Multumesc mult, Roxie, pentru cuvintele tale si mai ales pentru promisiune (pe care vezi ca am luat-o in serios ). Intr-adevar, am petrecut o saptamana si ceva in Bucuresti si mi-am dat seama ca nu este chiar asa jungla cum ma asteptam. Sper sa nu imi schimb din nou parerea... Oricum, deja am cunoscut la intalnire cativa bucuresteni extraordinari si sper sa cunosc cat mai multi (si nu numai de pe forum )

- abia astept...
Iar in ceea ce priveste faptul ca am ce sa ii invat pe oameni... stiu ca lumea invata cat traieste si sper, totodata ca nu ma vor invata ei pe mine inainte "farmecul" morocanoseniei...

@afro - ti-am cam raspuns si tie odata cu raspunsul pentru Roxie... e destul de grea acomodarea la inceput dar... o sa vina si ea.

AAAAAA!!! Acum mi-am adus aminte de un motiv in plus pentru a ma bucura ca voi deveni bucurestean - marti, cand ma duceam spre net-cafe sa-l iau pe Blacky sa mergem la cursuri, am trecut pe langa idolul meu - Ombladon, de la Parazitii. Am simtit ca sare inima din piept, dar am incercat sa am o fata cat mai neimpresionata. Era excelent, intr-un trening negru, larg, super-misto... siiii... s-a uitat la mine Hehehe... si a intrat chiar in magazinul din care imi cumpar eu panie!!!! Poate ca suntem vecini.... :unsure (stiti smilie-ul, dar eu nu-l mai pot pune...)

Ei,vezi mey Genicon ca lucrurile devin "palpitante"?
L-ai vazut pe Ombladon de la Parazitzii,stai s avezi pe cati o sa mai vezi,mai ales ca o sa se organizeze diferite concerte hip-hop prin Bucuresti si dak aflu ceva te anuntz.
Bafta la Severin la BAL!
See ya in Bucharest

Uite incepi sa vezi avantajele sorry, nu mai pot scrie, ca-mi expira timpul si deja imi tremura mainile de la cafea si prea multe tigari...Si doar am zis ca nu mai beau cafea Uhh, multa bafta la bal si te asteptam cu noutati
Mie cine-mi face o tura de bucuresti?

Galagia

Mi se pare ciudat sa imi scriu in jurnal acum, aici, cand ma aflu intr-un club. De fiecare data cand o faceam, ma bucuram de linistea pe care mi-o oferea camera mea. Era mult mai bine acolo, era mult mai bine atunci. Aici, cum imi vine o idee, se gaseste cineva sa incepe sa strige si astfel face sa imi sara ideea. Sunt convins ca multe din posturile mele vor fi tare aiurea, poate vor aparea si dezacorduri... galagia e de vina...

E atat de multa galagie, incat nu imi vine sa cred. Aici, in Bucuresti in genera, in sufletul meu - peste tot. Zicea cineva...ziceau multi ca o sa imi placa tare mult viata de student. Momentan... doar partial imi place. Sper din tot sufletul sa se schimbe ceva. Slava Domnului... am inceput sa mai vorbesc cu cate un coleg la faculta. Dar... e atata galagie! Cand vrei... nu poti vorbi. Daca vrei sa vorbesti ceva anume... nu poti. Imi e dor de liceu, de prietenii mei vechi cu care puteam vorbi orice, oricand. Toti cei din jur, fie ca imi plac, fie ca nu imi plac... sunt niste necunsocuti. Niste enigme, sunt niste mistere neelucidate. Nici nu stiu daca vreau sa le elucidez (pe toate). Nici nu stiu daca mai am puterea... Si e asa galagie...

Nu am vazut niciodata oras asa galagios - atat de multa lume si atat de stupida. Atata egoism si atata proasta crestere. Imi vine sa imi fac jucariile si sa plec acasa. Era bine in orasul meu mic... Parca, uneori, ma gandesc la faptul ca ar fi mai bine sa stau si sa vand cafea impreuna cu bunicuta... Nu stiu, sper doar - sper doar ca voi reusi sa ma adaptez 100% si voi face liniste. Deja devine, probabil, exasperant.. insa eu cred ca se poate si vreau din tot sufletul sa se schimbe lumea. Si sa fie liniste... pretutindeni...

Acest topic a fost editat de genicon: 25 Oct 2003, 12:54 PM

Eu zic sa mai maninci niste zacusca si sa te apuci de dezlagat enigmele alea din jurul tau.

