Chiar, de ce o fi greu asa? Cand sunt o multime cu facultati si stau pe liber?!

Daca ala e tamba si nu stie nici cate degete are la o mana ce dracu' sa faca ucenic? Cat despre intratul la stapan, sa inteleg ca sustii exploatarea copiilor ca forta de munca?

Depinde ce intelegi prin exploatare. Pina relativ recent, era normal. Unul din bunicii mei a fugit de la tara si a intrat la stapin la un negustor de la Bucuresti. Pai nu a fost bine? Ar fi ajuns mai bine daca statea mai mult in saracia aia si avea citeva clase in plus, mai ales ca atita carte cita avea plus ce l-a invatat stapinul a fost suficient in meseria lui? Mai tirziu, a ajuns el insusi negustor (pina i-a luat statul pravalia si casa). In functie de meserie, s-ar putea sa nu fie o problema daca ucenicul e cam prost sau fara carte. Daca nu stie sa numere pina la zece si trebuie sa stie, lasa, ca invata el. Cei cu facultati nu cauta acelasi fel de servici, asa ca nu se compara.

Si cu toate astea nu se intampla ce spui tu... inseamna ca ideea nu prea e buna, altfel totul se pornea de la sine...

Nu e vorba ca nu e bine. Pur si simplu s-a schimbat societatea, astfel incit oamenii sint nevoiti sa stea ani de zile la scoala chiar daca dupa aceea, ei de fapt nu stiu nici o meserie, iar munca copiilor e considerata o forma de exploatare, chiar daca munca necesara ca sa invete bine si sa isi faca temele este la fel de grea sau chiar mai grea decit munca la servici. Nu uitati ca un copil sau un adolescent e obligat sa stea asezat la locul lui si sa faca munca neplatita care i se cere la scoala, dupa care are si teme pentru acasa. In total, poate sa ajunga sa munceasca si mai mult decit daca ar fi avut un program normal de munca. Atunci cind aveam eu, sa zicem, 6 ore la liceu, credeti ca puteam intotdeauna sa imi termin temele si invatatul "numai" in doua ore? Aveam oare mai mult timp liber decit un om al muncii? Mama, in schimb, stia cite ore trebuie sa lucreze. Chiar daca lucra opt ore, cel putin stia ca la ora stabilita pleca si era libera pina a doua zi.

Aia se cheama invatat.

Da. Liceul e o nimica toata (desi cand eram al liceu mi se parea greu).

Pai nu stiu nici o meserie pentru ca in scoala nu inveti meserie. In scoala inveti sa inveti. Atat. Scoala nu e neaparat utila pentru informare cat e pentru "social skills". Nu scoala te face un bun meserias. Nimeni nu se poate astepta sa termine ASE-ul si sa devina un bun bancher, sau politehnica si sa devina un bun inginer.

E vorba de alegeri: puteai sa renunti la liceul ala greu si exploatator si sa devii om al muncii. Uite ca nu multa lume vrea sa o faca. Inseamna ca e ceva si cu munca aia grea neplatita ...

Daca vrei sa fii un om de succes, in orice domeniu, orele de munca sunt irelevante. Lucrezi cand e nevoie si cat e nevoie... Tatal meu lucreaza la o firma si mi-a spus clar: daca vrei sa ramai toata viata un simplu angajat, lucreaza 8 ore pe zi, si asta o sa fii. Daca vrei sa te ridici, muncesti cat e nevoie. (el lucreaza si 12 ore pe zi, e la birou ori de cate ori e nevoie).

Poate e putin off-topic ce voi spune acum, dar simt nevoia sa ma descarc: mor de mila amaratilor aia mici cu biberonul si catelusul in brate care cersesc pe la Unirii (si nu numai de a lor, ci de a tuturor copiilor trimis la cersit, mai ales pe frigul asta) si ma simt de fiecare data cand ii vad mai neputincioasa. Am trimis mailuri pe la toate institutiile statului plus vreo 5 publicatii de mare tiraj in speranta ca va rezolva cineva ceva si nu am primit nici un raspuns. Incerc sa nu-mi pierd optimismul ca macar unii dintre destinatarii mailurilor se vor interesa de acest subiect. Sunt pe punctul de a-i lua de mana si a-i duce la Protectia Copiilor, dar din pacate pentru ei, au parinti care nu sunt niciodata la mare distanta. Ma ajunge frustrarea cand vad atatia copii amarati si fara un viitor si nu stiu cce sa mai fac... Daca le dau bani, li-i iau parintii sau cei mai mari, le mai dau cate ceva de mancare, dar si pe-aia o impart cu cate n-spe frati (n-am vazut copil al strazii egoist. nu zic ca n-or fi, dar eu n-am vazut). Ce as putea oare sa fac pentru acesti copii? Are cineva vreo idee?

