Sa speram, ca prin voia lui Dzeu., scapam de hulitori... O sa scriu un fragment din viata dumnezeiescvului nostru parinte Macarie Egipteanul, a carui preaminunata vietuire intru Hristos, o gasiti si aici
Personal am aflat in viata acestui mare Sfant Parinte, multe invataturi neaparat de urmat:

Un egiptean iubitor de păcate, fiind rănit de pofta păcatului spre o femeie străină, frumoasă la chip, dar neputînd s-o plece spre desfrînare, pentru curăţia ei şi pentru cinstea şi dragostea pe care o avea pentru bărbatul său, s-a dus la un fermecător, rugîndu-l ca să facă pe femeia aceea să-l iubească; ori cu farmecele sale să facă pe bărbatul ei ca s-o urască şi s-o gonească; fermecătorul acela a luat multe daruri de la egiptean şi a făcut obişnuitele sale meşteşu-giri, sîrguindu-se cu multe farmece ca să înşele pe acea femeie curată, spre desfrînare.

Apoi neputînd să înduplece mintea ei cea nemişcată spre acea faptă rea, a fermecat ochii celor ce căutau la dînsa; şi a făcut aşa ca tuturor celor ce o vedeau să li se pară că nu este femeie cu faţă de om, ci animal parte femeiască; deci, intrînd bărbatul în casă, cînd a văzut-o întru asemănare de animal, s-a spăimîntat, şi nu pricepea ce este, pentru că vedea că pe patul lui se odihneşte un animal. Vorbea cu dînsa şi nu putea să audă nici un răspuns, decît numai o vedea mîniindu-se. Însă ştia că este femeia lui şi a cunoscut răutatea pizmaşului, cum că era prefăcută de oameni răi întru asemănare de dobitoc, de care lucru era în mare mîhnire şi plîngea.

Chemînd preoţi în casa sa, le-a arătat pe femeia lui, dar nici aceia nu puteau cunoaşte ce avea: cum şi pentru ce s-a prefăcut în animal. Căci şi ochii acelora ca nişte fermecaţi vedeau animal; şi trecuseră trei zile de cînd i se făcuse ei aceasta şi nici un fel de hrană nu primea, pentru că nici ca animalul nu primea fîn, nici ca omul nu putea să mănînce pîine. Apoi, bărbatului ei i-a venit în minte s-o aducă în pustie, la Cuviosul părinte Macarie.

Deci, punînd pe dînsa frîul ca pe un animal, s-a dus, luînd după sine pe femeia sa întru asemănare de animal. Pe cînd se apropia de chilia cuviosului, fraţii ce stăteau afară, au început a cîrti asupra lui, întrebîndu-l pentru ce vrea să intre în mînăstire cu acel animal? Iar el a zis către dînşii: "Am venit aici, ca animalul acesta să cîştige mila de la Domnul cu rugăciunile Sfîntului Macarie".

Şi întrebîndu-l monahii: "De ce pătimeşte?" Omul a zis: "Acest animal pe care îl vedeţi este femeia mea şi cum s-a prefăcut nu ştiu; iată acum sînt trei zile de cînd nici un fel de hrană nu gustă nicidecum". Iar fraţii auzind acestea, au mers să spună sfîntului, căruia acum i se descoperise şi se ruga lui Dumnezeu pentru dînsa.

Fraţii spunîndu-i despre acest lucru şi arătîndu-i dobitocul cel adus, sfîntul a zis către dînşii: "Voi singuri sînteţi dobitoace, de vreme ce aveţi ochi răi, iar ea precum este făcută, aşa rămîne femeie şi nu este schimbată întru altă fire; ci aşa se pare ochilor voştri cei înşelaţi de farmece". Deci, sfinţind apă, a turnat pe capul ei, rugîndu-se, şi îndată a făcut-o să fie în chipul său cel dintîi; încît toţi cei ce căutau la dînsa au văzut-o că este femeie, cu faţă de om.

Apoi, poruncind să-i dea ei să mănînce, a făcut-o femeie sănătoasă. Şi au mulţumit lui Dumnezeu, bărbatul şi femeia, cum şi toţi cei ce vedeau această minune. Apoi, sfîntul a învăţat pe femeie, ca adeseori să meargă la sfînta biserică şi să se împărtăşească cu preacuratele lui Hristos Taine; căci pentru aceea, zicea el, a venit asupra ta acea ispită, fiindcă cinci săptămîni au trecut, de cînd ai fost părtaşă dumnezeieştilor Taine. Astfel învăţîndu-i şi sfătuindu-i pe amîndoi, i-a liberat în pace. Asemenea şi o altă fecioară, prefăcută în animal de vrăjitori, aducînd-o părinţii ei la sfîntul, a tămăduit-o cu rugăciunea. Iar pe o altă fecioară, plină de răni, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, a făcut-o sănătoasă.

Deci, mulţi supărau pe cuviosul, unii pentru rugăciuni şi binecuvîntări şi pentru folosirea de învăţătură de la dînsul, iar alţii pentru tămăduiri; pentru aceea sfîntul şi-a săpat o peşteră adîncă în chilie, ca de o jumătate stadie, şi se ascundea de cei ce veneau la dînsul fără vreme, cînd îi întrerupeau gîndirea la Dumnezeu şi rugăciunea.

Atîta dar avea de la Dumnezeu, încît învia şi morţi. Un monah oarecare, şezînd în preajma Nilului, s-a lipit de el diavolul mîndriei. Deci, întîi l-a rătăcit de la adevărata credinţă şi l-a adus la cugetarea celor ce se numeau Ierachteni, care ziceau că Mîntuitorul n-a luat trup omenesc, nici că înviază trupul nostru cu care ne-am îmbrăcat şi că trei începători sînt: Dumnezeu, materia şi răutatea. Astfel a atras la răzvrătirea a 500 de suflete. Şi a putut face aceasta căci grăia multe bîrfeli de acest fel către mulţi. Apoi şi diavoli a scos, după cum se spune de Domnul nostru în Sfintele Evanghelii: Căci vor da semne şi minuni, încît ar fi fost cu putinţă să amăgească şi pe cei aleşi; căci cu domnul diavolilor, într-adevăr, scotea pe diavoli, pentru pierzarea sufletelor.

Deci, episcopul acelui loc a venit cu clerul său la părintele Macarie, robul lui Dumnezeu, şi rugîndu-l, îi zise: "Vino şi ajută-ne; căci dacă pînă trăieşti tu nu vom curăţi vecinătatea noastră, toţi se vor lipi de dînsul şi întru pierzare se vor duce". Iar sfîntul a zis către dînsul: "Iată că vin, dar fiind om simplu, ce pot să fac eu?" Episcopul stăruia, rugîndu-l: "Eu aşa cred că, dacă va veni Dumnezeu, va împăca Biserica Sa; căci eu de multe ori avînd gînd să vin, am fost împiedicat de treburile eparhiei; iar acum, numai suferind pierzarea poporului, şi încă temîndu-mă de osînda lui Dumnezeu, care zice: Sîngele lor din mîinile voastre îl voi cere; de aceea am venit la tine, căci Dumnezeu m-a trimis.

Atunci Avva Macarie sculîndu-se, a mers cu dînsul şi a venit la amăgitorul acela, pe care, cînd l-a văzut bătrînul, a zis episcopului: "Acesta are un diavol din cei stăpînitori şi ai cunoscut că acesta nu este locul meu. Împotriva acestor duhuri nu m-am luptat deloc, căci sînt două cete de diavoli, una este care aduce plăcerile şi dezmierdările în trupul omului, iar alta care amăgeşte sufletele, dar care este foarte lesne de biruit. Aceste duhuri le rînduieşte satana la vrăjitori şi amăgitori, ca şi la începătorii de eresuri". Episcopul a zis: "Este trebuinţă de rugăciune din adîncul inimii, căci cuvîntul nu are nici o putere".

Deci, i-a poruncit să iasă la dînşii; iar el ieşind, episcopul i-a zis: "Cum de n-ai venit de atîta vreme la noi?" Iar el a răspuns: "Pentru că nu credeţi drept". Zis-a către dînsul Sfîntul Macarie: "Dar tu crezi bine?" Iar el a zis: "Foarte bine". Sfîntul i-a zis: "Care este aceea pe care noi nu o cugetăm bine?" El a răspuns: "Fiindcă ziceţi că trupul a înviat; şi încă mai ziceţi că şi Dumnezeu a luat asupră-şi trup şi oase". Bătrînul i-a zis: "Dacă zicem de la noi, rău zicem, iar dacă astfel a grăit adevărul, tu pentru ce grăieşti împotrivă? Cu toate acestea noi vom spune ţie cum credem şi dacă te vei îndupleca, bine vei face; iar dacă nu, tu însuţi vei primi pedeapsa de la Dumnezeu, pe ale cărui dogme le lepezi". El a zis: "Eu întîi să-ţi spun credinţa mea". Iar sfîntul a zis: "Credinţa rea nici să nu se numească credinţă".

Deci, a poruncit episcopului să zică Simbolul credinţei şi episcopul a zis: Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul; şi celelalte de aici înainte, cum şi alte graiuri de la apostolul. Atunci s-a ruşinat ereticul şi neavînd ce să răspundă, a zis către Sfîntul Macarie: "Mie nu-mi grăi credinţa cea din cuvinte, ci să mergem la morminte şi tu să înviezi cu trupul pe unul din cei ce zac acolo şi voi crede că bine cugetaţi, ori eu să scot suflet fără de trup, şi să vă ruşinez pe voi". Şi întorcîndu-se Sfîntul Macarie, a zis episcopului: "Mare este răul, căci şi pe Dumnezeu îl ispitim, ca pentru un îndrăcit să se facă atît de mare semn". Zis-a episcopul: "Ba nu părinte, ci pentru o eparhie întreagă".

Atunci au mers la morminte şi a venit şi Ierachtenul să cheme pe diavol. Şi mult făcîndu-şi rugăciunea lui cea ereticească, nu putea să scoată nici un suflet fără trup din mormînt. Atunci diavolul n-a ieşit ca mai înainte, căci îi sta împotrivă Duhul cel Sfînt. Şi cînd a văzut că nimic n-a putut face, le-a zis: "Pentru necredinţa voastră nu poate să iasă". Episcopul a zis: "Dacă am fi fost rău-credincioşi, atunci mai vîrtos trebuia să iasă, ca să mustre necredinţa noastră".

Iar bătrînul rugîndu-se în sine, netăgăduind nimic, a plecat genunchii la pămînt, după ce a stat un ceas la rugăciune; împreună cu toţi care erau de faţă, s-a ridicat, şi lovind cu toiagul cel de finic un mormînt, pentru că toiegele monahilor celor de acolo sînt de finic, a înviat un om din mormînt, nu vreunul care a murit de curînd, ci unul mort de mult.
Această minune văzînd-o Ierachteanul, a leşinat şi ieşind diavolul dintr-însul, el a căzut la picioarele sfîntului, împreună cu tot poporul care era de faţă, şi cerea să-l ucidă; dar nu i-a lăsat sfîntul, ci l-a luat cu sine în pustie şi l-a izbăvit de rătăcire. Apoi, întrebînd pe cel ce a înviat dacă ştie pe Hristos, el a zis că n-a auzit despre El nici cînd trăia. Deci, sfîntul botezîndu-l, l-a avut cu sine trei ani şi apoi cu adevărată moarte a răposat, încît se potrivea şi la el cuvîntul Domnului, că nici acesta n-a greşit, nici părinţii lui; ci ca să se arate slava lui Dumnezeu într-însul.

Iar episcopul a întrebat pe Sfîntul Macarie dacă s-a suit în inima lui vreun cuget de slavă omenească, cînd a văzut înaintea lui atîta popor, faţă de o minune atît de mare? El a răspuns: "O inimă care are îndeletnicire a căta spre slava oamenilor, unul ca acesta pe Dumnezeu încă nu L-a cunoscut, şi ceea ce face, ca un om o face; iar cel ce s-a învrednicit de insuflarea lui Dumnezeu, întru multă nevoinţă se află, temîndu-se să nu cadă.

Unul ca acesta numai o credinţă are, de a ieşi din trup, iar slava omenească nici în gînd nu-i vine. Deci, o pildă ca aceasta îţi zic: "Închipuieşte-ţi pe cineva că umblă pe mare şi priveşte spre cer în soare; unul ca acesta dacă ar vedea locul pe unde umblă, s-ar scufunda. Astfel cel ce priveşte la slava lui Dumnezeu, slava cea de la oameni o nesocoteşte. Iar dacă împrejurul acesteia s-ar întoarce, cade din aceea şi căzînd astfel, se biruieşte de multe patimi".
Doamne ajuta!

Acest topic a fost editat de Clopotel: 13 Dec 2005, 11:17 AM

da este una deformativa caci tu alegi sa vezi numai ceea ce poti condamna. Recunosc episcopii unele din lucrurile pe care le spui tu, dar nici chiar asa. Generalizezi si hulesti de parca totul ar fi negru. Tu crezi probabil ca eu, clopotel etc. trebuie sa luam de la tine adevarul. O relatie cu Hristos traita in spiritul ortodox nu mai are nevoie de adausurile propuse de tine. Ceea ce vrei tu sa-i aduci are deja, dar de dragul propriei tale viziuni te prefaci ca nu vezi ca le are.
Veninul inseamna orice cuvint care doreste sa murdareasca pe nedrept din motive egoiste. Decaderea spirituala de care vorbesti nu e chiar asa cum ti se pare tie. Pt. ca tu crezi ca e o singura cale, cea pe care mergi tu, nu inseamna ca e asa, exista si altele iar fiecare om are calea lui. Si cea mai putin periculoasa si mai putin inselatoare e totusi aceasta.
Eu nu o sa ma mai cert cu tine pt. ca tu propui solutii la probleme de suprafata bagind pe toti intr-o oala.
Si da, ca sa parasesti o cale trebuie sa gasesti una mai buna sa o pui in loc. Tu nu oferi asa ceva cu adevarat. Demolarea pare a fi calea ta, nu vad de ce as mai "veni" dupa tine....

edinide... deci tu nu ai nici o treaba cu credinata... imi pare rau sa ti-o spun dar am facut o pauza pentru ca am dorit sa te urmaresc, putin in ceea ce crezi tu... si am ajuns la urmatoarele concluzii:

1. Te crezi un fel te profet... ai uitat ce inseamna piosenia fratele meu... nu spun ca eu sunt mai bin ca si tine, doar te observ si nu pot sa nu fiu in acord cu "IoanV" a carui parere o sustin si anuma ca tu nu stii despre ce vb si parerea mea este sa nu mai fii asa de inchipuit... si pot sa spun ca esti chiar fatarnic permitandu-ti sa vb despre Parintii altora Duhovnicesti, tu ai pierdut notiunea de Sfant nu mai stii ce inseamna sacru, pentru tine... TU esti singurul sacru din punctul tau de vedere...

2. Chiar nu stii despre ce vorbesti, nu esti deloc informat probabil ca singurul lucru la care asisti sunt acele adunari penticostale la care participi, pt ca dupa cum vb banuiesc ca esti in aceasta confesiune...