Si poti sa incepi sa cercetezi si Bucurestiul, are farmecul lui daca nu il privesti plin de prejudecati si oftind dupa oraselul din copilarie

PS. Poate am fost un pic rea cu mesajul asta bagat tocmai in jurnalul tau, dar de vreo saptamina nu visez decit la zacusca aia de care pomenesti pe tot forumul ....... mooooorrrrr, vreau zacuscaaaa

Nici o problema... poti sa te bagi cand vrei in jurnal

Si... in ceea ce priveste deja celebra mea zacusca... ti-am facut o oferta... nu ai vrut, ata ete Da ce e, mai fratilor, cu voi? Chiar nu aveti zacusca???

In ceea ce priveste explrarea Bucurestiului... am nevoie de un ghid, sa fiu sigur ca nu ma ratacesc... se ofera cineva? (in afara de Cain care este, momentan, ghidul carciumilor )

dupa cum ziceam sint tare noua la Han...
am locuit 20 de ani in Bucuresti--stiu ce inseamna! Dar pe linga furnicarul de linga tine..este Teatrul...dupa care pling aici!
Si Opereta, si magazinele mici cu nimicuri, si cei care vind carti la Universitate, si magazinele de muzica...si strada Lipscani...
Si Herastrau,si Cismigiu,si muzeele (muultee),si atitea si atitea baruri mici si marunte unde sa-ti petreci timpul!
Si mai sint si cei care trag la Han! asaa, ca mine, care nu ma mai las dusa de aici, in ciuda atitor si atitor treburi pe care TREBUIE sa le fac!

va fi super bine! vei vedea tu...
numai bine si ai grija de tine!!!

Ce ciudat...Eu chiar dupa galagia aia tanjesc aici...Dupa lumea care ma imbrancea pe strada, dupa blocajele din trafic, dupa zgomot...Mult zgomot...Sa-mi acopere gandurile, sa nu ma mai aud nici pe mine...Acum pana la servici nu am nici un mijloc de transport, e cumva intre rutele de tramvai si troleu si autobuz si trebuie sa merg zilnic pe jos pana la munca si apoi acasa...Si asa de bine-mi pare...Uneori ma opresc intr-o zona unde e aglomeratie mare si fumez o tigara privind masinile si ascultandu-le zgomotul......Si ma oftic cand se face brusc o linistite fantastica si nu mai trec nici oameni nici masini....Aseara orasul era sinistru...Pe la 8 seara doar eu si cativa intarziati pe strada...Atat...Uhh... Vreau la Bucuresti Vreau acolo din simplul motiv ca am inceput sa-i vad frumusetea, teatrele, totul...Orasul ala freamata de viata..E vesnic viu...Asta nu ai vazut Geni?

Desi probabil din punctele voastre de vedere eu par un "caz disperat"... sa stiti ca de fapt nu sunt chiar asa... Oricum, va multumesc pentru ca sunteti alaturi de mine

Si... ca sa ii raspund afroditei: Am vazut viata. Am vazut, intr-adevar, foarte multa viata, foarte multa miscare, plin de lume... Insa am vazut o viata atat de anosta, o viata plictisita, o rutina generala si un plictis total. Si sunt convins ca eu, ca provincial, ca nou venit aici, sunt cel care vede viata si o simte. Eu sunt cel care o poate analiza si poate zice ca este... din pacate, o viata care lasa de dorit, o viata trista (e de ajuns sa privesti oamenii din jur...) Insa... nu eu sunt "problema"... Problema sunt cei care locuiesc de atata timp aici - EI nu mai vad acea viata....

Da, ok, de acord cu tine...Viata trista, anosta, prea mult gri, prea mult ciment, dar...Printre toate astea poti vedea si frumosl...Numai sa vrei! De asta depinde totul in viata: sa vrei!!

A trecut o luna si ceva de cand nu am mai scris nimic aici... deh... am luat o pauza.
Nici nu am mai prea citit ce s-a scris, o cam luasem razna, se pare... Dar asta e. Incep sa o apuc pe drumul cel bun. Mi-am propus, nu stiu de ce, aseara, sau mai bine zis azi-noapte, ca in fiecare zi cand intru pe han sa scriu in jurnal.
Problema este insa ca nu prea am ce. Si, decat sa fac precum faceam pana acum, in tineretile mele, sa tin un jurnal in care sa scriu doar "azi nu mi s-a intamplat nimic"... mai bine nu scriu. Duh! Logic....
Insa... m-am gandit ca sunt baiat destept (pacat ca sunt singurul care zice asta...) si ca totusi voi reusi sa strang ceva-ceva. Asadar, de maine... sfarsit de saptamana, voi incepe sa scriu (azi nu pot gandi foarte limpede ca sunt niste tineri galagiosi langa mine...)

