din interior ca rezonez cu ele.
Citat din carte: "Mai întâi conştientizează lucrurile pe care le cauţi şi apoi lasă lucrurile în pace." Poi asta faceam...cautam lucrurile pe care le cautam sau cream unele pe care sa le caut...mie tot a dorinta mentala imi suna. Io as formula altfel: "Cand simti ca rezonezi cu ceva, constientizeaza ce simti, dar nu fa scenarii mentale despre acel ceva." Mah, io zisei acelasi lucru, numa' ca in alte cuvinte. Nu tocmai...ca ala zice sa le cauti...io zic numa' sa le vezi cand apar si sa savurezi. Cred. Nici io nu mai stiu.

Alt citat:
"Povestea Mariei este povestea fiecărui om. Maria nu a fost o femeie – dând
naştere în vreun fel miraculos unuia pe nume ‚Iisus’. Maria este conştienţa de a
fi care veşnic rămâne fecioară, indiferent câtor dorinţe dă naştere. Chiar acum,
priveşte-te ca fiind această Fecioară Maria – însămânţată de tine însuţi prin
intermediul dorinţei – devenind una cu dorinţa până la punctul întrupării sau
naşterii dorinţei tale."
Oaresce din mesaj rezoneaza cu mine, da' nush ce e ala...Ca mesajul are si o parte care imi suna dubios..da' nu stiu care. Am scris "mesaj", nu "citat". Hm...

Io constat ca intr-un fel sau altul, oamenii sunt educati sa ceara. Exista si cursuri care te invata cum sa ceri, cursuri care iti spun ca doritnel etale se implinesc...tot felu'. Cerem, cerem si iar cerem. Ete io vreau sa fac altfel, nah. Io simtesc ca am deja tot ce am nevoie. Atunci de ce imi da cu rest? Simt ca am ceva de facut aci, de aia...
Nu intelege io rteburile astea. Inseamna ca-s pe drumu' cel bun. E o zicala: "Inceputul cunoasterii e descoperirea unu lucru pe care nu-l intelegi". Apai...si cunoasterea asta....

O data cu treaba asta cu dorintele, descoperii frumusetea ego-ului. Mah, asta e o unealta foare faina. Copilu' isi construieste o prsonalitate, un ego...Isi hraneste ego-ul si tot spune: "Eu! Eu! Uitati-va la MINE!" Dup'aia creste, se intampla ceva inexplicabil si transcede ego-ul. Putea trece direct la partea asta, numa' ca n-ar mai fi savurat experientele pe care le aduce ego-ul. Nu-i musai sa aiba o experienta anume, dar...dar nush...asta chiar nu inteleg.
Pana acum cateva zile ma uitam la oameni, vedeam ego la ei si inevitabil ma gandeam ca tre sa scape de el. Acum ma uit la ei si e frumos... Nu tre sa scape de nimic. L-au creat dintr-un motiv bine intemeiat. Ca vreau io sa il las pe al meu pen' ca si-a indeplinit scopul e altceva...O sa ajung acolo unde simt eu ca tre sa ma duc.

Nici nu mai stiu de ce-mi bat capul...simt nevoia sa scriu. Mi se pare totul atat de clar, atat de perfect. Asta pana cand icnep sa inteleg mental. Dup'aia se duce draq. Chiar...de ce incerc io sa inteleg toate alea? Am io un motiv si pentur asta, sigur. Numa' ca nu-l inteleg.

Inke una:
" nu poţi lua cu tine în noua ta conştiinţă nicio parte din vechiul
om. Toate credinţele, temerile şi limitările tale actuale sunt greutăţi care te
leagă de nivelul tău de conştiinţă actual. De va fi să transcenzi acest nivel,
trebuie să laşi în urmă tot ceea ce este sinele tău actual, sau concepţia despre
tine. Pentru a face asta, îţi îndepărtezi atenţia de la tot ceea ce reprezintă acum
problema sau limitarea ta şi te afunzi în doar a fi. Adică, îţi spui în tăcere dar cu
convingere, ‚EU SUNT’. Nu condiţiona această ‚conştiinţă’ încă. Doar
mărturiseşte-te a fi şi continuă să faci asta până ce te pierzi în senzaţia de
simplu a fi – fără faţă şi formă. Când această expansiune a conştiinţei este
atinsă, atunci, în acest adânc fără formă al tău dă formă noii concepţii
SIMŢINDU-TE a fi CEEA ce doreşti să fii.
Vei afla în acest adânc al tău toate lucrurile ca fiind divin de posibile.
Orice poţi concepe a fi pe lumea asta este pentru tine, în această
conştiinţă fără formă actuală, o cât se poate de firească realizare. "

Azi-dimineata pe la 6 am deschis o carte cu care am adormit...si scria titlul: "Pierde-te pentru a te regasi " ...Apai...nici nu mai are rost sa comentez.

Iti doresc un an nou fericit si plin de lucruri frumoase si interesante. LA MULTI ANI!

"Daca nu ai ce-ti place, sa-ti placa ce ai"

Treaba asta am auzit-o clar, de la calculatorul lu' fratii mei cu care am stat 3 zile. Ma 'nerva ca tre sa stau cu ei si eram irascibila. Nu acceptam situatia. Mi-ar fi placut sa fac altceva. Si atunci programelu' rulat de aia micii zice ca "Daca nu ai ce-ti place, sa-ti placa ce ai." . Schimbat atitudine, acceptat situatia...nu intentionam sa-mi si placa, da' cand am acceptat s-a dovedit a fi o experienta faina. Am descoperit cum sa am grija de copii fara sa urlu sau sa le vorbesc urat. PEntru asta tre sa imi observ ego cat timp el si-l etaleaza pe al lor...Mah, astia micii...ie si ei oameni. Io pana acum nu i-am vazut chiar asa. PEntru mine erau "copii nestiutori", nu fiinte cu dorinte si caracteristici proprii.

De ce nu se indeplinesc anumite dorinte? Pen' ca sa zicem ca iti cumperi bilet la loto. Iti doresti sa castigi, ai ranjet de satisfactie la gandu' ca ti-ai luat bilet. Nu castigi. De ce? Pentru ca nu te astepti sa castigi. Ie oaresce conflict intre asteptarile pe care le avem si dorintele noastre. Am luat hotararea de a renunta la asteptari di sorinte. Le declar nule pe toate. Totusi, nu vreau sa fac trecerea brusc...vreau sa inteleg mecanismele. Simt ca asta trebuie sa fac, sa las dorintele in ruma. Mai simt ca vreau sa stiu ce se intampla, de fapt.

