Pentru ca un alt subiect incepuse sa devieze spre ideea de reincarnare, am decis sa fac un loc unde sa poata fi dezbatuta (caci sunt convinsa ca-s multi care nu cred, dar uite ca mai sunt si din cei ca mine). Ca intotdeauna, va rog cu tot respectul sa nu faceti din asta un subiect religios.

Continuand sa raspund intrebarii lui black ice, asta e povestea care sta in spatele afirmatiei mele ca as crede in reincarnare:

O prietena a fost la un seminar despre reincarnare unde s-a demonstrat in sala o regresie - ei i s-a parut foarte interesant si a cumparat o caseta audio care te ghideaza spre regresie. In paranteza fie spus, regresia ei a dus la o moarte care i-a dat de inteles de ce ii este teama de mare, desi o iubeste, fiind nascuta si crescuta la Constanta.

Bineinteles ca am incercat si eu caseta (si eram o mare sceptica pe vremea aia). Regresia respectiva (prin stare meditativa) te duce la un punct in copilarie si apoi te "trasfera" la acelasi punct de copilarie intr-o viata anterioara. Dupa o observare a momentului respectiv (sunele, culori, simtaminte, etc) te duce 10 ani mai tarziu si apoi inca 20 si la momentul mortii... In fine. Nu vreau sa plictisesc pe nimeni cu vietile mele anterioare, dar trairile din regresie au fost atat de puternice incat nu pot sa le contestez pana la proba contrarie.

Am incercat o alta regresie dupa o carte de Gloria Chadwick, "Discovering your past lives" - metoda nu mult diferita decat cea de pe caseta si am avut un alt rezultat - adica o alta viata, cateva secole mai devreme decat prima incercare, medii sociale diametral opuse.

Ce m-a socat cel mai tare este ca ambele regresii m-au dus in aceeasi tara, pe care inca nu o vizitasem si nici nu aveam de gand sa o vizitez curand - Franta. Cand am ajuns si pe acolo (prima data ca sa-mi vizitez prieteni pe care de mult nu-i vazusem, a 2-a si a 3-a oara pentru ca ma indragostisem de Paris), alte 2 intamplari m-au pus pe ganduri serioase.

Una la Versailles - unde o inexplicabila senzatie de "acasa" m-a luat prin surprindere, si unde am luat carari nebagate in seama de turisti, si am ajuns la locuri care mi-au dat fiori - un mini-amfiteatru, o mica fantana, o poiana in mijlocul unei padurici. Eram cu sotul meu si o prietena, care m-au intrebat daca stiam de locurile astea din ghidurile turistice. Nu am citit decat un ghid turistic si in ala nu este descris Versailles in asa amanuntime. L'oranjerie m-a facut sa ma gandesc la o petrecere unde imi era frig. La Grand Trianon, la capatul canalului, am simtit o asteptare.

Urmatoarea intamplare a fost intr-un mic muzeu din mijlocul Parisului, Carnavalet, unde sunt reconstituite apartamente de perioada de pe parcursul istoriei Frantei. Am tresarit cand am dat de o camera care e de o forma deosebita si care nici nu stiam ca exista sau a existat vreodata cu adevarat - rotunda, cu 3 usi. Genul de camera in care m-am "vazut" in a 2-a regresie. Altfel decorata, in alte culori - dar aceeasi forma si aceleasi dimensiuni. Raman cu ideea ca acea camera din regresia mea este in Versailles, in apartamentele interzise publicului - si foarte probabil ca decoratiile nu mai exista.

Deci, asta e povestea mea, de-asta am inceput sa cred in vieti anterioare. Astept comentarii si povestile altora.

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 5 Jun 2003, 11:31 PM