Scrieri, ganduri, amintiri din viata Thelmei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

O, multumesc Mihai. Cata promptitudine

Ma bucur ca am poposit si eu pe la Han, e un loc pe cat de frumos, pe atat de util...n-am tinut in viata mea un jurnal, asa ca nu'sh ce o sa iasa, zau

Spre ziua

Candva, citeam cu placere cartile lui Maugham. Titlul acesta mi-a ramas in minte- are ceva racoros si optimist in el, la fel ca si crepusculul, momentul preferat al zilei. Uneori, ma trezesc dimineata mai devreme doar ca sa merg pe jos; insa oricat as incerca sa compar poetic lumea cu un stup sau cu un furnicar gata de lucru, albinele si furnicile sunt atat de organzate, de tind catre perfectiune, pe cand noi parem adesea ca fugim halandala spre o tinta inchipuita, dar...ultraimportanta.

Nu m-am considerat niciodata o optimista, insa ultimii cinci ani au adus o schimbare...in bine. Probabil ca fiecare avem o limita inferioara de rezistenta psihica, iar atunci cand o atingem se declanseaza automat in noi- in cel ma bun caz- un fel de instinct de conservare, care la mine se cheama acum optimism. Daca acest optimism este sinonim cu speranta, ei bine, inseamna ca am gasit cutia Pandorei, iar d-rele Croft si Jolie nu au decat sa se inverzeasca de ciuda.

Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de maine

Recent, un membru al familiei si-a pierdut telefonul mobil. Suna, i se inchide. Gata...s-a confiscat sigur! Dupa cateva minute, suna telefonul meu. Era gasitorul care apelase un numar din memorie si care dorea sa restituie aparatul.
"Gasitorul" era de fapt un grup de rockerashi de 15-16 ani, atat de amabili si de emotionati ca infaptuisera o fapta civica, incat nici recompensa n-au dorit sa primeasca.

Alaltaieri, intr-un mijloc de transport in comun cam burdusit, un domn distins, in etate si cam afumat, urca impreuna cu nevasta-sa. L-am recunoscut, era un profesor universitar iesit la pensie.
Pe culoar se inainteaza greu si domnul se stropseste la o tanara care se chinuie sa le faca loc:" Ia uite la aia cum blocheaza! ca are fundu' prea mare! sau poate burta!", varsandu-si astfel naduful pe o generatie intreaga de copii prosti si inculti, de baietei donatori si fetite cu burta la gura, ca numa' asta stiu sa faca.
Fata saracuta, era rosie-capsuna, dar intr-adevar, parea voluminoasa la nivelul mijlocului. M-am uitat mai bine: tinea in mana o vioara.

Bravo, domnule profesor. Sa blamam si sa judecam mereu tineretul care ne este viitorul, iar cand se coace si depindem deja de ei, sa le facem putin sluj si sa-i blamam in continuare pe la spate.

De data asta, pentru tanara generatie reprezentata cu mandrie de grupul de rockerashi: nota 10; nota pentru generatia matura si dashtapta: 4.
Iar mie 1 pentru ca am de lucru si stau aici, sa-mi scriu memoriile.

Filozof de inchiriat


Unii sunt vesnic in cautare de retete pentru viata, se agita si fac galagie ca sa fie auziti si serviti; altii, dimpotriva, deschid usa, spun "Buna ziua", se uita putin prin jur si pleaca. Si unii, si altii se lovesc de atitudinea mult prea amabila a unor persoane, cam numeroase, as spune: oamenii cu sfaturile.

Categorie devenita deja distincta, oamenii cu sfaturile apar de unde nici nu te-astepti, te ametesc cu aerul lor tare de detinatori ai unei intelepciuni pe care tu nu o ai (sau daca ai avut-o, ai pierdut-o, dar ei sunt foarte rabdatori) si sunt gata sa-ti ghideze pasii de bebelus...spre ziua. Ca doar sunt maestri in receptarea strigatului tau de ajutor, ca si cum n-ai avea curajul sau delicatetea de a spune direct care ti-e problema (daca ai una). In ziua de azi e greu sa mai initiezi un contact interuman doar din pura simpatie pe care o ai fata de-o persoana, ori din nevoia de informatii sau de satisfacere a unei mici curiozitati, ca gata...tzop pe tine! se considera pretext, esti judecat, cantarit apoi pleosc! ti se aplica "reteta optima". Cred ca asta spune multe despre alienare.