Am chef sa desenez. Creatia nu e mentala. Mi se parea mie ca atunci cand creez, vine de la dorinta mea...Eh, se pare ca atunci cand renunt la dorinte, devin pensula cu care picteaza viata. Atunci apare adevarata creatie. Eu dispar si raman doar eu. De aia nu imi vine sa imi semnez lucrarile. Nimic nu imi apartine; totul imi apartine.

Mah, io nu tre sa ajung nicaieri. Doar sa imi amintesc ca sunt deja acolo. Asta am simtit cand am citit asta:

" "
Voi va puteti crea viata, inclusiv corpul vostru cu usurinta si bucurie. Sa presupunem ca un prieten sau o ruda
va priveste si spune :" Tu esti prea gras ! Te voi supune unei diete si te voi trimite la sala de gimnastica , fie ca vrei sau nu !". Asa
doriti sa fiti tratati? Probabil ca nu si nici corpului vostru nu i-ar placea sa fue tratat asa. Cand va priviti corpul si spuneti :" Acesta
este prea mare; acesta este prea mic" etc., corpul vostru raspunde:" Da, sant asa cum doresti". Si el creaza ceea ce voi ii spuneti
, de ex.: " prea mare" sau "prea mic" etc. Corpul vostru se acmodeaza foarte usor si este foarte iertator. Ii datoram corpului nostru
scuze? Sa incepem Noul An cu un nou mod de a crea. Primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa dam drumul la tot ceea ce
am spus si am crezut despre corpul nostru, despre cum lucreaza si despre ce este bun sau rau pentru el. Sa dam drumul la TOT,
chiar si la parerile metafizice. Regulile se aplica doar daca noi alegem sa fie asa. Am lucrat cu Saint Germain multi ani . El a trait
cateva sute de ani , parand intotdeauna a fi acelasi. El nu a imbatranit si nu avea nevoie sa manance, deloc ! La acest punct,
Saint Germain mi-a cerut sa scriu :
VA ABUZATI CORPUL?
SAINT GERMAIN : Va rog pe toti sa incetati sa va mai abuzati corpurile , in numele ingrijirii lor ! De fiecare data cand
aveti un gand lipsit de bunatate despre corpul vostru, il abuzati. De fiecare data cand refuzati sa mancati ceea ce corpul vostru
doreste sa manance, il abuzati. De fiecare data cand mancati ceva ce corpul nu doreste, il abuzati. Deci, multi oameni mananca
ceea ce mintea lor doreste, fie ca este bazat pe o dieta speciala care li s-a spus ca este buna pentru ei sau intr-un efort de a
implini cateva nevoi emotionale. Corpul vostru stie ceea ce are nevoie sa manance . El va spune, dorind acea mancare. Dar voi
trebuie sa fiti constienti si atenti. Daca va simtiti emotionati, singuri, stresati sau plictisiti, probabil nu va veti asculta corpul. Deci,
opriti-va pentru un minut, verificati-va starea emotionala. Separati sinele vostru mental-emotional de corpul fizic. Intrebati fiecare
parte ce are nevoie. Nu este vorba de a nega sau de a va pedepsi sinele vostru mental-emotional. Este vorba despre a deveni
mai constient, atent la care parte a corpului vostru ii este foame si pentru ce. Renuntati la toate credintele ca o mancare este mai
buna si alta este mai rea. Voi stiti ca acea voce mica sau poate ca este una mare, va spune ca trebuie sa fiti buni si sa mancati
"corect, pentru a va purifica corpul si a va creste vibratia , ca sa puteti ascensiona"? Acesta este un implant, un program, un
sistem de credinta. Corpul vostru nu are nevoie de o anumita cantitate de calorii pentru energie ; nu are nevoie de un minimum de
vitamine sau proteine, etc. Eu m-am eliberat de acea programare si acum este timpul sa va eliberati si voi, deasemenea. Noi,
"Maestrii Ascensionati", credem ca voi santeti atat de prostuti , pentru ca noi bem vin si fumam tigari aici de partea cealalta de
voal. Majoritatea dintre noi asteptam cu inflacarare sa fim "incarnati" din nou, astfel incat sa ne putem bucura de intreaga placere
a tuturor acelor lucruri pe care voi le negati. Exista o mare bucurie in libertatea si unitatea pe care noi o experimentam pe partea
asta de voal, dar doar prin manifestarea fizica , voi puteti sa veniti impreuna ca doua fiinte separate. Voi trebuie sa aveti un corp
pentru a simti atingerea fizica si a experimenta alte simturi pe o cale atat de vie, de intensa. Odata ce iesiti din programul /hipnoza
a cum sa mancati, acest lucru este atat de simplu : ascultati-va corpul. Intrebati-va corpul ce doreste EL sa manance. Vi s-a spus
ca alimentele care sant bogate in zaharuri si grasimi sant rele pentru voi. . Nu este nici o surpriza ca multi copii sant "dependenti"
de acestea ; ei au inceput, ca si sugari, cu o dieta compusa doar din super-dulciuri si mancare plina de grasimi, adica laptele de
mama. Laptele de mama este privit ca fiind hrana perfecta. Eu nu spun ca este bine sa manance " fast food" . Eu spun ca VOI stiti
ceea ce este potrivit pentru VOI. Voi nu aveti nevoie de altcineva care sa va spuna cum sa mancati sau cum sa FITI. Voi santeti
cu adevarat un Maestru care ati facut un angajament de a uita cine santeti cu adevarat, de a pretinde ca santeti uman, de a avea
karma si de a trebui sa invatati lectii? Ce ar fi daca nu ati avea nevoie sa munciti pentru a va creste vibratia pentru a atinge
ascensiunea? Si daca santeti deja acolo si trebuie doar sa va amintiti asta? Si daca singurul motiv pentru care v-ati incarnat a fost
sa va bucurati de incarnarea voastra? Cum ar fi viata voastra? " Cand am inceput sa lucrez cu Saint Germain , el m-a intrebat :"
Doresti sa pierzi tot ceea ce stii ca esti tu, tot ceea ce stii ca este al tau, pentru a fi constienta? "Eu am inteles ca ceea ce am
gandit ca sant eu , era intr-adevar doar "povestea"mea ,credintele mele si programarea. Cum stii adevarul? Este intr-adevar foarte
simplu. Daca simtiti ca ceva este luminos si expansiv, atunci este adevarat ! Daca simtiti ca este greoi si limitat , nu este adevarat
! Este chiar atat de simplu. Ganditi-va ce vi s-a spus in legatura cu a manca corect. Simtiti ca acest lucru este luminos si
expansiv? Sau il simtiti ca fiind greoi si limitat?
BINE ATI VENIT LA ALIMENT-GASM
Ati mancat vreodata ceva care a fost atat de bun, incat a fost ca un orgasm? Asta se intampla cand ati mancat ceva ce
corpul vostru a dorit cu adevarat. Mmmmmm ! Secretul este sa va opriti din mancat atrunci cand mancarea inceteaza sa mai fie
atat de delicioasa. Eu cunosc o persoana care a pierdut 30 de kg. mancand orice dorea corpul ei . Inclusiv chipsuri de cartofi si
ciocolata. Dar, ea se oprea din mancat atunci cand hrana nu mai era atat de extatica. NOTA: Asta nu functioneaza daca va
ganditi cat de rea, de nesanatoasa sau cat de tare ingrasa ceva, in timp ce o mancati. De fiecare data cand unul din aceste
ganduri va vin in cap, intrebati :" Se simte acest lucru luminos si expansiv"? Daca raspunsul este NU , atunci nu este adevarat
pentru voi.
CUM VA HRANITI CORPUL?
Ce inseamna hranirea corpului vostru? Nu exista reguli nici aici. Dintr-o stare expandata, intrebati-va corpul ce este
hranitor pentru el. Veti primi probabil cateva raspunsuri asteptate, ca: o baie, o atingere iubitoare, un ceai cald, etc. Dar nu le
subestimati pe cele care par nebunesti. Eu am fost surprinsa cand lista mea a inclus : bomboane cu nes, cafea in pat dimineata si
chiar tequila ! Hraniti-va corpul cat de mult posibil. Corpurile noastre trec printr-o tranzitie majora. Fiti rabdatori, gentili si iubitori cu
corpul vostru.
CORPULUI VOSTRU II PLACE SA FACA EXERCITII?
Corpului ii place sa se miste. Ce ii place corpului vostru sa faca? Inca odata, aruncati toate regulile pe care le-ati
invatat. Intrebati ce este adevarat pentru VOI. Nu va abuzati corpul facand exercitii cand el nu doreste acest lucru. Daca doriti sa
schimbati forma corpului, intrebati-l :" Ce ar trebui sa fac pentru asta?". Forta si disciplina nu sant necesare. Un lucru pe care l-am
observat despre sala de gimnastica a fost ca este plina de o multime de oameni care isi judeca foarte mult corpul. De cand
santem toti mai bazati pe intelect decat realizam , noi culegem toate judecatile lor. Fiti atenti la acest lucru. Vorbiti cu corpul
vostru. El are propria sa constiinta si voi, fiinta, puteti comunica direct cu acesta. Aici sant cateva sugestii pentru a comunica cu
corpul vostru:
Ce va hraneste corpul?
Ce face ca corpul vostru sa se simta fericit si viu?
Cum ii place corpului vostru sa faca exercitii?
Ce doreste corpul vostru sa manance? ( Acel aliment va avea intr-adevar un gust delicios (yummy) ! Amintiti-va, ca
corpul vostru a terminat atunci cand mancarea inceteaza sa mai fie atat de delicioasa).
Ce ar avea nevoie corpul vostru de la voi ?
Ce il face sa fie odihnit?
Cum ii place corpului vostru sa fie atins?
Daca exista o problema speciala :
Doreste corpul vostru sa aiba aceasta problema?
Problema este a voastra?
Ce trebuie sa ia pentru a schimba acest lucru?
Ce i-ar placea corpului vostru sa faceti pentru a schimba aceasta problema?
Vorbiti cu acea arie speciala. Este acolo energie blocata ( credinte, ganduri, emotii)?
Este ceva ce corpul vostru ar dori mai mult?
Este ceva ce corpul vostru ar dori mai putin?
Deci, in acest An Nou , eu sper ca veti fi mai buni cu corpul vostru , ascultandu-l si exprimandu-va gratitudinea fata de
el. Acesta este un timp fabulos de a fi pe planeta si de a avea un corp ! Noi ne putem crea realitatea NOASTRA si ne putem
bucura de ea ! " "

