cam asa ceva. Te prinzi mai pe parcurs

asta ca sa vezi ce debiteaza...

Acest topic a fost editat de Titus Herbert: 25 Feb 2006, 02:53 PM

QUOTE (IOAN V @25 Feb 2006, 04:51 PM )

Ai dreptate , cred că termenul legatură covalentă este cel mai inspirat.

Aparenţa aceasta este de multe ori confundată cu iubirea.

Am citit mai demult un lucru foarte interesant , din punctul meu de vedere.

Se lua in discuţie existenta unei încrederi aproape oarbe a partenerilor implicaţi intr-o relaţie de iubire , incredere unul in celălalt bineinţeles.
Ideea de bază a articolului se referea la faptul ca fără existenţa incipienta a acestei increderi necondiţionate nu se poate naşte un sentiment profund de iubire , iar pe de altă parte se explica ideea că supărarea şi durerea care urmează dupa desfacerea acestei legături , ar fi in mare parte sentimentul încrederii înselate.

exergy33

Cred ca Scott ar spune ca nemultumirea cauzata de increderea inselata este o urmare a unei investiri intr-o persoana care s-a intrerupt, afectind energiile celui care le investeste. E ca si cum copii ar trada increderea parintilor luindu-si viata in propriile miini, ignorind inaltele idealuri pe care parintii si le pun in ei. Stim ca parintii sufera si uneori nici nu-i mai iarta. Unde este iubirea aici?

Nu stiu ce sa inteleg prin increderea aproape oarba si cit dureaza. Fenomenul indragostirii tine o perioada limitata, dupa care descperindu-l pe celelalt dincolo de dansul si festele pe care ni le joaca hormonii, increderea si uneori simpatia se erodeaza. Conditiile in care se dezvolta si mentine iubirea dezinteresata implica atentie, riscuri, angajare, confruntari chiar o independenta care nu ne desfinteaza eul. Nu e chiar o poteca prin rai caci nimeni nu e perfect.

Ce este iubirea?

sa incerc o definitie simplificata mai intai, apoi o sa o detaliem.
IUBIREA este manifestarea unei FORTE de ATRACTIE intre indivizi, este o legatura SOCIALA, una dintre numeroasele legaturi sociale, cea mai disputata insa...

FORTA DE ATRACTIE este analoaga oricarei forte din fizica, comporta multe similitudini cu acestea dar NU se identifica cu ideea de FORTA la modul simplist. Mai intai, ce este o FORTA? Definitia din fizica e suficienta pentru inceput, la fel si abstractiunea matematica numita VECTOR. Dar, peste acest model minimal trebuie sa construim un alt model complex care sa includa proprietatile expuse de antevorbitorii mei si asupra carora suntem toti de acord. Mai intai se impune sa definim "punctele" intre care se manifesta forta. Introducem o constrangere asupra nivelului studiat, vorbim despre iubire intre indivizii speciei homo sapiens. Complexitatea intrinseca a indivizilor se rasfrange si asupra relatiilor lor. Totusi putem identifica un trend specific atunci cand apare aceasta forta de atractie. Comportamentul "punctelor" implicate se schimba, interactiunea se confirma prin micsorarea DISTANTEI (nu o simpla distanta spatiala, ci o distanta interpersonala). Asa cum bine s-a subliniat mai sus de ceilalti, exista etape si gradatii ale acestei interactiuni, sincronizarea nu este o conditie sine-qua-non, indivizii incompatibili pot RESPINGE forta provenita de la cei care i-ar putea dori, inainte de a se concretiza vreo interactiune se formeaza o IMAGINE POTENTIALA. Omul are aceasta capacitate, de a trai spiritual si exclusiv o quasi-iubire, fara ca "tinta" sa stie macar. Chiar daca tinta, subiectul atractiei este inaccesibil FORTA DE ATRACTIE exista. S-ar cuveni sa analizam in amanunt de ce, astfel am afla o multime de proprietati ale IUBIRII. Care sunt MOTIVATIILE ATRACTIEI?