Intreb si eu pe cineva ceva, primesc un raspuns cu totul altul decat unul firesc la intrebare, persoana se agata de mine, incearca sa afle ea informatii si in schimb sa-mi dea sfaturi, ma indepartez politicos, am primit toate raspunsurile de care am avut nevoie, persoana o ia la goana dupa mine...si uite asa ma trezesc intr-un episod din The Road Runner. Ce mai zi...si inca nu s-a sfarsit.

In rest, e o zi minunata, soare, buna-dispozitie...

P.S. Asta e dom'ne, niciodata nu dam raspunsul asteptat de ceilalti.

Acest topic a fost editat de Thelma: 22 Oct 2005, 12:21 PM

Thelma Sa fie-ntr-un ceas bun! E placuta si reconfortanta atmosfera pe la tine, sper sa nu te superi daca o sa mai intru pe aici!

Acest topic a fost editat de flori: 22 Oct 2005, 12:21 PM

Flori, iti multumesc ( ), sa stii ca m-as supara eu daca n-ai mai intra pe aici. Sa fie intr-un ceas bun

Buna, Thelma, acum ti-am descoperit universul.
Se poate ?

Contraste, cum sa nu, cum sa nu... putem cere un haiku pentru cartea de oaspeti?

Alin aleanuri
Din dorurile daruri
trecerile mele...

Acum am citit ...

"Cel ce stie nu vorbeste. Cel ce vorbeste nu stie."
LAO ZI

Ferma Animalelor

Domnilor filosofi, m-am saturat sa va aud litaniile zilnice despre "conditia umana". Bat-o vina s-o bata de conditie. Ca omul e asa in sus, ca omule destinat sa...in jos, asta deja o stie toata lumea. Ba mai mult, vin si filosofii 'mistici' care, din plinatatea inimii lor cinice, dau verdictul grav: "lumea egal pacat", si cu asta basta. Adevarati lupi de stepa, care se cocoteaza pe piscul solitudinii morale si refuza sa se coboare la "nivelul celorlalti". Ceilalti, adica bietii de noi, plebea, care va invidiem in continuare spiritul liber si genialitatea de neinteles (). Spunea domnul agent Smith din Matrix ca ii este sila de oameni, acest microb, cu mirosurile si secretiile lor si mai nu stiu eu ce. Probabil ca domnul este reprezentantul dvs. digital.

Ei bine, am o veste pentru dvs., domnilor (nu ma adresez doamnelor, ca ele nu-s fiinte rationale, ci simtitoare): sa stiti ca s-au inventat antidepresivele. In caz ca nu va-mbie medicina alopata, puteti utiliza cu incredere ceaiul de sunatoare. Daca nici asta si nici muierile nu va plac, exista intotdeauna variantele subliminarii energiilor grosiere sau pescuitul. Da' maturizati-va odata!

Si ca tot e vremea rafuielii, m-am saturat si de voi, genialii si genialele departamentelor de creatie, care va manifestati talentul prin reclamele de sampon cu efect uau. Alea care iti reveleaza ca, de fapt, oamenii nu te baga in seama din cauza ca parul iti este turtit si vesnic lipit de teasta. Da' mai lasati-ne in pace targetul! Avem si asa destul de-a face cu manevrele subtile pe plan mondial. Sau o sa credeti de-a pururi ca suntem atat de draguti pe cat parem?

Jurnalul Fericirii

Am grija de doua persoane cu probleme. Una si-a pierdut fiinta cea mai scumpa si nu si-a revenit niciodata din soc, cealalta are probleme datorita varstei si a bolilor netratate la timp. Tin enorm la ele, dar uneori... Ma adun si ma gandesc de fiecare data ca 'crucea' mea nu este nici mai usoara, nici mai grea decat a altora. In plus, ele ma ajuta sa nu ma indobitocesc in egoismul caracteristic fiintei umane (halal 'mijloc', daca e sa ma gandesc mai bine ).

