Deloc "randuri stupide", Geni!
Si alte fete la mare mai erau?

Wow, mie, nici sa vreau, nu-mi iesea chestia asta!! Super misto! Ma bucur ca nu te-am stresat asa cum am crezut eu la inceput.Pup iu pt povestirea asta frumoasa!!

Am uitat sa zic: nu credeam ca m-ai auzit cand i-am zis taximetristului chestia aia...pareai plecat undeva departe cu gandul

Acest topic a fost editat de afrodita: 23 Aug 2003, 09:33 AM

Genicoane, mi-a placut tare mult relatarea ta, si abia astept sa lipesti pe aici niste poze de la fata locului .

Cu pozele, ceva mai greu... poate o sa avem niste surprize... abia cand se intoarce lilth in noua ei patrie-muma, ca doar cu aparatul ei am facut niste poze. Sper sa iasa...

Poze...nu poze...

Sorin.

Geni, io acuma am vazut mai bine ce ai scris: da, acel candva cu focul pe plaja si baia in mare noaptea va fi...Cand? Nu se stie, dar invitatia ramane valabila! Si vor mai fi si intalniri...Vorba cuiva: "Am zis pa, ne revedem curand, nu adio"

- asta ca sa intarim vorba de duh ca "romanul face haz de necaz"....

:smily_care_plange_in_hohote: ... si tot asa pana se atinge limita de 5...

":smily_care_plange_in_hohote:"--Dar de ce?? Ce s-a intamplat asa de rau??

QUOTE (genicon @ Aug 23 2003, 12:54 AM)

Deja nu prea mai stia ea ce si cum e faza cu banii (nu prea facea diferenta intre bancnote) ....

De ce mai, e Fetita Oarba ?

Nu mey, sta de multi ani in strainatate si nu recunoaste bancnotele noastre..Ma rog, pana la urma a invatat ea ca e fata desteapta Pacat ca a plecat

Au disparut si de aici ultimele mesaje . mai , mai .

Da... si eu nici nu am apucat sa le citesc.... :smily care plange in hohote:

Eeeeee, ia nu mai "smilly care plange in hohote* atata, ca esti tanar si nu vrei riduri Si nici peri albi ca nu ti-ar sta bine la varsta asta Mai bine zii ce-ai mai facut, pe unde-ai mai fost...Revin si eu cu povestiri dupa ce ma trezesc...Pe la noapte cred...E super albumu' lu' Evanescence

Nici nu mai stiu ce am scris si ce s-a sters . Oricum , parca nici nu am apucat sa vorbesc cu tine de cand cu trenul ala , cu batista aia care nu mai fu´ . Ce mila ne-a fost de tine la gandul ca mergi atatea ore . Ti-a spus Afro ce am facut apoi ? Am mancat pateuri cu branza pe strada , apoi am baut o coca cola parca sau bere ,nu mai stiu , la un baruletz , credeam noi ca e cofetarie , sa luam si noi o prajitura ca femeile , dar subconstientul tot la bere ne dusese . ´´Gigi balerina ´´ , ´´Doamna Doctor Boiangiu ´´ , ´´Doamna Judecatoare ´´ , ti-a povestit Afro ? Afro , mai stii ? ´´ Nu ma bateeeti ! Gigi balerina , cand o prindeti ...´´

Nu... nu mi-a zis de gigi balerina... Abia astept sa aud...

In ceea ce priveste batista... stiu... dar daca n-ati vrut servetel de la mine, eu ce sa va fac? Oricum... nu aveati de ce sa va faceti griji pentru mine... doar am fost singur in compartiment. Misto era ca acolo unde trebuia sa fie geam, in tren... nu era. Si eu ma mai miram de ce merg singur

Iar acum, daca imi permiti o remarca, la ce zici tu - "coca cola sau bere"... avand in vedere ca esti in dubii... e clar - a fost bere! Si... imi pare rau ca nu am mai stat si eu sa bem impreuna, ca sigur se lasa cu dans si da... dansam si eu!

Da , ar fi fost super sa dansam . Mai ales ca s-o vad pe AFRODITA dansand . he he
Chiar ai mers fara geam ? Aoleu , toata noaptea ? Era semn , sa nu pleci , ala ! haaaaaaaaa
Sa vina Afro , sa-mi zica daca vrea sa povestim treaba cu Gigi balerina , desi e greu in cuvinte , lipsesc ´´schemele ´´ .