Iti spun eu ca esti baiat fain!Asa ca sa te ajute acum ca vrei sa fi baiat serios

Multam mult, ELLA! Sa fie primit! Si, daca vrei - putem iesi la o bere, ceva, candva....Sau un suc. Nu de alta, dar grupul eu, Blacky & Cain are nevoie de forte proaspete...

Ziua de azi a inceput cum nu se poate mai bine. Pe la 9 fara un sfert, intr-un minunat troleu 91, m-au prins nenii controlori fara bilet. Fiind a doua oara intr-o luna cand mi se intampla chestia asta, m-am hotarat sa imi fac abonament. Ma rog, am reusit, la fel ca si data trecuta, sa ii impresionez (involuntar) si nu mi-au luat decat 150 000 intr-un proces care, intr-un fel sau altul se numeste mita. Norocul meu a facut ca, atunci cand m-au dat jos din troleu, sa fie foarte frig si sa tremur si lor, mari inimi de aur... li s-a facut "mila" de mine... Ata ete...

In rest, asa cum bine anticipam, mare lucru nu este de zis. Poate doar lucruri generale. Lucruri ce nu stau bine in jurnal atat de stupid cum va fi al meu. Insa, sunt doua lucruri la care se pricep de minune barbatii - berea si filozofarea (eventual dupa bere...). La femei nu. Nu ma pricep la femei. Vrea sa ma invete cineva?
Nu conteaza... important e ca am inceput sa imi dau seama de anumite chestii pe care nu le stiam pana acum. Una dintre ele si cea mai importanta este privitul in ochi. Da, privitul in ochi. Imi da o satisfactie nebanuita, nemaivazuta... incredibila pot zice. O simpla privire care dureaza mai mult de 2-3 secunde face persoana pe care o privesti sa isi retraga abatuta privirea. Victorie, deci! Victorie impotriva cui, victorie de ce - asta nu mai stiu. Insa ma pot mandri si eu cu faptul ca am niste victorii in viata. Regele a murit, traiasca regele!

Da' cine se pricepe la femei? Nici femeile nu se pricep la femei!! Nici nu ma mira... nu suntem de pa plante diferite? Baietii - Marte si Fetele - Venus.

Accept invitatia ta...la un suc...cat despre femei poate te ajut eu sa inveti cate ceva .Mai ,mai!i-a auzi tu la el,a descoperit privitul in ochi,acum chiar ca imi placi...eu fac asta de mult timp......deci asupra mea nu ai avea nici o victorie,asta ca sa mai adaug ceva pe lista ta de buclucuri de azi ........hai ca n-am vrut sa te necajesc.Eu astazi am vb cu proful care ma ajuta sa-mi fac lucrarea de diploma,dar m-am fastacit asa de tare ca mi-am imprastiat toate foile pe jos,m-am umplut toata de cerneala pe maini si parca nu mai stiam sa vb.....de asta ce zici? parca eram o scolarita....dar profu a fost indulgent cu mine,asa ca totul a fost cat de cat ok.........SO!doi buclucasi...hai sa ne luam de manuta

ELLA, pentru siguranta si integritatea ta psihica in special, iti recomand, intai si intai, sa ii eviti pe porcii aia de Cain si Ghost. Orice, numai nu vorbii cu ei - te vor duce pe calea pierzaniei...
In ceea ce priveste buclucurile tale, ce sa zic? La fel ce zic si cand le patesc eu - ce plictisita ar fi viata daca totul ar fi perfect. Asa ca... din bucluc in blucuc, din prostie in prostie strangem si noi chestii, trestii, si avem ce sa le spunem nepoteilor nostri. (banuiesc acum ca vrei copii... )

Pese: hai sa ne luam de manuta!