Ioa_3000, nu prea poti face nimic. pe de-o parte, pentru ca asa cum ai spus si tu, orice le dai ajunge in mina celor ce ii trimit pe micuti la cersit, pe de alta parte, pentru ca institutionalizarea lor nu prea ajuta. Asa cum e gindita astazi aceasta forma de ajutor este perceputa la fel de rau cu puscaria, si in general rejectata de micuti.
Sa stii ca genul asta de mici cersetori exista si in occident, e drept in mai mica masura, dar... sunt destui si acolo. Sunt cazuri in care societatea este pur si simplu neputincioasa.

Chiar daca ai face asta, legislatia de la noi e atat de incalcita, incat cu mare greu ii poti decadea din depturile parintesti, asa ca mai devreme sau mai tarziu se intorc la ei si apoi iar pe strada.

Mi se pare atat de necinstit ca unii copii au tot ce isi pot dori si nu sunt multumiti, iar altii zic "bogdaproste" pentru o farfurie de mancare si un culcus pentru o noapte... Si multi dintre ei sunt asa niste copii buni si veseli, daca-i privesti mai aproape! Eram in tramvai si pe scaune, in fata mea, erau o familie de cersetori (adica o mama cu cei 3 copii ai ei, dintre care cel mare nu avea mai mult de 11 ani si cel mai mic nu avea mai mult de 2). M-a uimit baietelul cel mare cu atitudinea lui protectoare fata de ceilalti. El isi asumase rolul de "Barbatul familiei" (desi am aflat pe parcurs ca avea si-un nenorocit de tata). A scos din haina o punga cu o jumatate de shaorma (culeasa probabil de prin gunoi) si cu alte cateva resturi de mancare si i-a zis mamei lui "Uite ce v-am adus!". Cu un aer foarte mandru de sine si responsabil, a inceput sa le imparta mancarea, intai mamei si apoi fratilor. Intre timp, ii tot dojenea pe cei mai mici sa se poarte frumos, sa nu tipe si asa mai departe, la modul la care un parinte si-ar dojeni copiii. Cautand prin geanta, am gasit o jucarie mica (din acelea din cutiile de cereale) si i-am dat-o. Mi-a multumit, dar i-a dat-o imediat fratelui cel mic, ca si cum nici nu i-ar fi trecut prin cap ca el o primise si i se cuvenea lui. Asa a inceput dialogul. Mi-a povestit despre cainele sau, mi-a vorbit despre frati, a aparut si tatal pe undeva prin conversatie. Era un baietel vesel si frumos si la fata (in ciuda murdariei) si la sufletel. La un moment dat, o doamna cu nas sensibil a inceput sa faca scandal ca miros urat copiii, singurul moment in care mama a dat vreun semn ca le-ar fi mama (a intervenit pentru ei, dar nu stiu in ce masura din dragoste pentru micuti si in ce masura din motiv ca s-a simtit atacata). Pana la urma au coborat si nu am mai stiut nimic de ei. La fel s-a intamplat cu o fetita care cersea la McDonald's si mama mea i-a dat o inghetata. Ea s-a dus repede s-o imparta cu surioara ei care era pese drum. Se pare ca viata grea creaza copii mai buni si mai puternici decat huzurul, dar partea dureroasa e ca acesti copii nu au absolut nici o sansa. Iar daca din casele de copii au mai iesit oameni, de pe strada mult mai rar...

Acum cativa ani mergeam in vizite destul de des la copiii dintr-un internat. Nu va pot spune de ce ingrijiri beneficiau bietii copii. Pentru ca am indraznit sa le atrag atenita doamnelor ingrijitoare ca o fetita are o rana deschisa si neingrijita, nu am mai fost primiti acolo. O chema Mihaela si avea 7 ani.