3. Sa nu uitam exemplul femeii pacatoase, care prin pocainta este iertata de pacate, asa este si la noi... Ortodocsii accepta fiinta lor, asumandu si pacatele si faptele bune, pe cand voi va credeti mantuiti si fara de pacat... eu sincer cred ca aceasta este cea mai mare fatarnicie care poate exista...

Am mai mult prieteni de diferite religii dar trebuie sa ti spun ca "pocaitii" sunt cei mai fatarnici si cei mai marsavi dintre toti, va credeti presus tuturor, lucru care este pacat, crede-te sub mine si vei fi mantuit, Mantuitorul spune ca cel mai mic este de fapt cel mai mare... astel eu zic sa o lasi balta si sa nu mai cauti paiele din buzunarele noastre ci barnele din ochii vostri... sincer te rog sa nu te superi pe mine dar nu pot sa accept sa discut cu o persoana care nu este deschisa la dialog... considerata egalul nostru in acest forum si atunci aceasta dezbatere va avea roade... pt ca prin atitudinaea pe care o ai cred sincer ca esti vestitorul nimanui si in nici un caz vestitorul Mantuitorului...

sebyshoru,
Nu trebuie sa "ghicesti" nimic despre mine deoarece este facut public la Jugul Crestin, numai tu nu stii?!
Sa presupunem acum ca tu stii despre ce vorbesti, asa ca te rog sa ne explici si noua cum se implinesc in Ortodoxism poruncile Evanghelice, cum ar fi urmatoarele (ca sa nu te simti stingerit, poti si tu vii cu alte Porunci Evanghelice, care sint cele mai bine implinite prin Ortodoxism...):
1. "Luati Jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine" [Matei 11.29]
- cind ti-a vorbit Popa Ortodox ultima data despre Jugul lui Cristos?
- ce este Jugul lui Cristos in optica Ortodoxa?
- cum iei Jugul lui Cristos asupra ta, in optica Ortodoxa?
- cum stii ca ai dobindit Jugul lui Cristos, in optica Ortodoxa?
- care este scopul Jugului lui Cristos, in optica Ortodoxa?
- cine a dobindit Jugul lui Cristos prin Ortodoxism?
2. "Daca nu ramine cineva in Mine, este aruncat afara,..." [Ioan 15.6]
- cind ti-a vorbit Popa Ortodox despre a fi in Cristos, ultima data?
- cum ramine cineva in Cristos, in optica Ortodoxa?
- de unde stii ca esti in Cristos, in optica Ortodoxa?
- pe cine cunoasti tu a fi in Cristos, prin Ortodoxism?
3. "Ramineti in Mine, si Eu voi ramine in voi." [Ioan 15.4]
- cind ti-a vorbit Popa Ortodox despre Cristosul din tine?
- cum ramine Cristosul in tine, in optica Ortodoxa?
- de unde stii ca Cristosul este in tine, in optica Ortodoxa?
- pe cine cunosti tu ca are pe Cristos in el, prin Ortodoxism?
4. "Iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru." [Luca 17.21]
- cind ti-a vorbit Popa Ortodox despre Imparatia din Sine?
- cind te-a invatat cum sa descoperi Imparatia din Sine?
- cum cunosti ca Imparatia este in Sine, prin Ortodoxism?
- pe cine cunosti tu ca ajuns sa vada Imparatia din Sine, prin Ortodoxism?
5. "Dar daca nu va veti cunoaste pe voi insiva, veti vietui in saracie si voi sinteti saracia insasi." [TomasI 3]
- cind ti-a vorbit Popa Ortodox despre Cunoasterea de Sine?
- cind te-a invatat cum sa descoperi Sinele?
- cind ti-a explicat ce legatura este intre Cristos si Sine?
- pe cine cunosti ca a ajuns la Cunoasterea Sinelui, prin Ortodoxism?
6. "Dar Mingiietorul, adica Duhul Sfint, pe care-L va trimite Tatal, in Numele Meu, va va invata toate lucrurile,..." [Ioan 14.26]
- ce ai invatat tu de la Duhul Sfint, pe Calea Ortodoxa?
- a venit la tine Duhul Sfint, trimis de Isus, de la Tatal Ceresc?
- te-a invata Popa Ortodox cum sa primesti pe Duhul Sfint?
- cunosti tu pe cineva in Ortodoxism care sa invete de la Duhul Sfint?
- Popa Ortodox, invata el de la Huhul Sfint, sau invata el de la Litera Umana?
7. "Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi in limbi noi, 18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa." [Marcu 16.17]
- cind ti-a vorbit Popa Ortodox ultima data despre Semnele Credintei?
- face Popa Ortodox toate Semnele Credintei?
- faci tu, urmind Ortodoxismul, Semnele Credintei?
- stii pe cineva care a ajuns la Semnele Credintei urmind Ortodoxismul?
8. "cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decit acestea;" [Ioan 14.12]
- cind ti-a vorbit Popa Ortodox despre Semne mai mari decit Isus Insusi a facut?
- cum te-a educat Popa Ortodox ca sa ajungi la Semne mai mari decit Isus Insusi?
- care Popa Ortodox face Semne mai mari decit Isus le-a facut?
- pe cine cunosti ca a facut Semne mai mari decit Isus, urmind Invatatura Ortodoxa?
9. "Duceti-va in toata lumea, si propovaduiti Evanghelia la orice faptura." [Marcu 16.15]
- cind s-a dus Popa Ortodox in Misionarism Ortodox?
- la ce neamuri si la care margini ale Pamintului s-a predicat Ortodoxismul? (sari aici peste vecinii Romaniei...)
- cind ti-a vorbit Popa Ortodox ultima data de activitatea lui Misionara?
- ce fel de Misionarism ai invatat tu de la Popa Ortodox?
- la cine ai vestit tu Calea Ortodoxa pina acum?
10. Am sa aduc pe masura posibilitatilor si alte subiecte despre Ortodoxism...

Doresc ca raspunsurile tale sa fie despre prezent si nu despre Sfintii care s-au intimplat sa fie cindva, pe nedrept revendicati de Ortodoxism. Noi stim cu totii care trecutul a fost, putem sa-l citim din Carte fara nici un efort, stim si ce Fapte Divine a infaptuit Isus Insusi, doresc sa discutam despre noi acum, tu si eu, cum implinim noi Legea Iubirii, noi care urmam Calea Crestina, si nu despre Inaintasii Divini.

Acest topic a fost editat de edinide: 16 Dec 2005, 08:28 AM

Se aude resentiment din partea ta la adresa Aproapelui... Cit timp simti resentimentul, Iubirea lui Dumnezeu nu este cu tine, deoarece unde este Resentiment, nu poate fi Dumnezeu. Nici nu ai implinit inca Legea Iubirii, Sinele sa fie Aproapele, ca l-ai vedea pe Pocait intr-o alta lumina.
Cu ani in urma, eram undeva la tara cu niste prieteni, noaptea pe ulita, bezna. De undeva din acel intuneric vine un om direct la mine, ignorindu-i pe cei din jurul meu, si zice: "Dumnezeu te-a luminat, urmeaza-ti Calea, trebuie sa vii cu noi!" Foarte stingher, l-am refuzat si m-am tras de o parte, desi cu greu, ceva ma atragea ca un magnet de acel om, simplu, de la tara, taran. Atunci cred ca am simtit pentru prima data Prezenta Spirituala a cuiva in jurul meu, nu stiam inca ce inseamna. Matusa mea mi-a descintat de deochi, spunind ca m-a deocheat... apoi zice "asa sint astia, fereste-te de ei". Cine sint astia, intreb eu. "Pocaiti din sat".
Poveste lunga, scurtata acum: niciodata nu am simtit Presenta Spirituala a unui Popa Ortodox in felul in care acel taran simplu isi facea simtita prezenta. Omul simplu de la tara era deasupra Popei Ortodox prin Credinta lui si prin Elevarea Spirituala la care ajunsese. Taranul comunica nu numai verbal ci si prin Energia lui Spirituala, mi-asi dori acum sa fi inteles atunci ce se intimpla.
Credinta nu este Ortodoxa ci este Crestina, fie Ortodox, Catolic sau Pocait.

@sebyshoru

@IoanV
Uneori par socante spusele mele dar nu sint menite catre instrainare ci catre deschiderea ochilor. Daca lumea ma lauda tot timpul despre cit de bine fac la mate, scap din vedere fizica. Daca lumea ma lauda tot timpul despre mate si fizica, scap din vedere biologia. Vezi, eu trebuie sa trec clasa nu sa fiu un geniu la mate. Daca nu fac nimic la geografie, tot repetent ramin chiar cu zece pe linie la restul. Deci, importanta la trecerea clasei nu este lauda pentru mate, ci este critica pentru geografia care ma va lasa repetent.
Asa este si cu Credinta: fie o implinesti toata, de la alfa la omega, fie nu ai implinit-o. Daca o singura Porunca Evanghelica este neimplinita de mine, nu le-am implinit pe nici una. Stii care este culmea? Daca o implinesti pe una singura cu adevarat, le-ai implinit instantaneu pe toate... Isus a spus-o asa "Cine nu cunoaste Lucrerea Perfectiunii, nu cunoaste nimic", este acelasi lucru. De aceea, ceea ce-ti pare vinatoare de paie, este de fapt cautarea Perfectiunii, nu numai in mine, ci si in tine, pentru ca Perfectiunea ta este Perfectiune mea.

Te rog spune-mi concret locul in care rezulta ne-egalitatea mea, sau unde am facut ierarhizarea, ca sa revin asupra acelei greseli. Ar fi greu sa-mi explic acea scapare deoarece nu numai ca te consider egalul meu, pe plan rational, dar chiar cunosc pe Plan Spiritual ca esti Sinele meu, intr-o alta ipostaza. Inca o data, directioneaza-ma la locul respectiv, unde m-am exprimat impotriva Simtirii mele si impotriva Sinelui meu.
Ma consider mai mult decit egalul tau. Eu cunosc ca sint una cu tine dar tu nu cunosti inca ca esti una cu mine. Isus a poruncit-o asa: "Ramineti in Mine, si Eu voi ramine in voi." [Ioan 15.4]. Daca Isus ar fi in tine, si eu asi fi tot acolo. Daca eu nu sint in tine, nici Isus nu este in tine. Daca nu ma simti egalul tau, cauta in Sinele tau si ma vei afla acolo.

Vezi, aici apare asimetria... eu te consider pe tine vestitorul Mintuitorului... si pe Clopotel... si pe IoanV... Nu esti primul, i-am spus-o si lui Clopotel (el a rejectat-o, dar o sa-si revina...), ca eu il simt pe el Fratele meu intru Cristos, pe cind el nu poate inca sa o faca, dar o sa ajunga acolo. Chiar si Pocaitii sint Fratii mei intru Cristos. Chiar si Penticostalii sint vestitorii Mintuitorului. Daca eu ii percep pe toti in acest fel, nu pot fi nici eu prea departe...

Acest topic a fost editat de edinide: 16 Dec 2005, 09:39 AM

Nu mai dau citatul in continuare. Continua cu acelasi pacat al generalizarii neintemeiate.
Aseara am avut bucuria de a participa la o conferinta sustinuta de parintele Rafail Noica in Alba Iulia. La sfirsit au fost raspunsuri la intrebari. Sala a fost arhiplina, poate au fost in jur de 2000 persoane, daca nu mai mult. Dintre acestia cred ca in jur de 5-10 % erau preoti, sa nu crezi ca ei stau deoparte.
Ei bine la aceasta conferinta tot ceea ce reprosezi tu ca nu spune ortodoxia spre mintuirea omului s-a spus. Si la un nivel mai ridicat decit ai afirmat tu pe aici.
Cum pot eu atunci de ex. sa nu ma satur de afirmatiile tale hulitoare cind stiu ca adevarul e altul? Nu te lupti cu mine sau cu ceilalti ci cu realitatea din biserica care este alta decit ce spui tu. Noi spunem zadarnic ca nu esti bine informat. Tu nu te opresti din acuzatii. Asta numesti tu dialog?
Ti-am spus deschide un topic in care prezinti viziunea ta globala, nu sa te legi de altii. Incep sa cred ca lipseste.

Cu regret, nu am participat... Ai undeva lucrarile conferintei? Sau poti macar sa ne faci o prezentare succinta a ceea ce Ortodoxia spune despre Mintuirea Omului? Sint lucrarile prezentate undeva public?

Bine, de ce nu vii cu informatiile respective, eu sint deschis la nou si la vechi? Se reflecta intrebarile mele de mai sus pe undeva in lucrarile conferintei de la Alba? Poti gasi acolo Raspunsuri Ortodoxe la acele intrebari, sau altundeva?

Nu lipseste... Pe de o parte, anumite aspecte de Credinta nu sint expuse deslusit oricui ci numai celor pregatiti a le purta. Pe de alta parte, o intrebare care pare chiar hulitoare, ofera premizele raspunsului. Daca nu ai un raspuns acum, tot este bine, deoarece il vei cauta si in final, obtine...
Am deschis un topic despre Sfinta Treime, pot sa-l dezgrop de pe undeva, Ortodoxia spune "taina", unde nu sint raspunsuri nu este nici dialog, vremea monologului nu a sosit inca, un alt subiect despre Pomul Cunoasterii, acesta nu se reflecta nici unde in Ortodoxism, nici macar ca "taina", cum poti sa-l discuti in absenta, unde nu sint radacini nu sint nici roade, iar roadele fara radacini sint false, alte subiecte despre altele, toate incadrate in viziunea globala care nu lipseste, din Harul lui Dumnezeu...

Isus Cristos a venit si a implinit Legea Veche care a fost astfel defintata prin Cuprindere. Legea Noua este departe de Implinire, deoarece Implinirea Legii Iubirii este Sfirsitul Lumii si Venirea Fiului, iar Lumea este mai solida ca niciodata pina acum, inspaimintator de solida. Legea Veche a fost data si Implinita, iesind din existenta. Legea Noua a fost data dar este inca Ne-Implinita, fiind inca in existenta. Aceasta este ceea ce vine acum, Ultima Venire, deoarece nu va mai fi o alta, Implinirea Legii Celei Noi, catre Sfirsitul Lumii.
Nu te uita la trecutul Legii Noi, deoarece trecutul acesteia este masura Ne-Implinirii Legii, cu cit mai indelungat Trecutul, cu atit mai neimplinita Legea, ci la prezentul ei, spre a reteza trecutul si gasi Implinirea Legii: Lumina, Iubire, Adevar si Viata. Doamne ajuta-ne!

Nu sunt lucrari scrise. Doar citeva intrebari la sfirsit. Un fragment a fost prezentat aseara la Radio Reintregirea din Alba Iulia. Probabil luni seara si in zilelele urmatoare de la 9 30 daca nu ma insel se vor transmite continuarile. Pe internet live la adresa www.reintregirea.ro.
Nu ma apuc de facut sinteze, oricum expunerea e suficient de sincretica si i-as rapi farmecul. Asculta-le pina la capat sau asteapta, poate saptamina asta sa reusesc sa pun undeva pe net inregistrarile.

