Mâine începe săptămâna mea cu schimbarea statutului.... Nume, buletin, bla bla... Dar gândul de azi e... îndoiala. Îmi vine să ţip: vreau să fiu mămică! Dar... nu o să fie aşa. Îmi plac mult copiii. Aş vrea toţi copiii să fie ai mei... şi mai ales aş vrea să rămână mici, să mă bucur de fiecare gest... să nu crească la vârsta în care-ţi e frică de cine ştie ce vicii. E... dar nu o să fie multe aşa...
"Unde s-au dus ? Când au apus
Anii de sus ai gloriei lor ?
Unde-s pistoalele ? Unde-s pumnalele,
Caii şi flintele haiducilor ?"
De ce bâzâi? Ia uite: sunt haiduc! Într-o zi o să mă urc pe cal alături de greieraş, am să-l strâng tare în braţe şi n-am să-i mai dau drumul. Luăm împreună calea codrului, o să facem plozi frumoşi ca noi (modestia ştiu) şi nu o să ne mai pese de nimic. Iar dacă acolo sus e cineva atunci ştie că dincolo de toate jurămintele lumii am să fiu mereu a greieraşului. Ia uite ce copilă visătoare m-am făcut. Jurnalul mă iartă că la vârsta asta sunt aşa... Ştie el ceva....
Şi greieraşul? Ştie câte îndoieli am azi? Of, mă vedea liniştită şi senină, mi-a urat vise dulci, dulci... Mi-a spus cu încredere în inimioară că de mâine vom schimba câte ceva...

Noapte bună, greieraş! Vom schimba... atât de multe se schimbă zilnic, putere să avem să ne păstrăm inimile de copii, iubirea şi încrederea că vom rămâne mereu împreună.

Acest topic a fost editat de şoricuţa: 6 Feb 2006, 12:16 AM

"Aseară
ziua s-a căţărat pe masa de lucru,
a sorbit adânc din sticla de vin
şi mi-a spus:
Mâine va fi noapte."

Vise albe si reci si totusi... atat de vise

inger

zbor

Acest topic a fost editat de şoricuţa: 15 Feb 2006, 04:47 PM

Ce zici, jurnalule? Azi scriem telenovele? Aha, una de 24 februarie. Uite un dialog cu ea si...constiinta. Text cu puncte de suspensie

Hei fata, treaca-ti furia... Si ce daca e 4 dimineata?... Plangi in batista?... Sa-ti fie rusine! Ti-a spus cineva ca-n vremea asta dumnealui sforaie linistit in pilotina?... Aha, nu sforaie... Bine, bine, toarce si el si pisica... Doreai sa te stranga in brate?... Nu te sfii, spune repede ce mai vrei!... Da stiu, dragostea nu-i vulgara. Ba uite ca este, unele vise sunt destrabalate rau... Visele tale nu?... Iti e frig? Fa bine si imbraca-te mai gros si lasa omul sa doarma! Te miri ca sughite in somn... Da, da e 4.30... Of, bine va mai facea cand incepeati schimbul la 6! Acum nu mai aveai timp de scris tampenii, erai franta, injurai dar nu te gandeai la cai verzi pe pereti. Uita-te si tu la oamenii astia: deja sunt in bucatarie, gandesc ce sa puna pe masa copiilor... A, tu n-ai copii... N-ai ca n-ai fost in stare. Daca femeia vrea. Dar tu, tu erai mereu puternica, il protejai, nu-i cereai sa fie salvatorul pe cal alb. Esti o morsa!... Lasa lacrimile, se face ziua si nici urma de stele de numarat. Fugi in oglinda, oi afla niscai fire de par alb!... Gata, gata ca nu te-am trimis sa vezi riduri... Dormi, dormi macar doua ore bleago!... "Drogobetele saruta fetele".... Tu?Tu dormi, esti prea batrana!

Se spune ca nou-nascutii sunt ingeri care au visat sa ajunga pe pamant. Inainte de a se naste isi insotesc nevazuti viitoarea mama si asteapta intruparea. Femeile fara copii sunt insotite de ingeri nenascuti. La un moment dat se vor intalni, aici sau dincolo. Dar cel mai probabil aici. Rabdare ...

... multumesc, denise.

"... batand
la usa fara copii-
n-aude nimeni.

in casa asta-asculta
numai jucariile!

Aceeasi sare-
in ocenul Pacific
si-n lacrima..."

(din scoici fara perle - S. Codrin)

Oare chiar am reusit? Oare chiar va fi asa frumos?... Ce mai: party!
Mai e pana miercuri dar cred ca... ma mut pe malul marii, Marii Nordului
... sunt atat de dulci lacrimile de fericire! Doctorat in Germania.... te-ai scos fata!