Am inceput apoi sa merg la o casa de copii ai strazii. Aici li se oferea copiilor un loc curat si mancare calda. Unii ramaneau si peste noapte. Dar cei mai multi, dupa cateva ore petrecute la caldurica si sub supraveghere se intorceau in strada. De vina nu erau cei care se ocupau de ei. Ba unii erau chiar mai atenti decat ar fi multi dintre parinti cu copiii lor.

Ioana, ai dreptate. Copiii pe cate ii vedem pe strazi de obicei sunt buni. Dar majoritatea numai cand sunt mici. Dupa ce depasesc 12-13 ani, se trezesc la realitate si de cele mai multe ori, sufletelul lor se inchide intr-o masca a razbunarii, a razvratirii.
Si eu m-am gandit de multe ori cat de neputinciosi suntem noi daca incercam sa luam atitudine de unii singuri.
Incearca sa intri intr-o organizatie nonguvernamentala si sigur acolo vei gasi alte persoane care sa-ti impartaseasca dorinta de a face ceva concret. Ceva e mai mult decat nimic. Impreuna putem lua atitudine. Ideile noastre cu putina carisma, entuziasm si optimism pot aduce zambetul pe cel putin o fata.

Organizatie non guvernamentala?

Stii ce se intampla, toata lumea se zbate in jurul copiilor astora fara sa faca nimic. Multi isi inchipuie ca daca dau hainute si bani copiilor nevoiasi sunt niste oameni mai buni. Mi se pare o prostie sa iti inchipui ca esti om bun cand faci asa ceva: ia haina, si in rest, nimanui nu-i pasa.

De asta nu dau bani nici unui cersetor, oricum ar arata: as perpetua problemele.

Copiii tinuti in casele de copii si 'ajutati' de oamenii 'darnici' de craciun si de paste, cand vor implini 18 ani, tot nu vor sti o meserie si tot vor da in cap la oameni pe strada pentru bani.

Acest topic a fost editat de Blakut: 11 Mar 2006, 12:50 AM

Concluzia ta: Asa ca hai sa nu facem nimic. De ce sa-i dam o hainuta unui copilas si sa il scutim de frig pentru o vreme ca tot o sa faca frigul mai tarziu. Aici nu vorbim despre noi, daca suntem buni sau nu, ci despre ei. Si din pacate, toti se spala pe maini de responsabilitate ca tine. Afla ca ei sunt responsabilitatea noastra a tuturor. Nu putem beneficia doar de aspectele placute ale societatii. Si daca toti indivizii comozi ca tine in loc sa zica "oricum nu pot sa fac nimic de unul singur" s-ar uni, s-ar putea rezolva multe. Dar e prea greu nu? Prea mult de munca...

Nu numai ca nu pot, nici nu vreau, prefer sa imi ajut prietenii si familia oricand au nevoie de mine, la resurse maxime. Cine se simte responsabil pentru copiii strazii sa-i ajute, eu nu. Alternativa mea era nu sa nu se faca nimic, ci sa se faca ceva in sensul calificarii lor profesionale. Iar pentru asta e nevoie de oameni pregatiti special in acest sens. Ii dau de mancare azi cand e mic, maine creste si ma omoara pe strada.

Asta precis nu s-a intamplat dupa 1950.

Blackut are dreptate. In Timisoara copii astia fac si 1 milion pe zi (nu stiu cati dintre noi castiga 1 milion net intr-o zi). Si precis nu au nevoie de ajutorul meu. Toti spun ca nu au sanse in viata, ca-s defavorizati. E vina lor ca nu se duc la scoala sau nu invata o meserie.

Blakut, nu raspundem la "Suntem buni daca ajutam oamenii nevoiasi?" Se poate discuta si despre asta intr-un alt topic. Bine?

Sunt case de copii - una e cea la care am fost si eu - care ii ajuta pe copii sa se integreze in societate. Dupa 18 ani raspund si in fata legii. Noi trebuie sa actionam cu iubire, si din vreme. Cum? In primul rand, ca voluntar. Unde? Intr-o organizatie non guvernamentala poate fi o solutie, dar daca nu ti se pare fiabila, daca ai vointa, poti sa iti faci tu un grup cu care sa lucrezi in colaborare. E mai greu, dar daca vrei, poti. Si sunt sigura ca vei gasi si alti oameni lanaga tine care sa vrea acest lucru.

