Pornind de la un mesaj de-ale lui Ovidius din cadrul topicului Formula Fericirii, va intreb: considerati ca visarea aduce nefericire?

Sunt visatorii niste persoane nefericite? De ce da, de ce nu?

Nu. Visare nu implica nefericire. Exista visatori fericiti si visatori nefericiti. Nici macar nu cred ca depinde de ceea ce visezi. Poti sa visezi la lucrui frumoase si sa fii nefericit sau sa visezi la lucruri triste si sa fii fericit, desi aici cred ca e cam fortat. Oare cine viseaza lucruri triste?

Binenteles cand vorbesc aici de visare ma refer la reverie sau la idealuri, aspiratii, teluri. Nu ma refer la visele din timpul somnului.

....Coane MIHAI....pentru a visa nu ne opreste nimenii.......daca suntem nefericiti..atunci..cand..depistam ca visul nostru a ajuns o ruina....ne apucam de alt vis ...si tot asa...pana cand...mirosim trandafiru` la radacina din cauaza viselor si a escurilor...

Exista visatori cu "picioarele pe pamânt"?

Pentru a fi visator trebuie sa fii cu capul in nori .

......actionmedia....daca ne luam dupa.....girafe..putem ajunge si la......DINOZAURI...care.....si ei o fost cat bradu de`nalti si o murit din cauza .......meteorului` ala nenorocit.....

Daa.... Dinozaurii, ei erau foarte inalti. Ei erau adevarati visatori cu picioarele pe pamant.
De obicei visatorii sunt creativi. Iar de la creativ la creator e doar un pas. Oare noi am fost creati de dinozauri, inainte de a disparea?

@actionmedia

Capul in nori nu exclude existenta picioarelor pe pamint !

.....actionmedia...in loc sa iasa pui de dinozauri.....din eclozare....a iesit pui de oamenii bipezi....care au fost visatori....pentru ca au fost cu capu`n nori....stra stramosi lor.....
asa sa dus pe apa EDEMULUI.......Toata sorgintea......noastra..cu lutu` ...si ......suflatu` in partile mai moi.....ups..am comis un pacat...ma trazneste D-ZEU.....

@actionmedia

Discutia nu se refera la a fi rational si visator, ci la visator si ideea de fericire.

Banui ca topicul se refera la cei care viseaza cu ochii deschisi.

De ce ar fi ei nefericiti per ansamblu? Momentele lor de visare sunt in unele in care se simt foarte bine (sunt fericiti). Mi-e greu sa argumentez ca visarea aceasta vine din cauza nefericirii in "viata reala" - eu personal as zice ca cele doua sunt semi-independente. Dar si daca ar fi nefericiti tot timpul in viata reala, tot au si ei momentele lor de fericire: cele de visare.

visul fericirii e doar un pas mai aproape de dezamagire

Sigur ca visatorul este uneori si nefericit- atunci cand realitatea nu corespunde idealurilor sale, cand viata, care are un talent deosebit sa te trezeasca brusc la realitate, iti da una peste ceafa si un sut in ... . Dar ... daca oamenii n-ar fi visat sa zboare -n-am fi avut avioane, au visat sa ajunga la stele si au ajuns (deocamdata) pe luna.
Si cat de nefericit trebuie sa fie cel care nu mai viseaza. Cinicii sunt cei mai nefericiti oameni, dar chiar si ei viseaza- cand isi imagineaza ca asa e mai bine.

Omul isi va dori mereu mai mult va visa mereu la mai bine e doar evolutie. Visele care devin realitate sunt rare de aceea sunt multi visatori nefericiti. Binenteles asta implica sa fi stiut in prealabil fericirea, altfel sunt doar niste visatori tristi

Gata. M-am decis. Incerc si eu sa ma afund intr-un "vis" asternut "aici"... insa, acest lucru nu inseamna ca vreau sa imi rapesc si ultima picatura de visare...