am revenit la greutatea de dupa nastere mancand ce imi cerea corpul meu, carne cu grasime

Am vazut Avatar... Nu cred ca intamplator sunt oameni-pisica. I-am intalnit si in alte parti.

Invata tehnica, apoi uita de ea...Cam asa. As desena, dar nu am vazut nik. As putea sa desenez mental, da' treaba asta ma oboseste si nu iese cine stie ce. Cand simt, cand imaginea vine singura, desenul e viu intr-un sens acut.


Baila, morena!

Iti recomand sa citesti (daca nu ai citit deja) cartea "Agonie si extaz" a lui Irving Stone. Pe mine m-a impresionat profund, sunt inca sub efectul ei si nu stiu daca voi iesi curand (nici nu vreau sa ies).
Acolo sunt redate toate simtirile unui geniu al artei, a unui om care s-a jertfit pe altarul artei, desi si-a vazut in timpul vietii sale lucrari distruse, desi a vazut efemeritatea, a creat in continuare, caci arta era ratiunea lui de a trai.

O eroare de pe un site il facu pe admin sa imi dea avertizment. Il inteleg, asa as fi procedat si io. Acu' mie mi se facu reclama negativa. Negativa, da' reclama! Am o oaresce satisfactie ca a aparut situatia iar io am fost nevoita sa ma explic si sa arat ca e ca mine. Chiar e, ca io nu gresii cu nik... Hm...ego al meu se umfla in pene.
De desenul de mai sus sunt mandra. Chiar daca io fui doar un instrument.. Dam, e frumos, dar nu imi apartine. Nimic din ce desenez nu imi apartine. "Sa ai , dar sa nu posezi" Cam asa...


@fiica_lunii
O sa caut detalii despre carte, sar'mana de recomandare.