Draga Ioana, acesta este motivul pentru care eu am speranta. Stiu ca se poate. Da, e greu. Uite, de exemplu, de cateva luni bune nu am mai fost la nici un om sarman in vizita. Stii de ce? Pentru ca le am pe ale mele. Sper doar ca atunci cand am eu perioade din acestea, altii au timp, si tot asa... Este mult de munca. Aceasta e pricina pentru care imi zic mereu: Ce putem face acum, trebuie sa facem acum. Mai tarziu, poate sa ne fie din ce in ce mai greu sa gasim timp si disponibilitate. Pentru ca ai mare dreptate cand spui "ei sunt responsabilitatea noastra, a tuturor".
Din pacate, cu copiii strazii este foarte greu de lucrat. Sunt putini asistenti sociali care se incumeta cu ei.
Hmm, in Romania nu prea exista organizare la acest nivel. Legislatia e la pamant, consiliere pentru ei gasesti greu. Oamenii nu isi fac treaba. Acesta e motivul pentru care, din experienta, pot spune ca doar cu iubire si disponibilitate poti salva un copil din drama psihica in care se afla, sau ii poti reda curajul de a se ridica.

Solutia la aceasta problema este in mana primariei. O evidenta a tuturor familiilor din orasul/sectorul respectiv si supravegherea atenta a familiilor cu probleme. Dar cum asistentii sociali sunt putini si multi nu isi fac treaba, cu regret o spun, va fi aproape imposibil fara o colaborare intre primarii, protectia copilului, organizatii non guvernamentale, ministerul eductiei, biserica locala, agentii de plasare a fortei de munca, politie si nu in ultimul rand, voluntari. Facandu-se proiecte poate se vor gasi sponsorizari pe ici-colo, se vor mai gasi unele locuri de munca...

O societate in care oamenii nu mai au speranta si iubire pentru semeni, in care interesele conducatorilor nu se indreapta spre familie, care spunea foarte bine cineva ca e "celula societatii".

Copiii strazii pot ajunge foarte usor aurolaci. Cand ajung sa se drogheze, sunt greu de recuperat.
Gesturile noastre marunte, acele cateva cuvinte schimbate cu ei, dar cu iubire, nu cu dispret si rautate, pot aduce intrebari in mintea copiilor. O hainuta le poate aminti de caldura familiei - daca acestia au plecat dintr-o razvratire - sunt si asemenea cazuri.
Ma gandeam si la Florin Chilian la un moment dat. Apoi, mai stiu un baiat care a fost luat de pe strada, dus la casa de copii, a fost dat la scoala, acum are familia lui. (Intre timp acea casa de copii a fost desfiintata ).Si poate fiecare dintre noi cunoaste un caz asemanator.

Toate aceste cazuri, in care copiii sunt pusi/ trimisi la cersit sunt cunoscute la sectiile de politie. Fara cuvinte.
Dar cine ar vrea sa faca schimb cu ei, de dragul acelor bani?
Da, nu sunt de acord sa dau bani celor de pe strada, dar o fac uneori. Nu am mereu mancare la mine. Poate chiar ar trebui sa nu mai dau. Asa, si-ar da seama multi ca nu e o afacere.




Acest topic a fost editat de LINICA: 13 Mar 2006, 04:25 PM

Mi se pare dezarmant egoismul tau, dar din fericire nu toti gandesc asa.

Ma amuza mereu acest "se" impersonal. Sa "se" faca, "se" zice, "se" stie etc. Cine e acest "se"? Aici raspunsurile pot fi multe: primaria, asistenta sociala, ONG-urile si lista poate continua. Acestor oameni ne putem adresa pentru a cere acest lucru, ii putem presa/determina cumva sa rezolve o problema. In schimb, cu "se" nu putem comunica. "Se" denota doar ca ne spalam pe maini de problema, o lasam in mana unui personaj colectiv indeterminat...Nu stiu daca ma fac bine inteleasa cu asta, dar uite, de exemplu, la Primarie pot depune o petitie sau pot trimite o scrisoare, intr-un ONG ma pot inscrie pentru a rezolva cumva aceasta problema, care pe unii ii preocupa. Dar cand e vorba de o prezenta nedefinita, care nu are nici identitate, nici adresa, doar responsabilitate, nu vad cum o pot influenta.