Mesajul tau global lipseste. Linkul e spre o pagina simpla, fara alte informatii.

Prioritatea mea este cea precizata de Sf. Serafim de Sarov, Sf. Simeon Noul Teolog, etc si anume dobindirea Duhului Sfint. Nu ma grabesc a raspunde la intrebari rationale. Unele lucruri nu le intelegi decit prin traire pt. ca sunt tainice. Mie imi place acest cuvint si sa traiesc tainele. Lucruri de neinteles cu mintea, astea sunt tainele. Se gasesc lucruri de neinteles si in fizica, cum sa nu fie si in experienta umana?

Ba este masura implinirii ei in anumiti oameni deosebiti. Eu asta vreau sa vad si nu pot trai deplin prezentul fara experienta bogata a trecutului, fara marturiile clarificatoare aduse pina azi prin ei. Privind lumea, adevarul prin ochii celor care au vazut deja Adevarul aflu calea mea spre adevar. Nu mai ratacesc in necunoastere si presupuneri. Pina sa pot trai cu Iisus trebuie sa mai petrec ucenic cu sfintii sai. Sfintii imi arata care sunt treptele pe care trebuie sa calc pt. a parcurge cu pasi mai marunti ceea ce nu pot sari dintr-o data. Si este si asta o "dorinta" a lui Dumnezeu, sa ne ajutam reciproc pe calea desavirsirii dincolo de spatiu si timp. De aceea nu poate fi retezat trecutul. Eu nu am descoperit o cale noua, am analizat mai multe cai si am ales-o pe cea mai potrivita pt. mine. Sunt prea mic ca sa intemeiez eu o cale care sa-l aiba in mijloc, ca mintuitor pe Iisus Hristos, as fi bucuros insa daca una respectabila si valoroasa cum e ortodoxia ar fi mai bine cunoscuta si mai bine traita.

La modul cel mai global, este in mesajul precedent: Implinirea Legii Iubirii, spre desfintarea acesteia.

Nu te lua dupa aparente... Daca nu poti deschide o pagina electronica, cind ti se si spune cum, cum vei deschide Cartea Vietii, cind nu ti se spune cum? Mai incearca o data...

Aceasta este Calea Crestina: prin Duhul Sfint se dobindeste Jugul Fiului si tot prin Duhul Sfint se dobindeste Jugul Tatalui. Acolo nu poti ajunge fara Cunoasterea de Sine, la care se ajunge fie pe Cale Nativa, ceea ce este destul de rar, cum este cazul Ortodoxiei, fie prin Educatie Spirituala, ceea ce este frecvent. Calea nativa, cum ii spune numele, nu este pentru oricine, numai pentru cei innascuti, pe cind Calea Educatiei Spirituale este pentru fiecare dintre noi.

Aici gresesti, Calea Crestina nu este pentru mine sau pentru tine, ci este pentru noi... Singularitatea acelor Oameni Deosebiti este dovada Esecului Spiritual al Bisericii Crestine. Isus Cristos foloseste pluralul in Rugaciunea Domneasca: "Tatal nostru... piinea noastra... dane-o noua... ne iarta noua... so noi iertam... nu ne duce... ne mintuiteste..." Singularitatea Sfintilor merge impotriva pluralitatii Rugaciunii Imparatesti.
Daca ei au fost exceptii, ce sanse ai tu de a fi asemenea lor? Este o alta Cale, cea descrisa in Evanghelia lui Isus, si nu cea descrisa de Dogma Ortodoxa.

Isus este deja in tine, numai sa descoperi aceasta. Daca El este in tine, de ce sa cauti in afara ta? Asa ajunge Mladitza sa ramina in Vitza din care face parte, "eu sint Vitza, voi sinteti Mladitzele", fiind deja un Trup Comun. Cauta ceea ce ai...

Daca esti suficient de Mare pentru a-L avea in tine pe Isus, nu poti fi prea Mic pentru a pasi pe Cale. Isus este in tine, Calea Lui este si pentru tine. Nu ai nevoie de Calea Ta, si eu de a mea, din moment ce exista Calea Lui: "Luati Jugul Meu asupra voastra". El a poruncit Calea, trebuie numai o urmezi: este Lumina, Iubire, Adevar si Viata.

Daca ar fi mai bine traita, nu ar mai fi Ortodoxie... Daca dupa mii de ani are nevoie de o mai buna cunoastere, n-o va avea niciodata... Daca Mireanul constata ca ar trebui mai bine traita, Biserica si-a pierdut menirea.
Gorbaciov a vrut sa puna comunismului o fatza umana, si in final l-a desfintat... pentru ca nu avea fatza umana, ceea ce el nu intelesese la ora respectiva. Este bine sa nu repeti greselile altora.

Apropierea de Dumnezeu este fascinanta... plina de Iubire dincolo de imaginabil... fericire palpabila, substantiata... cunoastere instantenee si nelimitata... auzire dincolo de neauzit... vedere dincolo de nevazut... viata dincolo de moarte... De aceea atrage pe Om, de aceea Omul urmeaza Calea, pentru ca apartine prin Natura lui Divina la o alta Lume decit Lumea Materiala. Glasul Singelui Dumnezeiesc este ceea ce atrage Omul prin Taina.

In nici un caz incercand sa ne respingem unii pe altii asa cum faci tu, din cate observ cu fiecare dintre cei care au gand bun la adresa Ortdoxsiei, ci cred ca implinirea poruncii iubirii se face incercadn sa intelegi de ce cel de langa tine crede in ceea ce crede si nu in ceea ce crezi tu, iar daca raspunsul tau este cu adevarat din suflet si cu sinceritate cred ca ai putea intr-adevar sa convingi pe oricene sa creada in ceea ce crezi tu... dar la tine nu se intampla acest lucru... si te rog nu ma intelegfe gresit nu vreau sa-ti dau lectii de viata sau de cum ar trebui sa fii... dar simt nevoia sa-ti impartasesc sentimentele si gandurile mele, care sunt sincere si pasnice atata timpt cat cel caruia le spun merita... sper ca macar sa incerci sa vezi ceea ce gadesc eu, nu ti cer sa accepti sau sa iti conduci viata dupa ce iti spun eu dar char cred ca ar trebui sa mai asculti si gandurile altora... si sa nu mai fii asa inchis in credinta si gandirea ta... nu stiu daca asta este adevarata cale pe care Iisus Hristos o propovaduieste...

Inainte de ati da exemple la aceste porunci, vreau sa te intreb daca tu nu ai participat vreodata la Liturghie sau mai ales ai cautat un "Popa" care sa nu fie beat sau sa nu faca nus ce nu ti convine tie ci sa fie asa cum cere rigoare Ortodoxa, cred ca ai fi gasit macar un rad sau mai bine zis macar o fraza din gura "popii" pt ca vad ca termenul de Preot nu poate fi pronuntat sub nici o forma de sufletul tau, care indruma mintea sa scrie ceea scrie. Cred sincer edinide ca nu esti destul de matur in gandire si in perspectiva pentru a cauta ceva adevarat, ceva pur... stii care este cel mai usor lucru in aceasta lume?... si care a devenit cel mai fregvent obicei al poporului nostru... BAGAREA DE VINA... cel mai simpu este in aceasta viata sa spui la cel de langa tine ca nu face bine ceea ce face sau ca tu crezi ca nu este bine ce face (perspectiva ta fiind diferita de a lui)... asa ca eu as zice ca ar fi bine sa incepem sa mai si ascultam ca la bagatul in seama suntem nr. 1 in lume... stii renumita vb "ca romanu nu i nici unu" sincer nus daca ar trebui tocmai sa ne madrim cu aceasta vb dar ma rog ca deviez...

Preotul (cum ii spunem noi si nu "popa" cum ii spui tu in batjocura...) vb despre jugul lu Hristos defiecare data cad i se da ocazia dar pentru aceasta trebuie sa fii prezent in Biseria Ortodoxa la Sfanta Liturghie lucru pe care tu banuiesc ca nu prea il practici... deci nu stiu de ce dai cu paru pt ca tu nu intrebi ci afirmi clar ca Preotul Ortodox nu vb despre acest lucru... dar ma rog... jugul lui Hristos in "optica" Ortodaoaxa, cum iti place sa zici tu asa... foarte pretentios... se refera la acelasi jug la care se refera in orice "optica" a oricarei religii, care crede in Dumnezeu evident. Jugul lui Hristos este lupta cu pacatele dragul meu, lupta de a te lepada de tot ceea ce este rau si de a incerca sa calci intocamai pe urmele Mantuitorului nostru... jugul luptei cu diavolul, lupta pentru Mantuire, pentru a ajunge in Rai.
Preotul si Biserica Ortodoxa vb cat de des posibil despre acest jug, cum se ajunge la o pilda sau parabola despre pacat apare si aceasta mentionare, si anume mentionarea jugului pe care il purtam, jugul pacatelor noastre.

A ramane in Hristos inseamna in "optica" Ortodoxa a ramane in poruncile Lui... ceea ce cred ca si tu stii... iar "popa" aduce discutia despre a face indeplini calea cea drapta de fiecare data cand deschide gura si este legat de Dumnezeu.
Esti in Hristos atunci cand ii indeplinesti poruncile si voia, esti in Hristos prin Ortodxie atunci cand faci voia lui Hristos, care este sustinuta si de legea Ortodoxa.

Daca ai auzit de Sfanta Spovedanie si Impartasanie atunci cred ca stii sa ti raspunzi si singur la aceasta intrebare... si o completare a acestor doua sunt faptele bune... evident.

...sincer nu vreau sa ti scriu cate ceva pt ficare deoacrece nu ai citi oricum si ti sar parea plictisitor dar sincer nici nu vreau sa ti dau raspunsul la niste intrebatri la care stii mai bine ca si mine ca exista raspuns... dar totusi as vrea sa ti zic cate ceva referitor la ultima...

Ceea ce faci tu aicea nu se mai cheama discutie, dragul meu, este... nu stiu ce este ca nu vreau sincer sa te jignesc, desi tu ma jignesti prin ceea ce scrii si chiar vreau sa te rog sa te informezi mai bine... te rog informeaza-te despre ceea ce inseamna Ortodoxia si despre ceea ce inseamna misiune ortodoxa... nu mai vb daca nu stii...

Sincer tind sa cred ca tu scrii la aceasta rubrica doar din teribilism si doar pt ca pastorul tau ti-a vandut anumiti gogosi care au avut gust bun... si na de ce sa nu ii vinzi si tu acuma la altii... desi sunt numai colorant si nimik altceva.
Sa stii si tu ca nu exista in afara de triburile restranse din tarile exotice tari are sa nu auzit de ortodoxie asa ca te rog nu mai vb, personal cunos un parinte care face misune in Africa, acum este acolo... asa ca ori invata sa te informezi si sa vb cuviincios despre ceva ce tu de fapt nu ai habar ori te rog lasa-ne ca nu este cazu sa citim tot felu de deseuri ale unor persoane care sufera te teribilism acut si nu au altcevea de facut pe acasa... cauta alta jucarie, dragul meu, pt ca asta este pentru tine credinta, o jucarie cu care vrei sa te dai mare, Ortodoxia ne invata ca este cel mai de pret lucru asa ca noi nu ne mandrim atata ci incercam sa ne Mantuim, si sa ne asumam pacatele ca sa ne fie iertate.

Hotaraste te ce vrei sa faci... te rog... pt ca nu am crezut ca voi intalni asa rea vointa ca si a ta... si nu stiu cum iti permiti sa jignesti atatea si atatea pesoane, cum nu inteleg ce vrei sa demonstrezi prin asta...

Edinide,
Pentru ce motiv continui sa spui numai minciuni? Pe cine vrei sa inseli intorcand adevarul?
Pui intrebari stupide,... ca sa ce?
Iata cateva mostre:

Te miri intreband asta nu-i asa? Orice credincios ortodox care a discutat cu un preot, a intrat intr-o manastire, nu ca turist, ci pentru credinta, a auzit de la preoti nu numai acestea, care sunt la ordinea zile in Biserica Ortodoxa, si si multe altele mult sau la fel de importante....
Nici un ortodox nu numeste preotul "popa", decat cei rataciti sau slab credinciosi... Tu in care categorie esti?

Inainte de a te interesa ce poate sa faca altul, afla intai ce faci tu...

Daca ai avea macar o farama de cunoastere despre ortodoxie, ai afla ca toti cei ce au urmat Ortodoxia cu credinta adevarata au ajuns la Semnele Credintei....

La ce ti-ar folosi sa afli ce mi-a recomandat mie?! Mergi tu personal la un preot ortodox si acela o sa te sfatuiasca cum sa ajungi la aceste Semne, si atunci vei afla si tu ce sunt acelea.... Pana atunci sunt doar vorbe goale pt. tine...

Intre Sfintii Parinti au fost cativa care au facut semne mai mari decat Iisus, dar ei singuri au marturisit ca nu le-au facut ei cu de la ei putere ci cu Harul si Puterea lui Iisus Hristos.... Citeste vietile Sfintilor si vei afla...
Dar sa inteleg ca in secta ta e cineva care face semne mai mari ca ale lui Iisus? Vreun nume ceva... Sau era doar o incercare?

Asta e tare de tot... Cum adica revendicati de Ortodoxism? Pai daca au urmat Calea Ortodoxa, si erau ortodocsi... Multi dintre ei, au participat la Sfintele Sinoade si au pus cate o caramida la Ortodoxie... Da' tu ce-ai vrea sa fie yoghini, budhisti, sectanti de-ai tai?
In fond te contrazici singur: pe de o parte zici ca sunt popi decazuti si rataciti, pe de alta parte vezi ca vorbele si faptele lor sunt mai presus de intelegerea ta si zici ca nu sunt ortodocsi..... Dar de curiozitate: ce religie crezi tu ca aveau ei, alta decat cea crestin ortodoxa, caci credeau si faceau aceleasi ritualuri ca ortodocsii... ? Practic noi, ortodocsii de astazi, de la ei cunoastem ceea ce facem, caci s-a transmis din generatie in generatie, si a ramas scris si in carti...
Sfintii Parinti nu au fost deloc exceptiii, asa cum gresit incerci tu sa arati, ci au aratat ca oricine urmeaza lui Hristos cu credinta adevarata poate fi mai mare ca ei...