Acest topic a fost editat de leirn: 15 Jan 2010, 06:14 PM

Dorinte, dorinte, dorinte...Cine sunt eu fara dorintele mele? Cine sunt eu fara asteptarile mele? Cine sunt eu fara preferintele mele? Cine sunt eu fara ceea ce creez?
Nimeni? Da. Nu e nimeni aici care scrie, de fapt. Cand dispare ce scrisei mai sus, ramane ceva ce mintea percepe ca "nimeni". Nimeni nemiscat. Asa percepe mintea. Eh, ca de obicei, percepe eronat. De fapt, are si nu are dreptate. Intr-adevar, fara dorinte eu dispar. Ramane...nimeni. Totusi, cand eu dispar, apar cu adevarat. Cand dispare "cineva", dispare si "nimeni". Acu' incep sa inteleg de ce aia cu Zen-ul vorbeau in paradoxuri...
Pan' la urma, da. Aici e capatul stalpului. Asteptarile si dorintele sunt niste treburi cu care ma identific.
As vrea sa scriu despre asta, da' incep sa aberez...sa continui sa aberez, ca am aberat si mai sus. In sensu' ca nu imi iese sa scriu ce vreau. prin cuvinte redau partial ce vreau sa spun. Ma incurca si faptul ca io chiar incerc sa arat prin cuvinte ce vreau sa transmit in loc sa le folosesc ca indicatori.
In concluzie, sunt incantata de treaba cu dorintele...E ceva atat de evident, atat de "sub nasul meu". Ceva ce am tot citit, am auzit de la altii, ceva ce stiam...Si abia acum realizez. Eh, am mai pus io cozi la prune, mai pun inke una.

Am gatul iritat. Chestie aparuta ca urmare a faptului ca sunt mai preocupata sa vorbesc decat sa ascult. Treaba imi transmite sa fiu constienta de prezenta oamenilor...
Flavour...

Fii ceea ce esti - Jean Klein
Tao Te Ching - Lao Tze

Maine mi le cumpar... Evident, e vorba si despre "multumesc, nu mai am nicio dorinta".

"Cerul şi Pământul nu au vreo preferinţă pentru o făptură, le consideră pe toate ca ceva egal. Înţeleptul nu preferă pe nimeni, el priveşte poporul ca pe un tot. Văzduhul ce se desfăşoară între cer şi pământ este foalele fierarului, este gol şi fără de sfârşit. Mişcarea armonioasă perpetuă naşte toate fiinţele, lucrurile şi stările. A vorbi mult despre TAO fără să-l cunoşti nu duce decât la oboseală. Mai bine să se descopere şi să se păstreze calea de mijloc, căci aceasta permite realizarea efectivă a lui TAO"

"Fiţi cu totul fără de dorinţe şi menţineţi-vă într-o pace beatifică profundă. Toate fiinţele lumii se nasc laolaltă şi apoi se reîntâlnesc în Suprem. După o viguroasă înflorire, orice lucru sau fiinţă revine în cele din urmă repede la obârşia sa. Această întoarcere la obîrşie este repaosul Suprem. Repaosul absolut este întoarcerea la viaţa eternă. Cel ce cunoaşte veşnicul îşi înalţă în nesfârşit sufletul. Prin înaintarea în bine devine eminent, numai astfel poate să devină mare întru toate şi fiindcă devine asemănător cerului, atinge TAO şi, participând la TAO, există în veşnicie. Poate pieri acum personalitatea, căci a ajuns nemuritor. Nu este nici o primejdie."

Ioi, tu, Cornelie!

Venii aci sa scot ce n-am scos pan' acu. Venii sa spun tot. Io simteam nevoia(da, nevoia) sa cunosc o persoana cu care sa rezonez, alta decat G....Cineva care sa se bucure de modul in care ma manifest io, iar io sa fac la fel in ce il priveste. Treaba asta ar fi dus, natural, si la apropiere fizica. Cum visam io asa cu ochii deschisi, cunosc pe cineva cum imi doream. Mah, si ne conversam, si vorbim...si azi-noapte vorbim la telefon 5 ore.
Constatai ca dorinta asta a mea era dubioasa. Asta am vazut abia dupa ce mi s-a implinit. Vorbeam noi la telefon si ne-am consumat "relatia" inainte sa inceapa. Am simtit cumva ca si o incheiere de conturi.Nu neaparat in ce il priveste pe el, ca el fu doar mesagerul, cat in ce priveste treaba respectiva.
Ne conversaram pe mess, ne-am trimis poze, ne-am simtit atrasi unul de altul...Ne-am sunat. Ne-am hotarat sa vorbim sincer. Da' sincer-sincer, fara ocolisuri. I-am spus ce am cerut io, el zicea ce a cerut el. Se pare ca amandoi am vazut ce vroiam sa vedem. Si el e inclinat spre ce sunt eu inclinata, ca de aia m-a atras. Imi place cum se joaca el p'aci, nah, imi place de el. Numa' ca placutu' asta e d'ala pur si simplu, fara artificii, fara sa ma atraga si fizic. Numa' asa, ca amic. I-am si zis. Si el a zis ca tot asa e si la el, chiar daca initial amandoi am simtit oaresce treburi.
Povestea cu el a aparut pentru ca amandoi am vrut sa invatam unul de la altul ceva. Io mi-am observat nevoia de a interactiona cu cineva in sensul "ala". Adica sa savurez senzatiile alea, artificiile care apar cand cunosti pe cineva. Nu am inteles inca ce si cum, da' mi-a trecut.
Nu imi iese sa scriu despre starea aia, ca acum nu o mai am. Am senzatia aia ca tocmai am incheiat un capitol si ca am plecat mai departe. Oare de ce mi-o fi fost jena sa scriu?

Acum ma simt impacata.

"In Tantra, to lead means to inspire and to serve."
Se pare ca sexualitatea mea s-a transformat... Abia cand am renuntat la ea am vazut ce inseamna... Abia atunci cand renunt complet, pot savura. Hm, ce chestie... Cuvintele, conceptele, reprezinta modul meu de a complica lucrurile.
Acum cred ca inteleg ce zicea Ohso despre sexualitate: "atunci cand nu mai simti nicio dorinta pentru partenera ta, abia atunci fa dragoste cu ea. Cand o venerezi, dar nu o mai doresti." Mda...nu stiam ca lipsa de dorinta se poate aplica si la sex.. Se pare ca atunci cand nu doresti ceva te bucuri cu adevarat de acel ceva.
Ia sa-mi iau io si o carte cu tantra, ca film vazui. Simteam sa specific ca mai devreme am vazut film despre Tantra, da' n-am facut nimic. Pana si natura excitatiei se schimba. Nu e excitare in sensul de a dori contactul, e frumoasa in sine, completa fara a mai avea nevoie sa duca undeva sau sa i se adauge ceva.