Da iubita, hai sa le zicem...Nu am zis ca mi-a fost lene sa scriu atata, plus ca schemele omului nush' cum le-am putea reproduce in cuvinte.....Cert e ca eu am fost doamna politai, doamna procuror si doamna doctor Boiangiu Iar gigi balerina era o c***a si trebuia s-o batem

Geni ,scriem peste jurnalul tau , sau trecem la al meu ?

Scrieti unde vreti, numai scrieti odata, ca mor aici de curios!!!!!!!!! Ce... eu v-am lasat sa asteptati? Adica... asa m-am purtat eu cu voi? Daca nu eram eu sa-mi flutur sapca in aer ca disperatu' prin Mamaia de se uita toata statiunea la mine, ne mai vedeam noi? Asa ca... bagati mare!

A treia oara cand scriu cam acelasi lucru sub alta forma )

Da , ai dreptate , daca nu erai tuuu ...
In timp ce eu si Afro vorbeam la mobil ,si nu ne vedeam , desi ne desparteau cativa metri , Geni agita sapca de zor , si pe el l-am vazut primul ! Tare simpatic !
Dupa ce te-am dus la tren , draga Geni , si ne-ai lasat cu inimile ´´fripte´´ hi hi , noi am mancat pateuri cu branza pe strada si am intrat intr-o cofetarie . Ne-am asezat la o masa sus ,la etaj , si i-am cerut domnisoarei prajituri . Ni s-a spus ca nu eram intr-o cofetarie ci intr-un bar . Atunci ...bautura sa fie !! Langa masa noastra , un beat . Nici acela nu era defapt beat , era un handicapat ,ne-a aratat chiar legitimatia sa de la asociatia handicapatilor ... Au venit doi tipi simpatici sa ne tina de urât ,sa nu ne deranjeze saracul om . L-au intrebat ce e el, fata sau barbat ,si el a raspuns :´´bulangiu ´´.Avea in jur de 30 de ani , ceva peste ,si se vedea ca a fost chinuit de lumea din jur . Se uita la Afrodita : ´´Doamna Doctor Boiangiu , nu ma bateti , doamna doctor Boiangiu ! ´´ Apoi : ´´Doamna Judecatoare , nu ma arestati , Doamna Judecatoare !´´ Si cand credeai ca incepe sa planga , din schimonoseala fetzei se facea lumina si :´´ia-uzi ´´ incepea sa danseze .´´Vrei sa dansez pt tine?´´ne zicea .Si se ridica , se ducea la fereastra , cu spatele la noi si dansa . Revenea , se aseza picior peste picior , cerea o bere , ii puneam , cerea coca cola, insista sa_i pun peste bere ,apoi iar se schimonosea :´´nu ma bateti !´´Apoi la mine :´´sunteti de la politie , va stiu,va cunosc.Nu chemati politia , doamna poilitista !´´´´O cunoasteti pe Gigi balerina?Gigi balerina! Vreti sa va dansez? Doamna Boiangiu! Sa o bateti , cand o prindeti , pe Gigi balerina ! ´´Intrre timp ,tipii aia ne-au intrebat daca suntem, din Constanta .Si noi deja am pus niste fetze grave , Afro a zis ca eu la mare , iar ea sta cu prietenul ei ... S-au carat aia in doua minute . Apoi ne parea rau , trebuia sa ne tina si noua de urat , apoi le spuneam noi treaba cu iubi ! hi hi

Iubita, ce naiba era sa fac?Ti-am zis ca mi-am pierdut antrenamentul...Intr-adevar erau simpatici amandoi si nu ar fi stricat sa ne plateasca ei consumatia, dar daca i-am alungat asa de repede Ata ete Cat despre saracu' handicapat, nu stiu cum ai putut fi atat de blanda cu el

Misto peripetii.... Se pare ca dupa ce am plecat eu, a inceput adevarata distractie. Uf... la naiba! Asa mi se intampla totdeauna...

