Despre ce vise este vorba? Dacă ne luăm după definiţia oferită de dex, visul este o aspiraţie irealizabilă, trecând de fenomenul nocturn sau de metaforele legate de frumuseţe ( a naturii, a unei femei, etc.), concluzia este că-i necesară acţiunea pentru "a-ţi vedea visul cu ochii", altminteri visele se transformă în iluzii, iar iluziile în nefericire. Pentru ca echilibrul să fie perfect, trebuie să existe egalitatea vis=acţiune=împlinire=fericire...reciproca fiind şi ea valabilă...nu există acţiune ( de succes ) fără dorinţă fierbinte, adică fără vis. Care ar fi fost acum istoria omenirii fără marii ei visători, care au şi făcut totul să-şi împlinească visele?

Cu respect faţă de visătorii de aici,
F

...ma gandeam ca nu discutam aici despre roboti. Este (parca) subforum de stiinta si tehnica.
asta e pentru exergy

visarea se intimpla iar visatorul apare in vis.. hihihiih..
fiecare visator visează in visul lui.. lumi inchise..

cel mai naşpa vis e să visezi că nu te poţi trezi.. din vis..

Visatorii sunt cei mai fericiti, pentru ca ei au si altceva decat lumea vizibila. Cum sa nu fii fericit cand ai mai mult?
Asta nu inseamna ca nu se integreaza in lume, ci doar ca au si altceva. E ca si cum am pune in discutie doi proprietari:unul poseda un lot de teren undeva, intr-un loc aglomerat, si in vederea tuturor, iar al doilea, pe langa acest lot, mai are si o casa de vacanta in Alpi, sau in Caraibe. Care ar putea fi mai fericit? (Lasand la o parte discutia despre structurile lor, daca sunt evoluati sau primitivi, sau ce temperament are fiecare, etc.)

ªi totuºi, visãtorii sunt ºi cei mai nefericiþi oameni.
Întotdeauna existã ceva su cineva care sã îi dea cu ... ceva de pãmânt! Atunci sã vezi!

... Merlina , imi mentin parerea exprimata anterior.
Nu sunt convinsa ca toti oamenii viseaza , ... nu ma refer aici la faptul de a avea vise atunci cind pui capul pe perna .

E OK, Exergy, nu am nimic impotriva, dar de ce arunci "pastila" si fugi? Povesteste-ne la ce te-ai gandit...

Ar fi prea multe de povestit ... dar cum aici nu e nici sezatoare , nici cenaclu literar, ma limitez la o singura fraza.

Visarea e capacitatea de a te putea transpune intr-un posibil viitor , asa cum ti-l inchipui sau cum ti-ai dori sa fie el.

Nu prea vad unde ar fi problema... Daca cele cinci simturi ("oficiale" ) ale omului sunt macar in parte functionale, acesta este chiar "ispitit" sa viseze... macar cand si cand...

Nu cred ca are rost sa-ti faci atatea griji... Poate fi amuzant sa gasesti/cauti cate o atitudine pentru fiecare situatie...

"simturi oficiale" ... nu ma pot opri din ris .
Intr-un fel s-ar putea sa ai dreptate . Cind aceste simturi 'şomează' intra in actiune 'simturile neoficiale' .

Dar sa nu ma indepartez de subiect ; cred ca oamenii lipsiti de imaginatie nu au aceeasi capacitate in a percepe viata . Nu stiu daca aceasta lipsa a imaginatiei care duce la atrofierea capacitatii de a visa, ii face nefericiti, sau daca pentru ei 'nefericirea' are aceleasi sensuri si conotatii ca pentru visatori .

Nu sunt si nu voi fi niciodata de acord ca acest aspect..oamenii buni trebuie si intaresc trebuiesa visam pentru ca astfel suntem pierduti...nu exista nici o sansa pentru a putea sa obtinem macar o parte din dorintele,aspiratiile noastre..
Visul poate fi o iluzie a lumii in care vrem de fapt sa fim..poate fi o calauza pentru un suflet pierdut..poate sa reprezinte insasi viata omului...
Sa nu va suprimati visele..sa nu deschideti ochii atunci cand apare reveria..este singurul mijloc prin care putem fi alaturi de cei pe care ni dorim aproape...