Conditia umana. Natura umana. Humman nature.
Cine draq si-ar fi batut capu' cu asta? Io nu. Eram in stare sa accept orice. Ca ploua, ca nu ploua, ca X e asa, ca Y nu e altfel, tot felu' de treburi, numa' faptu' ca sunt om, nu.
De cand ma stiu mi-am dorit sa vad altfel, sa simt mai mult, sa inteleg mai mult, sa calatoresc in te miri ce timpuri, spatii sau lumi in care timpul si spatiul n-au nicio relevanta. De toate pentru toti. Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa accept ca sunt om, sa accept ca sunt aici in lumea asta si sunt asa cum sunt.
Mie-mi place de mine, dar mereu am considerat ca asta e doar o etapa intermediara prin care tre sa trec ca sa ajung...nush unde, da' musai undeva. Nu imi doream sa fiu un anume tip de om sau sa corectez ceva la trasaturile mele umane, ci sa nu mai fiu om. Nu imi doream sa fiu altfel de om, ci altfel de manifestare. Mereu mi-am doreit sa depasesc conditia umana. Sa fiu MAI MULT. Mereu mai mult.... Ego-ul meu inca se mai crede "cautator spiritual".
Desi conceptual cunosc ca totul e perfect asa cum e, ca si eu sunt dumnezeu, ca toate sunt egale, nu consideram ca a fi om e o chestie importanta.
Nu-mi iese ce vreau sa exprim, da' pun un citat din OSHO, ca el explica mai bine treaba asta:


Lucrurile simple nu reprezinta o provocare pentru egoul omului, Doar cele mai dificile il incita pe acesta. [...]Simplitatea atrage dupa sine moartea ego-ului. Pana la ora actuala, omul simplu nu a reprezentat un ideal pentru societatea umana. De altfel, simplitatea nici nu poate fi un scop, caci omul se naste simplu!
[...]
Omul este o fiinta. El nu trebuie sa devina cineva sau ceva. Aceasta e semnificatia implitatii: sa fii impacat cu propria ta fiinta, sa nu incerci sa devii altcineva, proces care nu poate avea vreo finalitate. Orice ar deveni, omul nu poate atinge acea stare in care sa poata spune ca "Acum calatoria mea s-a incheiat. Am atins culmea catre care am aspirat".
[...]
A deveni inseamna boala; a fi inseamna sanatate.Vi s-a spus ca trebuie sa deveniti precum Iisus Cristos. Exista societati in care se asteapta ca fiecare om sa devina un zeu. Transcendeti aceasta programare.
[...]
A fireligios inseamna: sunt fericit asa cum sunt. Inseamna sa fii lipsit de ambitii, a nu-ti dori sa fii altundeva, altcineva, a trai aici si acum.

OSHO -Cartea despre ego

Nimic nu conteaza. Totul conteaza.

Aja...cum spuneam... Ia sa vedem ce facui io pana acum:

Poi. Since I can remember...Cand eram mica am fost preocupata de perfectionare. Mereu am vrut sa fiu mai mult. Vroiam sa fiu mai puternica, sa vad mai mult, sa imi creasca nivelul energetic, d'astea. Dup'aia am faut un fel de trecere in alt plan. Am constatat ca mintea e doar o unealta, am descoperit puterea prezentului, am descoperit ca io nu-s ego-ul meu s.a.m.d
In fine, de cand m-am nascut si pana acum am trecut prin multe stadii. Indiferent de stadiu am urmarit aceasi chestie: perfectionarea, iluminarea, ascensiunea.
Altfel spus, credeam ca trebuie sa caut ceva. Credeam ca e necesar sa ajung undeva si sa descopar nush ce revelatie.
Mai devreme citeam un articol d'asta cu ascensiunea si mi-a venit greata... I-ote:


"Multi dintre voi s-au mutat intr-un ciclu, unde cele mai puternice probleme rasar
la suprafata , astfel incat, o data pentru totdeauna, puteti neutraliza tiparele gand sau energiile discordante care au cauzat atata
tulburare, astfel incat acestea pot fi transmutate inapoi in forma lor originala : Substanta Luminii pure. Calea ascensiunii are multe
stagii si initieri, care se pot manifesta ca perioade de studiu intens, crstere si expandare a constiintei, "

Observ la mine tendinta de a critica. Adica io tocmai ce deschisai ochii asupra unei chestii si acum incep sa judec cand vad ca altii fac ce faceam/fac io. Ego-ul meu era identificat cu ideea de ascensiune, iar acu' treaba asta se dizolva. El vrea sa se agate de ceva, asa ca acu' daca nu e pentru, vrea sa fie impotriva. Eh, ii trece.
Ce am scris aici arata ca nu am inteles pe deplin acceptarea. Daca as fi inteles cu adevarat, nu as fi avut o atitudine anume fata de articolul respectiv sau fata de ego.
Rezumand, ce am afcut io pana acum a fost sa inlocuiesc un fel de cautare cu altul. Am cautat sa devin puternica, Dup'aia am cautat sa invat sa iert. Dup'aia am cautat sa invat cum sa renunt la ego. Dup'aia am cautat sa-mi amintesc cum sa iubesc. Tot timpul am cautat ceva. Subiectul cautarilor mele a fost iluminarea. Toate treburile pe care le caut au ca numitor comun iluminarea.
Deci: viata mea e strans legata de dorinta de iluminare. Ce presupune dorinta asta? Presupune ca io cred ca acum nu sunt sufiecient, ca undeva in viitor o sa ating o stare superioara lu' asta de acum. Degeaba tot spun ca nu exista inferior sau superior, se pare ca nu aplic. Chiar si treaba cu prezenta...Simt ca asta am d facut, dar descopar ca ma folosesc de asta pentru a atinge un scop. Dorinta de a scapa de ego vine de la ego. Paradoxal. Ca si treaba cu "imi doresc sa nu imi doresc."

De fapt, a fi eliberat de dorinte e ceva de genu' vezi o floare si iti place. Simti impulsul de a te apropia de ea. Daca te apropii, te bucuri, dar daca nu te apropii, ramai la fel de impacat.

Nici nu mai situ ce vroiam sa scriu. M-am invartit in cerc. Am gresit? Nu. Nu simt ca am facut ceva gresit vreodata. Nu simt ca cineva de pe planeta asta a facut ceva gresit vreodata. Asa am decis noi sa manifestam.
Ok, deci cum vedeam inaitne nu e gresit sau corect. Asta se aplica si modului curent de a percepe.

Ce am de facut? Nimic. Absolut nimic. Imi e oarecum frica pentru ca apare intrebarea. "Daca eu accept conditia de om cu tot ce inseamna ea, daca accept momentul asta exact asa cum e, daca renunt la dorinte...cum voi merge mai departe?" Insasi intrebarea contine raspunsul.
simt ca asta e cheia: sa accept. Cheia la ce? Ce am io sa descui? Nirvana, shamadi, raiul...astea nu sunt undeva departe. Astea sunt chiar acum. Peste tot. Acum sunt in rai. Niciodata n-am plecat. Simt, da' inca nu realizez. Si nici nu-mi8 mai doresc sa realizez...Asta am facut mereu: mi-am dorit sa realizez...