Erwin "forta de atractie" despre care vorbesti ar putea sa apara din dorinta de completare a sinelui. De aceea eu nu cred ca omul cauta intotdeauna pe cineva care sa i se asemene. Uneori cauti pe cineva care sa-ti ofere cea ce tie iti prisoseste.
Cred ca "forta de atractie" apare datorita acestei nevoi. Dar am impresia ca s-a mai discutat la inceput.
Poate la unele persoane iubirea nu se manifesta ca o nevoie de completare ci ca o nevoie de protectie care se poate datora pierderii unei fiinte dragi in copilarie a carei lipsa se manifesta de-a lungul vietii.

@Erwin
Ar fi mai multe motive de atractie:
-atractia sexuala, pusa in fiinta si motorul perpetuarii
-nevoia de a fi ingrijit, protejat, apreciat, etc. ne poate determina sa fim atrasi de cei care ofera ceea ce ne este necesar
-nevoia de a orienta capacitatile noastre de a darui spre alte fiinte, lucruri
-nevoia de a extinde granitele eului, sau de al face partas unei structuri mai bogate in interactiuni sau de a-l imbogati. Poate fi intilnita si in iubirea autentica si in indragostire partial.
Acestea sint citeva din cele enuntate de Peck Scott. Sigur mai sunt si altele, dar nu imi vin in minte acum.

Editat de calfa: nu mai este de actualitate]

Acest topic a fost editat de calfa: 27 Feb 2006, 09:56 AM

Iubirea este o Magnetica Magica.

Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
ICAN searcher

daca e magica mai are rost sa fie comentata si intoarsa pe toate partile? Sau o luam de buna? Nu vrei sa mai detaliezi?

Doar sa valuresc. Iubirea este, pe fundament acel mirific background fiind in acelasi timp si fiinta, este o Ipostaza Mare si Miraculoasa a Viului, acea comuniune sau comunicatie din toate punctele de vedere de la chimie la ideatie si magnetism. Este Iubirea Iubirilor, sa zicem. Fara iubire nu ar fi gravitatie si invers. Numai ca_corpurile nu se ating, spatiul fiind discontinuu. Tocmai de aceea Iubirea e privita gresit. Dezordinea Personalitatii (DP) sau Multiplicarea Personalitatii (MP) specifice acestui Mileniu vorbesc in chip magic, uneori trist si dureros sau tragic-ratacit despre aceste invaluriri iubitoare ale Iubirii. Cred ca e cel mai frumos lucru, Iubirea. Dar nu atractia suprafetelor caci pupicii sunt haiosi iar sarutarile infocate aidoma numai ca ele nu se exista decat intr-o proximitate dinamica a noastra ca fiinte in fiinte. Caci nu NOI suntem Fiintele. Oauuu, tigrilor dragi, pe care Bufnila ii iubeste la nebunie, fiind Codurile Noastre de Bare acesti tigri, ar trebui sa incercati sa Aveti Curajul Nebun sa ganditi Iubirea altfel, cu totul altfel.

Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
ICAN searcher


PS: Din perspectiva acestui frumos topic pe care il construiti atat de fermecator si de pasionat, ICAN ar putea fi decodificat ca fiind desvalurirea propozitionala:
Iubirea Are Curajul Nebun

Cand spui "sunt nebun dupa tine" chiar e un graunte de adevar acolo. Si sunt sigura ca oricine iubeste este putin nebun. Dar discutia incearca sa scoata si alte laturi ale acestui aspect in evidenta. Motivatii, nevoi, dorinte...

Am citit pe diagonala cartea respectiva dar nu am gasit ceva care sa excluda autosugestia. Dimpotriva. In forma prezentata de autor autosugestia se impune de la sine. Altfel nu ai cum sa ridici o idee, oricare ar fi ea, la rang de crez. Daca nu ar fi autosugestie. Azi spui "iubesc", iar peste 5 minute, daca iti vine nu stiu ce idee, sau daca vezi ceva care nu iti place la persoana iubita, spui "nu mai iubesc". Autosugestia vine si iti intareste idee. O face parte din tine. Nu mai poti scapa de ea decat inlocuind-o cu o alta idee. Astfel devii orb sau ingaduitor la greselile sau defectele persoanei iubite.

