Om Bun, daca inteleg corect intrebarea ta - este de ce ar alege un suflet sa duca o viata grea? Raspunsul e cel mai simplu: pentru ca numai prin durere intelegi. Daca ai facut fapte rele intr-o viata anterioara, numai prin suferinta vei intelege in viata asta ce rau ai pricinuit. De unde probabil vine intrebarea : "Dar cu ce am gresit de mi se intampla mie?"

Eu am prins ideea, dar tot mai cred ca e nonsens. Viata anterioara, nu tot el si-a ales-o? Adica anterior fusese atat de lipsit de intelepciune incat sa aleaga o viata plina de tentatii in care sa fie constient ca oricum va cadea? Nu! Repet: ar avea sens, daca memoria lui n-ar porni de la zero. Asa, el continua sa faca greseli, poate unele cu mult mai grave, fiindca nu se poate obisnui cu ideea de a fi mereu oropsit!
Si-apoi parerea asta nu am adoptat-o fiindca imi apartine in exclusivitate, ci am descoperit-o in credinta buddista, iar buddistii sunt recunoscuti pentru intelepciunea si constiinta lor!

@OMU'BUN: Acea "alegere" e bazata pe Karma respectivei fiinte. Toate aceste aspecte sunt explicate la thread-ul despre "Legile Divine ale Manifestarii". Acolo e precizat clar cum e cu Samsara, Karma si reincarnarea... Discutiile de-aici sunt simple "divagari" de la subiect. Un fel de "hai sa ne dam cu presupusul"...

Om bun, Misti
La Judecata de pe urma, fiecare om cu sufletul si cu trupul sau isi vor primi pedeapsa sau rasplata; in functie de faptele lor savarsite in viata pe care au avut-o. Ei bine, daca sufletul s-ar reincarna in cinci trupuri, iar la judecata Dumnezeu l-ar invia in ultimul trup, dar el a facut numai fapte bune in cea de-a doua viata si ar fi trebuit sa se duca in Rai, dar in a cincia viata a facut numai rele si se duce in iad, n-ar fi drept. Fiecare trebuie sa-si primeasca rasplata sau osanda in functie de viata pe care a avut-o, daca a avut mai multe trupuri, ce face? nu poate primi si osanda si rasplata in acelasi timp, iar dupa Judecata de Apoi, rasplata si/sau osanda sunt vesnice, deci "nu poate face prin rotatie, azi in iad, maine in rai"

Oare mai vede cineva partea amuzanta a acestui subiect? Tudy eu vin cu presupusul... (adica nu eu, ci buddistii, dar nu mai conteaza) ! Vad ca tu ai certituduini ! Extraordinar! Ce mult ma bucur! Mai aplauda cineva???
TriRegnum, ceea ce credem noi (nu toti!) despre rai si iad, nu are nici o legatura cu ceea ce se scrie despre acest lucru! Ca vrem noi, ca nu vrem, Purgatoriul este aici, sub ochii nostri. Diferentele destinelor noastre, nu trebuiesc explicate fiindca sunt vizibile cu ochiul liber. Fiecare plateste pe pamant pacatele lui, iar daca nu reuseste, (TriRegnum retine te rog ca e imposibil sa nu fii deja familiarizat cu asta!) urmasii lui vor trebui sa-l scoata din "ratacire" platind pentru pacatele lui. Parca asta sustinea si Mantuitorul Iisus, cum se face ca am uitat?

