hello! m-am cocoţat în vârful unei stânci şi tot nu te văd! dar ce frumoasă e faleza!

Da, foarte frumoasă! Nu mă găseşti pentru că nu ştii să cauţi. Ai uitat să joci ascunsa...cel din copilărie, nu jocul practicat cu măiestrie de adulţi.

ooo, da! trebuie să mă (re)înveţi! Numai că trebuie să ne schimbăm locaţia, că pe insula asta fără copaci... numai orbul nimereşte Brăila! Ce spui de o pădure de brazi, aşa mai la nord?

Dacă ai destulă răbdare în viaţă, ajungi să cunoşti oameni deosebiţi... şi printre ei, cel mai important, oameni cu care te poţi înţelege de minune, de parcă ar fi crescut împreună cu noi. Şi devin prieteni buni şi care ne ajută să devenim noi înşine mai buni...

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi se întâmplă ca tocmai în momentele când ar trebui să fiu clar şi concis, mă pierd, şi ca să nu mă bâlbâi prea tare prefer să tac sau să zâmbesc... cuvintele nu-mi vin şi gândurile mi se învălmăşesc rău, iar chestia asta într-o discuţie duce mereu la concluzii contrare despre ce gândesc eu de fapt despre problema respectivă... Mai rău, ştiind că nu răspund ce trebuie mă blochez şi mai tare, de teamă că voi fi înţeles greşit. Am pierdut mult în viaţă din cauza asta, mai ales când eram copil, când eram scos la tablă şi nu eram sigur pe ceea ce ştiu, când trebuia să cer cuiva necunoscut ceva, când trebuia să îi spun unei fete că îmi place de ea, când trebuia să-mi cer drepturile sau să imi exprim o decizie importantă... Sunt conştient că ezitările sunt percepute ca o ascundere a adevăratelor gânduri... dar cum să fac dacă acele gânduri sunt prea zăpăcite pentru a fi inteligibile? Am tăcut... Cred că m-am născut aşa, pentru că ai mei mi-au povestit că atunci când eram bebe au aşteptat multă vreme să audă un cuvânt de la mine şi s-au temut că nu pot vorbi, că am vreo problemă la cap (acuma, fie vorba între noi, chiar am neşte probleme grave la cap! sau la inimă? ) Ei bine, într-o bună zi, aşa fără nici un avertisment, am început să vorbesc, direct în propoziţii. Am sărit peste faza cu gângăveala şi cuvintele disparate... Chiar dacă eram peltic şi nu puteam pronunţa corect, cel puţin mă exprimam surprinzător pentru ai mei şi li s-a luat o piatră de pe inimă...

Fractal?



Acest topic a fost editat de Erwin: 27 Aug 2007, 10:12 AM

Fractal ?!



una din fatadele palatului Golestan din Teheran
(ilustrata de vacanta )

exergy, mulţumesc!
şi a mea, tot ilustrată de vacanţă era... dar cam scurtă!

Hello

Mda, tu spui ca taci, caci nu stii ce sa spui sau nu esti convins ca ei bine... Eu in cazurile similare voresc mult Si uneori prost rau de tot, de spui ca-s blonda autentica pana in strafundurile ADN-ului

Parerea mea e ca e mai bine ca tine, decat ca mine

Hello, Afrodita!
Mulţumesc! Chiar mi-ai luminat ziua un pic, că nu mă mai consider un ciudat, mai degrabă un filosof!

Acest topic a fost editat de Erwin: 28 Aug 2007, 07:59 PM

Era o vreme când mi-era necaz că nu pricep "ce e femeile şi ce vrea ele..." acum, doar stau şi le contemplu, mă minunez de misterul şi întortocheatele lor gânduri, reacţii, fel de a fi, mă las pur şi simplu condus de instinct ca să răspund la vreo întrebare cu tâlc doar de ele ştiută... Am învăţat că au nevoie de multă, (dar multă!) tandreţe, atenţie şi grijă, trebuie "bibilite" şi băgate în seamă, mai ales când se pisicesc... Din fericire, natura m-a înzestrat cu multă răbdare şi un pic de sensibilitate. Aşa că am băgat la bilă că iubirea adevărată, când o găseşti că e lucru rar, trebuie îngrijită ca o plantă exotică, ca animalele Sfintei Vineri, trebuie şlefuită ca o piatră preţioasă, întoarsă zilnic ca un ceasornic, păstrată în suflet ca viaţa însăşi...

Erwin esti insurat? Ca daca nu, te vreau io

(Vezi sa nu uiti ce-ai invatat si ce-ai scris in postul de mai sus ca daca uiti de la mine ti-o furi - te-o mancat sa spui ce-ai spus )

Ti-ai dat foc la valiza cu ultimul mesaj Erwin! Daca-l afla iubita/prietena/sotia ta sa te vad eu atunci pe unde scoti camesha!

Ai uitat ca noi trebuie sa fim niste duri, niste shefi, niste oPsedati samd? Torpilezi toata demnitatea barbateasca cu dezvaluirile tale, man!