Saru'mana pt sfaturi.....da vreau copii;doar ca nu acum...iar in rest ai dreptate;viata ar fi incolora si monotona daca nu am avea mici hopuri de trecut......oricum noi doi suntem niste optimisti inascuti ,asa ca fruntea sus soldat......iti sunt alaturi.....pupici

Genicon,mi-a facut placere sa te cunosc si sa conversam!raman la concluzia mea ca esti baiat fain......na io tre sa plec acu......sa fi cuminte si vezi ce faci cu clubul ala,are nevoie de o revolutie in gandire....daca vrei te aju eu...pe urma putem imparti impreuna laurii gloriei,sa sti ca nu sunt egoista din fire si o sa stau in umbra ta sa te incurajez de acolo ...mai vb cat de curand sper...ta ta;pupici pt toata lumea...in special pt tine

Nu stiu eu prea bine ce-ti veni cu mine, da' sa mor eu daca ma supar Asa ca, te astept(am) cu bratele deschise si asta cat mai curand... In rest... facem ORICE vrei tu. Si... totusi, sa pastram decenta - sa nu uitam de bere!

era vorba de suc

he he....sarumana Geni ca nu i-ai spus Ellei sa se fereasca de mine...hmmm...da' poti sa-mi faci un pic de reclama...ca poate iese cu mine la un suc....he he....ca voi sunteti cu berea.....
....si apropo de iesit....io am dormit pana acum....da' voi ce-ati pazit?...ca e vineri seara si eu nu am program.... ...
....gata...stiu...esti suparat pe mine ca nu ti-am dat atunci autograf......uite, promit ca data viitoare iti scriu unu de un sfert de pagina A4.....si daca e vreo tipa cu ruj dupa ea, iti postez si un ...

Am venit din baie. M-am uitat in oglinda. Sunt urat! Sunt groaznic - am cearcane imense la ochi, sunt netuns, bluza de pijama arata ca dracu pe mine, buzele le am uscate, le am crapate, ochii parca stau inchisi. E Craciunul si m-am uitat in oglinda. Oare asa am fost tot anul? Oare faptul ca am ras, ca am incercat sa fiu un colvn, nu a fost decat o masca ce ascundea lacrimi? Oare am plans? .........

Ce am facut eu anul asta? Ce am realizat? Singura realizare care imi vine in minte este ca am reusit la facultate. E drept, este facultatea pe care mi-am dorit s-o urmez, imi place... dar care este realizarea? Toti cei care au vrut, au intrat. Am reusit eu ceva anul asta? Am imbatranit? Am capatat experienta? Sunt mai bun ca inainte? Sunt mai matur? Devin adult? Voi fi mai frumos sau imi vor ramane mereu aceste cearcane, buzele crapate si parul netuns? Si nu ma refer doar la frumusete exterioara, ci stau si ma gandesc - exista in mine ceva frumos? A existat vreodata? Va mai exista? ...........


Pe cei care vor dori sa raspunda la acest mesaj ii rog sa nu o faca, pentru ca nu este nevoie. Multam anticipat.

Este a treia oara cand incerc sa scriu aici. Primele doua dati s-au sfarsit dramatic. Am ramas, dupa 3-4 randuri scrise cu ochii atintiti in ecran si priveam. Nu imi placea cum suna. Voiam sa scriu ceva genial, voiam sa fie ceva genial. Dar nu sunt geniu. Nici pe departe... nu stiu nici macar daca sunt om. Nu stiu daca mai simt. Nu stiu daca mai am inima.

Ganduri
Imi spunea acum ceva timp prietena colegului de camera ca ea a reusit sa inteleaga pana la urma toate persoanele cu care a intrat in contact. Dar ca eu par o enigma totala dupa 3 luni de convietuire. Si m-a intrebat: "Tu ai suflet? Tu ai sentimente? Tu tii la cineva?" Am zambit si am zis ca da. N-am stiut sa ii raspund la intrebarea "La cine tii?". Puteam sa zic, macar, mama sau tata sau bunica. Sau cel mai bun prieten al meu. Sau propria-mi persoana. Puteam sa zic ceva, trebuia sa zic ceva. Dar nu am zis. I-am zambit si i-am zis ca uneori nici eu nu ma inteleg.

Si stau sa ma intreb - oare am suflet, am sentimente, tin la cineva? Imi vin in minte numeroase momente, numeroase exemple care sa raspunda negativ la toate intrebarile. Ziceam si speram ca nu imi pot exterioriza sentimentele. Niciodata nu am putut. Oricat m-ar fi bucurat un cadou primit de la cineva, nu puteam sa zic mai mult decat un sec "Multumesc, e frumos!" Oricat m-ar fi bucurat sa revad pe cineva, mai mult de o strangere de mana nu puteam da. Oricat de mult m-ar fi intristat ceva, stateam, priveam si nu voiam sa zic nimic. Dar acum... acum oare m-ar mai bucura sa vad pe cineva, m-as bucura sa primesc un cadou frumos, m-ar mai intrista ceva? Nu stiu... nu stiu decat ca o viata, atat cat am trait eu, mi-am dorit sa fiu total indiferent. Mi-am dorit sa fiu exact ca "Strainul" lui Camus. Si, din pacate, se pare ca am reusit. Dar ceva, in interior, probabil ca o sa ma macine si pe mine. Iar acum e bine ca reusesc sa pastrez niste aparente. Dar ce ma fac atunci cand nu voi arata altceva decat o inima de gheata, un chip de gheata, niste ochi de gheata?