Nu exista foc, smoala si alte speculatii de acest gen, ci doar cruda ratacire si pustietate. Nu poti sa intri in Lumina pana ce pacatele tale nu vor fi ispasite. Poti astepta un pic sau o vesnicie. Dar... care vesnicie? Sensul vesniciei, doar Dumnezeu il da si il cunoaste. O clipa pe pamant, poate insemna o vesnicie dincolo! Am citit destule subiecte bazate pe fapte reale, care m-au convins cam cat de mult se zbuciuma un suflet plecat, daca nu si-a impinit menirea, cu atat mai mult daca nu ramane nimeni in urma care sa faca ceva pentru sufletul lui!...
Imi vine in minte o intamplare cu o familie de italieni. Baiatul lor a plecat la cumparaturi si nu s-a mai intors niciodata. Parintii au anuntat politia, dar nici dupa 6 luni, nu s-a aflat nimic despre el. In disperarea lor, parintii au apelat la o vizionara, care, desi avea un handicap fizic, prin intermediul ei, cei chemati din morti, puteau vorbi.
Chemat, fiul nu a dat detalii despre ucigasii lui, ci doar ca erau patru care l-au injunghiat si jefuit, apoi i-au aruncat cadavrul intr-un rau, la cateva sute de metri de un anume pod. Marea lui suferinta era aceea ca nu era lasat sa intre in Lumina, fiindca mai avea inca de rezolvat niste promisiuni si datorii pe pamant. Cu disperare isi ruga parintii sa termine ceea ce era obligatia lui sa faca. Cu toate astea, parintii nu au prea luat in serios. Doar ca de aceasta data, au inceput visele in care fiul lor aparea cerandu-le insistent acelasi lucru, sa poata fi primit acolo, fiindca nu mai poate suporta locul in care este tinut. Dupa ce parintii s-au hotarat si au dus la bun sfarsit dorintele fiului lor, aparitia acestuia a mai fost doar una, in care zambea multumit. Sa nu mai spun faptul ca, in urma sesizarii, cadavrul a fost descoperit acolo unde indicase el!
Rai sau Iad, Iad sau Rai... Daca sufletul le-ar cunoaste numai in lumea de dincolo, ar insemna ca aici sa fim cu totii fericiti, multumiti, impliniti, sa nu cunoastem suferinta si durerea. Pentru ca toate se vor detalia dincolo!...
Cat despre re si re si reincarnari, tot nu inteleg care-i problema. Am spus ca mi se pare logic ca sufletul respectiv, in ziua judecatii, sa nu fie amnezic, ci sa fie la zi cu intraga istorie a bunelor si relelor lui, in decursul vietilor, fara sa fie tentat sa-si nege vreuna, fiindca i se va pune la dispozitie pana si suferinta celor care au trait-o de pe urma deciziilor lui!...

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 22 Dec 2003, 11:40 PM

Eu una cred ca reincarnarile nu au fundament biblic, cel putin din cunostintele mele. Nu cred ca Dumnezeu a intentionat ca sufletul sa ne umble asa de-aiurea si sa se reincarneze.

Omule Bun...ai niste istorisiri pe la subforumul asta de ma bagi in sparietzi...

Om bun
Sufletul la sfarsit va fi uptodate cu istoria, atunci vor stii totul...vor avea acces la gzona.
Eu spun ca acel tanar era in Purgator, norocul sufletului lui ca i s-a permis sa iasa cumva. Daca un om moare si nu-si face penitenta de la spovada, el o va face in Purgator unde-si primeste pedeapsa vremelnica si e normal sa fie cumplit de chinuit. Intre Purgator si Iad exista o diferente: in Purgator te poti ruga, deoarece exista speranta ca vei merge la DUmnezeu pe care il poti vedea undeva sus, dar in Iad nu mai e nici o speranta si sunt chinuri vesnice. Acel suflet era chinuit pe motivul ca vedea Lumina lui Cristos, dar nu putea ajunge la ea, acesta este chinul din Purgator unde timpul ia niste proportii fantastice: un minut pare un an de chin.

Nicodim

Uneori sunt convins ca mai avem nevoie si de asemenea istorisiri, ca altfel se intampla sa uitam cine suntem si incotro ne indreptam!

TriRegnum ,( sper sa mai revii printre noi din cand in cand), in linii largi, incepem sa fim de acord, cu mici diferente. Da' eu tot nu pot patrunde motivatia pentru care (conform ipotezelor sustinute de tine) aici, pe pamant putem sa ducem o viata minunata, sau un adevarat cosmar? Asta cum se mai numeste, si de ce se nasc copii care ar trebui sa fie egali cu toti ceilalti copii, intrucat n-au apucat sa pacatuiasca inca. Dar ei au din start un destin zguduitor de trist. Si cate generatii de asemenea copii trebuie sa se nasca intr-o anumita familie, pana ce pacatul va reusi sa fie platit?

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 29 Dec 2003, 07:55 PM

Asa cum se mostenesc pedepsele pentru pacate de la o generatie la alta, asa este si cu mila lui Dumnezeu(vezi Magnificat-ul-Cantarea Mariei-: "si mila lui din neam in neam, spre cei ce se tem de El"). Indurarea lui Dumnezeu pentru un om care face binele "merge" spre neamurile sale, in schimb daca un om face rau, Dumnezeu il pedepseste in urmasi: de aceea copii care se nasc in familii diferite traiesc diferit...dar sansele de mantuire a noilor nascuti sunt egale, ele se vor separa in timp si depind foarte mult de viata fiecaruia.