Totusi abordarea lui Scott Peck nu este una tocmai corecta. El exclude relativ empiric forme ale iubirii pe care el nu le considera iubire sau nefacand parte din iubire si dupa aceea spune: iata, golita de toate aceste "false iubiri", iubirea este conform definitiei mele. Repet, nu am observat criteriile dupa care face el aceasta selectie.

Abordarea mea este diferita. Eu spun ca toate acele stari sau sentimente sunt componente ale iubirii care este o traire mult mai complexa. Pornind de la acele sentimente ajungi la iubire prin autosugestie. Multe din acele trairi se regasesc si la animale (atasamentul, recunostinta, atractia sexuala, grija fata de pui etc.) dar numai omul are capacitatea de a le transforma in iubire.

Este libertatea ta sa fii sau nu fii de acord cu el. El propune o definitie, argumenteaza opiniile lui, asta nu inseamna ca trebuie sa fii de aceeasi parere. Astept insa opinii constructive, de ex.: investirea este de fapt iubire pt ca... sau ma rog poate propui alte tipuri de relatii care se incadreaza mai bine la iubire. Eu prefer varianta lui deoarece plec de la premisa ca iubirea inseamna relatie profunda, in care celalalt este apreciat ca om independent, cu rezultat in cresterea spirituala. Nu o vad ca pe un pansament pe care il pui pe o rana (nevoie subiectiva, egoista) sau ca o proptea care mentine dreapta alta persoana.

Nu cred, si nici nu ai prezentat nici un argument. Dimpotriva, eu cred ca e cea mai lucida forma de iubire, asa cum o propune el nu te autosugestionezi pt. ca stii foarte bine ce, cum si de ce iubesti.

Am mai spus, pt. tine e asa cum vrei tu. Dar nu vad de ce as prefera varianta ta, e prea amestecata. Prefer una "dublu rafinata" prin elimiarea egoismelor si adaugarea intelepciunii.

Pst, pst! Maestre, nu cumva gresesti?
Eu ziceam ca spatiul ar fi continuu...ca altfel cum ar ajunge lumina stelelor pana la noi? In schimb materia este (aparent) discontinua...Dar cine poate spune ce este spatiul cu adevarat? Poate fi doar o iluzie...datorata unei stari de dilatare. Si nici iubirea nu are forma...materiala desi noi oamenii pe langa ca o simtim o si putem citi in altii. As presupune mai degraba ca iubirea e ca si lumina stelelor...continua, strabatand intreg universul. Numai indoiala omeneasca ar putea sa o limiteze, sa-i puna bariere, sa o inabuse.

Merlina:

oh, Maestrul nu greseste, el valureste!

TIMPUL iubirii este discontinuu pentru ca iubirea e un camp de forte care se manifesta discontinuu, doar atata vreme cat suntem constienti (sau cel mult si atunci cand visam) avem sentimentele ce insumate formeaza iubirea. In analogia ta, iubirea e ca lumina unui pulsar.

Pai varianta lui Actionmedia este cea reala, intalnita la mai toti oamenii care iubesc... Tu vorbesti despre o iubire utopica, fara corespondent in realitate.

Poti argumenta ca eu imi iubesc sotia pentru ca vreau, pentru ca mi-am propus sa o iubesc?

Depinde ce alegi sa intelegi prin iubire. Daca are legatura cu a cere (a lua, a astepta) sau a darui (dezinteresat, a nutri). Daca aleg varianta comuna nu mai stiu cind celalalt ma place pt. ca apreciaza la mine capacitatea de daruire, bunatatea, etc. sau "chimia" lui ma cere pe mine pt. a indeplini legea de procreare. Chiar din vechime au fost deosebite mai multe tipuri de iubiri, ex.: eros, filia, agape la greci. Distinctia e gratuita sau tocmai asta urmareste, precizarea clara a modului in care e implicata fiinta si resorturile care o determina sa actioneze?
Iubirea in sensul cel mai pur al cuvintului ar trebui sa elimine dorintele egoiste care hranesc egoul personal sau al speciei, ori alte confuzii cum ar fi cele produse de investire. Ca noi, in acceptiunea comuna a termenului, numim iubire toate aplecarile afective indiferent de motivatiile lor, e alta problema. Si in fizica prin greutate multi inteleg masa unui corp, iar becul arde desi este doar incalzit filamentul pina la incandescenta. Inseamna asta ca nu trebuie sa analizam lucrurile, sa trecem dincolo de ceea ce pare a fi la prima vedere?
De unde stii ca e fara corespondent in realitate? Poate este ceva doar bine ascuns pe care trebuie sa o gasim pt. a ne implini potentialul. Eu sunt sigur ca exista in realitate. Cel putin iubirea lui Iisus corespunde termenului propus.