Deh, nu a fost chiar adevarata distractie, ma rog, pe mine m-a amuzat dar m-a si enervat in acelasdi timp ca aveam multe de discutat cu ea si nu am putut din cauza lui, asa ca...Mare branza nu ai pierdut

Doamna Doctor Boiangiu , cand o prindeti pe Gigi Balerina s-o bateeeti !!! Aaaa , si am uitat , isi ridica pantalonii si ne arata piciorele bandajate , pline de rani si sange , zicea ca a fost operat de varice . Si a pus mana pe umarul Afroditei , ea s-a cam speriat si i-am zis eu sa treaca la masa lui , ca nu e frumos sa atinga fetele necunoscute , si trecea la locul lui , apoi iar plangea , iar ii spuneam ca nu o sa-l bata nimeni , ca nu vine nici politia , ´´ba da , sunteti de la politie , va cunosc , nu ma bateeeti !!!´´ si eu , da , lasa ca vorbesc eu cu ei si nu au sa-ti faca nimic .stai cuminte acolo .´´´´da-mi macar 10mii ´´apoi ´´da-mi macar 25 de mii´´ apoi ´´da-mi macar 50 de mii´´. Ca sa plecam , Afroditei ii era frica sa nu se tina dupa noi pe strada , i-am zis ca mergem la baie si ne intoarcem , si-i luam si ce vrea el . Si asa am plecat ,am mers pe jos,apoi am luat taxiul ,am lasat-o pe Afrodita pe care nu aveam s-o mai vad , dar inca nu stiam , si eu spre camera mea ...

Aoleuuuuu, iubita, nu o da asa , mama, ca suntem tinere avem timp sa ne mai vedem...Parca ne-am despartit in moarte...Uhh...Te puuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuup!!
Si pe tine Geni ca ne lasi sa-ti invadam jurnalul

Genicoaneeeeeeee, rusinica parinte, nu vii p-acilea sa vedem si noi daca ai cetit sau nu? Sau macar sa ne povestesti ce s-a intamplat la ultima "spovedanie"?? Rusinicaaaaaaaaaa

Nu va faceti griji, de citit, citesc. Dar nu am stiut ce sa scriu. Sunt momente in care lucrurile pe care le vrei, si poate chiar le ai aproape sunt atat de departe...

Revenind la jurnal, cred ca e momentul sa mai scriu ceva nou in el. Ceva ce ma framanta, cat de cat, de un timp incoace. Trebuie sa plec. Ma bucuram atat de mult inainte, gandindu-ma ca voi pleca de acasa, cand voi deveni student, ca va fi atat de bine, voi fi departe de parinti si voi face ce vreau. Dar acum, incep sa realizez cat este de greu. Nu plec doar de langa parinti. Plec de langa prietenii mei. Plec din orasul pe care il cunosc atat de bine, plec din locul in care oricand pot gasi ceva de facut, locul in care mi-am trait copilaria si care mi-a lasat atatea amintiri.
Cat de placut e sa stau pe o terasa, lancezind cu o bere in fatza, inconjurat de fum, cu galagie in jur, cu oameni fara griji, alaturi de bunul meu prieten si sa depanam amintri. Sunt atat de frumoase, sunt atat de multe. Radem, ca doi copii fara griji ce ar trebui sa fim. Dar... nu mai suntem copii. Totul pare atat de departe. Mai glumim, zicand ca suntem niste bosorogi - numai ei stau la table si vorbesc de tinerete. Asa facem si noi acum. Dar este doar rezultatul plecarii noastre. Fiecare o apuca pe alt drum, fiecare simte in felul lui durerea despartirii. De prieteni, de parinti, de oras... de TOT!
Plec intr-un loc pe care nu il cunosc. Multi ii zic jungla. Multi imi zic sa am grija, toti imi dau sfaturi. M-am saturat pana peste cap de sfaturi. Nu am nevoie de ele. Am nevoie de o strangere de mana, am nevoie de o mana sa ma bata incet pe umar si sa zica doar atat: "Te inteleg"...
Am inceput sa imi fac griji. Bucuria ca voi pleca din oras si voi fi departe de ai mei s-a transformat in groaza. Voi putea? Ma voi descurca? Eu chiar plec... chiar voi fi departe de oras, chiar voi fi departe de familie si de prieteni. Imi voi face altii dar voi reusi eu vreodata sa ma simt acolo "acasa"? Nu stiu. Un lucru e clar. Orice ar fi, amintirile raman. Si poate, intr-o zi, cand nostalgia va fi mult mai mare, le voi asterne in cuvinte in jurnal. Pentru majoritatea nu vor insemna nimic, dar pentru mine vor fi totul. Incep o noua viata....