Nu am cum sa-ti explic mecanismele prin care un copil se naste intr-o familie mai necajita, decat un altul care sta in puf. Aici e vorba si de predestinare(asta e alta poveste si inca una foarte dificila), dar fiecare copil(care va deveni adult bineinteles, OM) are anumite calitati si defecte si asa se compenseaza cu cele ale celorlalti semeni.(EX: unul bogat are probleme in invatare si lecturare, unul mai necajit are aptitudini deosebite in matematica, desen tehnic, literatura... -> asa Dumnezeu ne face egali).

Egali in adevarata masura nu vom fi decat atunci cand vom avea Viata Vesnica, atunci cand nu va mai exista pacat si vom trai cu Dumnezeu.

nu`mi place din start cum suna "Dumnezeu pedepseste" , nu cred in asa ceva , pentru mine "Dumnezeu pedepseste" nu exista , e imposibila asocierea asta. e ca si cum ai spune " aceasta floare frumos colorata,cu un miros imbatator e urata" .
Daca nu ne reincarnam , ceea ce eu exclud deci cred in reincarnare , inseamna ca acolo sus pe undeva exista o mica mare fabricutza de suflete , care ies asa pe banda rulanta si vin si se intrupeaza aici doar o singura data cu o medie de viata de 70 de ani si se intorc repede repede inapoi sa fie pedepsite ca au omorat o musca. pentru mine asta e aberatie.

Acest topic a fost editat de Absolut: 1 Jan 2004, 09:25 PM

Absolut
De fapt omul se pedepseste singur indepartandu-se de Dumnezeu, caci asta face pacatul, iar Dumnezeu ne respecta dorintele. Iadul inseamna indepartarea totala de Dumnezeu, Purgatorul e indepartarea temporara de Dumnezeu. Singura sansa de a fi apropiati de dumnezeu e viata pe Pamant.

Se intorc pentru a primi ce merita; Dumnezeu le-a dat niste porunci, daca le respecta inseamna ca sunt demne de Creator, daca nu, vor ajunge in iad.
Pacatul nu ti se pare o aberatie? probabil ca NU!

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 2 Jan 2004, 12:27 AM

Pentru ca nu pot sa cred ca existenta mea se va limita la ce se intimpla in aceasta viata... da, cred in reincarnare... sau in metempsihoza...
Nu cred neaparat in migrarea sufletului dintr-un corp uman in altul, imi place sa cred ca , intr-o viata anterioara am fost un animal liber, salbatic si asocial. Sau un copac... Sau o piatra.

Interesant... Am avut de multe ori senzatii de deja-vu... cand am auzit o fraza, cand am spus ceva banal, cand am vazut o imagine, un tablou... ceva de genul asta. Poate ca suna aberant...
Am mai avut o experienta oarecum ciudata, mai demult. Am visat de mai mult ori un loc pe care nu-l vazusem nicioadata... undeva in munti... inca nu l-am vazut si in realitate. Poate, cine stie...

Apropo, Misti, de unde pot sa fac rost de cartea aia de Gloria Chadwick? As vrea sa mai vorbim pe tema asta...

Evelynne, daca esti in Bucuresti, intra la libraria Noi si vorbeste cu cineva de la biroul din spatele librariei - au un catalog pe calculator si iti poate spune daca s-a tradus si publicat in Romania. Altfel, rasfoieste ce carti au pe subiectul asta si vezi ce te atrage - principiul e unic, doar ca fiecare autor il exprima usor diferit.

Cand vorbim despre acest subiect cred ca nu e necesara atingerea istoriei, a bibliei, a unei carti sau a unei oarecare informatii... E vorba despre ce credem dincolo de ce stim... Eu, de exemplu, trebuie sa cred in asta, fiindca altfel n-am sa ma intalnesc cu cine vreau...

Dau un link care trateaza reincarnarea si inverea.

http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?reincarnare

Nu sunt din Bucuresti, sunt din Ploiesti... Si in Ploiesti sunt prea slabe sanse sa gasesti asa ceva...
Chestia e ca m-ar fi interesat foarte mult ceva de genul asta...