............

Ca tot ne-a lovit inspiratia zilele astea, voi posta niste versuri scrise, dedicate, si date.

Daca in lume povestile sunt simple nascociri,
Iluzii, vise sau ganduri spre mai bine,
Accentuand o cautare-a idealului din nemuriri,
Nimic nu m-a impiedicat sa nascocesc priviri,
Atingeri, soapte, sarutari... dar si suspine

Totul era doar o poveste ce o scriam fara a sti
Efectul ei asupra mea sau de se va adeveri.

Iluzie parea, si incepeam sa fiu convins
Usor ca va ramane o poveste preafrumoasa
Bogata-n sentimente - ideal. Un ideal de neatins...
Eram dezamagit, crezand ca viata m-a invins
Singur lasandu-ma in umbra ei geroasa
Ca pe un cersetor cersind ca sa traiasc-o masa

Dar intr-o zi, cand visele-ncepeau sa se destrame
O raza de lumina mi-a mangaiat privirea
Aducandu-mi pe nesimtite-n suflet fericirea
Rupta din Rai, o fata, pentru mine, Doamne!

Precum visam, a aparut si mi-a ramas aproape
Eterna fericire-atinsa, nu vreau s-o las sa-mi scape

Timpul va dovedi ca totusi "something lasts forever"
Iubirea - cand se formeaza un tot perfect
Nu stii - "I just want to be together"
Eu si cu tine - asta-mi pare-a fi corect!

Pese: Ultimele 4 versuri erau niste "faze" de noi stiute
Pese1: Dupa cateva luni ne-am despartit

La naiba,chiar nu pot sta fara sa comentez.
Geniconutule mama,credeam ca io-s aia cu o parerea de la jalnic in jos despre propia-i persoana.Ce-i cu tine?Cum adica nu stii cine esti,te gandesti daca ai si tu o frumusete interioara,etc,etc ,etc.?Categoric ai asa ceva,categoric esti un om special,pt ca o zic io!Faptul ca te-ai obosit in seara asta si ai pierdut clipe pretioasa stand de vorba cu MINE si ridicandu-mi MIE moralul,o straina,o persoana pe care debaia azi ai cunoscut-o,te face special,te face pretios.Chiar eram down in seara asta si ai reusit, practic si rapid, sa ma faci sa vad totul intr-o alta lumina,m-am simtit mai bine,mai despovarata...
Privesc cu optimism prietenia ce s-a legat azi intre noi...si nu scapi asa usurel.Am sa te mai plictisesc si pe viitor

Las' ca nici tu nu scapi de mine Oricum, ma bucur ca te-am ajutat sa iti ridic moralul. Numai bine!

Pagina goala

Din nou sindromul "pagina goala". De el imi este cel mai frica. De obicei cand intru sa postez ceva in jurnal am o idee despre ce vreau sa fie. Dar aceasta pagina goala pur si simplu ma innebuneste. Fractiunea de secunda in care o privesc este suficienta pentru a-mi alunga toate gandurile. Dar sunt atatea...

Totusi, traim din comparatii. Toata viata comparam, toata viata suntem comparati. Persoanele ne pun pe o balanta imaginara, ne cantaresc, si zic: "Mai bun celalalt!". Sau nu... Comparam. E bine. Inseamna ca gandim. Dar - ce ne facem cand avem in fatza o foaie goala? Metaforic vorbind acum. Cand nu stim nimic. Cand nu avem nici cea mai mica idee. Inventam. Si apoi putem compara in liniste, ca niste oameni linistiti si normali ce suntem. Nu imi place sa fiu comparat. Insa compar. Nu imi place sa mi se faca multe. Dar le fac. Asa sunt eu. Din pacate. Si totul, comparat, se anuleaza reciproc. Ce sunt? Doar o pagina goala.......

Geni , Geni , esti in cautarea ta . Te cauti , te agiti , te simti de gheazta , te simti fara sens ... Priveste mult in tine . MULT . Ai realizat multe anul asta . Si stii si tu . Ai reusit ce ti-ai dorit , ai cunoscut oameni noi , care fac parte acum din experienta ta , o sa mergi cu toate prin viata si intr-o zi te vei gasi pe tine , te vei recunoaste . Nu iti fie frica de tine ! Uita-te in tine si fii TU !