BA DA toti visam insa putini suntem constienti ca de fapt visam...nu vrem sa fim partasi la o alta lume posibila creata doar de mintea noastra si avem impresia ca halucinam sau pierdem notiunea reala...Toti am trait clipe in care am ramas cateva momente cu atentia pe un singur obiect,persoana,fiinta,animal dar de fapt neuroni se inchipuiau in alt loc, in alta lume...aceea poate fi lesne un vis...Nu creed ca exista om care sa nu fi dorit sa mearga pe o insula pustie...sa isi doreasca o masina noua,o fata frumoasa,un copil destept, o viata linistita...
Toate sunt vise...

A visa este sublim a putea indeplini visul este divin ...

Da, nefericite, pentru ca visul se naste din insuficienta realului. Excesul visarii e marturisirea unei nemultumiri. Nu, sunt fericite, pentru ca de multe ori lumea visata e mai frumoasa.

Lipsa visarii e confirmarea unei sume de imposibilitati ...

Daca ar fi sa iau de bune toate afirmatiile tale atunci ar trebui sa deduc ca lipsa visarii ii face pe oameni (mai) fericiti ?

@exergy

Tu crezi ca exista oameni complet lipsiti de imaginatie... Adica vrei sa spui ca nu toti oamenii pe care i-ai infometa o vreme o sa inceapa sa viseze la pui fripti si chifle care danseaza(sau macar la o strachina din mancarea lor obisnuita)?

Daca unui visator si unui nevisator aplicam aceeasi lipsa, sa zicem cea a hranei, in asa fel incat sa ii aducem la acelasi nivel de discomfort, ce zici, nefericirile lor vor fi cu sensuri si conotatii diferite?

Cei care tind la altceva decat lumea vizibila sunt realisti, nu visatori, pt. ca lumea nevazuta exista, nu este rodul imaginatiei lor.

Acest topic a fost editat de andra_v: 4 Apr 2007, 03:37 PM

Total diferite , cred eu .

@andra_v

de acord cu a doua parte a frazei, insa nu si cu prima ei parte .

@exergy

Bun, si eu cred ca nu.

Cum argumentezi ?

Nu credeam ca trebuie, nici tu nu ai argumentat.

Am sa o fac acum.
Oamenii nu sunt asemenea atomilor de carbon sau moleculelor de apa, cu o structura fixa si invariabila.
Deci daca luam in considerare faptul ca ei au profiluri psihologice dar si 'capacitati fiziologice' diferite , atunci apare evident faptul ca in fata unor obstacole sau in fata lipsurilor ei nu vor reactiona in mod identic.

Este o comparatie cam fortata dar... merge pana la un punct.
Oamenii pot fi comparati cu atomii dar, bineinteles, nu cu un singur tip de atomi... in sensul ca am putea face afirmatii generale atat despre atomi, cum ar fi: toti atomii sunt formati din nucleu si invelis electronic chiar daca ei sunt diferiti, iar despre oameni: toti oamenii manifesta nevoi si in consecinta dorinte chiar daca ei par foarte diferiti ca si structuri fizice, emotionale, mentale etc.

In fata acelorasi lipsuri este posibil ca doi oameni sa reactioneze diferit dar pot reactiona exact la fel daca ... fiecare este atins in punctul lui sensibil. Amandoi pot fi la fel de nefericiti, zic eu, chiar daca au profiluri psihologice diferite.... nemaivorbind de faptul ca pot avea si nevoi comune in fata carora pot reactiona identic chiar daca ei par foarte diferiti.
In opinia mea, doar sfintii, ei lasand in seama Lui Dumnezeu toate grijile lor, reusesc sa se ridice deasupra tuturor durerilor.

...exista oare o scala pentru a masura nefericirea sau fericirea ? ... o unitate de masura care sa ne dea certitudinea egalitatii ?