Iata ceva nou in acest sens:

Comoara din viata anterioara

Aparent, Jim Bethany din New York este un om de afaceri american, un negustor de antichitati ca multi altii: un om prosper, cu o viata linistita, in virsta de 58 de ani. Poate il scoate in evidenta faptul ca, din curiozitate, a facut o sedinta de regresie hipnotica.

Soldat britanic ucis la Waterloo
De fapt, Jim Bethany s-a lasat pe mina unui psihiatru experimentat, care, dupa ce l-a adus in starea de transa hipnotica, l-a ajutat sa retraiasca fragmente dintr-o viata anterioara. Cu aceasta ocazie, a descoperit ca intr-o alta viata s-a numit John Seaman si a fost soldat englez. Detaliu interesant, veti spune, ar fi murit in batalia de la Waterloo. Dar cel mai fascinant lucru pe care si l-a amintit in cadrul regresiei hipnotice este acela ca ar fi ingropat un mic tezaur. Jim Bethany este acum convins ca a ascuns in pamint o cutie plina cu monezi de argint si bijuterii in Gower. Mai mult, isi aminteste si locul, care acum a devenit parc public.
In ideea de a-si recupera ceea ce i-a apartinut de drept intr-o viata anterioara, Bethany s-a adresat Consiliului Municipal din Gower, pentru a cere permisiunea de a efectua sapaturi in Singleton Park. A trebuit sa astepte opt ani pentru a obtine acest drept.

Mai mult decit o simpla vinatoare de comori
Conform unui anunt oficial, Jim Bethany a obtinut autorizatia de a face sapaturi pe o parcela de patru metri patrati. Mai mult, autoritatile locale, citate de "The Independent", au fost de acord sa ii imprumute un excavator, pentru a-i usura cautarile. Consiliul Local a refuzat insa sa indice locul unde vor avea loc sapaturile, declarind prin purtatorul sau de cuvint ca "Locul va fi facut cunoscut dupa incheierea sapaturilor. Nu dorim sa atragem vinatorii de comori care ar putea incepe sa sape la intimplare".
Faptul ca, dupa o regresie hipnotica, Jim Bethany traverseaza oceanul pentru a scormoni dupa comori intr-un parc englezesc pare iesit din comun. Pentru el este insa un demers pe care trebuie sa-l faca, nu numai pentru presupusa comoara in sine, dar si pentru a-si regasi o viata trecuta. Malcolm Ridge, presedintele Gower Society, un asociatie locala de istorici, a confirmat ca Jim Bethany i-a contactat cu opt ani in urma sustinind ca a trait in Gower si a fost a avut o sotie acolo. "Dl. Bethany ne-a spus ca a gasit comoara in timp ce lupta in India, a adus-o in Gower si a ingropat-o aici, cu gindul sa o recupereze mai tirziu, dar n-a apucat, fiind impuscat", a declarat Malcolm Ridge pentru acelasi cotidian.

(SURSA: The Independent).

............

Trebuie neaparat sa fac o regresie hipnotica. Cine stie ce chiabur am fost in trecut! Mai rau ar fi sa aflu unde mi-am ingropat... saracia

Si ce s-a intimplat? a gasit sau nu comoara?

Editat: ar fi cazul sa o fi gasit, din moment ce povestea dateaza din august 2000. Trei ani si jumatate par a fi suficienti pentru a sapa 4 metri patrati cu ajutorul unui excavator, nu?

Acest topic a fost editat de Catalin: 5 Jan 2004, 09:34 AM

ca sa vedetzi cat de retrograd sunt...am sa aduc in discutzie un subiect de pe cea lume (an)...dar m-a contrariat puternic

traditzia dacilor e tocmai inversa fatza de cum spunetzi mai sus
nu cred ca atzi citit intr-o carte de istorie antica asha ceva

eu spun ce am aflat din cartzile lui densushianu ...parvan...bulei & co ... iar daca ei mint atunci mint shi eu
inmormantarile dacilor erau lipsite aproape de ritual ... mormintele care s-au descoperit au pulsat mai ales la inventarul os-ier decat la cel al bijuteriilor..inscriptziilor...etc
nu se vorbeshte de nici o petrecere...ba din contra...e shtiut ca pentru daci trupul era privit ca o incorsetare...ca un lucru demn de dispretz...care nu merita a fi cinstit (shtitzi ca dacii practicau incinerarile aproape in totalitate)
nomazii care au trecut pe aici au lasat mai multe urme decat dacii...in toate domeniile...inclusiv al inmormantarilor