Zice Edinide si multi alti indepartati de Dumnezeu, ca in Biserica noastra nu se vorbeste despre Jugul lui Hristos...
Stiu ca toti ortodocsii cunosc ca aceasta este o minciuna de-a lor, ca sa discrediteze Ortodoxia si sa aduca in atentie yoga lor asa zis crestina, numai ca la ce se refera dogma ortodoxa este Adevarul, iar a lor este ratacire si orbire... Pentru o mai buna educare a lor, o sa incerc acum, sa aduc doar un fragment din scrierile Sf. Ioan Gura de Aur, care era ortodox prin credinta si prin fapta, si care a pus multe caramizi la temelia dogmei ortodoxe...
Cand spune: "Nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decît Fiul", nu vrea sa spuna că nimeni nu L-a cunoscut pe Tatăl, ci că nimeni nu-L cunoaşte pe Tatal cu cunoştinţa pe care o are El despre Tatăl. Aceasta se poate spune şi despre Fiul. Domnul n-a vorbit aici despre un oarecare Dumnezeu necunoscut, cu neputinţă de a fi cunoscut de cineva, aşa cum susţine Marcion, ci lasă să se înţeleagă că numai Fiul cunoaşte desăvîrşit pe Tatal. Cat despre noi oamenii, nici pe Fiul nu-L cunoaştem cum trebuie; si aceasta o arată Pavel, cînd spune: "Din parte cunoaştem şi din parte profeţim".
In sfîrşit, după ce prin cuvintele Sale le-a aprins dorul de El, după ce le-a arătat puterea Lui,îi cheamă la El,spunîndu-le: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi".
„Nu cutare şi cutare, ci toţi veniţi la Mine, toţi cei împovăraţi, toţi cei întristaţi, toţi cei cu păcate! Veniţi, nu ca să vă pedepsesc, ci ca să vă iert păcatele! Veniţi, nu pentru că am nevoie să Mă slăviţi, ci pentru că doresc mîntuirea voastră. Că Eu vă voi odihni pe voi!" N-a spus numai: „Vă voi mîntui", ci ceea ce-i cu mult mai mult: „Vă voi da deplină odihnă!"
„Luaţi jugul Meu pe voi şi învăţaţi de la Mine că sînt blînd şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. Că jugul Meu este bun şi sarcina Mea uşoară".
„Nu vă temeţi, spune Hristos, cînd auziţi de jug! Că este bun! Nu vă înfricoşaţi că v-am vorbit de sarcină! Că e uşoară!"
-Dar atunci pentru ce Hristos a spus mai înainte: „Strimtă este uşa şi îngustă calea"?
-E strîmtă uşa şi îngustă calea cînd eşti trîndav, cînd îţi pierzi cura­jul! Dacă îndeplineşti poruncile lui Hristos, uşoară va fi şi sarcina! De aceea a şi numit-o acum sarcină!
-Dar cum îndeplinesc poruncile Sale?
-Dacă eşti smerit, blînd şi îngăduitor. Această virtute este mama întregii filozofii. De aceea cînd pe Munte a început să dea legile acelea dumnezeieşti, cu această virtute a început. Şi acum face iarăşi aceleaşi lucru şi dă cea mai mare răsplată, spunînd: „Nu vei fi numai altuia de folos, ci ţie înaintea tuturora; tu te vei odihni, că veţi afla odihnă sufletelor voastre". Inainte de bunătăţile cele viitoare îţi dă aici pe pămînt rasplată; şi-ţi dă şi premiul. Dîndu-Se pe El Insuşi ca pildă, Hristos face sa fie bine primite cuvintele Sale.
„Pentru ce te temi? te întreabă Hristos. Nu te înjoseşti daca esti smerit! Uită-te la Mine şi la toate cele ale Mele! învaţă de la Mine şi atunci vei cunoaşte bine ce mare bun este smerenia!"
Vezi cum îi îndrumează spre smerenie în toate chipurile pe ucenicii Săi? Prin cele ce Insuşi a făcut: „Invăţaţi de la Mine că sînt blînd"; prin cele pe care aveau să le cîştige ucenicii Săi: „Veţi afla odihna sufletelor voastre"; prin cele pe care le dăruieşte: „Că vă voi odihni"; prin cele prin care a făcut uşoară această virtute: „Că jugul Meu e bun şi sarcina Mea uşoară". Tot aşa face şi Pavel, spunînd: „Că necazul nostru de acum, tre­cător şi uşor, ne aduce slavă veşnică, mai presus de măsură".
-Cum e uşoară sarcina, aş putea fi întrebat, cînd Hristos spune: „Dacă cineva nu urăşte pe tată şi pe mamă"; şi: „Cel care nu-şi ia cru­cea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine"; şi: „Cine nu se leapădă de toate avuţiile sale nu poate fi ucenic al Meu", cînd porunceste să-mi dau chiar viaţa?
-Să te înveţe Pavel, care a spus: „Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strîmtorarea sau prigoana sau foametea sau goliciunea sau primejdia sau sabia?"; şi: „Suferinţele vremii de acum nu sunt vrednice de slava viitoare ce are să ni se descopere". Să te invete apostolii, care, după ce fuseseră crunt biciuiţi, s-au întors de la sinedriul iudeilor, „ bucurîndu-se că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru numele lui Hristos". Iar dacă încă te temi şi te cutremuri cînd auzi jug şi de sarcină, află că frica ta nu se datoreşte jugului sau sarcinii, ci trîndăviei tale! Că de eşti pregătit şi ai mare rîvnă, toate îţi vor fi usoare şi lesnicioase. De aceea şi Hristos ne arată că şi noi trebuie să ne ostenim; nu ne-a vorbit numai de cele bune şi a tăcut, nici numai de cele impovărătoare, ci ne-a vorbit şi de unele şi de altele. A vorbit de jug şi l-a numit bun; a vorbit de sarcină şi a adăugat: uşoară, ca să nu fugi de ele, că ar fi grele şi anevoioase, dar nici să le dispreţuieşti, că ar fi foarte uşoare.
Dacă şi după toate cîte ţi-am spus, tot ţi se pare grea şi anevoioasă virtutea, gîndeşte-te că mai greu, mai anevoios este păcatul. Pentru a ne arata lucrul acesta, Hristos n-a spus mai întîi: „Luaţi jugul Meu", ci mai intai a spus: „Veniţi toţi cei osteniţi şi împovăraţi", arătînd că şi păcatulare osteneneală şi povară, este greu şi cu anevoie de purtat. Nici n-a spus numai: „Cei osteniţi", ci şi: „cei împovăraţi". Acelaşi lucru îl spunea şi profetul David, descriind natura păcatului: „Ca o sarcină grea s-au ingreuiat peste mine"; iar Zaharia, descriindu-, zicea că păcatul e greu ca un talant de plumb. Viaţa cea de toate zilele arată acelaşi lucru.
Nimic nu îngreuiază atît de mult sufletul, nimic nu betejeşte atît mintea, nimic nu trage sufletul atît de mult jos ca o conştiinţă păcătoasă; după cum nimic nu-l înaripează atîta, nimic nu-l face să zboare sus, ca dobîndirea dreptăţii şi a virtuţii. Gîndeşte-te! Spune-mi, ce e mai împovărător decît a fi sărac lipit pămîntului, decît a întoarce obrazul cînd te pălmuieşte cineva, decît a nu răspunde cu bătaie la bătaie, decît a muri de moarte sil­nică? Şi totuşi, dacă filozofăm, toate acestea sînt uşoare, lesnicioase şi dătătoare de plăcere. Dar nu faceţi zgomot! Să cercetăm cu de-amănuntul pe fiecare din ele! Şi, dacă vreţi, să începem cu ceea ce pare împovără­tor în ochii celor mulţi: sărăcia. Mai întîi, spune-mi, ce e mai greu şi mai împovărător: a te îngriji numai de un singur stomac sau de a avea grijă de mii şi mii? A avea o singură haină şi a nu căuta nimic mai mult sau a avea dulapuri pline de haine, a te frămînta zi şi noapte pentru ele, a te teme, a tremura pentru paza lor, a suferi, a rămîne fără răsuflare pentru pierde­rea lor, ca nu cumva să le roadă moliile, ca nu cumva să le fure o slugă şi să fugă? Dar oricît aş spune eu, cuvîntul meu nu va putea înfăţişa lucrul acesta aşa de bine cum îl înfăţişează viaţa cea de toate zilele. De aceea aş dori să fie aici de faţă unul din acei oameni care au ajuns pe piscul acela al filozofiei, şi atunci ai vedea bine cîtă plăcere produce jugul şi sarcina lui Hristos; atunci ai vedea că nici unul din cei care au îndrăgit sărăcia n-ar primi să fie bogat, oricît de multe bogăţii i s-ar oferi.
-Dar bogaţii, mi s-ar putea spune, n-ar primi niciodată să ajungă săraci şi să arunce de la ei grijile pe care le au.
-Şi ce-i cu asta? Asta e dovada nebuniei lor şi a bolii lor cumplite, nu dovadă că bogăţia este un lucru foarte plăcut.

Că bogăţia nu-i un lucru plăcut ar putea să ne-o mărturisească cei care se plîng în fiecare zi că nu-şi mai văd capul de griji, care socotesc viaţa cu neputinţă de trăit. Astfel de griji nu au cei care au îndrăgit săracia, ci rîd, sar şi se laudă cu sărăcia lor mai mult decît cei cu diademă pe capetele lor.
Tot astfel, dacă iei bine aminte, este mai uşor să întorci şi celalalt obraz celui ce te pălmuieşte decît să răspunzi cu palme. Răspunzi cu palme? Incepi războiul! Intorci şi celălalt obraz? Ai pus capăt războiului! In primul caz, aprinzi focul celuilalt; în al doilea caz, ai stins şi flacăra din sufletul tău. Este clar oricui că e mai plăcut să nu te arzi decat să te arzi. Şi ceea ce-i adevărat pentru trup e cu mult mai adevarat pentru suflet.
Ce e mai plăcut: a lupta sau a fi încununat? A te bate cu pumnii sau a primi premiul? A lupta cu valurile sau a ancora în port? Deci e mai placut muri decît a trăi! Moartea ne scoate din mijlocul valurilor şi a pri­mejdiilor; viaţa, dimpotrivă, adaugă primejdii la primejdii, ne supune la mii şi mii de necazuri şi nevoi, din pricina cărora socoteşti viaţa cu neputinţă de trăit. Dacă nu dai crezare cuvintelor mele, ascultă pe cei care au văzut chipurile mucenicilor în timpul muncilor; că mucenicii erau veseli şi voioşi în timp ce erau biciuiţi şi scrijilaţi cu unghii de fier, că se bucurau şi se veseleau cînd erau întinşi în tigăi, sub care ardea foc, mai mult decît cei care erau culcaţi pe pat de trandafiri. De aceea şi Pavel, cînd avea să plece de pe lumea aceasta şi să-şi sfîrsească viaţa prin moarte silnică, spunea: „Mă bucur şi împreună cu voi toţi mă bucur. Tot astfel şi voi bucuraţi-vă şi împreună cu mine bucuraţi-vă!". Ai văzut cu cîtă tărie cheamă Pavel pe toată lumea să ia parte la bucuria lui? Atît de mare bine socotea el plecarea din lumea aceasta! Atît de dorită, atît de fermecătoare, atît de vrednică de dorit socotea el moartea cea atît de înfricoşătoare. Dar şi pentru alte multe pricini este plăcut şi uşor jugul virtuţii. Să vedem acum, dacă vrei, şi care sînt greutăţile păcatului.
Să aducem în faţa noastră pe lacomi, pe negustori, pe cei care fac negoţ cu poliţele cele pline de ruşine. Pot fi, oare, meserii mai împovărătoare decît acestea? Cîte supărări, cîte griji, cîte procese, cîte primejdii, cate uneltiri, cîte lupte nu se nasc în fiecare zi de pe urma acestor ocupa­ţii! Cîte nelinişti şi tulburări! După cum nu poţi vedea marea niciodată fara valuri, tot aşa nici sufletul unor astfel de oameni, fără grijă, fără tristete, teamă şi tulburare, ci peste grijile de mai înainte vin altele, iar peste acestea năvălesc iarăşi altele şi nici nu se potolesc bine acestea şi niţele se ridică.
Vrei să vezi şi sufletele celor care insultă şi ale celor supărăcioşi? Ce chin e mai mare decît chinul lor? Ce rană e mai dureroasă decît rănile dinăuntrul sufletului lor? Cuptorul din ei arde necontenit, iar flacăra nu se stinge niciodată.
Vrei să vezi sufletele celor stăpîniţi de dragostea trupească, ale celor ci i re se dau în vînt după plăcerile din viaţa aceasta? Ce robie poate fi mai cumplită decît asta? Duc viaţa lui Cain, trăind necontenit cu frică şi cu spaima; tremură pentru viaţa celor pe care-i iubesc; dacă moare cel iubit, jelesc mai amarnic decît după cele mai apropiate rude.
In sfîrşit, care viaţă e mai plină de tulburare, mai plină de nebunie decît, viaţa celor îngîmfaţi?
„Invăţaţi de la Mine, spune Domnul, că sînt blînd şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre". Blîndeţea este mama tuturor bunătăţilor. Aşadar nu te teme, nici nu fugi de un jug care-ţi uşureaza toate greutăţile din viaţă, ci pune-l, cu dragă inimă, pe grumazul tău si atunci îi vei cunoaşte bine dulceaţa lui. Nu-ţi striveşte grumazul, ci stă pe grumazul tău numai pentru buna rînduială a vieţii tale: să te înduplece să păşeşti frumos, să te ducă pe calea cea împărătească, să te ferească de prăpăstiile din dreapta şi din stînga, să te facă să mergi cu uşurinţă pe calea cea strimtă.
Aşadar, pentru că atît de mari sînt bunătăţile acestui jug, pentru ca atît de mare e siguranţa, atît de mare bucuria, să luăm acest jug cu toată inima şi cu toată rîvna, ca să aflăm şi aici odihnă sufletelor noastre şi să avem parte şi de bunătăţile cele ce vor să fie, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, Căruia slava şi puterea, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Vedeti dar ce frumos si clar ne vorbeste Sfantul Parinte despre adevaratul Jug al lui Hristos....
Acestea si multe altele gasim din belsug in dogmatica ortodoxa, numai sa vrea cineva sa le citeasca macar... Ele sunt publice, la indemana oricui.... I le poate explica si preotul si calugarul...Numai sa se roaga la Dzeu. sa=i dea gandul cel bun sa le caute si bucuria si bunatatea sufletului sa le primeasca....
Doamne ajuta!

Acest topic a fost editat de Clopotel: 20 Dec 2005, 01:11 AM

Editat: Incalcare grava si repetata a regulamentului acestui forum: Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.
In urma nenumaratelor apeluri la intelegerea lui Edinide de a renunta la asemenea atacuri gratuite, mincinoase, batjocoritoare si offtopic, ma vad nevoit sa editez. Edinide, te mai rog inca odata sa discuti civilizat si cu respect despre credinta oamenilor .... Daca ai de prezentat vreo credinta de-a ta, te rog sa o faci pe un topic dedicat, dar aici nu se admite denigrarea unei religii ca sa faci reclama alteia... Sper ca acest ultim apel al meu sa fie luat in seama de Edinide.... Multumesc...