Iarasi am sa te contrazic. Nimeni altcineva decit un pacatos pe toate planurile, dar constient de pacatele lui, nu are luciditatea si nici puterea de a se ridica deasupra lor si deasupra durerilor pe care le genereaza acestea.

Poti masura fericirea perceputa de persoana in cauza, de exemplu.

[QUOTE[exergy33]Iarasi am sa te contrazic. Nimeni altcineva decit un pacatos pe toate planurile, dar constient de pacatele lui, nu are luciditatea si nici puterea de a se ridica deasupra lor si deasupra durerilor pe care le genereaza acestea.[/QUOTE]Concluzia ar fi: ca sa ne ridicam deasupra trebuie sa pacatuim pt ca apoi constienti si lucizi sa gasim puterea inaltarii.
Eu nu cred asta. O suferinta e destul sa te trezeasca, un pacat e suficient ca sa vezi unde te duc ele. De aceea nu trebuie sa treci prin paleta tuturor experientelor negative ca sa vezi ce e nefericirea.

Fericirea si nefericirea sunt subiective, dar omul poate sa ofere indicii despre gradul acestora.

Din putinul pe care il stiu eu din scrierile religioase cred ca nu gresesc daca afirm ca multi sfinti , daca nu foarte multi , au ajuns la sfintenie tocmai din pacat. Inainte de a avea o viata de sfint, au avut una de pacatos.

Se discuta aici despre nefericire insa nimeni din cei ce au intrat in discutie nu a incercat sa o defineasca.
Ce inseamna 'nefericit' ? Oare intre fericire si nefericire exista o stare tampon, un fel de buffer layer ?
Sau trecerea de la o stare la cealalta se face in mod abrupt?

Ei, si daca nu ai aparat de masura cu ac si scala, care sa converteasca cantitatea de fericire sau nefericire in unitati de metru liniar, tu nu poti crede ca poate exista egalitate... ...S-ar putea ca in iad sa existe un fel de termometre cu care se masoara nefericirea, iar in rai, un fel de cantare cu platane care atarna in sus pentru cantarit fericirea. Pe pamant, pentru ca oamenii se comporta destul de subiectiv, nu s-au omologat inca niste aparate universale...Majoritatea oamenilor continua de unii singuri sa-si masoare fericirile si nefericirile in bani, orgolii gadilate etc.

Pot eu sa te opresc?.. Probabil tu chiar crezi ce spui... Pentru mine este un semn ca nu ai inteles continutul afirmatiei mele, deasemenea ca avem opinii diferite despre ceea ce inseamna un om sfant si om pacatos; ca sa-ti fie clar, in viziunea mea imaginea omului sfant, nicidecum nu se suprapune cu imaginea omului prost.

Este posibil dar nu obligatoriu.

Deci nu esti sigura ca se vorbeste despre acelasi lucru...

Uneori.

Nu am inteles ce ai vrut sa spui in ultima propozitie.

Nicidecum nu asociez imaginea unui pacatos cu aceea a unui 'om prost'. In viziunea mea notiunile de 'pacat' sau 'nepacat' , de fericire sau de nefericire ... nu se imbina cu cea de IQ .

Nu , nu cred ca se poate pune un semn de egalitate intre starile si sentimentele oamenilor.
Ele sunt proprii si imposibil de copiat, chiar daca in mare respecta un anume sablon.
Amanuntele insa sunt cele care le nuanteaza si le fac irepetabile.

Mai incearca.

Stiam.

Asta pentru ca nu s-a conceput testul perfect care sa puna la incercare toate felurile de prostie umana.
Ce zici, notiunile de SQ sau FQ nu se imbina perfect cu cea de IQ?

Este exprimarea tipica persoanei care se crede unica si speciala... Insa eu stiu ca cei cu suficienta deschidere, sinceri, care pot renunta macar putin la egoism, si au dorinta de a imparti si impartasi si, bineinteles, care renunta la impresia de unicitate, pot intra in rezonanta afectiva unii cu altii si pot percepe nu numai egalitatea ci, uneori, si amplificarea starilor, iar comunicarile telepatice devin fapte banale.