Pe tine personal, pentru meritul de a te fi nascut, societatea te-a investit numai cu drepturi si privilegii, nu si cu responsabilitati...

Da, si este intr-adevar placerea oricarui miliardar (pentru ca atatea milioane se aduna...) sa umble dezbracat, murdar si descult prin frig pe strada si sa doarma prin canale. Ma intreb de ce nu obisnuiesc si starurile de la Hollywood... Cat din banii aia (presupusi, ca nu cred ca i-ai numarat personal) ajung la acesti copii si cati la parinti betivi care-i sparg pe alcool, jocuri de noroc sau alte prostii? In plus, daca aceasta "meserie" e asa de usoara, demna si profitabila si nu au nevoie de mila nimanui, raspunde sincer: tu ti-ai trimite propriii copii la cersit? I-ai vedea facand frigul murdari in intersectie pentru acel "milion pe zi"?

Intr-adevar, pun pariu ca tu la 9-10 ani te rugai de parinti sa te trimita la scoala! Si tine cont de faptul ca tu ai avut, cel mai probabil, o familie care sa te intretina, mancare pe masa, acces la educatie si un acoperis stabil deasupra capului. Ce ceri tu e sa se trezeasca intr-o dimineata aurolacul jerpelit si murdar, care de la taica-sau a invatat numai bataia, bautura si cersitul (admitand ca are un tata) si sa-si zica "de azi ma duc la scoala, ca asa e bine si frumos". Apoi sa-si ia acele multe, multe milioane agonisite, sa-si cumpere manuale si rechizite (cu toti stim ca nu sunt ieftine) si s-o ia frumusel spre scoala. Ei, si ar trebui ca aceasta "desteptare a constiintei socio-culturale" sa aiba loc pe la varsta de 7-8 ani, ca sa apuce si sa invete sa citeasca si sa scrie, fiindca apoi ar fi mai greu...Imagineaza-ti un coleg dezbracat, murdar, urat mirositor si mucos. L-ai lua la tine acasa sa se spele...? In plus, daca tot e cersitul atat de profitabil pe cat spui (mai ca-mi faci si mie pofta sa m-apuc, ca tot vine vara si e cald afara... ), chiar crezi ca cei care-i exploateaza pe copii i-ar lasa sa "renunte" si sa plece la scoala?

Si eu am aceasta speranta si cred ca speranta e bunul cel mai de pret la noi acum...In momentul in care nu voi mai reusi sa sper in mai bine, sa cred in oameni si in capacitatea lor de a crea o lume mai buna, in bunatatea lor fundamentala, voi inceta sa exist.

Intr-adevar, nu este usor si de multe ori mi se intampla sa am procese de constiinta pe acest motiv, ca trec perioade lungi in care ma pun pe mine si pe ai mei pe primul plan (ceea ce e normal si omenesc) si "uit" pentru o vreme ca eu sunt o persoana foarte norocoasa, dar sunt altii care nu sunt deloc asa... Dar intr-adevar, daca mai multi ne unim in aceasta incercare, putem reusi mai multe decat individual .

Mila, dorinta de a ajuta pe cel napastuit, este conditionata in general de identificarea cu persoana in cauza. Si in foarte multe cazuri, oamenii nu se identifica deloc cu acei copii ai strazii.

Mother Teresa, eu nu fac copii care sa cerseasca pt mine. Decat sa stiu ca n-am ce sa le dau sa manace mai bine nu-i fac. Am vecini care au pensii de 700 mii si de aia mi-e mila si le dau si mancare si bani. Daca tu dai la plozii de pe strada e treaba ta. Eu stiu cum sunt folositi banii dati de mine. Tu nu. Asa ca nu te mai minuna si injura printre dinti cand vezi cate o casa tiganeasca. There you see your money at work.

Ce fel de societate e aceea in care copiii strazii continua sa ramana 'ai strazii'? [/QUOTE]

Noi suntem societatea. Si am uitat sa specific ieri: intr-o societatea ignoranta si egoista problemele continua sa existe.