Cred ca ar trebui sa va cunosc mai bine mai intii, sa vad ce fel de iubire este intre voi, cum te raportezi tu la ea. Poate iti vei da tu mai bine seama daca te vei uita mai atent prin capitolul pe care l-am propus (e si in semnatura mea un link).

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 Feb 2006, 10:14 AM

Iubirea E LIBERTATE!
Lumina nu are viteza constanta.
Noi nu ne tragem din maimute.
Timpul nu e "unula dupa altul" ci e complet VALURIT.
Imaginile nu sunt FIXE, sunt valuritoare.
Iubirea e Cautare!
Adevarata Iubire se regaseste in Budda, in Mahomed, in Iisus!
O iubire enigmatica se regaseste in ICAN.

Iubirea e Joc.
Este si un Mare Joc. In fiecare dintre noi.

Ovidiu Bufnila care va iubeste oriunde ati fi, oriunde ati iubi si oricine ati fi si pe oricine ati iubi!

E treaba ta daca ma crezi sau nu, dar argumente am prezentat, iata-l:

Dar poate nu m-am exprimat pe intelesul tau. Si nu e de mirare pentru ca filosofia dupa care te ghidezi are in centru liberul arbitru, pe cand eu prezint lucrurile ca si cum nu ar exista liber arbitru. Chiar daca ar exista, nu vad ce ar avea de cautat in iubire.

Am retinut din ce a spus Peck, ca el a folosit termenul de "vointa" pentru a defini o dorinta pentru indeplinirea careia treci si la actiune. De fapt dorinta este motivatia, iar iubirea este actiunea in sine (asa vad eu) sau putem spune ca iubirea este o atitudine. Acea dorinta de de care vorbeste Peck se poate atinge si prin alte metode decat prin iubire.

Ceea ce vreau sa spun este ca simpla "vointa consitenta" de a face ceva nu este suficienta pentru concretizarea unei actiuni. Oricat de puternica este motivatia, va exista oricand pericolul de a fi devansata ca prioritate de alte motivatii.

Cand am citit cartea aveam senzatia ca este special construita pentru a-l directiona pe cel ce o citeste catre o anumita filosofie. Odata patruns in acea filosofie, este mai greu sa iesi.
Nu inteleg. De ce sa eliminam egoismele? Ce treaba are intelpciunea cu iubirea?

Daca accepti ca iubirea este o simpla iluzie indusa semiconstient nu mai e necesar sa mai vorbim despre ea. Oricum nu vad de ce ar depinde de ce alegi sa intelegi. Iubirea este ceea ce este. Are multe forme si este un fenomen complex care include sentimente, asteptari, legaturi, relatii, aspiratii, ganduri, idei preconcepute, s.a.m.d.
Spuneam mai devreme ca o iubire nu este identica cu alta si imi mentin opinia. Fiecare iubeste in felul sau.

Ideea extinederii sinelui o accept si cred ca este ceva natural. Nu consider corect motivatia "pentru dezvoltarea spirituala", asta este total in plus. "extinderea sinelui" este motivatia. "Extinderea sinelui" face parte din natura umana. Chiar Peck spune ca un copil de pana intr-un an nu distinge intre sine si lumea exterioara. El si lumea sunt un tot unitar. Sunt perfect de acord cu aceasta afirmatie. Pornirea aceasta spre extinderea sinelui probabil ca vine din frageda pruncie, este o dorinta latenta si inconsitenta de a te uni cu restul lumii, de a redeveni ceea ce erai candva.

Am inteles eu ce spui tu, dar cind spui despre cineva ca definitia propusa de el are la baza autosugestia, atunci nu dai citat din tine ca sa argumentezi. Asteptam un citat din carte sau o idee desprinsa dintr-un text concret.