Multe lucruri imi fac placere, insa doar trei ma fac cu adevarat fericita: cei dragi, natura, credinta. In fiecare din ele, simt ca ma pierd, dar si ma regasesc. Daca n-ar exista cel putin una din astea, nu stiu de ce culoare ar fi identitatea mea; probabil la fel de ciuntita si terna ca un om fara sentimente.

Cel mai de pret lucru pe care il are omul este integritatea sa - ca si cugetare a zilei.

Astazi a fost o zi calda, minunata; chiar mi-a parut rau ca a apus soarele.
Asadar: buna seara, soare!

Acest topic a fost editat de Thelma: 26 Oct 2005, 05:47 PM

E caldut aici in coltisorul tau.

O sama de cuvinte

Introducere
Parole, parole...noi astia din regnul 'superior' facem risipa de orice (numa' de iubire nu) si in primul rand, de cuvinte. Nu stiu cine a spus ca vorbele pe care le folosesti, acelea reprezinta limitele lumii tale. Se refera la pompozitate sau la mesaj? Daca prima varianta e corecta, cum ramane cu: 'Cel ce stie nu vorbeste. Cel ce vorbeste nu stie' (Lao Zi-mersi bishop )?
Astazi a fost o zi aparte, zi in care trebuia sa vizitez un loc aparte din Han, sugestiv intitulat: .

Cuprins
Buuun. Un inceput promitator. Apoi seara, in loc sa fac un comision asa cum era normal, ma trezesc ca ajung in cealalta parte a orasului, intr-un loc (nu spun unde ) care mi-a facut mult bine. Ce s-a intamplat? sunt intrebata. Offf...cate aveam de spus in acel moment! In schimb, mi-a venit (nu stiu cum) sa raspund printr-un singur cuvant grecesc (oarecum antonim cu hesychia ). Sunt ascultata cu atentie si, dupa cateva momente, mi se raspunde: te inteleg (si toate celelalte nespuse: sunt alaturi de tine, pot si vreau sa te ajut, strange din dinti si mergi inainte, pentru ca stii si tu ca e doar un episod trecator).
Atata forta de sugestie in aceste doua cuvinte! mai ales cand stii ca persoana de la care le auzi nu minte.
Cuvintele inalta si cuvintele doboara. 'Unde vei gasi cuvintul/ce exprima adevarul'? Restul conversatiei nu stiu daca a mai contat...dupa zece minute, eram deja alta.

Incheiere
Sa dea bunul Dumnezeu sa ai alaturi oameni din acestia, atunci cand ai nevoie; si sa dea sa fii mereu unul din ei, nu cu intermitente, asa cum au unii prostul obicei ( ).

Am sters-o.

Acest topic a fost editat de Thelma: 8 Nov 2005, 09:13 PM

Livada

Cunostinta mea mistica imi furnizeaza des perle veritabile de intelepciune. Atat de perlate, incat nu ma pot abtine sa le impartasesc si altora. Deunazi mi-a sagetat 'ochiul mintii' cu urmatoarea: 'stiu ca fac oamenii din jurul meu sa sufere'. Dar asta e problema lor. Asta e karma lor, si prin mine, ele si-o indeplinesc.'



No comment. Nu stiu daca sa sau sa , cred ca putin din fiecare. Ce bici divin cunosc eu! Hell el uia!

p.s. Ce zi superba, azi!

O sama de cuvinte 2

"La inceput a fost Cuvantul"...dar lucrul asta e deja arhicunoscut. Ce s-a ales astazi din cuvinte? "Te iubesc" a devenit tot atat de uzual ca: "Buna ziua. Ce mai faci?" ma intreb, incotro? E pacat, asa ma gandesc eu...dar poate asta o fi mersul lumii (totusi, consider ca pana la asimilarea definitiva a Terrei in fraternitatea universala a iubirii si comunicarea exclusiv prin mijloace telepatice, mai e destula vreme). Pana atunci insa, ne raman cuvintele. Frumoase, mai putin frumoase...ca "omul din plinatatea inimii vorbeste".