Hei, "copil" mic si dragalas, stai linistit, mama, eu sunt aici, te inteleg, chiar te inteleg Si stiu prin ce treci, stiu ce simti...Ma crezi sau nu, pe mine si acum ma apuca nostalgia si dorul de casa, amintirile, tot...Sunt sigura ca te vei descurca! Esti destept, esti descurcaret, sunt sigura ca, la un moment dat iti va fi bine...Am sa ma abtin in a da sfaturi...Adevaru e ca eu nici acum nu ma simt aici "acasa"...Pt mine dezradacinarea a fost dureroasa...Plina de amintiri urate..Macar la tine vor fi frumoase...Iti intind o mana, sper sa ajunga la tine...Te bat "barbateste" pe umar, te strang ocrotitor in brate si-ti spun ca te inteleg perfect, dar, in acelasi timp am incredere in tine ca te vei descurca!! Si eu m-am descurcat si mi-a fost tare greu, dar noi, oamenii suntem facuti sa trecem peste toate...Te vei adapta, "esti tanar" cum ar spune multi (si cum de fapt esti )...Vei reusi! Sa-ti mai zic ca-ti intind un umar pe care te poti odihni mereu? Nu cred ca e nevoie, pt ca stii asta deja...
Te pup si daca vrei sa vorbim stii unde ma gasesti

Geni!!!!!!!! Ai vazut Oltean prost? Asa ca n-ai sa vezi Oltean care nu se descurca

Olteanu Mare de pe forum a ajuns la 16 ani singur intr-o tara straina, ca refugiat, fara nimeni, fara sa stie limba si doar cu o valiza de toale necarpite....si s-a descurcat.

Asa ca sant sigur ca nici Olteanu Mic n-o sa faca de ras pe nimeni ...iar daca se ia cineva de tine, da-mi un pm. si te invat imediat cum sa-l pui cu botu pe labe ...ai sa ma gasesti aici tot timpul, gata de o mana de ajutor sau sfat prietenesc.

Sorin.

ps. mai tii minte semnatura mea????????????? Who D..................

Sorine... mereu ai fost aici cand am avut nevoie de tine. Zic asta pentru ca sti bine ca nu e prima data cand un mesaj de-al tau ma ajuta si imi da putere. Da, stiu semnatura ta. De fiecare data cand e momentul, mi-o amintesc. SI bine fac, pentru ca altfel as pierde mult. Multumesc mult pentru cuvinte!
Si afroditei, bine-nteles

Uhh, credeam ca ai uitat de mine, ca te "papam cu fulgi cu tot"
P.S.: Va rog nu va ganditi la prostii, era doar o figura de stil

Initial doream ca ceea ce voi scrie acum, aici, sa scriu intr-un alt subiect. Insa acela a disparut. Asa ca... iata-ma din nou in jurnal