Eu adoptasem aproximativ aceeasi filozofie (perspectiva asupra acestor probleme) inainte de a citi cartea.

Ei, dar eu nu accept asta, de aceea e necesar sa imi clarific de unde apar sentimentele mele ce urmaresc ele si unde ar putea sa ma conduca. Nu de alta, dar interpretindu-le gresit, s-ar putea sa perseverez in greseli care mai tirziu ar putea sa imi aduca suferinta si pina atunci irosesc si timp pretios. Evident ca o iubire nu e identica cu alta. Daca o iei asa nici o ureche nu e identica cu alta, chiar daca e la acelasi individ. Insa toate au trasaturi comune si lucruri care le disting. Ansamblu de sentimente numit iubire este o combinatie a altora si chiar si a iubirii dezinteresate, cum e in definitia propusa. Eu aleg sa le studiez pt. ca asa vreau si am dat si motive.
Dupa opinia ta, ca nu depinde ce alegi sa intelegi, toata psihoterapia este inutila. Pt. ca intelegerea a ceea ce se intimpla si adoptarea altei strategii, mai sanatoase, vindeca pacientii care se trateaza la psihoterapeut.

De ce sa eliminam egoismele? Atunci intreb de ce sa fim sinceri cu persoanele cu care interactionam si de ce sa nu le tratam ca pe niste mijloace prin care noi sa le folosim pt, a ne satisface anumite nevoi? Raspunsul este cred aprox. acelasi.

De ce sa fim intelepti? Ca sa nu confundam iubirea cu atasamentul, indragostirea, investirea, etc.. Iubirea inteleapta este aceea care se cunoaste pe sine si nu se substitue unei simple nevoi ci dorintei dezinteresate de crestere si imbogatire spirituala. Ca sa ne pastram individualitatea si sa nu ne "topim" in curente de opinie ai caror ambasadori inconstienti sa devenim. ca sa fim intr-adevar stapini pe viata noastra afectiv-emotionala.

Sunt mai multe feluri de extindere a sinelui. Ideea este de a gasi acea modalitate care este reciproc avantajoasa, care nu ne transforma in mijloace dar ne ofera beneficiile comunicarii si colaborarii. Nu vad alta directie de dezvoltare efectiva si sanatoasa a sinelui decit dezvoltarea spirituala.

Iubire inteleaptaaaa?
Oauuuu!
Cand adaugam IUBIRII un determinant OMORAM Iubireaaaaaaaaaaaa!
Iubirea e Ipostaza Noastra e Dinamica Noastra, E Libertateaaaaa!
Nu ucideti Libertateaaa!
Nu va mai ghidati dupa mituri invechiteeee!
Sa intelegem ca nu putem elimina egoismul! E chiar bun uneori. Numai ca trebuie sa-l topim, sa-l valurim in iubireee!
Uuuups, am spus o prostie?

Eu nu am spus ca definitia lui Peck are la baza autosugestia. Am spus ca asa cum o defineste el nu se poate sa ignore autosugestia si am argumentat de ce. Nu spun ca el ar fi spus asta.

Pai asta e problema. Nu exista corect sau gresit decat intr-un context dat. Corect sau gresit sunt notiuni relative. Nu ai nici o garantie ca ceea ce scrie Peck nu te va conduce spre o greseala sau ca te va salva dintr-o greseala. De obicei, cu cat aprofundezi o problema cu atat devine mai confuza si cu atat mai mare devine riscul de a gresi.

Nu vad ce legaura are una cu alta. Ideea este ca "nu te legi la cap daca nu te doare". Psihoterapia este utila atunci cand ai probleme. Daca nu le ai, psihoterapeutii vor avea grija sa ai, altfel cum isi vor castiga si ei painea?

Daca te indeparteaza de starea naturala eu zic ca mai mult te incurca decat te ajuta. Poate ca rezolva o problema dar iti mai creeaza premisele pentru alte 10 probleme.

Peroanele cu care interactionam sunt "niste mijloace" de care ne folosim, asa cum noi suntem mijloace pentru alte persoane. Asta este realitatea. Asta nu inseamna ca nu poti fi altruist si sincer cu aceste persoane. De cele mai multe ori ne folosim de ceilalti fara sa ne dam seama si ii lasam pe altii sa se foloseasca de noi fara sa ne dam seama. Asta nu impidica insa iubirea.