PS:

Acest topic a fost editat de caa: 29 Aug 2007, 07:24 AM

Erwin, ai uitat sa zici ca noi avem nevoie de muuuulta rabdare. O batranica mi-a zis odata ca secretul unei casnicii armonioase ste ca unu' dintre "combatanti" sa taca la atacurile verbale ale celuilalt si sa-i dea intotdeauna dreptate...only god knows why...

Frumoasa poza

End, hai mai ca nu e chiar asa de negru Ma rog, n-am fo' maritata inca, dar ma gandesc ca daca amandoi "lasa de la ei" cand e cazul toate or sa fie bune si frumoase Ca asa cum spui tu ca a spus batranica - suna a tortura ce se intinde pe mai bine de 20 ani si in care te bagi singur de nebun masochist ce esti (vorbeam la general, a nu se intelege ca te-am numit pe tine asa )

Ce multe s-au petrecut aici! Cred c-am adormit pe insula aia...

Frumoase vorbe, poza si padurea la fel, te-ai ales si c-o mandreata de Afrodita, doar baietii stiu din experienta personala, altceva...Posibil e sa nu fi gasit persoana potrivita?

Eii, baby-han! Bine că te-ai dat puţin pe tobogan, ai ajuns taman bine să-ţi spun o poveste...

Într-o zi cu cer variabil, mai mult senin, dar şi noros că a plouat puţin să spele praful şi să alunge năduşeala, cei doi din poză s-au oprit la un muzeu interesant, cu multe lucruri mai vechi şi mai noi, de manufactură ţărănească adunate de prin tot Ardealul, ba chiar şi de dincolo de munţi, au studiat pe ici pe colo, au depănat amintiri, şi se plimbau aşa ţinându-se de mână ca de obicei, făcând poze şi glumind... Gazda, un pensionar jovial, a încheiat explicaţiile date unor vizitatori şi liber fiind, Ea l-a întrebat în cât timp a reuşit să adune lucrurile astea. Bucuros, omul a răspuns că într-o viaţă le-a adunat, că a călătorit mult şi a negociat cu ţăranii care mai aveau lucruri vechi, dar întreprinderea devine din ce în ce mai dificilă din cauza ţiganilor-anticari ce fac afaceri dubioase. Stând aşa de vorbă, omul întreabă pe cei doi, puţintel încurcat:
"- Acuma nu vă supăraţi că întreb şi io aşa, nu ştiu cum să spun... dar nu cumva sunteţi fraţi? Că prea semănaţi!"
"- Nu, nu suntem" zice ea, dar amandoi zâmbesc privindu-se şi îşi strâng mâna mai tare...

Mulţumesc de vizită, prieteni! Şi să nu ziceţi că v-am ţinut pe uscat:

da, s-au aburit lentilele la aparatul foto, de rece ce e!


Acest topic a fost editat de Erwin: 30 Aug 2007, 10:13 PM

Frumoasa povestea Erwin! Nu intru in detalii, dar cred ca stim cu totii de ce...

... s-au aburit si lentilele ospatarilor, probabil, de au servit tuborg in pahare de carlsberg

Si eu m-am aburit de la atata bere Da' sar'na de oferta, n-o refuz ever

Acest topic a fost editat de Erwin: 1 Sep 2007, 09:54 PM

Toată tehnica asta ce ne înconjoară, ne face dependenţi, ne limitează opţiunile, oamenii erau mai creativi înainte vreme, când erau nevoiţi să se descurce cu ceea ce au la îndemână şi facilităţile lipseau, îşi puneau mintea la contribuţie să găsească soluţii ad-hoc. Dar asta e doar o impresie, pentru că, în realitate, problemele sunt aceleaşi, doar mijloacele tehnice diferă, e mai facilă rezolvarea în unele cazuri, dar depinde în ultimă instanţă tot de mintea omului, căci el trebuie să cunoască şi să aplice tehnologia în mod creativ, soluţiile nu sunt niciodată definitive, mereu se poate îmbunătăţi câte ceva, pe ici pe colo, fie ca timp, fie ca energie sau materiale, instrumentele se mai strică, nu îşi fac treaba, se pot schimba dar provocarea este să poţi rezolva problema în condiţiile cele mai vitrege. E simplu să repari o maşină în service, unde ai cric, un dulap întreg de scule şi dispozitive, piese de schimb şi altele necesare, dar atunci când reuşeşti să improvizezi ceva pe drum şi o faci să meargă până la service doar cu o şurubelniţă şi un patent şi câteva materiale găsite prin portbagaj sau pe drum, provocat să devii creativ, ai o satisfacţie mult mai mare...

p.s. şi acum scaunul maşinii mele e fixat de o şurubelniţă legată cu sârmă

Acest topic a fost editat de Erwin: 8 Sep 2007, 08:11 PM

"bărbatul învaţă să iubească femeia care îl atrage, iar femeia e atrasă tot mai tare de bărbatul pe care îl iubeşte" - citat spus de un personaj dintr-un film