Acest topic a fost editat de Clopotel: 20 Dec 2005, 03:55 PM

@edinide
Am intrat pina la urma pe aici pe siteul tau (nu si in zonele restrictionate, ce ai de ascuns?) si sunt dezamagit. Desigur, ma bucur ca incerci sa trezesti oamenii pt. a se indrepta spre Iisus. Ceea ce ramine este insa mai mult o invitatie repetata dar nu o cale. Ai facut o fixatie pe jug si construiesti in jurul lui un sistem cu tendinte de asimilare. Daca iti face placere, continua pe aceasta linie. Eu calatoresc mult cu intrebarile dar la tine nu am gasit acele elemente care sa retina atentia si sa linsteasca mintea. Dimpotriva este mult artificial, adunat impreuna fara o baza comuna si cu tendinte si referiri la laturi ale fiintei divergente (amestec rational-emotional).
Asta ar trebui sa inlocuiasca ortodoxia? Nu insist aici, acest topic e pt. altceva, ceea ce iti doresc insa este sa reusesti sa apropii oamenii de Iisus cel adevarat, nu de cel care crezi tu ca a abandonat ortodoxia. Acela pe care il slujesti e patrunzator cu mintea, dar cam neajutorat cu inima.

In privinta acuzelor care nu inceteaza, din partea unui om care doreste mai mult sa arate marea lui intelegere decit dreapta iubire fata de frati, rog moderatorii sa-si faca datoria. Aici este un topic unde se prezinta fata mai putin cunoscuta a ortodoxiei, nu unul unde edinide isi face reclama cintind la infinit acelasi refren. Degeaba ii spun eu ca de la popi am o intelegere mai buna decit ceea ce ofera el, nu vrea sa inteleaga. Arunca cu noroi in stinga si dreapta ignorind adevarul. Ori sa-si mute mesajele ori sa se abtina de a ne impuia capul cu teoriile lui. Sincer deja paharul meu e plin, cita ura si intoarcere cu spatele la ortodoxie a incercat sa ne puna el. Asa ca am raportat postul moderatorului, daca va fi ignorat, satul fiind, il voi semnala administratorului. Nu e discutie despre ortodoxie este prezentarea caii lui edinide.

Acest topic a fost editat de IoanV: 21 Dec 2005, 09:06 AM

Frate Crestin,
Sa vestim impreuna Nasterea Mintuitorului, catre propria noastra Re-Nastere! Sa recunoastem cu totii, in pragul Sarbatorilor, ca prin Nasterea Materna ne-am nascut din Pacat, intru Om, catre Pacat. Sa cautam cu totii Nasterea Spirituala, din Lumina si Adevar, intru Isus Cristos. Sa lepadam cu dezgust Jugul Somatic si sa luam asupra noastra cu bucurie si cunoastere deplina Jugul Fiului, spre reintoarcerea noastra catre Izvorul Vietii, Prealuminatul Jug al Tatalui.
Craciun Fericit ! tuturor Fratilor mei intru Cristos indiferent de Confesiunea Crestina la care apartin.

Iertati-ma ca intervin si eu, dar din cat am reusit sa inteleg din toata aceasta lupta (pentru ca discutie nu i se poate spune), pe langa faptul ca nu respecta nimic din ceea ce este avertizat privitor la interdictia de a ataca sau denigra o religie, acest edinide nu a participat la o liturghie de foarte multa vreme, caci daca ar fi trecut printr-o biserica este imposibil ca Duhul Sfant sa nu isi fi indreptat atentia si asupra lui putin. Poate se crede el spiritual, dar cunoasterea lui Dumnezeu nu se face atat cu mintea cat se face cu inima. Se pare ca nu are nici cele mai elementare cunostinte ale Evangheliilor caci daca ar fi inceput doar Evanghelia lui Ioan ar fi citit si ca "Dumnezeu e iubire" sau poate ar fi citit si afirmatia Mantuitorului "iubiti-va dusmanii". Observ ca edinide nu desconsidera doar preotii ci si Biserica Ortodoxa si implicit si pe crestinii sai. Nici macar dusmanii lui nu suntem,caci asa pacatosi cum suntem noi ortodocsii, ne-ar fi acordat totusi putina ingaduinta si nu ne-ar tara atat de mult prin mocirla. Nici nu ma intereseaza daca are sau nu o religie, dar aceasta dorinta de a ataca in permanenta pe unii sau altii nu mi se pare ca ar avea ceva de-a face cu crestinismul in general. Cel mai bine ar fi poate sa ignoram aceste atacuri si sa intelegem ca continuand sa raspundem, nu facem decat sa ii dam apa la moara lui edinide.
Si, pentru ca nu cred ca o sa reusesc sa mai intru pe forum pana anul viitor, vreau sa urez tuturor SARBATORI FERICITE,SANATATE SI MULTA BUCURIE IN SUFLETE! cu ocazia Sfintelor Sarbatori.

edinide

Vreau sa stiu sincer carei confesiuni apartii tu? Pentru ca din cate am citit mai sus am impresia ca tu traiesti propria ta religie sau ceva de genu... bine asa zisa "religie"... te rog sa mi spui pt ca nu stiu daca esti sau nu frate in Hristos cu mine, dar frate esti dupa cum am mai spus dar nu stiu daka si in Hristos... te rog lamureste ma.

Pina la urma am reusit sa inregistrez conferinta din Alba Iulia decembrie 2005 a parintelui Rafail Noica, reluata la Radio Reintregirea. Fisierele (aprox. 20 Mb fiecare) au fost uploadate pe rapidshare.
Asadar gasiti cadoul meu de Craciunul 2005 urmind urmatoarele linkuri:

http://rapidshare.de/files/9738132/RafailNoica2005.mp3.html
http://rapidshare.de/files/9738758/RafailN...2005-2.mp3.html
http://rapidshare.de/files/9739390/RafailN...2005-3.mp3.html

Scuze pentru calitatea acceptabila, nu tocmai ireprosabila.

Sarbatori fericite si fie ca lumina, iubirea si pacea lui Iisus sa se reverse in sufletele voastre si a celor dragi! Restul vin ele singure.

Ioan

Nu iti prea inteleg atitudinea. Aici suntem pe topicuri in cadrul Comunitatii credintei. Nu scrie nicaieri ca sunt obligatorii pentru toti. Fiecare intra pe topicurile care prezinta interes pentru el, asa cum cumparatorul viziteaza magazinele cu produsele care il intereseaza. Retin totusi o anumita frustare sau superioritate in mesajul tau, dar intr-ul fel ai dreptate, nu am stiut sa exprim acest lucru de la inceput.
As fi vrut de la inceput sa pot spune clar ca religia este o scoala a inteligentei emotinale. Aceasta, dupa cum demonstreaza Daniel Goleman (Inteligenta emotinala, cheia succesului in viata), este liantul care formeaza echipele, iar astazi putine mai putem face in afara unor echipe, de unul singur. Cel mai greu se integreaza in ele cei care au un IQ ridicat si o parere de sine f. buna. Cei mai modesti se integreaza mai usor si obtin rezultate mai bune, nejudecindu-i pe altii.

Daca ar fi numai asta as fi renuntat de mult la ea. Insa ea m-a invatat sa "joc" in echipa, ceea ce e f. important pentru mine si s-ar parea ca mai nou pentru toate firmele care doresc sa ramina dinamice si competitive.
In ceea ce priveste "iubirea de sine" nu am avut impresia niciodata ca as fi obligat sa ma umilesc si sa ma desfintez pt. a deveni un simplu executant (nu m-a gasit rolul pe mine!). E adevarat ca trebuie sa renunti la anumite lucruri (unul e chiar credinta ca as fi mai destept ca toti, aceasta desteptaciune e relativa!) dar aceasta de bunavoie, din motive care tin de progresul meu in participarea la "echipa", indiferent unde si care ar fi ea (familie, locul de munca, etc.).

Acest topic a fost editat de IoanV: 27 Dec 2005, 08:37 AM

Am sters mesajele agramate, offtopic si care incalcau regulamentul forumului.

Cine mai vrea cadouri de Craciun, sa spuna...

Am stat si am urmarit cum de mai mult timp , diversi indivizi, care au ceva informatii, insa sunt niste oameni fara Dumnezeu, incearca in mod repetat sa distruga imaginea ortodoxiei. Sunt convins ca sunt platiti pentru aceasta murdarie, cum de altfel este platita si presa romaneasca sa manjeasca credinta noastra dintr-un singur motiv. Uniunea Europeana va fi una catolica, nu ortodoxa. Si ca sa faca loc catolicismului, vor batjocori ortodoxia. Am scris aceste randuri pentru cei care sunt de buna credinta, si ii vad cum se lupta cu morile de vant. Luati aminte, poate ca vremurile de apoi incep sa se implineasca.

Dragi frati ortodocsi,
Sa intampinam noul an cu sufletul curat si cu credinta nezdruncinata in Dumnezeu...
Sa sarbatorim sarbatorile in spirit crestin si sa fim cumpatati in toate...

O sa scriu un fragment dintr-o predica, ce mi s-a parut sugestiva si plina de invataminte, ce ar trebui sa le respectam in toate zilele, nu numai cu prilejul anumitor evenimente, fie ele nunti, botezuri etc...

Pe cine chemam noi astazi sa vina la nuntile noastre? Pe prieteni, pe rude, pe diferiti cunoscuti. Si dupa ce vin la biserica, sa vada cum cei doi miri sunt binecuvantati sa traiasca o viata bineplacuta lui Dumnezeu, acesti invitati vin sa ia parte la ospat. Din pacate, in zilele noastre unii dintre invitati nici nu se mai obosesc sa vina la biserica, ci vin direct la masa. De parca baza unirii celor doi tineri ar fi stomacul si petrecerea. Sau, chiar daca vin la biserica, se plictisesc repede si o parte din slujba o petrec bucurandu-se de frumusetile imprejurimilor. Dar nu la acestia ma voi referi acum. Ci la cei care, fiind mai sporiti in viata duhovniceasca, traiesc bucuria unirii mirilor ca pe o minune. La cei care, rugandu-se pentru miri si bucurandu-se pentru ei, simt putin din bucuria si dragostea pe care o simt cei care Il slavesc impreuna pe Dumnezeu in Imparatia Cereasca. Ei, prin rugaciunile pe care le fac, daruiesc mirilor mai mult decat daruieste cel mai bogat dintre cei invitati la nunta. Pentru ca Dumnezeu, la marea Taina care este nunta, adauga micile daruri care sunt aceste rugaciuni, pe care nimeni nu le poate cantari.

Ei bine, sa incercam sa ne dam seama cu cat mai mare a fost bucuria mirilor de la nunta din Cana, cand L-au chemat alaturi de ei pe Fiul lui Dumnezeu. Nu L-au chemat sa faca minuni si nu stiau ca vor fi invredniciti sa ia parte la una. Nu L-au chemat decat pentru ca prin prezenta Sa sa binecuvanteze unirea lor. De unde stim aceasta ? Pentru ca Hristos nu a fost chemat singur. Ci impreuna cu ucenicii Sai. Adica, cei care L-au chemat L-au recunoscut drept Invatator.

De ce m-am oprit asupra acestui amanunt ? Voi ce credeti? Ca sa arat ca, inainte ca Hristos sa faca prima mare minune, avusese loc o alta minune, mult mai mica, si care de obicei se trececu vederea. Anume ca Hristos a fost chemat sa ia parte la nunta.

De ce consider aceasta o mica minune? Ia ganditi-va cati dintre crestinii zilelor noastre s-ar bucura ca Hristos sa vina la nunta lor? La biserica L-ar astepta poate aproape toti. Dar la ospat, mult mai putini. De ce? Pentru ca unora li s-ar parea trist un asemenea ospat. Cum ar fi sa te imbeti de fata cu Hristos? Cum ar fi sa fumezi de fata cu Hristos ?Cum ar fi sa mananci pana ti se face rau? Sau cum ar fi sa dantuiesti in cele mai destrabalate feluri, asa cum se face astazi?

O, putini oameni si-ar dori ca Hristos sa participe la ospatul lor de nunta. Pentru ca invitatii nu s-ar simti in largul lor, totul ar fi mult mai trist, nu-i asa?

Desi Hristos nu ar spune sa nu ne bucuram de mancaruri alese la masa de nunta, nu ar spune sa bem numai apa sau sirop. Si la nunta din Cana s-a baut vin, si ce vin! Dar El ar vrea sa pastram masura, sa le facem pe toate cuviincios. Ori, cuvantul acesta, cuviincios, incepe sa aiba din ce in ce mai putin in comun cu ospetele de la nunta. De altfel, inca din primele secole ale Bisericii, Sfintii Parinti au tras alarma asupra modului gresit in care unii crestini intelegeau sa se poarte la masa de dupa cununie.

Deci sa ne miram de credinta mirilor care L-au chemat pe Hristos la masa lor. Mai ales ca Hristos a ramas la masa pana la sfarsit, nu a stat doar cateva clipe. Minunea cu prefacerea apei in vin a avut loc abia spre sfarsitul ospatalui, semn ca Fiul lui Dumnezeu nu a gasit nici un prilej de poticnire care ar fi putut lasa semne de intrebare asupra prezentei Sale acolo. Cinste mirilor, cinste nuntasilor!
Aici intreaga predica....
Va doresc dar tuturor SARBATORI FERICITE iar Harul lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh sa fie cu noi cu toti!

Dragi frati ortodocsi,
Pana o sa deschid un topic dedicat invatamintelor si faptelor Sfintilor Parinti, postez aici cateva lucruri interesante si importante pentru noi...