Pai daca sustii opinia lui Peck te topesti intr-un curent de opinie. Este imposibil sa nu te topesti intr-un curent de opinie. Asta am numit eu "diluare" si face parte din viata noastra. Sinele se extinde (sau se contracta sau se modifica) si ca urmare a acestei diluari. Fiecare individ se formeaza in urma unei infinitati de diluari si duplicari. De cand ne nastem si pana murim ne tot topim in curente de opinie, ne diluam in diverse personalitati pe care le intalnim si totusi iesim unici.

Uuuups! Altele sunt intelesurile, tigruleeee!
Crick si Dennet vorbes indeajuns. OK, si ei se pot insela.
E o idee ciudata despre DPM-uri in Era Complexitatii.
Dezordinea Personalitatii Multiple in Era Complexitatii vorbeste si despre Iubire dar si despre idiotenia ideeii de Evolutie. Totul e legat, metaforic ci miraculos intr-o mare IUBIRE. Care ce e?

Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
Premiul III la Concursul International de Decriptare, Marea Britanie 2003

Asa si cu boala fizica sau psihica, nu? Sanatos sau bolnav sunt notiuni relative.

Mai rea decit actiunea este doar inactiunea. Nu am nici o garantie, doar ma lamureste despre sentimentele mele. Imi este suficient, eu tot pe calea mea ma duc.

Asta nu e adevarat. Daca ar fi asa stiinta ar fi cea mai mare incurcatura.

Suntem prea departe de starea naturala, asta e problema. Dar daca spui ca omul trebuie sa se poarte instinctiv si sa nu accepte educatia, no comment.

Pina la urma ai rezolvat-o cu iesim unici. Problema e daca iesim, suntem sau nu in stare sa depasim niste tipare sau raminem niste copii. Opinia ta anterioara sugereaza ca nu are rost sa le depasim, pot aparea alte 20. Nu te topesti intr-un curent daca il intelegi si esti in satare sa il dezvolti. Curentul se topeste si creste prin tine. Cineva l-a dus pina intr-un punct, daca esti capabil il duci mai departe. Daca te-ai oprit, atunci te inghite el pe tine.

Corect, daca o facem fara sa ne dam seama, dar daca o facem constient si cu angajament atunci este iubire caci ne sprijinim reciproc. Peck da citeva exemple in care lipsa angajamentului poate insemna mult pt.. un individ.

Cu asta inchei caci duce la o concluzie ciudata. Adica de ce sa ne ingrijim noi de sanatate, sa le luam pinea medicilor, nu? Sanatatea e de mai multe feluri, de una ne dam seama numai cind cineva clacheaza sau face un infarct, etc.

In concluzie, ideile tale se rotesc in jurul la "ce rost are". Sper ca raspunsul este clar, obiectia a fost insa slabuta.

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 Feb 2006, 02:20 PM

In principiu da. Sunt relative la marea majoritate a oamenilor.
Dar nu vad relevanta in contextul de fata.

Si asta este relativ. Nu intotdeauna inactiunea este mai rea decat oricefel de actiune. Iar unele actiuni pot fi mai rele decat inactiunea.

Calea ta se modifica prin prisma ideilor pe care le adopti sau pe care le sustii.

E adevarat, dar solutia nu este departarea ci apropierea.

Nu am spus asta. Spun ca este de preferat ca educatia sa se bazeze mai mult pe fapte decat pe fantezii.

Nu am spus asta. Am spus ca este normal sa te ingrijesti de sanatate atunci cand ai o problema. Uneori grija excesiva va creea problemele. Mai spuneam ca unii psihologi se vor stradui sa te faca sa crezi ca ai probleme pentru a merge la consultatii mai des. Trebuie sa aiba si ei clienti.

In concluzie, un dialog relativ despre ceva relativ are rost?
Ce propui, sa nu ne intereseze, sa nu studiem deloc aspectele legate de "patologia (sau psihanaliza) iubirii", aceasta fiind o falsa problema?

Sigur ca da, de ce nu ar avea.