Se pare ca visele ne urmaresc peste tot, nu reusim sa ne eliberam... poate suntem propriul nostru vis, care se viseaza pe sine, si tot asa, la infinit, pana la inceputul timpului...
Fie ca ai optsprezece sau cincizeci de ani, chiar daca visele iti joaca feste si nu dintre cele mai placute, sfarsim cu totii prin a ne lasa din nou si din nou prinsi in plasa lor... un lucru e cert, nu toate plasele sunt asa de fragile si intr-o buna zi vom da peste una din care nu vom mai iesi...
Este adevarat ca esecurile si deceptiile sunt chinuitoare si epuizante daca nu se mai termina, dar... este vina noastra daca de fiecare data o dam in bara - si suntem nefericiti - sunt visele noastre pierdute pe care le-am stapanit, dar nu le-am dominat. Desi... am fi vrut.
Si atunci? Ce facem? Ne plangem de mila? Suntem nefericiti?
Nu!!! Continuam sa visam...
Pentru unele vise, merita sa luptam toata viata, pe altele, le putem arunca in trecut ca pe niste lucruri uzate. Ar fi trist sa ne tradam visele, dupa ce ele ne tradeaza o data, noi sa le tradam pentru totdeauna mintindu-ne ca nu exista...
Drumul lung incepe de unde am obosit.

- Ati obosit si nu mai aveti rabdare?
Ei, nu se poate... speranta moare ultima, asa ca - VISATI!
Oamenii (normali ) incearca sa isi umple golul din viata visand, traind pur si simplu intr-o realitate imaginara, creata special pentru sentimentele care nu pot fi implinite. Insa, atata timp cat crezi in visurile tale, in lumea ta, nimic nu are putere si nici valoare etica sau morala de a te putea indeparta de visele tale, de credintele tale...

Sau... NU dormi deloc, nu mai visa... in fiecare minut cand inchizi ochii pierzi saizeci de secunde de lumina, saizeci de secunde de fericire... de ce sa fii nefericit?

Consider ca visatorii sunt niste oameni nefericiti in primul rand din experienta. Pe de o parte imi aduc aminte de momentele vietii mele in care visam sa ajung la stele, dar mare mi-a fost dezamagirea ca tot incercam si nu puteam. Pe de alta parte, aproape toate persoanele visatoare pe care le cunosc, sufera, dar ori nu vor sa recunoasca asta, ori dau vina pe realitatea cruda care-i face sa se retraga in visare.
In al doilea rand, mi se pare logic, pentru ca visele au la baza dorinta de afirmare. In momentul in care aceasta dorinta de afirmare o ia razna (adica devine exagerat de mare), psihicul incepe sa o suplineasca prin detasarea de realitate si infuzia de realitate virtuala (visarea). D.p.d.v fizic insa, traim in realitatea naturala, daca pot sa-i spun asa: adica suntem cine suntem, si traim cum traim, ceea ce e clar in contradictie cu realitatea virtuala (visarea). De ce? Pentru ca in realitatea virtuala noi jucam rolul de mic Dumnezeu care are puteri nelimitate si face tot ce-i trece prin cap, pe cand in realitatea fizica avem puteri limitate si suntem mult prea mici ca sa influentam natura. Consider ca acceparea naturii (a realitatii fizice), care ne-a dat viata si in care traim in momentul asta, aduce cu sine fericirea cea mult cautata, fericire care va fi reala si nu vis.
Vreau sa atrag atentia ca ceea ce am spus mai sus se refera doar la visarea exagerata, si nu ca as fi impotriva oricarei urme de vis. A avea vise inseama a avea teluri in viata, a avea motivatie. Insa trebuie totusi sa ne pastram simtul realitatii si sa fim constienti despre posibilitatile de realizare ale lor. Si apropo de asta, e bine sa incepem cu vise mai scurte, pentru ca cele mari risca sa ne copleseasca daca apar brusc

Uneori visele par mai reale decit realitatea la care nu participam.Un vis frumos nu intristeaza pe nimeni iar un vis urit...este doar preludiul celui frumos.Eu sint nefericita atunci cind visul meu nu e nici frumos,nici urit ci doar absurd.

Cand esti pe val....sa te astepti la tsunami...uneori visele nu au finalul asteptat .

Dania!

a

Visăm în somn, visăm în starea de veghe.. Cum ne-am putea pune problema (ne)fericirii în vis? Unde e (ne)fericirea VOASTRĂ în somnul adânc când nu există visare, visător şi lucruri visate?

Muhahahah..

Visatorii sunt de regula nefericiti pentru ca prin visele lor creaza o lume ideala si perfecta pentru ei, dar care adeseori este extrem de diferite de realitate. In momentul in care iau contact cu realitatea, lumea "de vis" se spulbera dureros, intr-o clipa.

E dureors sa ne vedem visele spulberate.

Daca nu devine obsesie, visarea e ok.

"Inima doreste fara incetare. E ceva ce nu poti schimba. Dar pornirile inimii trebuie sa se margineasca la situatia prezenta. Toate visarile si speculatiile care merg dincolo de aceasta nu fac decat sa raneasca inima. - Inteleptul nu-si lasa gandurile sa mearga dincolo de hotarul clipei.