"Cultul nu este numai un complex de imne, de gesturi, de cantari-melodi; aceasta este numai partea externă, formală, însă forma exprima o realitate nevăzută, o prezenţă divină; de aceea cultul este un mister. Misterul cultic constă în prezenţa reală a Lui Hristos în formele cultice. Această prezenţă reală, în formele cultice, a Lui Hristos nu e numai ceva general, ci într-un fel este şi prezenţa întregii vieţi a Lui Hristos. Mistica cultică nu este altceva decât intuiţia suprasimţuală a prezenţei Lui Hristos în formele cultice... Nu este suficient să asişti la Liturghie, ca să simţi prezenţa Lui Hristos; trebuie întâi să fii lămurit asupra sensurilor simbolice ale formelor cultice şi liturgice; este necesară această cunoaştere, a anumitor forme, momente cultice, atât de preot, cât şi de credincios, în al doilea rând este necesar un efort ascetic de purificare a fiinţei noastre, de curăţire a inimii şi de simplificare a duhului... Mistica liturgică e fundamentul pe care se zideşte viati comunităţii, dar şi mistica individuală... Prezenţa unui mistic în sânul unei comunităţi intensifică mistica liturgică. Mistica individuală are caracter creator în domeniul misticii liturgice, iar marii mistici sunt deschizători de drumuri noi"

Divagaţia despre Mistica Liturgică nădăjduiesc că va fi folositoare cititorilor, bine ştiind că Părintele Arsenie, însuşi, a explicat de multe ori valoarea Sfintei Liturghii, cum a făcut-o într-o predică, devenită capitol in „Cărarea împărăţiei": "Sfânta Liturghie mai ţine lumea", în care arată că Jertfa Mântuitorului din Sfânta Liturghie este aceea care opreşte să se arate Antihrist, sau omul nelegiuirii. "Rabdă Fiul lui Dumnezeu o răstignire neîntreruptă. Mielul-Impărat stă mereu chezaş înaintea Tatălui, aducându-se în jertfă neîncetată, rugăminte de mijlocire pentru biata lume. Că de n-ar fi sângele Mielului, al Insuşi Arhiereului-Impărat, lisus Hristos, dat de bună voie şi neîncetat preţ de mantuire pentru oameni, stând cu iubire şi părtinire pentru lume, demult ar fi înecat Dumnezeu pământul în sângele oamenilor şi l-ar fi ars cu foc, desfăcând de istov stihiile" (2 Petru 3, 7, 12). "Deci sângele Mielului din Sfânta Impărtăşanie mai ţine sufletul în oase şi lumea în picioare. Precum Taina Pocăinţei e un dar al Cerului, sub chip smerit, mântuirea fiecărui suflet în parte, aşa Sfânta Liturghie, marea taina, ascunsă iarăşi sub chip smerit, mântuieşte lumea, sau o fereşte urgiile Antihristului" şi afirmă apoi în chip deosebit: „Iată de ce lumea ar trebui să vie la Sfânta Liturghie, că pentru dăruirea lumii e darul acesta pe pământ" (Cărarea Impărăţiei, p. 123-124) şi mai departe afirmă despre marea taină a Sfintei Liturghii: "Dumnezeu coboară între oameni şi suie oamenii la Sine, pe Scara Sfintei Liturghii"(Cărarea Impărăţiei, p. 123-124). Astfel de afirmaţii găsim numai în operele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.
Atâta vreme cât creştinii vor continua să dorească şi să aibă sfinte altare care să se săvârşească Sfânta Liturghie - Jertfa cea de-a pururi - de care vorbeşte Proorocul Daniel, lumea va exista, dar când Jertfa cea de-a pururi va înceta, din vrerea oamenilor şi va începe „urâciunea pustiirii" (Daniel 12,11-12) va fi şi sfârşitul lumii.
Din lucrarea "Marturii despre Parintele Arsenie Boca, de Pr. Nicolae Streza

Acest topic a fost editat de Clopotel: 15 Jan 2006, 02:00 PM

Posturile care lamuresc o serie de lucruri prea putin intelese la adevarata valoare sunt ceea ce mi-am dorit cind am deschis acest topic. Ma bucur ca ai adaugat lucruri interesante Clopotel si iti multumesc pt. ca ni le amintesti (sau lamuresti), dar si pentru urari. Un an bun si tie si tuturor celor care fac loc bunatatii in sufletul lor.
O sa revin si eu, acum sunt un pic ocupat, cu citeva lucruri ce merita a fi mai bine cunoscute.

Draga Ioan,
Si eu iti multumesc si te asteptam sa te reintorci...

Iata un lucru care ar trebui sa ne dea de gandit si sa ne scoata din amorteala..

Cativa frati s-au dus la avva Felix, impreuna cu cativa mireni, si l-au rugat sa le spuna un cuvat. Batranul insa a tacut. Staruind ei in rugaciuni, in cele din urma le-a zis:
"Vreti sa auziti un cuvant?" Ei zic: "Da avva". batranul a zis:
"Acum nu mai sunt cuvinte. Pe vremuri, cand fratii ii intrebau pe batrani si faceau ce li se spunea, Dumnezeu ii invata cum sa vorbeasca. Acum insa, fratii intreaba, dar nu fac ce aud. De aceea, Dumnezeu a luat harul cuvantului de la batrani. Nu mai gasesc ce sa spuna, fiindca nu mai este cine sa puna cuvantul in practica"
Auzind fratii acestea au suspinat si au zis: "Roaga-te pentru noi, avva"
Asadar harul cuvintelor vii a secat, intrucat aproape nimeni nu-l merita. Nu ne ramane deci decat sa revitalizam modul de viata crestin al Sfintilor Parinti, sa ne intoarcem din nou catre Dumnezeu si cele vesnice, si sa lasam putin din cele materiale, trecatoare

Dragi frati intru Hristos,

Doresc sa aduc in fata voastra cateva din cuvintele pline de invataminte ale Avvei Dorotei... Suntt convins ca fiecare dintre noi, vom stii sa ne folosim de ele in momente de incercare...

Impotriva nesimtirii sufletului, frate, foloseste citirea cea deasa a Dumnezeiestilor scripturi si cuvintele cele de umilinta ale sfintilor Parinti, aducerea aminte de Judecata cea infricosata a lui Dumnezeu, de despartirea sufletului de trup, de intampinarea puterilor celor infricosate, de faptele ce ai facut in aceasta scurta si ticaloasa viata, de raspunsul ce-l vei da cand vei sta inaintea infricosatului Divan al lui Hristos si al sfintilor ingeri, fiind intrebat nu numai despre fapte, ci si de ganduri si de cuvantul cel desert. Deci, adu-ti aminte totdeauna, frate, de hotararea ce o va da Judecatorul cel Infricosat si drept celor ce sunt de-a stanga Lui: „Duceti-va de la Mine blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si slugilor lui" (Matei 25, 41). Adu-ti aminte si de scarbele cele mari ale oamenilor, ca doar asa sa se umileasca sufletul cel impietrit, ca sa vina intru simtire si sa-si cunoasca starea lui cea rea.
Raceala dragostei spre fratele tau se face din crezamantul banuielilor, din primirea gandurilor ce se nasc in inima impotriva lui si ca nu voiesti sa suferi nimic din cele ce nu-ti plac.
Deci, intai trebuie, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa nu dai crezare banuielilor tale si sa te silesti din toate puterile sa te smeresti fata de frati, taindu-ti voia. De te va ocari cineva sau te va scarbi, roaga-te pentru el, precum au zis Parintii, ca pentru un doctor ce te foloseste spre infranarea poftelor tale. Din aceasta se imputineaza si mania si se infierbanta dragostea. Caci, precum zic Parintii, dragostea este zabava maniei.
Si mai intai de toate, sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti dea luare aminte si intelepciune, ca sa cunosti „care este voia lui Dumnezeu cea buna si placuta si desavarsita " (Romani 12, 2). Inca sa-ti dea putere ca sa te gatesti spre tot lucrul cel bun. Ca Lui se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin.


Intrebari ale Avvei Dorotei catre marele Batran, Sfantul Varsanufie, si catre ucenicul sau, Avva Ioan, cel numit profetul, pentru darul sau cel vazator pe care il avea de la Dumnezeu

Intrebare: Prin ce pot a-mi taia multa graire si a-mi stapani limba mea?
Raspuns: Prin plans.
Intrebare: Si cum necontenit fiind cu oamenii si slujire facand sa pazesc plansul? Si daca este plans fara lacrimi?
Raspuns: Nu este plans fara lacrimi, ci lacrimile sunt prin plans. Iar cel ce este impreuna cu oamenii, daca isi taie voia sa si nu ia seama la greselile oamenilor, acesta dobandeste plansul. Caci dintru aceasta adunandu-se cugetele sale, si asa adunate, se naste mahnirea cea dupa Dumnezeu in inima si mahnirea - lacrimile.
Intrebare: A suferi defaimarea, ce aduce linistii?
Raspuns: Datornicul oamenilor, pana ce nu aduce datoria, oriunde s-ar duce, dator este si nu are slobozenie unde sa se aseze odihna. Iar daca mai intai este necajit de defaimarea oamenilor, se rusineaza si atunci aduce datoria. si cand se slobozeste, atunci cu indrazneala si cu multa graire se poate avanta in lume sa se aseze unde voieste. Astfel omul, daca face pe puterea lui sa sufere batjocora, necinstea, paguba, pentru pacatele cele savarsite de el, invata smerenia si osteneala si asa se iarta pacatele lui, dupa cele scrise (Psalmul 24, 19). Cugeta deci pentru cruce: cata batjocura, cata defaimare a rabdat stapanul nostru lisus Hristos si dupa aceasta s-a suit pe cruce. Astfel, nimeni intru liniste nu rodeste desavarsirea si intru sfanta odihna nu poate ajunge desavarsit, daca nu mai intai impreuna va patimi cu Hristos si sa rabde toate patimile Aceluia, aducandu-si aminte de Apostolul zicand: „De vom patimi cu El, ne vom si proslavi cu El" (Romani 8, 17). Deci, nu va rataciti, ca alta cale a mantuirii nu este afara de aceasta. Domnul sa-ti ajute si tie dupa voia Lui, ca bine sa pui temelie zidirii tale pe piatra care este Hristos (I Corinteni 10, 4).
Intrebare: Care cale este mai mantuitoare: prin osteneala sau prin smerenie? Spune-mi, stapane, si despre uitare si robire si paza ochilor.
Raspuns: Adevarata osteneala nu este in afara de smerenie. Caci singura de sine, osteneala este desarta si intru nimic se socoteste, ca zice: „Vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele" (Psalmul 24, 19). Deci, cel ce are aceasta, grabnic ajunge intaiul si cel ce are smerenie cu defaimare si acesta aceeasi o are, ca defaimarea tine loc ostenelii. Deci, cel ce are smerenie, intru sine sporeste, dar mai tarziu. Iar daca voieste a-si castiga smerenia cea adevarata, sa nu se socoteasca pe sine in nici un lucru si aceasta este adevarata smerenie. Cel ce primeste focul pe care a venit Domnul sa-l arunce pe pamant, nu primeste uitarea si robirea, avand cu totul simtirea focului. Ia deci o pilda: de se afla omul pe moarte si ii aduce lui foc, indata simte raul; si in oricare lucru daca se robeste omul cade peste el carbunele focului. si nu ramane a se lipi in robie focul, frate, ci se stinge; ca nici nu este focul din cele ce raman. Iar de voiesti sa te slobozesti si din robie, altminteri nu poti fara sa-ti agonisesti acest foc duhovnicesc. Caci la caldura acestuia piere aceea.
Dar cum isi agoniseste cineva focul acesta cu dorul cel dupa Dumnezeu? A nu avea cineva deloc prietenie catre un frate, bine este; caci acest obicei nu lasa a veni plansul. Nici catre altceva ce goneste de la tine plansul sa nu ai dragoste, ca nu te foloseste pe tine, ci mai mult te pagubeste. Nimeni nu poate sa-si agoniseasca vreun bine fara numai intru multa osteneala, invata-ti deci ochii tai a nu privi pe cineva si nu-ti umple inima ta cu grozava graire multa, care duce la pieire toata osteneala monahului. Daca acestea toate, frate, nu le va face inima care noaptea si ziua cauta pe Domnul, nu poate omul a spori. Iar de te indeletnicesti intru acestea ajungi intru aceea. Ca zice: „Indeletniciti-va" si celelalte. Sa-ti dea Domnul sa intelegi acestea.
Intrebare: Ce este defaimarea fata de smerenie? Si iarasi, ce este infranarea inimii? Si daca agoniseste cineva defaimarea aceasta, insasi pe sine smerin-du-se intru inima, sau trebuie si din afara de la oameni batjocori si defaimari si lucruri mai proaste? Inca, daca foloseste pe cel ce se smereste sa-i vina lucruri care-l smeresc, sau si a grai smerit?
Raspuns: Defaimarea are doua chipuri: unul de la inima si al doilea de la oameni. Mai mare este deci defaimarea de la oameni decat cea de la inima. Ca nu are asa osteneala cea de la inima pe cat cea de la oameni. Caci negresit inima se necajeste cand in afara se defaima. Iar a alerga de la sine intru lucrurile de putin pret, nu duce la vreo sporire, ba inca o aduce intru slava desarta. Ca sa ti se porunceasca si sa nu raspunzi impotriva, ci sa implinesti cu ascultare, aceasta duce intru sporire si la agonisirea defaimarii. Iar infrangerea inimii e sa nu o lasi pe ea sa rataceasca in cugete desarte.
smerenia este a nu se socoti pe sine de vreun pret si as taia voia sa intru toate, asa incat a fi supus intru toate si a indura netulburat orice s-ar intampla. Aceasta este o adevarata smerenie, intru care slava desarta nu-si afla loc. Iar a grai smerit aduce slava desarta si este mai mult rau decat de folos; ci e de ajuns a spune: „Iarta-ma si te roaga pentru mine!".
Intrebare: Daca intru cele bune, sau intru cele de mijloc se cade a-mi taia voia, sau intru cele ce duc la calcarea de porunca? Si, de se afla vreo porunca mai presus de asezarea mea, daca nu e de folos a ma lasa ca sa nu-mi aduc suparare si tulburare? Inca, daca cineva se afla in nevoie a cere ceva de la Avva, si-mi zice mie a-i ajuta lui la acel lucru, daca nu-mi aduce cinste, sa-l ajut sau nu? Inca, daca imi cere cineva sa fac rugaciune, imi voi ridica mainile sa-l ajut pe el? Sau pana unde se cade a nu ma invoi sau a ma certa cand este calcare de porunca?
Raspuns: Frate, de voiesti „a fi", nu se cade cu totul a avea voia ta in vreun lucru. Si aceasta invatand-o, Domnul a zis: „Am venit in lume nu ca sa fac voia Mea" (loan 6, 38) si celelalte. Ca cel ce voieste pe aceea a o face si de aceea a se lasa, sau mai chibzuit se arata decat cel ce ii porunceste lui, sau de la draci se batjocoreste; si amandoua sunt rele si dracesti. De aceea intru toate se cade a asculta. Ca cel ce iti porunceste tie, Avva al tau, poarta pacatul tau, ca va da socoteala pentru tine.
Daca ti se pare tie a fi greu ce ti s-a poruncit, intreaba-l pe el si lasa lucru la judecata lui. Iar daca sunt frati cei ce iti poruncesc si vezi sau socotesti ca rautate are lucru, sau peste puterea ta, iarasi pe Avva intreaba si ce-ti spune, fa. Caci de vei voi nu numai lucrurile, ci si pe oameni sa-i judeci, tulburare iti vei afla. Ci cand ti s-ar parea ca bun este lucrul, arata ascultare fratilor, iar cand gandul se risipeste, sau este peste puterea ta, sau are vatamare, spune lui Avva al tau si ce va socoti, fa. Ca el stie ce face si cum sa poarte grija de sufletul tau si te linisteste. Crede deci, ca ce-ti va spune tie, dupa Dumnezeu este, iar tot ce este dupa Dumnezeu este de folos si nu aduce suparare sau tulburare. Ca din cel bun nimic nu iese rau, ca tot pomul bun roade bune face" (Matei 7, 17).
Iar cand cineva are nevoie de tine la Avva, fa ca si cum porunca pe care o implinesti ai face-o ascultand chiar pe Avva. Daca te-ar pune pe tine pazitor la poarta, zicand: „sa ma instiintezi de tot omul ce vine", sau te vei socoti pe tine, sau vei implini porunca. Daca va zice Avva sa-i spui lui, sau sa nu-i spui, tu treaba nu ai.
Iar pentru aceea, de vei intra in chilia fratelui sau de-ti va spune el sa te rogi, pana la a treia oara zi: „larta-ma". Iar a treia oara de staruie, atunci fa cu smerenie. Iar tu de trei ori zi lui si de nu voieste, lasa-l cu pace si nu-l supara pe el. Si aceasta este adevarata cale a lui Dumnezeu intru care sa te ai pe tine lucrand fara fatarnicie, intru curata inima, Dumnezeu intinzandu-ti mana si ajutandu-te prin harul sau.
Intrebare: Daca se cuvine a face pogoramant trupului in randuiala lui, cand nu desavarsit s-a imbolnavit? Iar daca ii este rau cuiva cu obisnuita hrana, sau si nimic nepatimind nu primeste hrana aceea ca si cum i-ar face rau, daca face bine?
Raspuns: Daca se vede omul pe sine tulburandu-se de boala, nici luptandu-se, se cuvine a se pogori trupului putin. Iar de este luptat, si nu este aratat ca si neputinta e aceasta, de la draci este, caci intru adevarata osteneala care este de la Dumnezeu, razboiul slabeste. Pentru care se cuvine, cand este razboi, a ne osteni trupul chiar de ar cadea in boala, caci scapa sufletul. Iar daca aratata ar fi pricina neoranduielii si daca din calatorie, sau din rani, rau se imbolnaveste trupul, de folos este a se face pogoramant, dar cu masura, iar nu peste cuviinta; ca si dracii grijesc de aceia. Iar intru reaua intocmire este cate unul care poate sa-si sileasca putin cugetul, dar nu-l sileste. Iar daca nu poate, sa faca pogoramant putin. Ca neputinta este si aceasta.
Iar daca stie cineva ca hrana aceasta sau aceea ii pricinuieste boala, nu se cuvine a manca dintr-insa. Caci intru aceea se va birui si se cuvine sa se pazeasca. Grijeste-te a nu cadea in uitare si sa crezi ca te faci sanatos cu ceea ce Dumnezeu ajuta si izbaveste.
Intrebare: Ce voi face, ca ma tem de rusinea necinstei, si cand ma aflu impreuna cu oarecare, negresit cad intr-insa si ma prind, incat aproape uit de min si totdeauna ma rusinez a-i slobozi pe dansii?
Raspuns: Daca este intalnire spre zidire si nu se face piedica vreunui lucru, mai de nevoie stai pana ce vorbesc; iar de este nefolositor, zi:"Iarta-ma, eu sunt neputincios!".
Cat despre rusine, cugeta mereu la rusinea pe care de la Dumnezeu o vor avea cei pacatosi, iar pe cea vremelnica defaimeaz-o.