Nu plâng, nu râd! Deschid doar ochii să văd ce se întâmplă, iar....cuvinte se-ofilesc în lungi tăceri
"Mai bine cerşeşti
cu mâinile întinse
la o răscruce –
cerul să îţi arunce
în palme ploaie şi vânt", suflete! Din bătălia aceasta iar nu ai ieşit învigătoare...
Cu ochii în întuneric, cu gândul pierdut printre fulgii viscoliţi, simt aspra durere a albului. E ca o foaie din care lipseşte iar şi iar sufletul tau... De ce nu e în mintea omului tihnă?

Doar în pădurea uitată
cărările sunt îmbrăcate
fără zgârcenie în aur

Azi a fost ziua în care n-am putut să privesc zăpada cu ochi de copil, n-am putut să mă întind fericită şi să desenez îngeri.

Aş fi vrut să joc şotron, aş fi vrut să întorc timpul în loc şi sa fug (aşa murdară de cretă cum eram) pentru totdeauna... De ce, de ce m-ai rugat să rămân când ştiai că nu vei putea să mă păstrezi? Am să fug în lume aşa cum ne-am dorit, să fiu tare încă o dată... tare, tare singură de data asta

....de azi nu mai sunt zeiţa M, nu mai pot. Imi e ruşine şi cu acest haiduc care se lamentează. Curând o să piară toate urmele

Acest topic a fost editat de şoricuţa: 2 Mar 2006, 12:11 AM

Astăzi umerii mi-au fost sfâşiaţi într-o armată de greieri epileptici
şi brusc am simţit nevoia să mă retrag într-un loc
unde plouă mereu; să fac o groapă adâncă,
şi să pătrund în gura Pământului care să mă mestece
până-mi cresc aripi.

Muşchii fetei mi se contractă involuntar tulburaţi de zborul libelulelor,
Luna îmi mânjeste încheieturile de sticlă cu lumina
rămasă în jurul leului înaripat ce şi-a abandonat scheletul
păstrând în el doar stelele scuturate de Dumnezeu
peste aureolele boreale.

Mă gândesc că aş fi putut fi pasărea
care să-i ciuguleasca Pământului stelele din cerul gurii,
îngerii mi-ar fi exilat zborul fără vreun motiv anume
şi-as fi rămas acelaşi om mergând rătăcit
în respiraţia cerului.
(Aleksandar Stoicovici)

Acest topic a fost editat de şoricuţa: 2 Mar 2006, 12:51 AM

pulsul meu a renunţat la secunde
când umbra-mi adie spre apus
mă strămut în pântecul liniştii
tăcându-ţi nădejdea din urmă

de gândul tău cu respiraţie de lavă
se va prelinge rugăciune ochilor mei
într-un fel dulce şi tăinuit am să ştiu
că a venit noptea în care te locuiesc

Acest topic a fost editat de şoricuţa: 2 Mar 2006, 05:27 PM

"De fapt, cine esti tu? [...] De-atatea ori mi te-ai infatisat asa cum esti, de-atatea ori mi-ai spus ce simti cu adevarat, de-atatea si atatea ori mi-ai pus sufletul in palma, dar oare te-am vazut, te-am simtit si te-am ascultat vreodata cu adevarat?

Dar tu pe mine? Esti, oare, la fel? Oare si tu, in imaginatia ta, gandesti si simti pentru mine? In locul meu? Oare si eu sunt pentru tine un "TU"?

De ce ne chinuim atat sa construim un castel pe care niciodata nu-l vom termina, cand avem nevoie doar de un camin simplu si cald, care exista deja, atat de aproape de noi? Nu ar fi mai usor sa acceptam niste ganduri si sentimente autentice si nepieritoare, in loc sa cheltuim atata efort si durere in incercarea de a crea unele care sa para reale?

Ce-mi lipseste sa te vad si sa te accept asa cum esti, fara sa incerc sa te modific?"
20.11.03 19:52:35

... te mai intrebi?

Acest topic a fost editat de şoricuţa: 3 Mar 2006, 11:29 AM

o furnica
mica
si-o lacusta,
cum mergeau pe o carare-ngusta
care ducea spre scoala,
au intalnit in cale o piatra colosala
(asa i se paruse
furnicii-o biata piatra ce-n drum le aparuse),
iar mica scolarita, harnica precum stim,
a spus:
-sa socotim,
prietena lacusta, cu ce sa o urnim
ce forte-ar trebui s-o-nlaturam din cale,
sa nu ne mai incurce cand trecem pe carare!
-vai, dar,
veni atunci raspunsul,
eu draga, pot sa sar,
de ce sa imi bat capul cu pietrele din drum!

acum,
morala ne va scoate, desigur, din impas:
la salturi peste sarcini, ce prieten nu e as?