Oricum, discutia pornise de la altceva... E regula generala sa fii asa de inconsecventa si de ambitioasa totodata?

Visãtorii activi sunt adesea foarte fericiþi, cei pasivi sunt iremediabil nefericiþi. Sunt un visãtor fericit fiindcã am grijã sã-mi împlinesc visele.
Uneori mã gândesc la inginerie: dacã aº fi încercat sã-mi împlinesc un vis mânjind visul altcuiva ar fi ieºit un kitch. Poate azi pragmatismul ºi invidia mi-ar fi macerat mãruntaiele, orice rãmãºiþã de energie pozitivã ar fi fost demult epuizatã.

Merlina, fiecare fiinþã este unicã ºi specialã. ªi exergy33 este, dar ºi tu, probabil cã ºi eu. Rãutatea este o formã de nefericire, ºtii. Un fel de antivis.

Te-ai grabit si m-ai inteles gresit. Ca sa nu spun ca te-ai grabit sa ma intelegi gresit ca si alta data...

Eu stiu ca nu sunt unica si speciala.

La tine ai pus semnul probabilitatii, de ce?

Eu stiu. Sa vedem daca a inteles cine trebuie.

Merlina, nu-mi permit sã îþi vorbesc în acelaºi mod fiindcã îþi înþeleg semnãtura. Rezonabil ar fi sã o înþelegi ºi tu ºi sã o atribui celorlalþi, odatã cu celelalte caracteristici, dupã cum obiºnuieºti.
Se pare cã nu a înþeles cine trebuie. Pãcat.

Visãtorii fericiþi sunt adesea fugãriþi de amatorii de antivise. De parcã actul de a neferici un visãtor fericit ar fi vreun titlu de glorie.

Gîndirea magicã este inerentã inconºtientului, gîndirea pragmaticã provine din conºtient.. Orice om a fost copil, orice om viseazã noaptea, orice om a trecut printr-o nevrozã anxioasã în urma unui traumatism moral; orice om este deci susceptibil, în fiecare moment al vieþii sale, sã asiste la apariþia, în psihicul lui, a unor paradigme ale magiei ancestrale.
Pentru individul ieºit din copilãrie, devenit adult ºi dedicat unor sarcini precise, unor calcule cu eficacitate imediatã, visul nocturn este evocarea constantã a vechilor iluzii magice, mai curînd uitate decît anulate. în filmul interior al omului care doarme, vrãjitorul refulat în el de viaþa cotidianã îºi ia revanºa, converseazã cu pãrinþii morþi, face sã aparã fantome ºi face minuni, îºi desfãºoarã arsenalul de formule vrãjitoreºti ºi de sacrificii rituale pentru a-ºi rezolva dificultãþile lãuntrice. Iatã de ce somnul a apãrut dintotdeauna, la toate popoarele, ca un contact cu lumea supranaturalã, prin care aceasta ar da avertismente sibilinice. Astãzi, reducînd visul la îndeplinirea unei dorinþe inconºtiente care se mascheazã pentru a scãpa de cenzura conºtientului, psihanaliºtii au lãmurit semnificaþia viselor aºa-zis premonitorii. Totuºi, mecanismul condensãrii, al deplasãrii, al dramatizãrii pe care psihanaliza l-a dezvãluit în „munca de vis" este cel al activitãþii încãntãtorii primitive. însuºi Freud, fãcîndu-ºi autoanaliza, a notat vise în care materialul simbolic emana din temerile sale superstiþioase.5 Deoarece dorinþele inconºtiente sînt indestructibile, spiritul nu se crede în stare sã le depãºeascã decît prin mijloace miraculoase. Gîndirea magicã intrã în acþiune de fiecare datã cînd intervine o problemã în faþa cãreia gîndirea pragmaticã este neputincioasã. Astfel, visul în stare de veghe, propriu celor pasionaþi, nerãbdãtori de a reuºi, împrumutã procedeele miraculoase ale visului nocturn. Ambiþiosul care-ºi doreºte o victorie, îndrãgostitul arzînd de dorinþa de aºi îmbrãþiºa, în sfîrºit, iubita, cel frustrat gîndind la rãzbunare eliminã anxietatea eºecului prin reverii adesea absurde, care fac sã disparã ca prin farmec obstacolele. Pînã ºi oamenii de acþiune pãstreazã o astfel de nevoie de control iraþional al destinului, aºa încît îl vom vedea pe cardinalul de Riche-lieu consultlndu-l pe astrologul Jean-Baptiste Morin, pe generalul Bonaparte punînd-o pe Marie-Anne Lenormand sãi dea în cãrþi, pe cancelarul Hitler urmînd sfaturile magului berlinez Eric Hanussen.