Acum, om fiind, ce ma impiedica sa iubesc tot ce exista? Nimic.

Quest completed.


The rest is silence. Oricat as incerca sa vorbesc despre ce o sa "fac", e pointless. Inca mai am dorinta de a atinge o anumita stare. Sa accept chiar si ca nu accept...

Poate ca scopul nu este de fapt sa gasim ceea ce cautam ci chiar cautarea in sine, dezvoltarea, trecerea de la o etapa la alta..... Poate de fapt nu conteaza unde ajungem, ci conteaza ceea ce facem pe drum.... e un poate

Sa stii ca inca incerc sa aplic metoda ta si pe cea din "The secret". Ideea este ca in anumite cazuri reusesc sa le aplic corect si chiar functioneaza. In alte cazuri pur si simplu nu le pot aplica pe nici una din ele.

Mah, ajunsei si io sa ma intreb: "Sensu' vietii care e?". Nu mai e intrebare mentala, de curiozitate, ca pana acum. Nici macar nu caut un raspuns, pur si simplu simt intrebarea.
Serios, ce atata tam-tam...? Am momente in care ma intreb pentru ce atatea chestii? Momente in care simt ca chiar nu conteaza nik, ca toate alea sunt un fel de fir de praf. Mah, insasi planeta noastra e atat de mica...comparativ cu sistemul solar, nici nu mai fac raportarea la galaxie sau univers. Momentele astea imi dau un fel de indispozitie. Semn ca tre sa ma caut.
Deci: cand apar astfel de senzatii ca lumea asta nu conetaza de fapt? Cand etichetez lucrurile, cand impart in bine si rau. Cand confund detasarea cu indiferenta. Ahamz...deci cauza e indiferenta. Asta de unde pleaca? Ce inseamna "indiferent"? Poi...etichetezi un lucru ca fiind "indiferent" atunci cand crezi ca ...ca ce? Ce e aia indiferenta, deci? Pentru mine, adica.
Unde e granita dintre indiferenta si destasare?
Simt ca starile alea in care simt ca lumea noastra nu conetaza ie false. Adica sunt un fel de proiectii mentale. Dincolo de senzatiile astea superficiale simt ca intregului univers ii pasa chiar si de cel mai mic proton dintr-un nucleu de atom.
So, atunci de ce starile? Ie false, da' devreme ce apar, inseamna ca tre sa vad ceva. Mah, da' de ce rte sa vad ceva? Iar caut? Gasesc pan' la urma, da' care e sensu'? Si ajung de unde am plecat...
Duamne, nu credeam ca o sa ma intreb care e sensu' vietii. Cica raspuns venit nush de unde: "sa o traiesti." Apai, m-a lamurit...

Io zau ca nu mai inteleg nimic. "Inceputul cunoasterii e descoperirea unui lucru pe care nu-l intelegi." OK, acum cateva zile treaba asta m-ar fi incantat. Acu' parca nu mai e asa pen' ca asta cu a cunoaste presupune a tot cauta...Ori io la ce domnie sa caut chestii? Mdam, si samanta devine floare...Samanta e perfecta, nu-i lipseste nimic. Totusi, se transforma in floare. La fel de perfecta. Asta de unde a aparut? Adica...stiam expresia, da' acum chiar nu simteam sa introduc asta aici. Numa' ca veni de undeva, ca si raspunsu' ala cu "sa o traiesti."
Ha?! Damn, credeam ca situ despre ce e vorba pe pamantu' asta, da' se pare ca habar n-am. De fapt, nici nu stiu daca stiu sau nu sau daca ar trebui sa aflu, in caz ca ar fi ceva ascuns.
Aw...stai ca incep sa ma prind...Io incerc sa rezolv mental problemele. Nici macar nu sunt probleme, da' cu mintea asa le vad, ca de aia incerc sa le rezolv. Cand singura unealta pe care o ai e un ciocan, toate lucrurile seamana cu un cui.

Deci io am anumite nelamuriri, da' incerc sa le lamuresc cu mintea. Ori, raspunsurile vin de altundeva. Si mereu sunt continute in intrebare, da' cine isi bate capu' sa se uite fix sub nasu' lui?! Prea simplu!

Teka muna! Nush ce inseamna, da' suna funny.
"Iar cand noi nu vom mai fi/Va veti aminti/ Ca a fost odata Iris..." melodia asta imi suna a adio. Doh! Adica...ca si cum io mi-as lua adio. Nu in sensu' ca mor, ci in sensu' ca e timpu' sa spun la revedere modului in care vad acum. Time to next level.
Aiaiai....next level. Duamne. Poi nu vorbii io cu mine ca nu ie niciun next level?! Ca deja sunt ceea ce sunt si sunt deja asa cum sunt oricum? Ba da, da' nu pricep. Stiu, da' nu pricep.

Io gandesc si ma complic. Nici nu mai stiu care era nelamurirea mea. A, da, sensu' vietii. Sensu' in sensu' ca io credeam ca e treaba aia cu cautarea, iluminarea, ascensiunea, bla, bla. Io credeam ca nu e de ajuns sa fiu. Hm, mda...incercam sa DEVIN ceva, nu sa FIU. Nici n-ai cum sa incerci sa fii, ca deja esti. Da' io incerc chiar si asta.
Incerc sa fac focul sa arda si apa sa fie uda. Hm...numa' ca ele oricum sutn asa cum icnerc io sa le fac. Deci, acer mai e sensu' atunci? Io cu cine votez?

Inca mai incerc sa ajung undeva, sa ating o anumita stare. De ce? De ce nu?



Acest topic a fost editat de leirn: 2 Feb 2010, 01:14 AM

place desenu'

Se pare ca indiferenta difera de detasare prin faptu' ca a fi detasat presupune compasiune. A fi detasat presupune a intelege... Cand esti indiferent nu iti indrepti atentia asupra acelui lucru. Il ignori. Cand esti detasat, esti perfect constient de acel lucru, il simti, il intelegi, dar nu ai o atitudine anume fata de el. Compasiunea e o consecinta a iubirii. Compasiunea fara iertare nu merge. Nici detasarea fara compasiune. Cumva, poti fi indiferent fata de un lucru chiar daca nu il accepti. Da' daca esti detasat, deja ai iertat, ai acceptat.
Nu am inteles nici io exact ce si cum, de aia ce incerc sa explic nu se leaga asa cum as vrea. Heh, "orbul nu il poate ajuta pe orb."