Ma gandeam cum ar fi sa avem o intalnire toti cei de-aici, cei care ne dam cu parerea, presupusul si altele, sa aducem si cunostinitele noastre care vor sa dea saptamanal sau lunar 2 ore din viata lor linistita pentru a face ceva concret, pentru a lua atitudine in fata acestei probleme: copiii strazii. Nu in problema batranilor singuri, a copiilor orfani, a persoanelor cu handicap sau a nu stiu ce alte probleme catre care deviem aici, ci strict in problema reprezentata de copiii strazii. Ce credeti, s-ar implica lumea? De unde am putea incepe? Credeti ca ar fi in zadar?

Banuiesc ca asta ma indreptateste si pe mine sa-ti zic Ebenezer Scrooge?

Doua probleme: 1) Nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca dau bani la copii. Si mie mi se pare indoielnica aceasta practica, pentru ca banii ii ia cine-i trimite si ei nu vad un leu. Eu cred in a le da mancare, haine astfel de lucruri care ajung la ei si de care se pot bucura.
2)Spre deosebire de multi concetateni, nu sprijin ura rasiala. Cred ca e off-topic aceasta discutie. Dar doar asa, de-o informatie, nu ma minunez si nu injur printre dinti cand vad casa/masina/mobilul nimanui. Nu ii invidiez si nu ma intereseaza cum le-au obtinut. Daca le-au obtinut cinstit, bravo lor, daca nu, rusine lor. Eu am grija mea, am grija ca ceea ce eu obtin sa fie prin mijloace drepte si cinstite si cred ca fiecare trebuie sa asculte de propria constiinta in aceste aspecte.

Excelenta idee, Linica! Chiar ma gandeam si eu sa propun ceva de genul asta. Poti conta pe mine. Ma gandesc sa dam o sfoara-n tara in Han, poate mai vor si altii sa se implice. Oricum, sa incercam sa stabilim o zi cat mai curand si sa vedem ce se poate face. In fond, daca nu noi, atunci cine? Cred ca problema "de unde am putea incepe" ar trebui s-o abordam la prima astfel de intalnire, sa facem un brainstorming si sa vedem cati suntem si ce posibilitati avem. Eu ma implic fara rezerve in orice caz.

Acest topic a fost editat de Ioa_3000: 14 Mar 2006, 09:05 PM

LINICA & Ioa, dragele mele, chiar m-ati luat prin surprindere! La asa ceva nu ma asteptam.

Iata ce am gasit pe internet:

Salvati Copiii Romania este o asociatie neguvernamentala, non-profit, nationala, bazata pe activitatea voluntara a membrilor sai. Peste 6.000 de voluntari sunt implicati in activitatile desfasurate prin Secretariatul General si cele 15 filiale din tara.

Bine ati venit pe site-ul Salvati Copiii Romania!

Vreau sa ma implic: Cum sa devin voluntar.

Servicii de asistenta sociala si psihologica pentru copiii strazii explotati economic.

COPIII STRAZII CARE MUNCESC


Ce parere aveti?

Draga Felina, iti multumesc mult pentru aceste informatii! Imi sunt foarte utile, mai ales avand in vedere ca am tot cautat pe Net astfel de site-uri si nu am prea avut noroc... O sa ma apuc chiar in seara asta sa le "studiez" si o sa revin!

Multumesc Felina.
Le-am trimis deja e-mail si sunt curioasa cand imi vor raspunde.
Ioana, te poti uita si pe www.copii.ro

Iata intamplarile mele de ieri:

1. Hoinarind prin oras, am intalnit un baietel de vreo 6-7 anisori care cersea pe Calea Victoriei. Mi-a cerut bani. Am fost tentata sa-i dau, dar mi-am amintit de promisiunea pe care am fauct-o acum cateva zile. I-am spus ca daca vine cu mine, ii cumpar un pateu. Facem cativa pasi si imi spune ca el trebuie sa astepte pe cineva la colt. Mi-am dat seama ca el vroia sa-i dau banii. M-am uitat la el, am zambit si i-am zis ca tare smecher mai e. A inceput sa rada. Ma enervasem la un moment dat. Am vorbit cu el. Avea familie si nu a vrut sa-mi spuna unde locuieste. Cred ca ii era teama. Si uite asa, viata ii invata sa se descurce, am gandit eu. Atat de mic, dar deloc prostut.