Nu am gandit si nu am propus asa ceva. Ba e chiar foarte bine sa le studiem. Putem sa le studiem, sa le analizam, sa tragem si concluzii. Problema apare atunci cand incercam sa le ridicam la rang de lege si incepem sa ne raportam la ele. Daca incepem sa ne ghidam viata dupa niste teorii fanteziste si nedemonstrabile atunci avem o problema. In rest, orice fel de discutii si studii sunt binevenite si zic eu fertile pentru "expansiunea sinelui".

Cine vrea sa le ridice la rang de lege? Am spus clar ca le discutam, dar daca se dovedesc bune eu le accept si le folosesc, chiar daca sunt nedemonstrabile. Pt. ca tot ce tine de suflet si morala, comunicare, respect, iubire, colaborare este nedemonstrabil. Fara ele ce ramine din viata?
Mai fantezista si mai lipsita de priza la realitate mi se pare cramponarea in cunoasterea concreta, demonstrabila. Un univers ramine astfel neexploatat sau nefolosit pt. ca nu se poate demonstra.
Oricum incercarea de a face dintr-un psihiatru un autor fantezist cind vorbeste despre cele din meseria lui, inseamna ceva curaj. Nu stiu insa cit e de inteleapta cind nu poti aduce nici o proba.

Un psihiatru este diferit de un psiholog. Psihiatrii se ocupa de probleme patologice. Iubirea nu este o problema patologica, este un domeniu care se poate aborda si din punct de vedere psihologic dar si filosofic. Probe nu este nevoie sa aduc. Unele idei afirmate de el sunt pertinente. Asta nu inseamna ca intreaga teorie este corecta. De asemenea unele idei afirmate de el par exagerate sau neconforme cu realitatea. Asta este suficient pentru a invalida teoria.

Eu personal am acceptat anumite idei si am respins alele atata tot. E bine sa ne intrebam si care este scopul pentru care s-a scris cartea. Daca urmarim modalitatea de distributie si publicul tina s-ar putea ma mai tragem niste concluzii interesante. Sunt convins ca scopul principal al autorului a fost acela de a-si vinde cartea si se foloseste de noi pentru a se imbogati. Asta nu inseamna ca nu ne iubeste si ca nu ne vrea binele.

O logica care ar putea sa para "beton". Pacat ca nu se prea potriveste cu realiitatea, ca prea era frumoasa. . Conform ei toti autorii nu vor decit sa se imbogateasca pe seama noastra.
Aici se constata o lipsa de incredere in oameni, care care are la baza, de obicei, lipsa de angajare a celor care spun ca iubesc o persoana fata de acea persoana (de obicei in copilarie), de aceea nu pot avea incredere, caci nimeni nu merita incredere (lipsind angajamentele). Hai sa vedem e buna teoria asta.... , sau daca o intelegi, ori doar te dai mare. Definitiile in carte.
Un psihiatru (psihoterapeut) trebuie sa stie mult mai bine despre normalitate decit omul obisnuit, altfel nu stie "unde sa duca oamenii" ca sa-i faca sanatosi.
Nu zice nimeni sa fii de acord cu el, dar spune clar si argumentat ce nu iti convine, altfel, cu afirmatii generale, e apa de ploaie.
Poate mai invatam si noi ceva....

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 Feb 2006, 03:43 PM

Eu nu am afirmat ca toti autorii vor sa se imbogateasca pe seama noastra. Este insa o realitatea ca in USA a fi autor de "best seller" este o profesie.

Iata ce am gasit pe site-ul lui peck:

Interesant nu? Este al doilea indiciu ca obiectivul principal este acela de a face bani din asta.
Primul indiciu fiind cel enuntat mai sus (despre industria cartilor din america)
Al treilea indiciu este felul in care este scrisa cartea, limbaj curent, digerabil, usor de priceput de toata lumea.
Al patrulea indiciu este faptul ca seamana izbitor cu alte carti care abordeaza subiecte asemanatoare si care sunt clar orientate catre profit.

Nu spun ca am dovezi in sprijinul acestei afirmatii, dar am toate motivele sa cred ca principala motivatie a autorului a fost profitul. Repet! Asta nu exclude posibilitatea ca el sa fi facut asta din iubire pentru oameni. Adica poti sa si vrei sa obtii profit dar sa ai si intentii altruiste.