"Esti liber sa fii orice doresti sa fii." Nu e vorba ca ar fi indiferent ce esti, ci de o cunoastere profunda, de acceptare, iubire. Intr-un moment eram constienta, in altul "loss". Ambele momente au un martor. El e acolo, fie ca e inconstienta, fie ca e iluminare. The rest is silence. As vrea sa vorbesc despre, da' nu merge. Nici macar nu foloseste...mie nu mi-a folosit cand am citit, am inteles doar cand am trait chestia....acu' iar nu mai pricep.

Cica daca constati ca un obicei e nasol, renunti al el. Brusc. Instantaneu. Nu se face renuntarea treptata. Daca continui sa faci acel lucru, inseamna ca nu esti pe deplin convins ca tre sa renunti. Aia cu renuntarea treptata se cheama amanarea momentului...Si io fac asa.

Am o stare agitata pen' ca raportez ceva ce nu cunosc inca la ceva ce cunosc. Anticipez. Nah, fac ca un eschimos care urmeaza sa se mute la ecuator. El insista sa isi ia si cainii cu el, pen' ca se gandeste: "Caldura, caldura, da' sania cine o trage?!"

Povestea pescarului mexican


“La insistentele doctorului, un businessman american a luat o vacanta intr-un sat mexican de coasta. Frustrat de un telefon de la birou, americanul a iesit pe plaja sa se relaxeze.
O barca mica, cu un singur pescar, se indrepta spre mal. In barca erau cativa toni de dimensiuni impresionante.

“Felicitarile mele, frumosi pesti. Cat timp ti-a luat sa-i prinzi?” a intrebat americanul.

“Putin timp” a raspuns rezervat mexicanul.

“De ce nu stai mai mult ca sa prinzi mai mult peste?” l-a intrebat atunci americanul.

“Am destul cat sa satisfac nevoile imediate ale familiei mele” a raspuns mexicanul in timp ce descarca pestii din barca.

“Dar… Ce faci in restul timpului?”

Pescarul se uita in sus si zambeste, “Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copii, iau o siesta cu sotia mea Maria, seara mergem in sat, savuram niste vin cu prietenii si cantam la chitara pana noaptea tarziu, am o viata plina si frumoasa, senor”

“Pff!” exclama americanul si-i spune, “Eu sunt MBA la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa stai mai mult timp la pescuit, cu surplusul obtinut cumperi o barca mai mare si reinvestesti in continuare. Apoi cumperi mai multe barci, iar in final vei avea o flota de pescuit.” “In loc sa vinzi catre un intermediar, vei vinde direct catre consumatori, dupa care iti vei deschide propria fabrica de conserve. Vei controla productia, procesarea si distributia. Te vei muta initial in Mexico City, apoi in Los Angeles si in final la New York unde vei avea la dispozitie resursele necesare pentru a-ti dezvolta afacerea.”

Pescarul mexican intreaba timid, “Dar senor, cat va dura asta?”

Americanul raspunde increzator, “Cel mult 15-20 de ani.”

“Si apoi, senor?”

Americanul zambeste mandru si-i raspunde, “Asta-i partea cea mai frumoasa! La momentul potrivit, vei anunta o oferta publica de vanzare (IPO), vei vinde actiunile companiei si vei fii bogat, o sa faci milioane!”

“Milioane senor? Si apoi…?”

Americanul raspunde incet, “Apoi te pensionezi, te muti intr-un sat pe coasta, unde poti sa dormi pana tarziu, sa pescuiesti putin, sa te joci cu copii, iei sieste cu sotia iar seara poti sa savurezi un vin si sa canti la chitara cu prietenii.”

"Ascundi, mama, cazanu'
Sa nu-l gasasca dusmanu'
Ca io plec sa-mi apar neamu',
Neamu' lu' Penes Curcanu' , ueiiiiii! "

[...]Salvam pe Gheorghitoaia
Da' daca dai un kil de rom...luptam si pentru si aia...

Fara zahar - Neamu' lu' Penes Curcanu'


Tango din "Take the lead"...Zuperb. Hot tango(Take the lead)

Nu mai cauta adevarul;
este suficient sa renunti la judecati.
[...]
Desi toate dualitatile se nasc din unitate,
nu te atasa nici macar de aceasta unitate.
Daca mintea ramane netulburata,
nimic nu o poate ofensa,
si cand nimic nu o mai poate tulbura,
lumea exterioara inceteaza sa existe in vechea ei ipostza.
Cand in minte nu mai apar ganduri care discrimineaza,
vechea minte inceteaza sa mai existe.

Daca negi realitatea lucrurilor, le vei rata.
Daca afirmi ca sunt golite de continut, le vei rata de asemenea.


[...]
Noi nu percepem adevarat natura a lucrurilor
tocmai din cauza alegerilor noastre,
a acceptarii si respingerii unora sau altora.
Nu cadea in capcana lucrurilor exterioare,
dar nici in cea a vidului interior.
Pastreaza-ti seninatatea in mijlocul activitatii,
devino una cu realitatea
si aceste convingeri gresite vor disparea de la sine.
Daca incerci sa-ti opresti activitatea pentru a atinge o stare
de pasivitate,
insusi efortul facut va insemna o activitate imensa.

[...]

Chiar si atasamentul fata de ideea de iluminare conduce la ratacire.
Lasa realitatea sa existe asa cum este si nu vei mai fi nevoit sa vii sau sa pleci.
Asculta de natura lucrurilor(de propria ta natura)
si vei pasi liber si netulburat.

Din sutrele lui Sosan, gasite in "Cartea despre nimic" - OSHO

[...] daca spui "Doresc sa ma cufund in tacere." nu vei cunoaste starea de liniste, caci ti-ai manifestat o preferinta. Aceasta este drama. Multi oameni spun: "Mi-ar placea sa ma cufund intr-o stare de liniste, caci nu mai doresc sa simt aceste tensiuni." Daca nu mai doresti sa simti actualele tensiuni, nu faci decat sa creezi altele noi, caci te impotrivesti realitatii.
Daca iti doresti prea mult starea de liniste interioara, o vei pierde chiar si pe aceea pe care o ai, caci dorinta ta arzatoare va crea in tine o noua tensiune.

Cartea despre nimic - OSHO


Aia faceam io...Imi doaream sa nu mai am dorinte. Si acum? Nu stiu. Oarecum, as putea sa spun ca sunt confuza, totusi, pot spune ca nu sunt.