2. Eram la piata Amzei si am trecut pe langa un cersetor, care cica nu avea picioare. Ei, intru la posta, termin eu ce am de facut si ies. Ce-mi vad ochii! Doua doamne si un domn de la Politia Comunitara (aveau scris pe geci )! Se certau cu el. Baiatul, care avea vreo 19-20 de ani, era perfect sanatos. Isi infasurase picioarele in niste carpe astfel incat sa para ca nu e nici urma de ele.
Ma intrebam ce vor face domnii respectivi cu el... ma intreb si acum...

Acest topic a fost editat de LINICA: 16 Mar 2006, 03:04 PM

Ca sa vezi, atat de multi oameni care fac nimic. Pai la cate mii sunt, ar trebui sa nu mai existe copii pe strada...

Nu am primit nici un raspuns de la Salvati Copiii.
Ioana, tu ce ai facut?

Problema e ca nu li se ofera acelor copii posibilitati serioase de a isi gasi un loc de munca suficient de bine platit (cel putin dupa ce termina pregatirea profesionala care li se propune). Pe de alta parte, studiile normale dureaza mult si absolventii ies tot fara o meserie. Dar ca sa li se dea un servici gen maturator, asta nu ar fi o solutie decit daca ar fi in plus fata de alte masuri (de exemplu, daca o fabrica le-ar asigura o camera si ceva de mincare si i-ar pune putin la maturat iar in restul timpului ar invata putina carte si putina meserie). Daca ii angajam maturatori, lasa ca si asa nu pot sa isi cistige existenta din salariu (daca nu li se asigura cazarea sau cazarea si masa), dar mai tirziu, nu vor avea cunostintele si diplomele necesare ca sa aiba un servici macar cit de cit mai bine platit.

Eu asa propun: un fel de intrat la stapin, ca pe vremuri, dar cu niste controale (inspectii) care sa previna abuzurile ca de exemplu lipsa de mincare si bataia.

As adauga ceva in legatura cu discernamintul copiilor. Depinde de copil si de experienta de viata. Un copil care are o viata grea poate sa devina mai intelept decit alti copii la virsta lui. Pe de alta parte, motivul pentru care, daca sint lasati in pace, copiii ignora riscurile fumatului, bautului, statului la ordinator (ma rog, asta nu e clar nici pentru mine, ca si eu stau cam mult, dar poate imi explica cineva) e simplu. La virsta aceea, un risc de lunga durata nu conteaza, iar timpul pare foarte lung. Copilul sau adolescentul se crede practic nemuritor, pentru ca are o viata inainte. Virsta de 40 de ani pare atit de indepartata incit eu chiar ma gindeam ca ar fi bine daca as muri atunci pentru simplul motiv ca sa nu "imi pierd frumusetea" (chiar foloseam aceasta expresie). "Cancer la 50 de ani? Boala cardiaca? Nu conteaza. Vom trai si vom vedea, dar eu acum fac cutara si cutare chestie care imi procura o placere imediata", gindeste copilul sau adolescentul.

Numai cine e obisnuit poate trai in canal. Din punctul de vedere al adaptarii, oricit de crud ar parea acest principiu, ori ii dai copilului mereu mincare calda si o hainuta, ori nu ii dai. Sa ii dai numai o vreme e o mai mare cruzime decit sa nu ii dai deloc, pentru ca ii e mai greu sa se obisnuiasca fara daca a avut asa ceva. Problema e ca din punctul de vedere al copilului, ca sa primeasca ajutor, trebuie sa se supuna unei anumite constringeri. De ce nu se organizeaza caminele acelea ca un fel de cantina si dormitor unde copiii saraci daca vor, vin, daca nu, nu? La urma urmei, asa ceva exista pentru adulti. Eu nu prea stiu ce mai exista pe acolo, dar aici, sint adaposturi pentru saracii fara locuinta care se prezinta de buna voie sa manince, sa faca un dus si sa doarma. Eventual, pentru copiii care vor, caminul respectiv le-ar oferi masa si cazarea pe termen mai lung dar tot asa, daca vrea copilul. De fapt copilul nu vrea pentru ca e constrins. Poate ca daca un camin unde e lasat destul de liber ar fi un drept pe care copilul il cistiga daca indeplineste anumite conditii (de exemplu, daca binevoieste sa se duca la scoala sau la vreo ucenicie), copilul chiar ar fi bucuros sa beneficieze de acele servicii.