Uneori, cuvintele spun mai mult decat am vrea noi, desi ar trebui sa fie exact invers: ele sa fie palide proiectii, totusi vii ale noastre. Un cuvant poate mangaia si poate insenina o zi altfel mohorata, un cuvant poate amagi atunci cand se asculta muzica si nu se da atentie versurilor, intr-un final, un cuvant poate lovi atunci cand exista cele doua mari fundamente- iubirea si orgoliul.

Cuvintele cele mai dificile din toate timpurile: "Te iubesc" si "Iarta-ma" (las' ca suntem fericiti ca le auzim destul la tv).

"Uneori sentimentul acesta al lipsei noastre de importanta ne face sa pregetam a darui un cuvant de apreciere cuiva care ni se pare cu mult mai presus de noi ca sa aiba lipsa de el, alteori adresam oamenilor cuvinte grele, socotind ca ele nu pot avea nici un ecou serios. Dar pe urma aflam cu uimire cat de mult a durut lipsa unui cuvant bun din partea noastra, sau rostirea unui cuvant rau". - Dumitru Staniloae

Dar ajunga zilei durerea ei.

p.s.

Zi de toamna, zi de vara,
Zi de dulce lancezeala;
Pe Pamant - doar heruvimi.
Simt contraste, inegale:
A cunoaste si-a iubi.

Vad doar alb si vad doar negru-
Spuse acru omul gri.
Am visat o Gee verde,
Plina de-ape sidefii.
Cheia: a cunoaste, a iubi.

Am uitat ca vei veni...
Flori si lacrimi, clopot, toaca,
Suflet gol, inimi sub piatra;
Astazi - ziua evocarii:
A cunoaste...a iubi.

Asemenea ganduri imi treceau si mie prin cap, in clipele de profunda auto-analiza. Noroc ca aceste clipe treceau repede.
Nu numai prin tine, draga Thelma, unii prin altii ne indeplinim karma. Acolo, unde am ales sa venim, langa cei pe care i-am ales.

Tear, daca e sa fie lege de karma, eu ma...pun impotriva vantului si cer lege de iubire.

p.s. Cred ca am s-o evit pe cunostinta asta a mea, cel putin o perioada. Ma irita si acum o barfesc!

Legea iubirii sa domine, Thelma !
E posibil sa fi nimerit accidental langa aceasta cunostinta mistica a ta ! Desi e putin probabil...(vezi semnatura mea )

Pai insi precum cunostinta mea sunt destul de multi. Atentie! Desi adevarul e dincolo de noi, ei sunt printre noi !
Apai...asa zic si eu. Nimic nu-i intamplator.

Salut.
Am vazut ca ai folosit semnatura mea si ma bucur.
Am intrat cam brusc in povestea ta , dar asa sint eu. Vad o usa deschisa si intru. Sper sa nu ma consideri intrusa si sa-mi dai macar o cafea.
Ca azi e vineri, toate zilele trecute si-au izgonit problemele aici si eu ca si tine in loc sa muncesc, ma desfasor pe han.
Superba povestea cu telefonul. Din pacate " generatia de aur " isi arunca neputinta pe cei tineri, li se da startul cu neincredere am observat ca sint adevarati vanatori de victime. Si daca un tanar indrasneste sa-i domoleasca ....doamne ce iasa..( de prim tramvaie adunate ).

De doua zile vad numai femei bronzate. Doamne de s-ar vedea cat de artificiale si de deplasate par....nu ma puteam abtine. Eu arat ca un fluture decolorat
O zi buna Thelma si bine ai venit.

Simt contraste, inegale:
A cunoaste si-a iubi.

Dificila, te salut si bine te-am gasit.
O cafea? cu cea mai mare placere; eu o sa iau un ceai verde, pentru ca pe mine cafeaua ma adoarme...nu stiu de ce.