Sarumana, Lilith!

Revelion 2004

Am inceput devreme, pe la 20:30. Eu si cu cei 4 prieteni ai mei am fost printre primii, ca oltenii, ca sa obtinem un loc "de frunce" pentru a vedea... ce e de vazut Si l-am gasit. Am fost peste 30 de persoane, numai bine, ca daca eram putintel mai multi incepeau problemele cu spatiul. Am ramas putin surprins sa observ ca ii cunosteam pe cei prezenti in proportie de 90%. Bine totusi ca mai erau si "necunoscute" in cei 10% ramasi S-a dovedit... un procent interesant.
Inceputul, cam ca toate inceputurile, a fost destul de greu. In primul rand datorita muzicii. Nu intelegeam de ce, dar s-a inceput, cum nu se face pe la nici un chef, cu blues-uri si melodii tare lente. Asta pana la un moment in care am zis ca nu se mai poate asa ceva si m-am dus cu o sticla de vin la omu' cu muzica si... a inceput muzica de chef. Maaare mi-a fost bucuria cand am vazut ca eforturile de peste zi ale mele si ale prietenului meu de a face 5 Cd-uri cu trackuri selectate si re-selectate au dat roade. Cd-urile noastre au urlat toata seara. Mai in gluma, mai in serios, datorita acestui fapt, a petardelor de aproape un milion cumparate si a purtarii noastre, am zis ca noi am facut cheful de acolo (na ca ma mai loveste si pe mine modestia... ). S-a dansat in draci, s-a baut la fel (si nu s-a ajuns la nici un scandal) s-a ras si lumea s-a simtit super. La fel m-am simtit si eu. Nu pot sa nu spun de Cd-ul nostru cu muzici lautaresti (Faramita, Zavaidoc, Maria Tanase) care au dat nastere unui "spirit patriotic" de peste o ora, cu hore, cu zbieraturi si cu ras nebun. A fost marfa.
Singurul dezavantaj - s-a pierdut sampania Nu se stie cum, dar nici una dintre cele 10 sticle cumparate nu s-a mai gasit la ora 12:00, asa ca am ciocnit cu vin, bere si ce mai apucam. Dar asta ne-a facut sa zicem ca avem un chef "unic".
M-a bucurat si "calitatea" oamenilor, in toata seara neascultandu-se nici macar o manea. Lumea era venita cu mare chef de distractie, am fost noi sa o intretinem, s-a dansat intr-una, ce sa mai zic - ma repet (am si zis de febra musculara pe care am capatat-o).
Pe la 4 au mai plecat cativa, si am ramas vreo 20. Dupa cum ziceam, si din cei 10% necunoscuti, lucru care m-a impins sa ii cunosc mai bine. Asa ca si din punctul asta de vedere a fost un chef reusit Inca simt bucuria si perfectiunea chefului dar pur si simplu nu imi pot gasi cuvintele potrivite pentru a exprima ce a fost acolo. Marfa, si atat!

ermmm...nu-i asa ca pt revu` de la anu` imi faci invitatie de pe acum? Sunt cuminte,stau unde ma pui,dansez pe orice muzica,nu mananc mult,beau si apa daca altceva nu e si am o permanenta dorinta de distractie...Ceea ce vad ca s-a petrecut pe la tine .
....vb cu cineva de rev si face "si zici ca a fost distractie..." ,iar eu de colo"nu am zis ca a fost distractie,ci ca m-am distrat eu singura".Am chef sa ma intalnesc cu niste oameni la un party care sa aiba in ei dorinta de a petrece.Chiar nu inteleg de ce mai mergi undeva,daca stii ca pe la 1-2 te culci .



....salu`mana pt ce mi-ai scris in jurnal si te asigur ca au ajuns unde trebuie vorbele alea .