Indraznesc acum sa aduc in fata voastra, amintirea unuia dintre marii duhovnici romani...
Parintele Paisie de la Manastirea Sihastria...


"Sa nu judeci pe nimeni, tata! Tare-i pacat sa judeci. Vezi pe cineva ca a gresit, sa-ti fie mila de el: "Doamne, saracu', uite ce i-a facut diavolul...", si sa nu judeci pe nimeni. Si sa-i vezi pe toti deopotriva, sa nu zici ca unul e mai bun si altul e mai putin bun. Sa nu osandesti pe nimeni! Sa-i ai pe toti mai buni decat tine! Si sa nu purtati de grija de ce fac altii; ia seama la ce faci fratia ta!"

Pentru cei ce dintr-un motiv sau altul nu stiu prea multe despre lepadarile si exorcismele de la Sfantul Botez, o sa redau niste pasaje din lucrarea: Botezul si Mirungerea de Ieromonahul Teognost...

Lepadarile si exorcismele - semnificatia lor duhovniceasca
Randuiala Botezului este precedata de rostirea exorcismelor si a lepadarilor. Referindu-se la semnificatiile duhovnicesti si la efectele rostirii acestor exorcisme, Sfantul Ioan Gura de Aur spune:
"Trebuie sa stiti pentru ce dupa cateheza zilnica noi va trimitem spre glasurile exorcistilor. Caci aceasta nu se face nici degeaba, nici la intamplare. Ci, intrucat va pregatiti sa primiti pe Imparatul ceresc, de aceea, dupa cuvantul nostru de invatatura, luandu-va in primire pe cei randuiti spre aceasta, ca unii care impodobesc o casa pentru imparatul care va sa vina in ea, asa curatesc ei constiinta voastra prin acele infricosatoare cuvinte, care alunga toata viclenia celui rau si o fac vrednica de venirea (prezenta) Imparatului. Caci e cu neputinta ca diavolul, oricat de rau si oricat de neimblanzit ar fi, sa nu va paraseasca, cu mare grabire, dupa rostirea acelor cuvinte infricosatoare si dupa invocarea Stapanului obstesc al tuturor. Si apoi, chiar acest rit toarna in suflet multa evlavie si il indeamna spre multa zdrobire de inima".
Teodor de Mopsuestia, la randul sau, spune ca momentul exorcizarii constituie un fel de proces al exorcizantului cu diavolul: "Fiindca voi insiva nu puteti duce lupta cu diavolul - spune autorul citat - este nevoie de ajutorul si puterea acelora pe care ii numim exorcisti; ei sunt un fel de avocati, de aparatori ai vostri care va asigura ajutorul dumnezeiesc. Caci ei conjura cu glas tare, cu strigare foarte prelunga, pe vrajmasul vostru sa se indeparteze si sa plece departe, prin sentinta judecatorului, pentru ca sa nu mai aiba deloc putinta si prilejul de a ne mai face rau, ca sa scapam pe deplin de sub robia lui si sa fim intr-o adevarata libertate..".
"Ma lepad de satana", adica nu voi mai avea nici o tovarasie si nici un fel de legatura cu el. "ingerii" lui sunt toti oamenii care au primit de la el toata rautatea si duc si pe altii la pierzare (osanda).
"Si de toate faptele lui", inseamna lepadarea de: superstitiile paganesti, jertfele si inchinarea la idoli, astrologia, purificarile, spalarile, legaturile (magice sau vrajitoresti), purtarea amuletelor, ghicirea dupa mersul si miscarile astrelor, dupa zborul sau glasul pasarilor, respectarea riturilor si datinilor iudaice, a riturilor ereticilor care inseala uneori luand aparenta adevarului.
"Si de toata desertaciunea lui" inseamna toate cele ce la pagani se savarsesc in numele doctrinei (invataturii) lor, pentru ca toate acestea se fac in fata oamenilor, de fatada, de parada (pentru inselare), ca sa provoace admiratia la cei ce privesc si sa seduca pe altii.
Avand in vedere intensitatea acestor exorcisme si lepadari, si cunoscand rautatea diavolului, este recomandabil ca preotii sa se pregateasca pentru administrarea Tainei Sfantului Botez cu multa responsabilitate, in Biserica primara, aceste exorcizari erau facute de o categorie speciala de slujitori bisericesti - exorcistii - si dupa o pregatire intensa si indelungata nu numai a lor, ci si a primitorilor Tainei Sfantului Botez. Mai tarziu, insa, aceasta categorie de slujitori bisericesti a disparut.
Mai exista si astazi randuiala potrivit careia Taina Sfantului Botez sa se savarseasca in zilele de duminica, dupa Sfanta Liturghie. Consideram ca aceasta randuiala este una foarte buna si potrivita, avand in vedere pregatirea deosebita pe care preotul o face, deopotriva, pentru savarsirea Sfintei Liturghii, iar apoi, dupa ce a savarsit-o pe aceasta si s-a impartasit cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, pentru administrarea Tainei Sfantului Botez. Este deci recomandabil ca preotii slujitori, inainte de a savarsi aceasta Sfanta Taina, sa se pregateasca in mod deosebit pentru administrarea ei, aceasta pregatire incluzand in mod obligatoriu, spovedanie, pentru a nu fi rusinat de diavol pentru pacate nespovedite si nepocaite, rugaciune curata si staruitoare, impartasire.
Cu privire la lepadari, Sfantul Chirii al Ierusalimului insista asupra intoarcerii candidatului la Botez spre Apus, aratand ca "intoarcerea candidatilor la Botez cu fata spre apus, vrea sa spuna ca apusul este locul intunericului din lumea aceasta. Satana este intuneric si in intuneric isi are puterea; pentru aceasta, privind in chip simbolic spre apus, va lepadati de acel stapanitor intunecat si intunecos".
Din acest loc al intunericului vine toata lucrarea cea rea, pe care o inlatura Botezul, prin ritualul lepadarilor. Acelasi Sfant Parinte arata ca "ne lepadam de satana, pentru ca el este pricinuitorul si urzitorul tuturor rautatilor, incepand cu ispitirea si caderea protoparintilor neamului omenesc; ne lepadam de el pentru ca puterea lui a surpat-o Hristos...
Ne lepadam de "toate lucrurile lui satana", adica de toate pacatele, care sunt numai lucrari ale diavolului, "toate faptele si gandurile savarsite impotriva dreptei ratiuni".
Ne lepadam si de toata trufia si pompa sau falsa stralucire a diavolului, pe care Sfantul Chirii o identifica, la modul general, cu pasiunea contemporanilor lui pentru teatru, cursele de cai, de vanatoare, luptele cu fiarele din circuri si in general toate spectacolele pagane ale epocii, precum si sarbatorile idolesti, ale caror carnuri, paine sau alte mancaruri, pangarite prin mancarea demonilor necurati, spurca pe om.
Ne lepadam si de slujirea diavolului, adica de rugaciunea facuta in templele idolilor si de toate formele de cinstire a idolilor neinsufletiti: aprinderea facliilor sau tamaierea la izvoare sau la rauri si alte practici superstitioase, ghicirea facuta cu ajutorul zborului pasarilor (auguriile), ghicirea viitorului, prevestirile, talismanele, incriptiile pe placile de metal, vrajitoriile si altele asemenea.
Prin lepadarea de satana rupem deci orice legatura cu el si anulam vechile invoieli cu iadul (Isaia 28,15).
Subliniind importanta acestor lepadari, dar si responsabilitatea pe care o are cel asupra carora ele s-au lucrat, Sfantul Ambrozie al Milanului avertizeaza: "tine minte ce ai spus si niciodata sa nu fie uitat (calcat) legamantul fagaduintei tale. Daca ai dat unui om semnatura, esti socotit raspunzator (datornic), deoarece ai acceptat datoria lui, esti socotit dator si, daca te impotrivesti, creditorul te sileste; daca refuzi, esti dus la judecator si acolo o sa fii constrans prin girul pe care l-ai dat".
Dupa acest ritual, candidatul la Botez, care s-a eliberat de stapanirea diavolului si s-a lepadat de imparatia intunecoasa a acestuia, este intors spre rasarit, de unde vine lumina lui Hristos, care lumineaza tuturor.
Sfantul Chirii al Ierusalimului, referindu-se la semnificatia acestei intoarceri, ne invata ca „intoarcerea candidatului spre rasarit, simbolizeaza deschiderea din nou pentru noi a paradisului, sadit de Dumnezeu spre rasarit, din care fusese izgonit Adam dupa pacat. Caci rasaritul este "tinutul luminii" si al bucuriei".
Cine se leapada de satana si de lucrarile lui, spune Sfantul Ambrozie al Milanului, "se intoarce catre Hristos, il priveste cu o uitatura dreapta".

Pentru cine este interesat de alte detalii, o sa ma straduiesc sa le gasesc, in cazul in care deja nu le am, si sa le expun...

Din pacate, constat ca numai eu scriu pe aici ... Nu are nimeni nimic de comentat, de adaugat? Mai fac o ultima incercare...
Topicul este despre fata necunoscuta a Ortodoxiei...Ma gandesc ca pentru mine, cu pretentii de ortodox, Ortodoxia nu ar trebui sa aibe fata necunoscuta...Dar cum sunt pacatos si lenes ...
Acum cateva zile discutam cu un frate ortodox...,culmea , despre Ortodoxie ... Am zis culmea, caci de regula, oamenii se codesc sa vorbeasca despre propria credinta...
Efectele acestei ezitari, in a aborda problema, se vad peste tot din pacate, caci fratele ortodox nu prea stia cum e cu Sfanta Treime , nici macar Crezul a recunoscut ca nu-l stie...
Nu e nici o problema, eu am fost mai rau ca el la capitolul asta ... Ideea e sa nu ramanem asa...
Din observatiile mele, principalele caracteristici ale unei religii sunt chiar aceste "amanunte", caci, daca-i intrebi, toti cred in Dumnezeu, numai ca vorbesc despre Dumnezeu intr-un mod diferit..., si de aici rezulta ca marturisirea Adevarului nu e aceeasi pentru ca, de ex. Dumnezeul musulmanilor (sa ma ierte eventualii colegi musulmani, dau un exemplu doar), nu este acelasi cu cel ortodox, de vreme ce din El, lipseste Iisus, ei considerand-L pe Iisus doar profet... Si asa mai departe...
Fiecare dintre noi, poate sa studieze mai bine propria dogma, ca sa-l marturiseasca pe Dumnezeu cu adevarat...
Sa ma ierte cei care deja stiu ce o sa scriu mai jos... Si nu o sa scriu de la mine, ci din cuvintele Sfantului Simeon Noul Teolog:
Sfantul Simeon spune, printre altele, despre aceasta Unitate Treimica:
"Căci noi nu credem că există o fiinţă, o alta, apoi o alta, de o fire, apoi de alta, şi apoi de o alta, împărţind astfel unitatea şi Dumnezeirea nedespărţită, recurgând în mod nesăbuit la deosebiri străine firii Sale, ci am cunoscut pe Cei trei ca pe un singur Dumnezeu, în mod neîmpărtit împărţit în ipostasuri, unit neamestecat în unitatea unei firi unice. El este în întregime Unul în ipostasuri şi întru totul Treimic în unitatea cea mai presus de fire, trebuie mărturisit acelaşi "trei" în Persoane şi "unul" în unitatea firii sau naturii".
Sfantul Simeon contesta faptul ca cunoasterea Sfintei Treimi poate fi dobandita prin folosirea conceptelor rationale sau prin folosirea analogiilor luate din lumea fizica, sau chiar prin simpla studiere a Scripturilor, desi, in lipsa unei experiente harismatice trebuie sa ne tinem strict de ceea ce este scris si sa credem acestea cu tarie.
"Ce prostie, ce orbire! Chiar şi ei, cei ce pretind în chip nelegiuit că se afundă în adâncurile lui Dumnezeu şi se grăbesc să discute ca teologii, atunci când aud despre Dumnezeu această comparaţie: strălucirea Dumnezeirii unice în Treime este ca un amestec unic de lumină în trei sori, îndată născocesc în mintea lor trei sori uniţi prin lumină, altfel spus, prin fire, dar deosebiţi prin ipostasuri; şi-şi imaginează, în chip neruşinat, că ei văd însăşi această Dumnezeire şi că astfel Sfânta Treime de o fiinţă şi nedespărţită se aseamănă cu exemplul amintit mai sus. Dar nu este nicidecum aşa. într-adevăr, nimeni nu poate înţelege în mod cuviincios cele privitoare la Sfânta Treime, nici să Ie exprime pornind numai de la citirea Scripturilor; însă primind aceasta numai prin credinţă, pe de o parte ne ţinem de ceea ce este scris şi nu cauţi în mod necuvenit nimic mai mult, pe de altă parte, celor necuviincios! şi care au îndrăzneala de a trata cu obrăznicie aceste lucruri dumnezeieşti, nu li se poate spune absolut nimic în afară de Scripturi şi de învăţătura primită".
Numai harul Sfintei Treimi o poate revela pe Aceasta:
"Fiindca Tatăl este Unul, la fel de unic este Fiul Său, Unul născut, la fel de unică este şi slava celor doi, care este vestită şi dezvăluită tuturor acelora spre care binevoieşte Hristos, prin Duhul care purcede de la Tatăl".
Sfantul Simeon afirma unitatea lui Dumnezeu, coexistenta ipostasurilor unul in altul si purcederea Sfantului Duh de la Tatal readucand din nou pilda celor trei sori:
"Prin urmare, aceia sunt cei ce cunosc mişcarea Duhului Dumnezeiesc, egalitatea în cinstire şi unirea Fiului cu Tatăl, în Tatăl ei îl percep pe Fiul şi în Fiul pe Tatăl, datorită Duhului, după cum este scris: "Eu în Tatăl şi Tatăl în Mine", înţelegându-se negreşit că Duhul este împreună cu Tatăl; într-adevăr, dacă El purcede din Tatăl şi dacă Tatăl este în întregime în Fiul întreg, tot la fel şi Sfântul Duh este în întregime în Ei. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh este Dumnezeu Cel Unul, adorat de tot ceea ce are suflare. Şi cum ai putea spune trei sori despre Cel ce este Unul? Căci, dacă îi uneşti, ei vor fi uniţi şi cei trei nu vor face decât unul; altfel, vezi bine, îţi scapă unitatea, însă niciodată nu-L vei găsi pe Tatăl despărţit de Fiul şi de Duhul, nici pe Fiul despărţit de Tatăl şi de Duhul, nici pe Sfântul Duh exclus din unirea cu Acela din care purcede, în Duhul sunt Tatăl şi Fiul; la fel, în Fiul este Tatăl împreună cu Duhul; în Tatăl, Fiul este şi rămâne împreună-veşnic, împreună cu Sfântul Duh care străluceşte cu aceeaşi strălucire: crede aceasta! Aceste Persoane sunt un singur Dumnezeu, şi nu trei; El este, în trei ipostasuri. Cel ce este. Cel veşnic, identic cu Sine însuşi, lăudat de puterile nesfârşite în unitatea Sa de fire, domnie şi Dumnezeire. Deşi în fiecare dintre aceste Persoane se văd caracteristicile firii proprii în comun Dumnezeirii, cei trei sunt totuşi unul şi, unul câte unul, cei trei există ceea ce nu se poate spune despre sori".
Deci accentul este pus mai ales pe unitatea lui Dumnezeirii si pe neputinta de a exprima tainele Treimii prin imagini...