(cu multumiri d-le Lica P)

Dialog intre umbre. Multumesc frumoasei... albastre

intr-un strigat te-am vazut peste granita
treceai plutind legata de mal
nu eram fericiti, fumai, eu injuram stilcind consoanele fara gust.
un pescar ne oferea covrigi scosi din ventrele sirenei, o spintecase cu privirea sa agera.
am mincat sardele si covrigi, am oftat a soarta perfida, nimeni nu zicea nimic.
ai luat o gura de tequilla, zici vrei? zic nu
te scarpini pe picior ma scarpin si eu cu visla, nesimtit prost crescut fara educatie germana solida nicht sprache.
iti pui palaria bate vintul in soare orange.
multi nori plictis as vrea sa te trag de glezne intr-o alta poveste
acolo cireshi, artisti mult shit, sex, boli venerice. jazz. dans putanesc cu sanii sfasiind atmosfera lubrica. nu vrei sa vi. il astepti pe Houdini. faci un farmec, arunci palaria in aer. se umpluse de idei.
A

taceri in rotocoale de fum
stii... uneori doare glezna de asteptare
de dor ca trubadurii sa mute hangita in alta poveste
nu, nu suntem fericiti
de-ar fi palaria aruncata odata
norii covrigi si oranjul sa-l degust din venele tale...

vagabond cu dorinte nauce
am sa vin fara vasle
prea tare bate vantul si cuvintele suspina-ndepartat
in pieptul meu dezgolit
indecent peste needucate dar... magice buzele tale
I

inginerii au simtul umorului!
am gasit mesajele pe un site si... am ras ca bleaga... asa ca sa stie toti ce ma poate face sa fiu... si mai bleaga... am dat copy/paste

probleme notate de piloti de la Qantas (P) si solutiile inginerilor de la service(S)


P: Cauciucul principal de pe stanga aproape ca trebuie schimbat.
S: Aproape schimbat cauciucul principal de pe stanga.

P: Zborul ok, doar "aterizarea automata" cam dura.
S: "Aterizarea automata" nu este instalata pe acest avion.

P: Joaca ceva la bord.
S: Strans ceva la bord.

P: Gaze moarte pe parbriz.
S: Comandat gaze vii.

P: Semn de o scurgere la echipament aterizare dreapta.
S: Semn inlaturat.

P: Franele de frecare blocheaza valvele de viteza.
S: Asta le este scopul.

P: Sistemul IFF inoperabil.
S: Sistemul IFF intotdeauna inoperabil daca este OFF.

P: Suspectez crapatura in parbriz.
S: Suspectez ca ai dreptate.

P: Motor 3 lipsa.
S: Gasit motor 3 pe aripa dreapta dupa ce l-am cautat putin.

P: Avionul merge caraghios.
S: Avertizat avionul sa stea drept, sa zboare cum trebuie, si sa ia lucrurile in serios.

P: "Radarul tinta" bazaie.
S: Reprogramat "radarul tinta" sa cante cum trebuie.

P: Soricel la bord.
S: Instalat pisica.

P: Zgomot de sub bord. Suna ca un pitic care bate ceva cu ciocanul.
S: Confiscat ciocanul de la pitic.

-M-aţi căutat domnule Samiel? Si eu vă căutam. Fiţi amabil, ştiţi cumva unde este fericirea, o adresă, un chip, aveţi cumva?
- Domnişoară! Sigur. Fiţi atentă:
Prima stradă la dreapta, cea străjuită de adieri slabe, înşelătoare şi păstrează drumul drept până când aburii albi se convertesc în îngeri. Strălucirea lor te va îndruma într-o direcţie sau în alta. Fii atentă la strălucirea îngerilor aşadar, alminteri drumul va fi pierdut şi-ar fi păcat, sunteţi atât de frumoasă…

Privesc cu gândul în direcţia indicată. Romanticii nu sunt orbi decât pe alocuri. Sunt doar cu capul în nori. Sunt în stele şi vor ca lumea sa aibă frumuseţea unui înger.

Urmând cărarea am inceput a-mi spune poveste... Oare vântul şoptea răspunsul?