Stau

Nu mai voiam sa scriu in jurnal. Nu am reusit sa ma tin de el, mai mult este pauza decat scris. Nu se mai leaga nimic. Si, cel mai mult ma deranjeaza faptul ca, recitindu-l azi, mi-am dat seama cat de ciudat pare ceea ce am scris eu aici sub titlul de "jurnal". Am incercat, sau cel putin gustul asta mi-a ramas dupa recitire, sa folosesc vorbe mari, sa fie ceva "literar". Unde sunt vorbele simple? Pe ele le vreau! Cuvintele obisnuite, lucrurile obisnuite, care raman... Pe ele le vreau! Vreau multe dar... stau!
Chiar ma gandeam zilele astea si ma amuzam - "Statul sunt eu". O vorba veche care mi se potriveste de minune, daca accept jocul de cuvinte. Sau schimbarea sensului, sau cum i-o zice...
Nu stiu ce mai vreau de la viata. Mereu doream ceva, mereu doream mult... dar am inceput sa stau. Totul - toate dorintele mele de "mai bine, mai mare" dureaza atat de putin... am ales sa stau. Sau m-am obisnuit cu asta, precum m-am obisnuit cu tigarile... o sa stau. Si voi sta... pana cand, plictisit, voi intra in eternitate (nu aceea a marilor genii) stand. Ma doare capul. Ciudat... desi nu am de ce sa traiesc, analizand prezentul si scriind viitorul conform lui, nu vreau sa mor. Pana cand sa stau???

mai stai pana iti dau eu o lectie la basket si una la un battle ... nu scapi asa usor

Sunt obosit... sunt foarte obosit... Insa sunt mandru de mine. Am reusit ceva ce eu consider a fi cele mai bune versuri ale mele de pana acum. Probabil ca din cauza oboselii, sau cine stie din ce cauza, vreau sa le scriu si aici. Sa ramana. Pentru 99% dintre cei care le vor citi nu vor insemna mare lucru insa... sunt raspuns la un battle si sunt multe chestii care se leaga. Asta este, e jurnalul meu

Incep cu-n ton acid, din pluton "A", lucid sunt genicon
Pe beat atac rapid la neuron, nu tac, fac rime din beton
Armat ca o Beretta indrept luneta spre Boz, primul vizat
Neavizat in battle-rap, expert in fitze si figuri in cap
A fost primul aici cand era singuru, deci a iesit ultimul
M-a vrut Guru - sa-l umplu de idei, am inceput cu c**u
Se crede Gigi Duru' dar e mai expirat decat Panduru.
L-am terminat pe Boz, continuam masa - felul doi Assa
Ca sa-i ramana ceva-n cap ii fur lui Reaper coasa,
O-nfing in craniu sa urle in mod straniu:"Genicon, que pasa?"
Raspund:Sunt mai latin ca Thug cand bag in gand
Rand dupa rand ca-n mp3-uri ID-Tag "Latin boland"
Se crede Josefini, cand are ca si beduinii vicii
El "Veni,Vidi" dar nu si "Vici" ca Cezar in provincii
Zic "Gata!" si inchei bucata o data cu mascarada -
Il las pe Fifty sa-si planga soarta in ritmuri de lambada

Imi las amprenta in jurnalul tau cu tehnica lirica
De 5 ori mai clara decat E=mc2 in fizica
Pun litera mare cu litera mica, you know what's this about?
Menthoru, Hanu Ancutei, 2004, Over And Out.