OBS... consider ca ar fi interesant de discutat, despre cele doua firi ale lui Iisus (cea dumnezeiasca si cea omeneasca) si o singura Persoana (ipostas) Dumnezeiasca..., apoi despre Sfanta si Pururea Fecioara Maria, despre energiile necreate, despre anumite Taine ale Bisericii lui Hristos etc ... etc... In general despre lucrurile mai sensibile si mai putin intelese din Ortodoxie...
Doamne ajuta!

Clopotel scrie linistit si in continuare caci esti citit....cel putin de mine...
Eu abia mai arunc cite o privire pe han, conexiunea merge prost, dar nu scap nici un mesaj postat aici.
Si eu cred ca ortodoxia nu ar trebui sa aiba fete necunoscute, aici am putea arata ceea ce se cunoaste mai putin.
Desi am o idee despre treime si alte lucruri mai de taina, nu prea ma aventurez sa discut despre ele. Presupun o cunoastere serioasa si un dar deosebit de mare pt. a le intelege corect.
Eu o sa sustin aici mai mult argumentele care ma retin ortodox, desi am studiat cu atentie si alte credinte.
Ceea ce nu am reusit inca este sa stabilesc o viziune de ansamblu a acestora, articularea sistemului de convingeri si de aceea inca nu stiu exact de unde sa incep. "Fructul" este insa format, aproape de dimensiunea normala, mai trebuie doar sa se coaca.
In ceea ce priveste cunostintele teologice imi lipseste acea cultura suficienta care sa imi permita sa spun ca in cutare problema uite ce spune sfintul X, si asta cred si eu. Ceea ce am citit cu placere si interes au fost o parte din scrierile parintelui Dumitru Staniloae, care face o buna sinteza a ceea ce s-a spus inainte, nu atit prin citate, cit mai ales prin intelegere. Mai sunt si altele pe care le-am citit, dar perspectiva clara inca nu o am. Poate stie cineva o sursa unde se spune cam despre ce si-au eprimat Sf. parinti punctele de vedere.
Revenind, "combina" mea abia alege boabele de griu din capatul paielor, inca nu poate lua ghinda din virful stejarilor.

Draga Ioan,
Eu pot sa scriu oricat ca nu ma dor tastele , problema este sa nu scriu degeaba... , mai ma injura si Mihai ca-i ocup hardu'... Mai e si problema ca "vorbind singur" nici nu stiu ce ar fi de interes pentru cineva sa scriu... Am destule materiale interesante, asa ca...

Eu cred, ca daca noi ne straduim sa intelegem mai mult, mai ales cu inima, Dumnezeu ne da darul intelegerii cele adevarate... Trebuie sa ne preocupe cunoasterea macar a lucrurilor esentiale si de baza din dogma, altfel prin ce suntem ortodocsi daca noi nici Crezul nu-l stim?
Chiar si cand vine vreun neortodox, cu teorii si vorbe savante, nu e suficient sa spui: "E un sectar..Nu ma intereseaza ca nu e ortodox si nu are dreptate.." Cred ca tebuie sa stim de ce nu are dreptate, nu neaparat de a-l convinge pe el de asta, daca nu vrea, ci mai ales, daca este trimis de diavol sa ne ispiteasca, ca nu cadem in capcana...Multi au patit asta...

Si eu m-am lovit de aceasta falsa problema la inceput... Este falsa cu adevarat...Nu trebuie sa memorezi nimic, trebuie doar, ca atunci cand citesti, sa le pui in inima cuvintele folositoare, iar cand ai nevoie de ele, tot din inima vin, nu din memorie...
Duhovnicul meu, m-a invatat asa: sa nu citesc Sfanta Scriptura sau vreo carte duhovniceasca, fara sa ma rog inainte macar 15 minute, si sa nu am stomacul plin cu mancare. Cu cartea in mana, sa ne rugam la Dumnezeu, ca sa ne ajute cu Harul sau, sa-i intelegem talcul...

Parintele Staniloae e foarte bun si e de referinta... Musai trebuie citit, numai ca este cam de nivel academic in exprimare..., trebuie citit putin mai tarziu...Parerea mea...Pentu inceput, eu zic ca Parintele Cleopa este cel mai nimerit..

Sfintii Parinti au fost multi si au spus o sumedenie de lucruri care mai de care mai importante si mai folositoare...
Cea mai completa colectie pe care o am eu despre ei, este cea in 12 volume, cate unul pentru fiecare luna, totalizand peste 12000 de pagini... Cand incepi sa ii citesti, nu poti sa te mai opresti... Eu am citit si ziua si noaptea, si nu mie rusine sa recunosc, ca am plans de multe ori vazand credinta lor si nesimtirea mea...
Dupa mine, daca ai inteles Biblia si pe Sfintii Parinti, este mai mult decat suficient la partea teoretica...
Multi, si eu ma numar printre ei, au tendinta de a exagera cu cititul in detrimentul practicii, si duhovnicul meu, ma trage de maneca si imi spune ca in Imparatia lui Dumnezeu nu intra mintea plina de carte ci sufletul curatit de pacate prin post si rugaciune si multe altele... Iisus intai a facut cu fapta, abia apoi dupa ce a plecat El, au fost scrise Evangheliile... De aceea, uneori merg la manastiri, urmaresc faptele calugarilor, cum se roaga, cum lucreaza, ce viata duc, ii mai intreb cate ceva si din toate astea inveti cat dintr-o mie de carti...
Oricum, daca ai observat, cand te rogi fierbinte la Dumnezeu si la Maica Domnului, nu-ti vine in minte nici un cuvant din nici o carte, dar uneori, in anumite situatii sunt bune si cartile.. Si poate, o sa scriu cateva situatii interesante unde ce-ai aflat din carti, te scapa de multe neplaceri...

Stai linistit... De multe ori se intampla sa treci de varful stejarilor si sa nici nu-ti dai seama.... Toate la timpul lor dupa voia lui Dumnezeu...

Sa-mi spuneti daca se vad diacriticile..
Acum, ca tot am materialul la indemana, ma gandesc ca nu ar strica sa scriu talmacirea pildei smochinului neroditor.... Poate exista cineva, care inca nu o cunoaste...
Textul pildei
Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin sădit în via sa si a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier: Iată, trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta, si nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur si voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.
(Luca 13,6-9)
Lămurirea religioasă şi morală a cuprinsului
Nu toţi oamenii sunt lămuriţi asupra înţelesului adevărat al credinţei. De pildă credinţa pe care o aflăm la omul incult, care seamănă mai mult a superstiţie, pentru că se arată ca o teamă de puterile necunoscute, însoţită de tot felul de obiceiuri, şi care nu-l schimbă cu nimic. Dimpotrivă, îl înlănţuie într-o reţea de închipuiri care devin un chin pentru viaţa lui.
Pentru unii, credinţa se reduce la obiceiul de a da din când în când pe la biserică. Câteva închinăciuni, câteva forme îndeplinite, şi omul este împăcat că şi-a făcut datoria şi faţă de divinitate. Nu-i aceasta credinţa... Ea este o putere lăuntrică, o sevă dumnezeiască, vădită în viaţa noastră prin fapte măreţe. Noi n-avem alt mijloc să cunoaştem sufletul omului decât după ceea ce face. In acelaşi fel, credinţa o cunoaştem după fapte. Nici că puteau fi oamenii mai bine lămuriţi asupra înţelesului credinţei, ca putere rodnică, decât cu pilda smochinului. Un smochin e foarte frumos pe dinafară, cu frunzişul lui verde. Dar menirea lui nu este să facă numai frunze. El trebuie să dea roade folositoare altora, altfel nu-şi împlineşte menirea. De aceea a zis în altă parte Mântuitorul despre oameni: „După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, şi pomul rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie si se aruncă în foc. De aceea după roadele lor îi veţi cunoaşte ". (Matei 7, 16-20)
Care-s aceste roade? Iată-le: bunătatea, îngăduinţa, sinceritatea, mila, dragostea, cinstea, dreptatea, iubirea adevărului, lupta pe tot ce-i nobil, uitarea de sine etc. etc..
Ori de câte ori cineva e împodobit de aceste roade putem spune: iată un credincios!
Dar ce facem cu cei nerodnici? Ii lăsăm în plata lor? Adevăratul credincios nu se mulţumeşte să-şi lumineze doar sufletul său. El doreşte ca toţi semenii săi să se bucure de binefacerile învăţăturii lui Hristos. Noi nu ne mântuim decât atunci când ne-am ajutat fraţii: „De aţi facut fraţilor Mei mai mici, zice Mântuituitorul, Mie Mi-aţi făcut!"
Numai în creştinism găsim solidaritatea cu semenii, frăţietatea. Dacă cineva e uşuratic sau nevolnic, e datoria noastră să-l faem om de treabă. Cu răbdare, cu dragoste, cu stăruinţă, nu se poate sa nu facem din el om. Insuşi Mântuitorul ne-a spus-o: „Nu sănătoşi au nevoie de doctori, ci cei bolnavi". Şi în altă parte „Am venit pentru oile pierdute". Este drept că Biserica se îngrijeşte mereu de sufletele oamenilor, dar să nu uităm că Biserica o formăm noi, şi fiecare este dator să poarte grija altuia. Grija vierului pentru smochin este cel mai frumos îndemn pentru înalţatea semenilor. Omul se gândeşte, în chip firesc, totdeauna întâi la el. Adevărata nobleţe omenească începe însă când îşi leagă viaţa lui cu a altuia, când între el şi semenul lui adaugă un plus. Altruismul adică gândul şi la altul, nu numai la mine, şi solidaritatea, frăţietatea, sunt temeliile vieţii omeneşti.

Acest topic a fost editat de Clopotel: 1 Feb 2006, 10:50 PM

Dacă îmi e permisă o sugestie aş recomanda Filocalia (nu ştiu dacă la ea se referă Clopoţel cînd spune de cele 12 volume, căci 12 volume sînt...). Prefeţele la lucrările prezentate acolo împreună cu comentariile pe text aparţin părintelui Stăniloaie şi au o savoare şi o profunzime comparabile cu cele ale maeştrilor. Despre ce probleme l-a preocupat pe fiecare Sfînt Părinte în parte se explică f bine în acele prefeţe. Trebuie doar un pic de răbdare şi un dram de interes.

Iar textele compilate acolo justifică pe deplin titlul cărţii!...

Must have!

ps> dacă tot am pomenit de Filocalie: http://www.filocalia.ro/

Acest topic a fost editat de caa: 2 Feb 2006, 11:07 AM

Exista mai multe culegeri despre vietile Sfintilor Parinti, grupate sub diverse denumiri, cum ar fi Filocalia, Patericul, Vietile Sfintilor etc... si acestea si in functie de zona in care au trait...
Eu ma refeream la cele 12 volume, grupate intr-o colectie cu numele Vietile Sfintilor, invelite in piele neagra si tiparite la Sfanta Manastire Sihastria... Se pare ca aceasta ar fi cea mai completa colectie a Vietilor Sfintilor Parinti...
Mai am si o alta colectie numita tot Vietile Sfintilor, in doar 7 volume, dar care nu e completa si reda intamplarile mai pe scurt...
De asemenea, am si o colectie din doua volume (cca 700 pagini fiecare), numita Filocalia...
Mai am si niste carti numite Patericul, in care sunt date mai pe scurt, intamplari si vorbe ale Sfintilor Parinti...
Indiferent pe care le avem, toate sunt valoroase si demne de citit...
Din ce am observat, in Filocalie se pune mai mult accent pe invataturile teologice si dogmatice ale Sfintilor Parinti, pe cand in celelalte mai mult pe descrierea vietii lor... In Vietile Sfintilor avem de ex. viata si patimirile Sfintilor Mucenici... De acolo avem cu adevarat ce invata, si acolo vedem cu adevarat credinta curata in Hristos... Cand vezi cu cata barbatie si credinta s-au dat Sfintii Mucenici la chinuri cumplite si la moarte, pentru Hristos, atunci iti vezi si tu propria nimicnicie si nevrednicie...
Doar simpla lor lecturare te intareste in credinta, la fel de mult poate, ca majoritatea rugaciunilor pe care le facem, caci ce poate fi mai motivant decat puterea exemplului...
Consider ca orice crestin ortodox nu este ortodox cu adevarat (in teorie) daca nu citeste macar un sfert din Vietile Sfintilor..., cel putin a celor mai importanti....

Obs... In aceste carti gasim si talmaciri ale Bibliei...si cum au fost puse in practica poruncile Mantuitorului...

Acest topic va continua aici, pentru o imbunatatire si o mai usoara urmarire a lui...

Acest topic a fost editat de Clopotel: 3 Feb 2006, 01:53 PM