Nu este rau sa visezi, mai ales daca esti un visator activ, pentru care visul in sine reprezinta o un vector motivational gata sa mute muntii din loc. Daca nu esti unul din acestia da, vei avea deziluzii, caci asa cum zice un motto pe postul acela Reality TV : "reality bites". Si inca ceva, cineva spunea ca "in real life, there is no save game". Aaa, si nu avem nici "undo", ca in word.

Exact. Visul poate fi echilibrat prin ... actiune.

Fiecare om viseaza, fiecare om actioneaza. In fiecare om exista un raport intre vis si actiune.
Eu asa ma gandesc; daca viseaza mai mult decat actioneaza sau chiar daca aparent actioneaza dar el este cu gandurile aiurea prin alte tinuturi si epoci, nu se concentreaza si exista multe sanse ca treaba sa iasa aiurea, e clar, e visator si are toate sansele sa o dea in bara mai devreme sau mai tarziu. Pe de alta parte (cred ) daca nici nu viseaza nici nu actioneaza atunci e deprimat . Daca actioneaza, e vesel, se concentreaza, viseaza dar adecvat momentului si activitatii sau chiar daca neadecvat dar si-a revenit repede si s-a integrat corespunzator in realitate(nu exista zambaret care sa ma reprezinte in momentul de fata) eu zic ca e OK si apartine normalitatii.

... a mai ramas o posibilitate : sa actioneze , insa fara ca sa mai viseze .

Despre ce vise este vorba? Dacă ne luăm după definiţia oferită de dex, visul este o aspiraţie irealizabilă, trecând de fenomenul nocturn sau de metaforele legate de frumuseţe ( a naturii, a unei femei, etc.), concluzia este că-i necesară acţiunea pentru "a-ţi vedea visul cu ochii", altminteri visele se transformă în iluzii, iar iluziile în nefericire. Pentru ca echilibrul să fie perfect, trebuie să existe egalitatea vis=acţiune=împlinire=fericire...reciproca fiind şi ea valabilă...nu există acţiune ( de succes ) fără dorinţă fierbinte, adică fără vis. Care ar fi fost acum istoria omenirii fără marii ei visători, care au şi făcut totul să-şi împlinească visele?

Cu respect faţă de visătorii de aici,
F

visarea se intimpla iar visatorul apare in vis.. hihihiih..
fiecare visator visează in visul lui.. lumi inchise..

cel mai naşpa vis e să visezi că nu te poţi trezi.. din vis..

Visatorii sunt cei mai fericiti, pentru ca ei au si altceva decat lumea vizibila. Cum sa nu fii fericit cand ai mai mult?
Asta nu inseamna ca nu se integreaza in lume, ci doar ca au si altceva. E ca si cum am pune in discutie doi proprietari:unul poseda un lot de teren undeva, intr-un loc aglomerat, si in vederea tuturor, iar al doilea, pe langa acest lot, mai are si o casa de vacanta in Alpi, sau in Caraibe. Care ar putea fi mai fericit? (Lasand la o parte discutia despre structurile lor, daca sunt evoluati sau primitivi, sau ce temperament are fiecare, etc.)

ªi totuºi, visãtorii sunt ºi cei mai nefericiþi oameni.
Întotdeauna existã ceva su cineva care sã îi dea cu ... ceva de pãmânt! Atunci sã vezi!

E OK, Exergy, nu am nimic impotriva, dar de ce arunci "pastila" si fugi? Povesteste-ne la ce te-ai gandit...

Ar fi prea multe de povestit ... dar cum aici nu e nici sezatoare , nici cenaclu literar, ma limitez la o singura fraza.

Visarea e capacitatea de a te putea transpune intr-un posibil viitor , asa cum ti-l inchipui sau cum ti-ai dori sa fie el.

Nu prea vad unde ar fi problema... Daca cele cinci simturi ("oficiale" ) ale omului sunt macar in parte functionale, acesta este chiar "ispitit" sa viseze... macar cand si cand...

Da, nefericite, pentru ca visul se naste din insuficienta realului. Excesul visarii e marturisirea unei nemultumiri. Nu, sunt fericite, pentru ca de multe ori lumea visata e mai frumoasa.

Lipsa visarii e confirmarea unei sume de imposibilitati ...

Daca ar fi sa iau de bune toate afirmatiile tale atunci ar trebui sa deduc ca lipsa visarii ii face pe oameni (mai) fericiti ?

@exergy