Doar ca omul contemporan este, in general, mai comod in gandire, vrea solutia de-a gata, sa nu-si mai puna mintea la contributie. Dar numai de el depinde daca gandeste, sau adopta o atitudine pasiva, prefera lenea in gandire. Cogito, ergo summ.

andra_v, mulţumesc de vizită!

aşa era şi înainte vreme, unii cu lenea şi luat totul de-a gata, alţii cu ideile şi brainstormingul... partea proastă e că s-au găsit metode prin care cei cu lenea să beneficieze gratis de soluţiile găsite cu sudoare, respectiv complicaţiile protecţiei creaţiilor intelectuale, dar asta-i altă poveste (lungă)...

mie mi se întâmplă mai des să caut o oră o soluţie ca să muncesc mai puţin repetitiv, deşi prin repetarea unor comenzi simple ajung la acelaşi rezultat, tot într-o oră!

după lupte seculare care au durat trei veri am completat un slide-show tablou al anotimpurilor în Parcul Botanic din Timişoara:
time in the park

muntele care anunţă schimbarea anotimpurilor:

Când soarele luminează pieziş,
Sclipiri aurii şi umbre şi senin
Se joacă printre brazi, în luminiş
Împreună, de mână, se ţin...

vine iarna...

O stare de fericire nu poate fi fabricată, pregătită sau planificată, este o trăire de moment la care concură foarte mulţi factori asupra cărora nu avem cum să dobândim un control real, eventual putem să ne amăgim, dar n-ar fi o fericire autentică...



A venit iarna...

Pe pagina asta ai trecut prin toate anotimpurile. Aşa-i şi cu fericirea. Durează un an, un anotimp, o clipă şi iar de la capăt! Numai să avem ochi s-o vedem şi să ne bucurăm de ea...

Numa' ganduri bune să ai!

Mai e un pic şi gata-i anul domnului 2007, an apocaliptic, în care s-au întors politicienii de pe-o parte pe aialaltă (dormind în Parliarment), s-au înmulţit săracii şi-au crescut conturile în banci ale aceloraşi bogătaşi, tot românul îşi ia pâine "de fiţe", că nu se mai găseşte nici făină neagră neaoşă, s-au înmulţit ţigăniile, prostiile, accidentele, sinuciderile, divorţurile, gripa aviară, şinele şi sârmele furate de la calea ferată, vedetele fără succese, succesele fără vedete, tatuajele, silicoanele, cancerele, s-au redus paturile de spital, medicii dezinteresaţi, locurile de muncă la care eşti plătit pe cât meriţi, câinii cu colaci în coadă au dispărut de-a binelea din occident, românii se întorc cu euroi, mânjiţi de noroi (al altora, imăloşii-ticăloşii!), a crescut pericolul, poluarea, defrişările, construcţiile pe spaţiul verde, preţul locuinţelor şi chiriilor s-a dublat, mojicia, hoţiile, omorurile, bătăile, ura, capra vecinului sfidează orice manual de biologie, taxele, minciunile, aneleul dă case tot potentaţilor în timp ce tinerii stau cu chirii mai mari decât salariul mediu, poporul rabdă mult mai multe, televiziuni, propagandă helectorală mâncaţi-aş, s-au împuţinat electorii activi, pensionarii fericiţi, copiii de ţâţâ, mingile aranjate, s-a scumpit file-ul şi kaviarul plimbaţilor cu limuzina, energia, căldura, gazul, regiile ard gazul şi se dau pe apa sâmbetei, şcolile mucegăiesc şi se afumă, apele mătură colinele defrişate de pădurile seculare transformate în mobilă italiană, s-au incetăţenit mofturile, schimbările la faţă (obraz tip Danubiana), sudălmile, jecmăneala, păcălelile, hands-free-urile, logoreea de lemn, batjocura şi umblatul după cai verzi, construcţiile de doi bani, serviciile proaste la rang de cinci stele, momentele vesele tip haz-de-necaz...

peste ani, câţiva înţelepţi vor aprinde un rug şi vor arunca istoria noastră, şi dacă avem noroc vor păstra ceva: Pasărea Măiastră a lui Brâncuşi, o vioară Stradivarius, Sărutul lui Nichita, o poartă maramureşană, poate şi un fragment de albastru de Voroneţ...

eh, toate curg la vale, spre hazna, tomberon, cimitir, gârlă... şi se ridică limpede şi strălucitor peste toate, Soarele, impasibil de nimicnicia oamenilor ce prădează planeta, şi-o fură singuri, ce contează? Viaţa merge înainte!

p.s.
înainte de ajun, Marte se va întâlni cu Luna, semn de pace sau de război?

Gândurile frumoase vin cu fulgii de zăpadă sclipind în soare:


Popas la marginea unui vis:




Acest topic a fost editat de Erwin: 16 Dec 2007, 03:17 AM