Inca ceva (cel putin in societatile in care oamenii au dreptul sa nu aiba servici): e adevarat ca poti sa ai libertate numai daca platesti. Chiar asa functioneaza societatea in realitate. Daca ai bani sa te intretii fara sa muncesti, poti sa faci ce vrei toata ziua (inclusiv sa ai servici pentru ca asa ai chef). Daca nu ai bani, iti vinzi tu insuti libertatea ca sa ai ce minca si nu esti liber decit dupa orele de program.

Acest topic a fost editat de MonicaV: 17 Apr 2006, 12:35 AM

Sunt tare curios: doare ?

... problema acestor copii poate fi rezolvata ... daca se vrea... ma gandesc ca statul ar trebui sa gaseasca pe parintii iresponsabili ai acestor copii, si sa-i pedepseasca exemplar ... sa se gadesca mai bine la urmari cine face amor/dragoste/sex ...

... dar asta tine de cultura, cel putin medie a oamenilor, de o corecta informare, de asumarea responsabilitatii actului in sine...

Dupa un al doilea email catre Salvati Copiii, in continuare nu am primit raspuns.
Mai astept, ca de ajuns acolo nu ajung curand.
Dar daca stie cineva un loc unde as putea activa ca voluntar pe aceasta problema, sunt interesata.

Linica, intra si aici
e o lista cu organizatiile din Romania care deruleaza programe pe baza de voluntariat. plimba-te putin si prin site, cine doreste sa se ofere ca voluntar trebuie sa stie ca are niste obligatii dar si drepturi conferite de lege. daca nu gasesti nimic interesant scrie-le si iti garantez ca vor raspunde

p.s. n-am avut timp sa citesc toate mesajele din acest forum, sper sa nu fi dublat vreo adresa

Ce ma enerveaza la culme e bine cunoscuta intrebare : Imi dai si mie nenea un leu ca-s sarac si mama isi face treaba pe centura ca sa-si termine palatul si tata completeaza goluri in Spania
De ce nu le dam ceva de munca , evident daca nu sunt minorii...sau de ce nu-i trimitem la scoala ....ne lovim in fiecare zi si nimenii nu ridica nici macar un deget...bine ca hiberneaza in Palatul Parlamentului

Da-le tu ceva de munca!

Scolile de corectie nu ajuta cum nimic. Nu stiu cum sunt ele acum, ar trebui centrate in jurul unui sport, in afara de scoala ca orice scoala, de fapt toate scolile ar trebuii sa fie asa. Un sport arte martiale, fotbal orice, sa-i dea copilului sentimentul ca e bun la ceva si poate sa faca ceva. Doar din imaginatie, nu stiu realitatea imi imaginez scolile acestea de corectie ca un loc unde li se spune ca sunt prosti si nu o sa reuseasca nimic. Daca scolile ar fi asa cum imi imaginez eu copii s-ar inghesui sa vina la scoala nu ar fugi de ea
Inclusiv scolile obisnuite ar trebuii centrate in jurul unui sport, sport facut serios 4 ore pe zi minim la care copii sa vina cu placere si sa se bucure ca devin mai buni la ceva

Pai daca nu stii, de ce iti dai cu parerea? Decat sa fie centrate in jurul unui sport, mai bine sa fie centrate in jurul unei meserii. E mai folositor pentru atunci cand iesi. De ce sa fie scolile obisnuite centrate in jurul unui sport? Poate mie nu imi place sportul? Eu in scoala eram bun la invatatura, nu la sport, pe care nu dadeam 2 bani. Daca fac 4 ore pe zi minim, cand mai invata?

Dincolo de centrarea atenţiei asupra unei activităţi sau sport, cel mai important lucru este consilierea personală, de la om la om.
Să se poarte discuţii între un psiholog şi un copil în cauză şi încetul cu încetul să i se conştientizeze ideea de propria valoare umană.
Indiferent de ce meseria ar învăţa, ce sport ar practica, dacă nu este o motivaţie interioară nu se realizează. Trebuie umblat întâi în interior...

Acest topic a fost editat de contraste: 1 Aug 2006, 02:33 PM