Nu va certati visati...

Nu mi-ai inteles semnatura.
Uite, pentru tine in mod special o sa dau explicatii... nu de alta dar te vad infierbantata si pot intelege ca ai nevoie de lamuriri. Semnatura nu este decat un mod de aparare. Folosesc aceasta afirmatie pentru ca mi-a fost recomandata. De ce? n-ai sa crezi... pentru ca sunt prea sensibila si cu tendinta de a intra pe frecventele celorlalti... din aceasta cauza am riscat de multe ori sa ma trezesc pe drumul altora din prea multa simpatie si sa uit de al meu personal... Alta metoda de aparare este sa imping o gluma in fata, iar alta sa ocolesc anumite locuri de pe forum... In viata reala, unde nu pot ocoli ceea ce imi dauneaza, plang foarte des. M-am gandit ca semnatura ar putea crea controverse dar, pentru persoana mea care a invatat sa nu creada in unicitatea proprie(acesta fiind un lucru care deasemenea imi ajuta), a fost de folos pentru ca am putut sa-mi expun opiniile fara consumul de energie de care era nevoie alta data.

Nu mi-ai raspuns de ce ai pus sub semnul probabilitatii faptul ca ai fi unica si speciala. A! Probabil ai considerat de rea intentie intrebarea mea si nu o curiozitate sincera...

Crestosule, eu nu vreu sa ma cert... dar unii oameni nu pot intelege ca le putem uneori citi gandurile... iar noua nu ne vine sa credem ca o actiune sincera de a lamuri niste lucruri este considerata asa usor drept una de rea intentie. Se pare ca "Adevarul doare", cum a spus odata inteleptul Kyklos ex Colimator ex Plutarh ex..., stia el ce stia.

Legatura intre visare si fericire...

In cartea lui Ioan Suciu, prezentata la carti, omul este "mort" fara un ideal. Face parte idealul din visare? Daca da, atunci implinirea lui ne aduce fericirea.
Poate ar trebui sa visam, sa ne dorim mai mult sa fim Oameni. Cu cit vom reusi mai mult cu atit vom fi mai fericiti!

@exergy33
Sfintii au capacitatea de a vedea mai bine prapastia dintre nimicurile zilei, in care ne prindem multi, si omul implinit.
Cui i se iarta mai mult iubeste mai mult. Dar nu este o regula, mai degraba o exceptie... Din ce stiu eu, majoritatea sfintilor au avut inclinatii de mici spre cele sfinte...

Ai facut injectii vreodata? Nu ai avut asistente preferate? Unele stiu sa faca injectii ca nici nu stii ca au terminat, altele fac sa ti sa para o agresiune serioasa banala activitate.
Asa e si injectia cu adevar... Daca avem grija cum o facem nu doare. In spatele unei astfel de afirmatii se poate ascunde si lipsa dorintei de a fi mai atent cu ceilalti, de a-i respecta mai mult.

Chiar, am citit de curind cea mai frumoasa definitie a respectului pe care am intilnit-o pina acum:
Sa fii convins ca celalalt are motive intemeiate (pornind chiar de la educatie si anturaj) sa gindeasca si sa actioneze asa cum o face, si ca este in felul lui bine intentionat.

Asta presupune multa intelegere, de la fiecare pentru toti. Se poate oare?
Visez ca asa ceva sa devina realitate! E un vis realist sau o simpla proiectare in imaginar a dorintelor?