Ma dusai io la magazin sa-mi cumpar una-alta. Si cumparai. Cand mi-a dat rest vanzatoarea, se provoca un fel de invalmaseala ca vorbea cu o colega si mi-a dat rest dublu. Adica ce cumparasem io era gratis. Luat repede banii, marfa is plecat. Ceva nu era in regula...Feelingurile mele interioare ziceau ca nu-i ok ce fac, chiar daca am iesit in castig. Nu asa vreau sa traiesc. Obtinand lucruri in detrimentul cuiva. Daca eu as fi fost vanzatoarea, m-ar fi bucurat sa vina cineva si sa-mi aduca banii inapoi. Nu neaparat pentru bani, cat mai ales pentru gestul in sine.
Io cred ca viata ma sustine oricum, cred ca nu e nevoie sa insel pe cineva ca sa imi mearga treburile. Nu cred ca exista lipsa. Exista doar credintele care sustin iluzia asta. M-am intors si i-am dat banii inapoi. Feelingul: priceless.
Mai demult furam din magazine si era ok. Acum fac altfel si e ok. Nu e bine sau rau ce am facut, e doar modul in care ma manifest eu.
Ego al meu e o tzar incantat, da'i trece.

Cineva tre sa invete pentru examenu' de luni. Am impresia ca si io...

Ceea ce e castigat prin nefericirea altuia, sfarseste prin a-ti aduce tot nefericire. Doar ceea ce castigi prin meritul tau propriu iti aduce adevarata bucurie.
Te felicit ca ai gasit puterea sa te abtii a-ti insusi ceva ce ar fi adus nefericirea altcuiva!

Pesimistul: Paharul e pe jumatate gol.
Optimistul: Paharul e pe jumatate plin.
Inginerul: Paharul are dublu din cantitatea necesara.


Recunoscatori pentru ce e in viata noastra. Pentru ca avem ce bea, ce manca, pentru prieteni, pentru sanatate, pentru ca respiram...Mah, sunt infinite motive de a fi recunoscatori pentru ce exista langa noi. Mah, da' de ce sa nu fim recunoscatori si pentur ce nu avem? Si aici nu ma refer la recunoscatori pentru lucruri neplacute care lipsesc. De ex, "Sunt recunoscator pentru ca nu am o boala incurabila". Nu. Ma refer la ceva de genu "Sunt recunoscator pentru ca nu am atatia bani cati as vrea. Sunt recunoscator pentru ca nu am lucrul X. Sunt recunoscator pentru ca persoana X nu e langa mine."
A fi recunoscator pentru faptul ca iti lipseste ceva inseamna a accepta acea lipsa. A iubi chiar si acea situatie aparent defavorabila. A fi recunoscator pentru ceea ce e numit "necazuri" inseamna a avea incredere in viata, in tine. Inseamna a iubi viata cu tot ce inseamna ea. Moartea e parte din viata...

Ok, acu' ca scrisei ce scrisei mai sus, parca nu mai am chef sa ii bodogan p'aia de la CC. Sau..? Ba da, mah, am chef sa ma descarc aci. Precizez ca ei nu fac nimic gresit, ca si ei fac parte din viata la fel ca mine si ca sunt doar alte moduri de manifestare. Precizai io asta, da' am chef sa ii judec. Am chef sa las ego-ul de capu' lui, ca e si el mic...more or less.
M-au 'nebunit cu mailurile lor si cu tot felul de articole si channeling-uri. Auzi la ei: "Noua energie inseamna acceptare. Alegeti cum vreti sa se schimbe realitatea." Poi, mah, daca e acceptare, la ce mai alegi sa schimbi? Ma mai dispera si Ge. ala cu aerele lui. Am mai scris de el p'aci. El le stie pe toate "inca dinainte ca Adamus sa precizeze aceste lucruri". Se credemaestru iluminat, da' nu vede ca respinge tot ce inseamna opinii diferite de ale lui. Dup'aia mai e dilia aia de Lu. si siroloasa de Li. Muierile astea o tot dau in "pace si lumina", da' cum le zicic eva ce nu le convine, cum te trimit in aia a ma-tii...in pace si lumina, bineinteles.
Bleah. Ca sa nu mai zic de sumele exorbitante cerute pentru a participa la workshopuri. Acolo le da diploma da shef si cica alea ie scoli ale misterelor fara de care nu se poate, dom'le, sa evoluezi. Ii pun p'aia sa plateasca o gramada de bani in ideea ca "voi ii veti conduce pe ceilalti spre lumina", ca voi sunteti lucratori ai luminii. Adica intunericu' ce-are? El nu tot din aceeasi divinitate face parte?!
Ce mai fac astia...? A, da. Ei se afla pe drumu' ascensiunii, ca sa devina maestrii ascensionati...si, evident, sa-i conduca pe ceilalti care nu sunt.

Aja. Vorbi ego, acu' se odihneste. Din ce am scris reiese clar ca nu accept pe oamenii aia deoarece nu accept la mine anumite lucruri. Ii cred pe ei in diverse feluri deoarece consider ca...in fine, nu mai stau acu' sa disec. Problema e la mine, nu la ei. Daca ma deranjeaza ceva la cineva, inseamna ca la mine e ceva ce nu accept. Asa si cu astia. Inca mai am sentimentu' ala de usoara greata fata de astia cu shaumbra lor, dar asta este.

Mai am o tzar de lucrat la proiect...Peste 30 min ma apuc.

eu inca nu stiu ce sa fac cu oamenii care ma 'nerveaza. care se contrazic si-s plini de ei. ma gandesc ca inca nu realizeaza penibilul situatiei si ma indepartez, cumva elimin sursa de nervi. nu stiu daca e bine...

Poi...bine e cum simti tu ca e bine. Suntem oglinzi unii pentru altii. Cand ceva in noi ne deranjeaza sau nu vrem sa vedem, ceilalti ne arata exact treaba aia. Ii evitam, ii ignoram, da' buba tot acolo ramane. Te indepartezi de un om enervant, da' dupa o vreme apare altul cel putin la fel de enervant...Deci n-amr ezolvat nik, practic.
Din punctu' meu de vedere e mai 'nteresant sa continui sa stai langa persoana care te enerveaza suficient cat sa iti dai seama ce anume te enerveaza si in ce masura "defectul" se regaseste si la tine. Io de aia nu pun capat mesajelor pe care le primesc de la un anumit grup pe yahoo, pen' ca atunci cand le citesc, am diverse reactii...Vad ce se intampla in interiorul meu.

Nu persoana sau situatia e deranjanta, ci faptul ca respingem. Iar cand respingem ceva din exterior, e semn ca respingem ceva din interior.