Stie atat de bine ce e aia normalitate incat majoritatea celor cu boli psihice nu se fac insanatosesc niciodata.

Am spus si am argumentat.

Acuzatii se pot aduce chiar si fara argumente sau cu argumente numeroase de tip generalizare pripita.
Faptul ca a stat atit in top poate fi o confirmare a valorii, a talentului acestui om de a spune in limbaj accesibil lucruri importante pentru oameni. Oricum asta nici nu ar trebui sa conteze ci doar valoarea in sine a cartii.
Cind combati o teorie nu spui ca e si buna si rea, arati ce e bun si ce e rau in ea. Asta nu am vazut, desi trebuie sa recunosti ca m-am straduit sa aflu. Dar intrucit discutia nici nu pare a se indrepta in aceasta directie, eu nu o sa mai insist.

"Aleg" sa inteleg definitia ei: iubirea este un sentiment de atasament si afectiune. Daca tu ai o definitie personala, evident ca vorbim despre lucruri diferite.

Vorbesc despre definitia din dictionar...

Cred ca ai gresit sub-forumul, aici nu este Comunitatea Credintei. Existenta lui Isus este discutabila, faptele pe care unii i le atribuie la fel. Nu poate fi un argument intr-o astfel de discutie.

Ok, pune intrebari si-ti voi raspunde. Nu am de unde sa stiu care informatii iti sunt esentiale pentru a da un asemenea verdict.

Ioan V

Sentimentul de iubire a existat si inainte de Isus , si inainte de Moise ... el a aparut odata cu primii oameni , intr-o forma pura , nepoluata de dogme sau curente filozofice ,curente de mai lunga sau de mai scurta durata.
Sentimentul de iubire este in legea firii omenesti.

Acest topic a fost editat de exergy33: 3 Mar 2006, 09:14 AM

Am dat definitia, nu este personala, ii apartine lui Scott Peck, iar eu doar subscriu la ea. Este preluata din cartea Drumul catre tine insuti, din care capitolul de care spuneam a fost pus pe net. Nu am mai argumentat eu in favoarea definitiei deoarece a facut-o autorul in textul de aproape 100 pagini prezentat.

Nu am gresit forumul, iubirea propusa de el este un model indiferent daca El a existat sau nu in realitate. Dar apropoo de asta, este personajul despre care exista probabil cele mai multe marturii iar tu vrei sa-l faci disparut. Poate ar trebui sa ofer ca model iubirea sfintilor (crestini si nu numai) ca sa iti fie pe plac.

Autorul sustine ca sentimentele nu sunt cu adevarat iubire, ci doar un rezultat al investirii. As prefera sa va uitati prin textul spre care am pus un link (acum e si in semnatura) si sa spuneti precis ce nu va place acolo. Sistemul de analiza e prea complex sa raspund in 2 propozitii.

Eu nu credeam ca vrei sa faci cunoscute in public anumite lucruiri. Respect insa dorinta ta si iti propiun sa incepem:
1. A fost prima ta iubire?
2. A fost dragoste la prima vedere?
3. Cit timp a durat pina v-ati casotorit?
4. Ce apreciezi mai mult la sotia ta?
5. Crezi ca mai exista alte persoane pe care le-ai putea iubi la fel?
6. Ai copii? Daca da, prin ce difera iubirea ta pt. ei de iubirea fata de sotie?
7. Iti iubesti parintii? Care e diferenta intre iubirea fata der ei si cea fata de sotie?

Deocamdata atit. In functie de raspunsuri voi continua.

Iar eu subscriu definitiei din DEX...

Si asa ai rezolvat problema: printr-o astfel de definitie iubirea nu mai tine de sentiment, ci de vointa si ratiune. Numai ca definitia este, cum spuneam, eronata.

Ce sa-i faci cu definitiile astea... Din moment ce iubirea este definita ca "sentiment" in toate dictionarele limbii romane, autorul respectiv pur si simplu vorbeste despre altceva, nu despre iubire.

Daca vor fi intrebari la care nu pot raspunde, o sa te anunt. Dar mi se pare un exercitiu interesant...