Contraste, contraste...

p.s. Ce zapacita sunt azi...am editat mesajul asta micut de cinci ori pana acum.

Acest topic a fost editat de Thelma: 11 Nov 2005, 01:26 PM

Si pe mine ma adoarme...de aceea beau cate trei pe zi

Ei bine, iata-ma-s suverana peste micul meu regat. S-au adunat deja doua pagini!
Ma simt confortabil in odaita mea de la Han; in vatra mocneste un foc bun, miroase a portocale si a cozonac. Modest mobilier, rustic; ca decor- stergare brodate de mana si niste vase de ceramica, in bufet- briose cu afine, fursecuri cu migdale, coltunasi cu crema de vanilie, jeleu de portocale, cafea proaspat facuta si ceai de plante pentru astia ca mine. In rest...se adjudeca musafirilor, pentru care usa ramane mereu deschisa.

(Desigur, fiinteaza non-stop perdeaua energetica de protectie de la intrare, care va face celor rauvoitori cucui urat... )

Ce seara linistita, azi...ce luna.

Ah Thelma, e asa de placut in odaita ta si daca-mi mai dai si-un coltunas cu vanilie si un ceai aromat o sa te cam plictisesti de mine ca o sa vin cam des!
La cit mai multe pagini incarcate pozitiv...caci am observat ca ai destula incarcatura pozitiva!

Ei bine draga Flori, la cat mai multe...si la cat mai multa energie pozitiva, ca ne straduim...

Din ciclul: ce nu mi-a placut astazi (si ieri):

Frumusete sufleteasca ingradita de grija banilor.
Mizeria din suflete, acest Golliat fata de mizeria din pubela.
Copii care se grabesc sa-si piarda copilaria; copii care nu stiu ce e copilaria.
Tineri care spun ca credinta e doar pentru batrani.
Progres tehnologic care innabusa personalitatea.
Amintirea cazului unei fetite de un an, adusa la urgenta cu bratele taiate cu un cutit de bucatarie in vederea cersetoriei.

Pentru ca toate gandurile astea sa se ingramadeasca intr-o clipa din cele 24 de ore, inchin o ceasca de ceai!


p.s. E cumva un film? si totusi iubirea...

Nu, ma, nu-i un film din pacate !
Intra in jurnalul meu si citeste niste povestiri pornite din realitate ( Fetita folosita (neterminata), Marti, mancare cu gust de mama, Cuchi, etc...)...

Nepretuita otrava

Nepretuita otrava cred ca este teama; teama noastra cea de toate zilele. Din pacate, frica de durere este mai puternica decat dorinta de iubire. Cei capabili de a schimba launtric aceasta stare 'de gratie', devin adevarati eroi si eroine. Cu toate astea, soclurile lor sunt daramate cele dintai.

Ma gandesc la cartea pe care trebuia sa scriu urmatoarea dedicatie: "Pentru ca Iubirea sa fie mai puternica decat Frica". Insa n-am daruit cartea cand era momentul. Acum, gestul ar fi lipsit de farmec. De ce n-am daruit cartea? De frica.

Daca ar fi sa aleg intre frica si prostie, as alege-o pe cea din urma. De ce? de frica.

Bonsoir, jurnal!

S-a cam adunat colbul aici...frumos!
Va trebui sa iau masuri.

n-am mai intrat in Han de 5 ani de zile, colbul e clar instaurat in ceea ce ma priveste!

am recitit cateva din postarile mele de atunci, si cat m-am amuzat (sau rusinat) de ceea ce putusem scrie, ma gandesc acum cat de mult mi s-a schimbat felul de a gandi, de a privi lumea...

ma gandesc si la cei cu care am corespondat atunci, pe unde or fi, cum or fi evoluat, sper macar, sa fie toti bine.

ei bine, meritul Hanului nu e numai ca aduce oameni la un loc, ci si ca poate fi oglinda personala, pe vaza cuvintelor scrise in trecut (cazul meu-si da un sentiment destul de ciudat)

eh, o zi frumoasa tie