PS: Mi-e dor sa dau un battle asa ca stai prin zona

Sensibilitate

Suntem sensibili. Nu stiu daca acesta este cuvantul care exprima cel mai bine la ce ma refer... dar el mi-a venit primul in minte. Asta este...
De ce atunci cand plangem avem nevoie de umarul cuiva, pe care sa plangem? De ce atunci cand cadem ramanem intinsi pe jos? De ce atunci cand primim o palma intoarcem obrazul? De ce ne temem sa vorbim, live, despre viata noastra, despre sanatatea noastra, despre sex? De ce? Asta ar fi intrebarea... Iata! Il rescriu pe Shakespeare! "Why? This is the question!"
Ca dovada a "sensibilitatii" umane si a nevoii de renuntare la ea, va voi povesti ce am discutat ieri cu cativa prieteni. Ciudat, dar mai purtam si astfel de discutii... Era o intrebare(inspirata din nush ce ora de filozofie a unuia): Daca tu ai fii fericit si cei apropiati tie ar fi nefericiti, ti-ai sacrifica fericirea pentru a-i face pe ceilalti fericiri?" Raspunsul a fost "Da!". Intrebarea mea - "De ce?" E clar ca nu are rost sa iti sacrifici fericirea pentru fericirea altora...
Daca analizam putin situatia - TU esti fericit. Cei apropiati tie sunt nefericiti. In mod normal, cand cei apropiati tie sunt nefericiti, si TU esti nefericit. Dar, dupa cum zice intrebarea, nu este asa. Deci - de ce sa iti sacrifici fericirea pentru a-i face fericiti pe altii, cand nefericirea lor nu te afecteaza?
Suntem cumva martiri? Ne jertfim pentru cauze nobile? ...Dau dovada de egoism? Poate... dar ziceti-mi si mie - cum ni s-ar multumi daca am face asta? Lumea nici nu ar realiza... La naiba cu sensibilitatea!
Fericirea personala este cea mai importanta. Nu trebuie sa fim "sensibili" si sa o jertfim... Nu ea este unul dintre cele mai importante teluri din viata?
Un alt exemplu. Prostia. Aici chiar nu trebuie sa fim sensibili. Prostul e prost, si gata. Nu-l poti transforma intr-un om destept, nu=l poti schimba. Tot prost ramane. Nu trebuie sa fii sensibil cu el. Nu trebuie sa ai pic de mila. Prostii sunt cei care te trag in jos. Prostii, alaturi de sensibilitatea noastra fatza de ei. Uite ce accept eu sa facem, ca sa dam un exemplu lumii intregi - Eu sunt prost. Voi ma considerati prost. Sunt de acord sa ma impuscati. Si fiti voi cei care schimba lumea! Adio, bai prostilor! (n.r. - Pentru a evita neintelegerile, "Adio, bai prostilor!" nu face referire la han sau vreun membru de aici )
Totusi... daca stau bine sa ma gandesc, prostii nu au nici o vina... Poate nu ei ar trebui impuscati pentru ca, saracii, sigur nu au ales sa fie asa. Vinovati sunt tocmai cei care se coboara la nivelul lor - cei carora le este mila. Imi amintesc si imi vine sa rad si acum la ce a spus o amica despre fostul ei prieten: "Imi placea, ca era asa prost...". Ii era mila de el. A fost sensibila. S-au combinat. Ce au rezolvat? Ce a rezolvat? L-a facut pe el partial fericit, dar toata lumea a ras de ea. Stiu ca in general nu trebuie sa asculti de "gura lumii" dar acum avea dreptate. Facand un lucru din mila, din aceasta sensibilitate exagerata, asa cum a facut fata aceea, nu rezolvi nimic. Nu poti urca, nu poti evolua, nu poti progresa... Deci, fetelor, sau baietilor, nu faceti actiuni caritabile cu prostii! Sa nu va fie mila, sa nu faceti ceva ce n-ati face doar pentru ca va pare rau de acea persoana. Ii place unuia de tine? Tie nu-ti place, dar din mila pentru el accepti propunerea? Alegere gresita! E timp irosit, pentru ca e clar ca relatia nu va avea nici un viitor.
Haideti sa renuntam la aceasta sensibilitate exagerata! Iata una dintre (stupidele, probabil) idei... sau convingeri d-ale mele:
De ce exista atatia alcoolici, atatia cersetori? ...stiu, e de vina sistemul, traim intr-o tara saraca, traim timpuri foarte grele. Dar asta nu e tot. Noi stam si asteptam sa ne dea statul, sa ne scoata altii din rahat. N-avem pic de initiativa. E greu, stiu, n-avem bani, insa... Romania e o tara bogata! Doar se fura de 2000 de ani din ea si tot mai este, nu?
O alta cauza a existentei cersetorilor si alcoolicilor este... sensibilitatea! E greu, nu sunt bani, simti ca innebunesti. Dar nu trebuie sa renunti sa speri, sa renunti sa incerci. Nu trebuie sa iei o sticla-n gat si sa bei, nu trebuie sa intinzi mana si sa ceri mila. Nu trebuie sa te recunosti infrant de viata! Tot timpul se poate si mai bine, asa cum se poate si mai rau. Nu trebuie sa cedezi. "Gata! Asta e! Mai multe nu pot face. Asta mi-au zis si altii." De ce sa fi atat de slab, atat de influentabil? Cine ti-a zis "Ai dat de dracu! Nu mai face nimic."??? Probabil tot un alcoolic, un cersetor, un om care deja s-a recunoscut invins de viata. Un luptator, un om care a ajuns prin propriile forte sus, nu iti va spune niciodata sa renunti, nu-ti va zice niciodata sa te opresti, sa te consideri invins. Daca vrei ceva - poti avea. Daca esti slab - ADIO!
Sunt eu un visator? Sunt eu un tampit? N-am nici cea mai mica idee despre asta. Stiu insa ca am avut vise la care am renuntat, si pe care altii, la fel ca mine, si le-au implinit. De acum, nu mai ascult, nu ma mai dau batut, nu mai renunt. Orice ar fi, nu mai exista mila.

Am zis