Aiurea

Ma simt tare aiurea acum. Asa cum ziceam si inainte... este destul de greu sa sti ca in foarte scurt timp te vei rupe de lumea pe care o cunosti, de prietenii tai si de copilarie. Este greu sa sti si sa simti ca, incet-incet devii adult. Si pentru mine, care mereu m-am considerat un copil, care mereu doream sa raman la fel, neschimbat - copil, forever young - este mult mai greu sa imi dau seama ca nu te poti lupta cu timpul, ca nu il poti opri si tot ce poti face este sa te bati cu morile de vant... Sper sa raman copil, adolescent, pana la sfarsitul vietii... Undeva, acolo... sa fiu eu, cel de acum.
Deja timpul care se scurge incepe sa apese din ce in ce mai tare asupra mea, imi vine greu sa respir, totul este exact cum nu imi imaginam ca va fi vreodata... Se pare ca nu sunt ceea ce ma consideram a fi - omul caruia ii place aventura, extremul... se pare ca sunt statornic, se pare ca nu pot intoarce atat de usor spatele lumii mele. Imi amintesc acum ce imi spuneau prietenii care, la fel ca si mine, plecasera pe drumul lor - la facultate in alte orase: "Cand ma intorc in Severin, nu mai am ce face. Totul pare schimbat, nu mai am prieteni, nu mai am nimic." Asa voi ajunge si eu. Trist... dar adevarat...
Astazi mi s-a intamplat un lucru pe care il consider extraordinar. Un lucru care m-a facut, insa, sa simt si mai puternic durerea plecarii.
La fel ca in fiecare zi, de vreo saptamana incoace, am trecut pe la pizzeria mult-iubita in care mi-am petrecut viata de licean, am trecut pe la scoala... Si la scoala, o fata care acum este intr-a 12-a, a venit la mine, zicand ca are o rugaminte. Credeam ca vrea manuale... Dar nu era asa. M-a rugat sa revin in oras, "orice-ar-fi", pe data de 10 octombrie, pentru a prezenta Balul Bobocilor al liceului. Probabil ca v-am mai batut la cap cu asta dar... am mai prezentat cateva baluri... Insa atunci, intr-un fel, era normal - eram elevul acelui liceu. Cred ca este imposibil de descris cum m-am simtit cand am auzit rugamintea ei. Bine-nteles ca voi fi acolo! Bine-nteles ca voi face tot posibilul pentru a fi acolo!
...................
Ciudat acest sentiment... ciudata aceasta stare - "suparat de fericire"... cred ca asa sunt eu acum. Foarte ciudat... Nu pot decat sa stau si sa ma gandesc - eu plec din orasul meu, din orasul in care sunt cunoscut, din orasul pe care il iubesc... si plec intr-o jungla, plec intr-un loc in care voi fi un nimeni... De ce mai plec???

Acest topic a fost editat de genicon: 24 Sep 2003, 06:09 PM

Uhh, ce as mai putea sa-i spun? Eu una credeam ca sunt statornica, da' vad ca nu-i asa...Sunt cum zicea Nicodim, imi place sa stau un timp intr-un loc si dupa aia sa plec unde vad cu okii...Desi te inteleg, ca si eu am trecut prin clipele prin care treci tu(insa la mine au fost ale naibii de scurte), nu stiu exact cum sa te fac sa intelegi ca nu e chiar jungla...Nu te duci in gura canibalilor...Si iti va fi bine...Iar prietenii adevarati ii vei avea, indiferent unde veti fi sau cat timp va trece de la ultima revedere..
Si pt ca tot nu stiu ce sa zic sa te fac sa te simti mai bine, te pup dulce pe obrajor si-ti urez bafta pe 10

Hei, Genicoane, pe unde te ascunzi draga de nu mai raspunzi??
Hai ca-s curioasa rau de tot: zi-mi, cum te-ai acomodat, cum iti e, cum ti se pare ca e acolo...Hai "provincialule" ca-s curioasa...Mie deja impresiile din Bucuresti mi se duc cat mai mult spre "bine" La tine cum e? Ti-ai facut cunostinte noi? Cum te descurci? ziiiiiiiiiiiiiiiiiii

Draga Genicon,jungla de care spui tu nu e decat un orashca toate celelalte,aici gasesti oameni,aici vei trai experiente,vei invata,te vei distra...dar orice om are nevoie de un timp de acomodare si fiecare trece prin momente de melancolie in care se intreaba daca un nou inceput ii va aduce fericirea.
Eu cred k tu esti un om care are ce sa-i invete pe bucuresteni ,buna ta dispozitie,veselia,modul in care privesti viata iti aduce un plus fata de multi bucuresteni mohorati si incruntati...care trec pe langa mine in fiecare zi.
Nu te intreba de ce simti asha,este perfect normal...nu putem fi siguri pe noi tot timpul.
Daca vrei ma poti considera deja ghidul tau prin Bucuresti...nu ca ash stii tot dar cred k ma descurc.
N-ai prieteni?Vei avea...Considera-ma pe mine prima pe lista si ai s avezi k pana la sfarsitul anului univeristar vei avea o lista luuuuuuunga...
Cu drag,RoXana.