Ce vrei sa faci cu umăru-mi de apa?…
Aş vrea să-l fac să fie oglindă…
Mă doare gândul că aş putea să mor singur. Mi-e greu că nu respir acelaşi aer cu ea.
Toamna trufaşa se-aşează pe crupele cailor şi le arde sufletele cu bice de argint. Şuieră tulburător. Aşchii din tine, din mine sunt purtate departe.
Oare şi ea e în căutarea lui?
Ninge peste veghea munţilor cu rugina oglinzii obosite. Dovezi şi clipe moarte.
Încă o toamnă departe de ea. Un ţipăt îmi reconstruieşte interiorul trupului.
Sângele durerii mele împrumuta toamnei senzaţionalul culorilor.
Nu ştiai? Nu-i aşa?
Nu mă tem de răscruce.
E bine aşa. Curajul ţi-a mistuit teama de durere. Eşti un alegător bun.
Şi totuşi... prins în geruit regat la un număr 13 pe o strada… Doi înseamnă doua inimi, cinci sunt dansatorii tactili, de câte ori inimi atâţi dansatori, si încă trei, un da, un nu şi tu. Nu te teme de 13. Florile galbene alunga superstiţiile apropiate.
Căuta-mă pe strada Labirintului.
Te caut si te aştept, lângă parfum de femeie şi suflet, sufletul meu, orfan de tine.
Încălzind tărâmul ierburilor…
Trebuie să ies învingător.
Înlocuieşte-mi starea de a fi singur, dă-mi putere si talent, fă-mă poet!… Oferă-mi strălucire, geniu, luciu…
Aici, pe lespezi, se disting urmele mutelor dialoguri, dintre mine şi tine, dintre minte şi tine, dintre ea si el.

Fă-mă rege pe domeniul artei şi smulge-mi iubirea din suflet, transform-o-n jertfă la prima gratulare a puterii mele.Poate într-o alta ordine a esenţelor o castanietă te cheamă, degetele strâng pana până la rană.
Sunt surd şi orb. Nu sunt acestea atributele romanticului în faţa suferinţei, nu aşa m-ai învăţat tu?
Nu-mi pot supravieţui şi aleg să renunţ.
Cad frunze si-n locul lor cresc altele noi
Cad frunze si-n locul lor nu mai creşte nimic.
Poate fracturi ale sentimentelor de azi vor fi iubiri de mâine sau, poate doar fum, înecăcios în ochii senini de iubire, ai ei, închişi de durere, calcinaţi de suferinţă.
Pendularea între da şi nu produce furtună.
Într-o oază în mijlocul unui deşert, copacul iubirii se-nalţă. Pomul acesta e un pom ciudat care nu se hrăneşte din seva frunzelor moarte ci din seva celor ce se vor naşte; cu fiecare iubire nouă, se înalţă mândru, spre cer.
Un vânt de ceţuri se adapă din jungla îndoielii tale. Mângâie frunza, asculta-i cuvântul si doar atunci transformă clipele în fapte, visele în granit, fii fericit!

(Labirintului13, text scris cu "Samiel al Africii de Nord", cel încărcat de pulberea aurie a deşertului)

Ce vis groaznic! Ce vis! Am strigat, sărind ca arsă din somn.
Se făcea că am ales o insulă stâncoasă şi am acostat. Am sărit în apă până la genunchi şi am tras barca pe nisip; pânza cauciucată a hârşâit pe cochiliile scoicilor aruncate pe mal. Am început să urc, adăpostindu-mă după bolovanii lustruiţi de ape; credeam că mă voi putea odihni, când un răcnet teribil s-a înălţat de jos, din valea înverzită, şi cohorte întregi de indigeni aurii au început să urce prin albia torentului, pe urma mea.
Yiiuuum-a şuierat ceva greu deasupra, şi o lance lustruită, s-a înfipt în scoarţa aspră a copacului din apropiere.
Înapoi! Mi-am strigat.. dar era prea târziu. Zeci de alte săgeţi toate având cioc ascuţit de peşte-spadă şi trandafiri albi legaţi ca semn de recunoaştere s-au năpustit asupra mea.
M-am trezit sub "greutatea" mirosului de trandafir alb, sau datorită insistenţei soneriei? Încă nu ştiu! Mi-am tras în fugă halatul şi încercând să par cât mai puţin somnoroasă am deschis.
-S-a întâmplat ceva? Ştiam că-ţi plac cel mai mult trandafirii albi şi lacrămioarele. Am vrut să fiu primul care-ţi aduce azi. Lăcrămioare nu erau... Te-am speriat? Îţi este rău?
-Ce zi e azi? Cât e ora? Am întârziat? Am întrebat puţin speriată de continuarea unei părţi a visului în realitate?
-E 8 martie şi azi eşti liberă. Iar eu am sunat la 8 fix să îţi spun la mulţi ani şi că mi-am luat liber azi. Ce zici ne plimbăm împreună?
Am zâmbit colegului meu preferat. Cât a fâcut cafeaua m-am schimbat zâmbind.

E... uite că a venit şi despărţirea Am aşteptat prostuţule de jurnal dar... asta este.
Să nu ne pară rău. Am fost mai cinstiţi uneori şi mai deschişi decât speram. Tu ai ştiut poate la fel ca mine că nu o să fie umărul cui doream aici.
Nu, nu devine miauneală.
Mulţumim oamenilor de găzduire, urăm toate cele bune şi închidem uşor uşiţa după noi

Seara bună!