cuvintele lui dromichaites catre lysimachos : "noi suntem un neam sarac shi simplu...traind intr-o tzara necajita shi de de cer shi de oameni"...cred ca va sugereaza ceva

nu are cred rost sa va fac acum teorie...nu asta-i scopul...vreau doar sa rectific informatzia pe care o shtitzi

interesant ce spunetzi despre casete...sincer ash incerca shi eu pe fratele meu
acum fara gluma..se gasesc pe undeva de cumparat?

nu cred in reincarnare sa fiu sincer...nu-i exclud posibilitatea...dar ma depasheshte
tare ash vrea o regresie prin anii '30 ... sunt fascinat de spiritul acelor ani...

ps
va sugerez sa trecetzi pe la www.dacia.org...va va bulversa cu sigurantza imaginea despre daci...este shi revista lui napoleon savescu...in fine material exista ... de recomandat sunt totushi cartzile

Acest topic a fost editat de yuanescu: 6 Jan 2004, 09:02 PM

Nu cred in reincarnare .
Multi sarlatani se ocupa cu astfel de "sporturi" , ma refer la psihologi si psihiatrii (care s-au privarizat si cauta mod de imbogatire) . Om labil psihic , gasesti la tot coltul .

Inseamna ca eu sunt de-a dreptul irecuperabil, din moment ce am ajuns sa simt cu certitudine ca reincarnarea exista!...

@Tudy , nu a fost un atac impotriva ta , mi-am spus doar parerea . Nu caut sa jignesc pe nimeni .

Am citit destule articole din care reiese ca reincarnarea este doar o ipoteza.
Multa lume crede in ceva ( mai ales daca li-se confirma ca au fost candva regi , contese , lorzi , sau altele ) . Poate este placerea de a crede in ceva deosebit , in ceva ce viata de zi cu zi nu ne ofera , in ceva ce am vrea sa fim si nu suntem . O "rupere" de la cotidianul zilei .

Si Tudy , daca tu crezi in asa ceva , este dreptul tau.

Nu e vorba de placerea de a crede in ceva deosebit, sau in ceea ce am vrea sa fim si nu suntem. Reincarnarea exista, si e un rezultat al influentei Karma-ei.

Pentru lamuriri exacte asupra fenomenului, poti sa intri la thread-ul despre Legile Divine ale Manifestarii. Acolo este descris exact cum "functioneaza" Karma...

OK. Este parerea ta pe care eu nu o impartasesc .

Dar macar o cunosti? Sau o respingi din start?

Nu cred in reincarnare , cred ca am spus destul cu acest lucru . Prefer sa inchei subiectul .

este un subiect foarte dicutat ... parerea mea ( si nu numai a mea ) este ca nu exista reincarnare.Ne nastem o singura data si ...murim o singura data...

Asta nu contrazice cu nimic existenta reincarnarii. Depinde la ce nivel privesti problema. Sau ce intelegi prin moarte. Sau prin suflet. Sau prin Fiinta. Sau prin Ego. Sau prin Sine.

Io as zice ca d.p.d.v practic n-are importanta daca treaba cu reancarnarea e adevarata sau nu. Ca si daca e, si daca nu e, nasterea si decesu' sunt obligatorii, iar ceea ce conteaza e ce-am facut in intervalul respectiv. Alelalte chestii sunt numa povesti.

Acesta e un exemplu clar al valului de ignoranta pe care Ego-ul il arunca asupra fiintei...

Acest topic a fost editat de Tudy: 8 Jan 2004, 03:46 PM

Corect ... cateodata ma mir si eu de cit de ignorant pot fi ....

Tudy, de ce spui ca e un exemplu clar? mie nu mi se pare clar nimic in el.

Folosirea de concepte precum "n-are importanta", sau formulari de genul "alelalte chestii sunt numa povesti", fara nici un fel de baza care sa permita aceste argumente constituie un semn clar al ignorantei. Mergand mai departe, eu pot sa afirm ca ignoranta este cauzata de manifestarea Ego-ului. Pentru argumentarea acestei afirmatii se poate lectura thread-ul despre Ego, de-aici, de la Dincolo de Ratiune.